Pe data de 11 noiembrie, Comisia Europeană a făcut oficial Raportul intitulat “Report from the Commission to the Council on the Functioning of the Transitional Arrangements on Free Movement of Workers from Bulgaria and Romania”, destinat ca material suport pentru statele membre, care la sfârşitul anului 2011 trebuie să ia o decizie cu privire la prelungirea perioadei în care muncitorii români şi bulgari au acces restricţionat pe piaţa muncii. Acest articol urmăreşte să prezinte anvergura şi impactul mobilităţii muncitorilor români şi bulgari asupra tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Libertatea de mişcare a muncitorilor este una dintre libertăţile fundamentale prevăzute în Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, articolul 45 (fost 39 EC) şi presupune ca niciun cetăţean european care doreşte să lucreze într-un alt stat al Uniunii Europene să nu poată fi victimă a discriminării pe baza naţionalităţii. De altfel, discriminarea pe bază de naţionalitate este interzisă şi prin Articolul 21 al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Legislaţia europeană presupune ca muncitorii străini să fie trataţi la fel ca cei autohtoni din punctul de vedere al taxelor, al avantajelor sociale, sau a posibilităţii de a deveni membru de sindicat.
Însă, după cum ne-am obişnuit, fiecare regulă are excepţii. În acest caz, excepţia constă în aranjamentele tranziţionale conţinute în Articolul 23 al Protocolului privind condiţiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană şi în Anexa VII (1) la Actul de Aderare din 2005.
Perioada de tranziţie de 7 ani prevăzută în Protocolul menţionat anterior este împărţiţită în trei perioade, de doi, trei şi, respectiv, doi ani, fiecare dintre ele conţinând diferite condiţii aplicabile. Dacă în primii doi ani tranziţionari, reglementarea accesului muncitorilor UE-2 (România şi Bulgaria) la piaţa muncii este făcută de legea naţională a fiecăruia dintre statele UE-25 (statele membre înainte de 1 ianuarie 2007), această stare de fapt poate fi prelungită încă trei ani, atâta timp cât statul în cauză anunţă Comisia Europeană înainte de terminarea primei perioade. În a treia perioadă tranziţionară, un stat membru are dreptul să prelungească restricţiile pentru muncitorii români şi bulgari cu încă doi ani, în cazul unor dereglări serioase a pieţei muncii sau a posibilităţii unei astfel de dereglări, cu condiţia comunicării acestei decizii Comisiei Europene înainte de 1 ianuarie 2012. Exemple de dereglări ale pieţei muncii sunt creşterea ratei şomajului sau scăderea nivelului salariilor.
Pe lângă perioadele tranziţionare, Protocolul le oferă statelor membre şi un mecanism prin care, chiar dacă le-au permis cetăţenilor UE-2 accesul la piaţa muncii, în cazul constatării unei dereglări serioase, accesul acestora poate fi „re-restricţionat”. Astfel, pe data de 11 August 2011, din cauza numărului mare de şomeri, în special în rândul tinerilor, Spania a cerut şi a primit acordul Comisiei Europene pentru a folosi acest mecanism, restricţionând accesul muncitorilor români veniţi după data implementării acestei măsuri.
Anvergura şi impactul mobilităţii muncitorilor români şi bulgari asupra UE-25
Anvergura mobilităţii după 1 ianuarie 2007 este foarte greu de stabilit cu exactitate, însă datele făcute publice de EU Labour Force Survey sugerează că la sfârşitul anului 2010, aproximativ 2.9 milioane de români şi bulgari aveau rezidenţa în unul dintre cele 25 de state membre, comparativ cu 1.4 milioane la sfârşitul anului 2006. Cifrele menţionate anterior nu se referă doar la persoanele adulte care pot participa la piaţa muncii, ci la numărul total al migranţilor, indiferent de vârstă. Destinaţiile preponderente ale cetăţenilor români şi bulgari sunt Italia şi Spania, state în care rezidă mai mult de 70% din diaspora UE-2. Aproape 80% din migranţii români adulţi recent plecaţi din România au avut ca destinaţie Spania sau Italia; drept dovadă, în 2007, distribuţia geografică a cetăţenilor UE-2 în Italia era de 32%, respectiv de 44% în Spania, iar în 2010 (Tab. A3), cifrele înregistrate au fost de 40% şi, respectiv, 37%. Schimbarea trend-ului spre Italia este datorată condiţiilor economice dificile şi a şomajului ridicat în Spania.
Conform Anexei Raportului Comisiei Europene (Tab. A7), cetăţenii mobili UE-2 sunt în mare parte în căutarea unor ocupaţii care necesită calificări minime (40%), sau medii (53%), numărul cetăţenilor UE-2 care au o înaltă calificare fiind doar de 7%. Majoritatea românilor şi bulgarilor lucrează în construcţii (21,2%), menaj (17,5%) şi horeca[1] (14,2%), iar în administraţia publică lucrează 5,9%, sănătate şi asistenţă socială 3% (Tab. A6). Din punctul de vedere al persoanelor adulte care rezidă într-un stat membru de mai mult de 7 ani, cetăţenii bulgari şi români reprezintă o parte semnificativă a populaţiei adulte în Cipru (4,3%), Spania (1,4%) şi Italia (1,1%) (Chart A1). Comparând aceste date cu cele ale cetăţenilor din ţări non-UE, se observă că numărul celor din urmă este mai mare decât al celor din UE-2: Cipru (7,1%), Spania (4,9%) şi Italia (1,8%).
Impactul pe termen scurt al muncitorilor UE-2 asupra şomajului din ţările UE-15 este minim, studiile arătând o creştere în medie de 0,02%. Dacă impactul asupra şomajului este neglijabil, un studiu recent estimează impactul pe termen lung asupra Produsului Intern Brut (PIB) al întregii Uniuni Europene la +0,2% şi +0,3%. Impactul între anii 2004 – 2009 asupra PIB-ului Italiei a fost de +1,3% şi impactul asupra PIB-ului Spaniei a fost de +1,7%.
Efectele mobilităţii asupra statelor UE-2
Efectele acestei mobilităţi ridicate pentru ţările de origine sunt foarte greu de cuantificat. Pe termen scurt, în România şi Bulgaria se observă un deficit de forţă de muncă pentru anumite profesii, în mare parte datorat salariilor necompetitive. Pe termen lung, este aşteptat un efect negativ din cauză că o mare parte din migranţii UE-2 sunt tineri, fapt care va duce la o îmbătrânire timpurie a populaţiei. Unul dintre lucrurile care compensează parţial acest fenomen şi care are un efect pozitiv asupra UE-2 sunt transferurile private de bani, care au reprezentat în medie 3% din PIB-ul României şi al Bulgariei între 2004 şi 2010 .
La o conferinţă în Viena, Comisarul Andor a susţinut eliminarea tuturor restricţiilor pe motivul că „restricţiile nu sunt un avantaj în contextul şomajul ridicat actual”. Un exemplu concret oferit a fost Spania, care, în ciuda reintroducerii restricţiilor în 2011 în baza criteriului şomajului ridicat, nu a reuşit să oprească creşterea şomajului în rândul lucrătorilor spanioli. Mai mult, neregularizarea muncitorilor are un efect negativ, având în vedere că fără forme legale, aceştia nu plătesc taxe sau asigurări de sănătate, astfel necontribuind la bugetul statului în care lucrează. În aceste condiţii, Spania ar putea să aplice măsuri proporţionale cu problema cu care se confruntă, aplicând restricţii doar pentru anumite profesii şi doar în zonele unde există mari comunităţi de muncitori străini.
În ciuda criticilor aduse mobilităţii, există şi multiple efecte benefice asupra economiilor statelor europene. Un articol recent vorbeşte despre faptul că, datorită diasporelor, activităţile economice transfrontaliere sunt încurajate. Diasporele contribuie atât la PIB-ul ţării de destinaţie, cât şi la economia ţării de origine, prin transferurile private de bani. Pe lângă faptul că diasporele contribuie cu bani, ele sunt şi cele care aduc idei inovatoare. Spre exemplu, multe dintre afacerile de success din China au la bază idei preluate de studenţii plecaţi la studii în străinătate şi adaptate la modul de viaţă chinez.
În anul 1975, Raportul Tindemans a menţionat pentru prima oară conceptul de cetăţean european. După 36 de ani, Europa pare mai reticentă ca niciodată în a-l implementa. Dacă în Olanda şi Marea Britanie perioada tranziţională a fost prelungită până în decembrie 2013, Nicolas Sarkozy, într-un discurs recent, a sugerat chiar renunţarea la mobilitatea în cadrul Uniunii Europene pe baza cărţii de identitate. Singurele vești pozitive ar putea veni de la Belgia și Germania, singurele state membre ce au ales să elimine parțial sau total restricţiile de pe piaţa muncii pentru români şi bulgari.
Articol aparut pe siteul Europuls
_________________________________________________________
Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
