Omul e tentat să elimine din gândire, și chiar din memorie, orice e susceptibil să dezmintă, să distrugă sau să pună la îndoială ideea pe care și-o face despre o situație, despre un sistem, despre umanitate. Pacea sufletească are și ea un preț…
Acesta e prețul: în numele păcii lui interioare, omul sărăcește realitatea de nuanțe, îi reduce complexitatea, o golește de bogăția contradicțiilor ei. Cu cât ești mai consecvent în principii cu atât ești mai puțin obiectiv. Și invers, pe măsură ce câștigi în obiectivitate, coerența principiilor, a construcțiilor mentale, ți-e pusă la încercare: ești nevoit să constați uneori că se clatină.
Dacă duce la o pace interioară desăvârșită, dacă face că în mintea omului să nu se clatine niciodată nimic, dacă nu creează „disonanțe cognitive”, consecvența absolută în principii nu e nimic altceva decât ceea ce Gabriel Liiceanu numește (în cartea sa Despre limită) „încremenire în proiect”. Iar „încremeniții în proiect”, când proiectul nu le e propriu — adică atunci când sunt, conform aceleiași terminologii, „preluați în proiectul altora” — nu sunt nimic altceva decât niște „idioți utili”.
Expresia „idioți utili” fusese, cred unii, inventată de Lenin și se referea, se spune, la anumiți intelectuali. Oricine ar fi adevăratul inventator al expresiei, istoria îi dă din când în când dreptate: în ciuda unei prejudecăți, „intelectualii”, desigur, nu toți, sunt în general ființe mult mai manipulabile decât cei fără studii. E și normal să fie așa: la cei ce vor deveni într-o bună zi „intelectuali”, formatarea, setarea gândirii începe din timp, de pe băncile școlilor și ale universităților. Așadar, bazele manipulării intelectualilor nu numai că se pun mai devreme, dar și continuă mai mult timp decât la ceilalți muritori: continuă și se consolidează în universități, unde formatarea tinde să înlocuiască formarea. Prin urmare, manipularea ulterioară a celor „cu patalama” va fi mai lesnicioasă și mai eficientă. Ce-i drept nu în toate direcțiile, ci — vai nouă! — doar în direcția prevăzută de formatare.
Nu spun că „muritorii de rând” n-ar fi și ei manipulabili. Evident că sunt. Pe de-o parte însă, sunt mai greu de manipulat; pe de altă parte, rezultatul e totdeauna mai superficial: mulțimea e totdeauna manipulată efemer, în direcții diverse. Mulțimea rămâne totdeauna, cum s-ar spune, în bătaia vântului. De aceea, reformatarea în planul mentalității a unor întregi popoare nu intervine niciodată, chiar și la scară istorică, de pe o zi pe alta. „E ușor să convingi gloata, e greu s-o menții în convingeri”, spune în esență Machiavelli. Gloata încremenește mai greu „în proiect”, dar s-a văzut de-a lungul istoriei că nu e deloc imposibil. Un om poate fi înșelat o viață întreagă, poporul nu la infinit.
„Rotația cadrelor” face parte din tehnicile de guvernare ale oricărui dictator. Fiindcă am trăit sub Ceaușescu, cunosc destul de bine sensul acestei expresii. „Democrații” de astăzi recurg la ceea ce am putea numi „rotația electoratului”. Se poate întâmpla ca un om să se lase păcălit până în ultima clipă a vieții lui. Unii pier fără să fi înțeles nimic din ce li s-a întâmplat — fără să fi observat măcar strângerea pe nesimțite a lațului din jurul gâtului lor, fără să-și fi identificat călăul și, cu atât mai dramatic, motivele care-l călăuzeau. Nu la fel stau lucrurile când e vorba de întregi popoare. Pentru a înșela o întreagă populație pe termen lung, pentru a o face să voteze corect, pentru a reuși să o fraierești până la sfârșitul lumii și al vremurilor, este necesar să o înlocuiești pe parcurs. Acești „pasageri”, ai căror ochi riscă în orice moment să se deschidă, trebuie să fie cu orice preț înlocuiți prin alții, mai naivi, loiali altor fabule, altor dogme, altor religii. „Rotația mondială a stocurilor umane”, ingineria socială și demografică din ultimele decenii, reînnoirea etnică permanentă, nu servește ea oare scopul precis al unei farse perene, în cadrul căreia fraierii nou veniți să preia ștafeta de la fraierii autohtoni?
Revinind la problema manipulării intelectualilor, formatarea gândirii — spălarea pe creier, ca să folosesc un termen mai puțin neutru — e cu atât mai profundă și mai periculoasă cu cât are loc mai timpuriu și cu cât e făcută prin mijloace mai subtile și mai inteligente, printre altele cu ajutorul unui bagaj de cunoștințe și de pseudo-cunoștințe mai vast. De pildă, setarea gândirii intelectualilor din cadrul proiectului european sau din cadrul proiectului mai vast al corectitudinii politice s-a realizat cu metode mai fine decât setarea intelectualilor din cadrul fostului proiect comunist. Bineînțeles că nu toți adepții proiectului european sunt setați și nu toți, cu atât mai puțin, sunt ” încremeniți”: unii și-au păstrat intacte facultățile critice, unii ar vrea chiar să-i dea o altă orientare…
„Încremeniții în proiectul european” și „încremeniții în proiectul corectitudinii politice” sunt — cel puțin în planul strict al gândirii — mai periculoși decât „încremeniții în proiectul comunist”. Fiindcă la ei nu totul e minciună. Fiindcă la suprafață nu totul pare, la ei, „încremenit”. Dacă sunt sau nu mai periculoși și în plan practic, vom afla într-un viitor nu prea îndepărtat la scară istorică, nu prea îndepărtat, poate, nici la scara unei singure vieți… În definitiv, sinteza dintre ororile nazismului și cele ale comunismului nu a fost până acum niciodată realizată complet… Poate că se va realiza, indirect, cu ajutorul ideologiilor de centru, „grație” înclinației acestora spre autosabordare…
Aflată în fază pre-totalitară, Uniunea Europeană ne pune în fața problemelor totalitarismului utopic nu în contextul globalizării comuniste, ci în acela al globalizării financiare, economice și ideologice. Gândirea utopică e totdeauna legată în plan abstract de gândirea totalitară, iar în plan concret de înflorirea, pre-totalitară, a birocrației. În Europa de azi, birocrația se dezvoltă furtunos, nu în ultimul rând pe linia religiei drepturilor omului și pe linia ideologiei ecologiste, două subiecte în privința cărora — fiindcă suntem liberi să vorbim despre orice — nu încape nicio discuție.
În numele unei improbabile seninătăți, creativitatea omului nu poate decât să sufere: nu e clar ce ar rămâne creativ într-o gândire care s-a deprins să excludă din percepția realității tot ce nu servește prejudecățile, dogmele și imaginile sale idealizate. De unde, poate, și angoasa ce-i macină pe mulți creatori. De unde și scopul nemărturisit al multor opere de artă — acela de a îngrijora: tocmai abdicând de la propria-i creativitate și de la natura sa divină se străduiește omul postmodern să-și păstreze o insuliță de pace interioară.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si totusi exista adevaruri obiective.
cred c ati atins niste coarde (nu de pian) sensibile
da, „formatarea” are la baza „the basic instincts”
cind un individ se trezeste in pozitii birocratice / de putere si decizie care n au nimic de a face cu capacitatile lui (nici fizice si cu atit mai putin intelectuale) , un „uns” pe post, ei bine, atunci i se atrofiaza si putinii muschii ai gindirii. o astfel de „leguma” se simte indriduita sa decida pentru altii (pentru el acest mecanism rupt de realitate a functionat, i a adus beneficii !). ar fi interesant de discutat cind / cum / de ce au aparut „indispensabilii” ! pentru ca, cu siguranta n ar fi putut prolifera de unii singuri.
@man of war
1. pianul nu are corzi (si nici coarde). il confundati cu alte instrumente – nerelevant, oricum :)
2. nu, formatarea nu are la baza the basic instincts, acelea sunt singurele repere de stabilitate si de siguranta in „formatarea” notiunilor cu care suntem indoctrinati; doar mentinerea lor intr-o igiena permanenta reprezinta garantia nedevierii de la realitate;
2. „leguma” este atrofiata si fara sa fie „unsa” pe post
3. indriTuit si nu indriduit – cu placere, va fac un bine
4. nu mecanismul lui „rupt de realitate” i-a adus beneficii ci ceva mult mai simplu (care va ofera si raspunsul la intrebarea d-voastra).
Idiotii functionali sunt cei mai conectati la realitate. Mult mai conectati la realitate decat d-voastra si decat mine. De altfel, conectarea la realitate nu este indiciul obiectivitatii si nici semn de IQ. Dimpotriva. E o suma de reactii la ceva aparent si extrem de superficial. Iar asta nu denota nici inteligenta si nici aptitudini inalte. Dimpotriva. Se numeste labilitate.
5. Indispensabilii au aparut tocmai din prea multa „conectare la realitate” a celor care au nevoie de serviciile lor obediente dar mai ales dintr-o structurare a institutiilor pe altfel de criterii decat valorice si ale managementului competitiv.
@ Andrei V.
multumesc pentru corectii, asa e, clapele si coardele sint diferite, au in comun insa sunetele scoase :) pai cu instincte primare au iesit toti homo sapiensii din pestera, ele nu se pierd desigur, dar Omul inseamna mai mult decit instincte de conservare. dvs vorbiti despre realitatea „idiotilor utili” sau despre cea a Omului Moral ? daca ne raportam la realitatea omului de grota, ce mai e de facut ? a fura, minti, ucide, manipula etc inseamna adaptare la realitate ?
Nota editor: Comentatorul Andrei V nu este autor Contributors.ro si nu are absolut nici o legatura cu autorul articolului, dl Andrei Vieru.
+1!
…dar nu doar atat: cu ovatii, aplauze si alte semne exterioare de admiratie :D
Perfect punctat!
Wow, ati ajuns la varsta asta fara sa deschideti cutia unui pian si sa va uitati inauntru. Vedeti? Curiozitatea e buna si ea la ceva, fie si formatata… :)
Foartea, foarte misto articolul, ati inteles ca naivitatea paturii intelectuale e mai periculoasa – caci mai constanta – decat cea a poporului. Din 100 de oameni, 99 nu vor avea curajul sa admita asta. (Vechea confuzie intre instructie si „educatie”.) Va multumesc.
man of war dixit: „cred c ati ATINS niste coarde (nu de pian) sensibile”
@Andrei V. – da’ cum cântă pianul, dacă nu suntem indiscreți? Dă din clape și pedale? :P
Harald: Nu-l incurcati mai rau; si așa lumea pare complicata ptr. Andrei V. Pedale are bicicleta, nu pianul. Ati vazut dumneavostra curse de pian ? Sau Turul Frantei la pian ? N-ati vazut.
@ Harald
:) probabil dl Andrei V a lipsit de la lectia clasificarii instrumentelor muzicale. domnia sa a ramas doar cu clapele si pedalele, pe care le apasa cu naduf ! a propos de „formatare” : cei mai multi „invata / memoreaza” cum se „manipuleaza / manevreaza” cutia neagra, nicidecum ce se ntimpla cu adevarat in „the black box”
@ man of war
Cum se explica faptul ca dvs insiva imi dati dreptate mai sus, ca un pisoi prins cu „emteoul” (<> – asadar, lui „Harald” sa-i raspundeti dvs, ca nu eu am folosit stupidul termen de „clape”), iar acum ati devenit brusc savant in clasificarea instrumentelor de la care am lipsit eu?
La distanta de cateva randuri si ore :)
Si, pe deasupra, pus brusc pe cuvenita mistocareala. Asa cum stim ca face orice Om Moral preocupat de sferele inalte ale spiritualitatii.
V-ati facut cumva cuvenita updatare pe wikipedia ca sa puteti poza in savant cu aere de superioritate?
Interesanta schimbarea registrului de adresare la distanta de cateva randuri: de la pisicul binevoitor la sarpele calcat pe coada, cam „cu naduf”, ca sa va citez – ca la mine nu stiu prin care dintre randurile de mai sus probati o asemenea enormitate pe care mi-o atribuiti.
Lasati-ma sa banuiesc: ati facut o „etica” identificare. Cu etica specifica doar Omului Moral :)
clasificare instrumente muzicale:
https://en.wikipedia.org/wiki/String_instrument
@ Harald
Daaa, toata lumea stie ca un pian „canta”, cum sa nu. Cred ca i se contracta spiritul unui pianist cand citeste cu cata eleganta si subtilitate definiti actul sau artistic.
Dar de ce sa nu sacrificam eleganta in contul glumitelor de doua parale, daca putem sa ne articulam interlocutorul. Important e, insa, sa pozam in spirite rarefiate, ce mai conteaza niste biete derapaje de logica si de caracter in comunicare…Lingusitor cu cel din inaltimile caruia vrem sa-i captam atentia binevoitoare, vataf necrutator cu egalul nostru…
Dupa logica dvs „impecabila” violonistul „canta” la o cutie. Ca doar sunetele ies din cutia de rezonanta a viorii…
Pentru termenul de „clape” va rog sa va adresati lui „Man of war”, e licenta sa poetica, nu a mea, comisa atunci cand a recunoscut cu sinceritate ca am dreptate („@ Andrei V.multumesc pentru corectii, asa e, clapele si coardele sint diferite”).
Sigur, inainte sa-si faca documentarea pe wikipedia ca sa poata poza, la distanta de cateva ore, in expert al „clasificarii instrumentelor”, wow :)
Eu nu am spus la ce „canta pianul” ci m-am raportat strict la pretentia sa poetica de a „atinge” coardele (sic!) unui instrument care chiar nu se atinge pe „coarde” ca sa „cante” si l-am atentionat, prieteneste, in consecinta.
Amuzat, recunosc, de disperarea cu care a tinut sa faca musai pe plac autorului de text (pianist) cautand caznit si cat se poate de fortat o licenta poetica, fie si una atat de factice, care nu sta in picioare la proba cu…realitatea.
Nivelul pe care a coborat, insa, discutia intre timp il cam descalifica pe omul preocupat de moralitate si de Omul Moral, atat de dezgustat de vulgaritatea omului grotelor.
De la omul in cautare disperata de cimilituri cu pretentii poetice si de mare sensibilitate afirmata conjunctural – cat sa-l poata maguli pe autorul textului (pianist) – la mistocarul de cartier care a devenit cateva randuri mai jos e distanta mare.
Ca de la sensibilitate la poza ei. Ca de la autenticitate la impostura.
Excelenta si magistrala devoalare.
Nici daca-mi propuneam nu as fi reusit sa i-o provoc in vreun fel.
Ce-si face omul cu mana lui…
@Andrei V. – o să vă rog să recitiți propriul dvs.comentariu din 21/07/2016 la 19:10:
”1. pianul nu are corzi (si nici coarde). il confundati cu alte instrumente”
Nu este nimic ezoteric în acel comentariu, despre eventuala senzație indescriptibilă de a atinge corzile (sau coardele) unui instrument, prin comparație cu clapele și pedalele care intermediază interacțiunea unui muzician cu corzile (sau coardele) pianului. Este pur și simplu o afirmație factuală. Dar în contextul articolului dvs., toată disputa asta este nemaipomenit de relevantă și instructivă, ea exemplifică la modul cel mai direct ruptura dintre realitate și percepția ei de către persoanele care își petrec viața pe tărâmul ideilor.
Poate vi se va părea o comparație frivolă, dar prima dată când mi-a derapat spatele la o mașină cu tracțiune față, m-am uitat sub ea, să mă conving că nu există o carcasă de diferențial pe puntea spate. Adică mi s-a părut mai ușor de crezut că mașina are totuși tracțiune spate, dacă a putut derapa în maniera în care a derapat, decât să admit că s-au putut crea condițiile în care să derapeze așa. Nu vi s-a întâmplat niciodată să ridicați capacul pianului, nemulțumit că o combinație de note nu iese așa cum v-ați dori și întrebându-vă ce s-ar putea modifica acolo? E evident că nu vi s-a întâmplat …
Concluzie:
„usor cu pianul pe scari” ca ii derapeaza masina lui @ Harald.
:P :D
…unde mai pui ca si acea realitate, despre care se vorbeste in debutul articolului, nu-i aceeasi pentru toti – depinde prin ce „lentile” priveste fiecare. Si nici unul dintre noi nu are vederea atat de buna incat sa priveasca realitatea fara lentile. :)
Nu doar Europa e pandita de spectrul totalitarismului, ci intreaga lume, iar unele state i-au cedat demult. Razboiul economic, amenintarea terorista, nostalgiile imperiale, lacomia, coruptia – toate acestea (si inca multe altele!) pare ca nu pot fi invinse fara a restrange unele drepturi si libertati. Libertatea (de orice fel) vine cu o eticheta de pret. Si se plateste un pret pentru cei care nu-si autocenzureaza libertatea pana la acea limita la care aceasta nu restrange drepturile si libertatile altora. Iar asta ar insemna constiinta si responsabilitate. Constiinta si responsabilitate pe care nu le au toti. Se pare ca cei ce nu le au trebuie obligati sa le aiba. :)
Cat despre „formatarea gandirii” si spalarea de creier, ea se face din timpuri stravechi. Iar marile religii ale lumii au cea mai bogata si indelungata experienta, in domeniul asta… :)
Un alt articol refuzat de Curierului Parlamentului European?… :)
Exceptional punctat!
„Lentilele”, bata-le vina…
„realitatea nu-i aceeasi pentru toti”.
Sper ca nu pretindeti ca aceasta propozitie comunica ceva real pentru toti.
Nu pretind. Propozitia vrea sa comunice doar o parere personala. :)
S-ar putea ca dvs. ca intelectual sa vi se aplice insesi sentintele din eseul dvs. Poate ati fost setat in formarea dvs. sa fiti receptiv la teoria conspiratiei sau la principul dualist ca exista totdeauna ceva de dincolo care da liniile directoare. Dar asta ar insemna ca aveti oarecum dreptate. Eu cred ca intelectul e arma cu doua taisuri, are fiecare la purtator capacitatea de a face rau, suficient incat ideologiile sa fie fenomene emergente.
am aceasi parere dupa ce am citi articolul ; si oare nu e normal ? fiecare putem fi manipulatori sau manipulati la un moment dat ! diferenta e felul cum reactionam fiecare la spusele celuilalt.
si ptr ca io sint cunoscut de cei platiti de aci, aduc in atentie un aspect al proiectului formari poporului romin; e de la alt articol si acolo nu m am mai obosit sa raspund:
„„Puținul” care le rămas ungurilor din România e mult mai mult decât a avut orice minoritate națională în Ungaria de Szent Pista încoace.
„Restul aberațiilor pe care le debitați sunt doar locurile comune ale propagandei maghiare din ultimele două secole. E bine să continuați să le debitați și mai ales să credeți cu tărie în ele. Căci ele sunt temelia ratăriivla nivel național. Îmbătându-se cu genul ăla de apă rece maghiarii au ajuns să-și piardă peste 72% din țara lor respectiv au izbutit mai spre zilele noastre să devină națiunea cu cea mai înaltă rată a sinuciderilor din Europa și una din cele mai mari din lume… Aldd meg a magyart! :P”
copii rominilor au fost invatati de mici cu acest refren al cruzimi stapiniri austro-ungare in Transilvania.
intreb ! : daca acest pamint care a adapostit sute de ani multe etnii, este azi dupa mai putin de 100 ani de stapinire regatenesc-romineasca locuit de o singura etnie conducatoare(ha ha), oare din care parte vine manipularea ?
@ dusu (22/07/2016 la 12:28)
Oricare ar fi subiectul unei postari sau unui comentariu Marius Chicos Rostogan (vezi „rominul” Ion Luca Caragiale) se intoarce tot la „crastavete”.
si orice spun pe acest subiect, pe romin il supara ; uni tace si injura, alti comenteaza despre crastavete, da ii bine ca romini citesc sa stie ca nu toti e romini
Probabil ca ne este, tuturora, mai simplu sa ne aducem aminte, decat sa uitam…!?
Fantomele trecutului, individual sau colectiv, sunt foarte greu de combatut pentru oricine, indiferent ca este intelectual sau nu…fiecare se descurca cum poate.
Nu sunt sigura ca manipularea se realizeaza mai simplu asupra unor categorii sociale, decat altora, cred ca succesul ei depinde mai mult de gradul de intransigenta cu care oamenii judeca.
Culmea (sau paradoxul, la alegere :) ), cu cat intransigenta e mai mare, cu atat manipularea reuseste mai bine! Cel care da cu pumnul in masa si striga incruntat „asa nu se mai poate”, e deja pe jumatate in situatia „imposibila” pe care o deplange…Dovada : românii in decursul ultimilor 26 de ani! Explicatia se gaseste in psihiatrie, si se numeste psiho-rigiditate.
In schimb, omul indulgent NU este simplu de manipulat! Priviti ardelenii: calmi, ingaduitori, ei nu se inflacareaza impotriva unuia sau altuia, si astfel au sansa sa fie mereu lucizi! De altfel, cred ca si fac doar ce vor ei, nu prea sunt adeptii „turmei”!
Spuneti ca pacea sufleteasca are un pret, eu cred ca este fara pret, altfel spus scopul ar scuza mijloacele de aceasta data, si chiar cu brio!
Macar de-ar fi oamenii senini, indiferent cat s-ar „aranja” cu realitatea…Dar nu sunt!!!
Asta e problema!
Mda, voteaza PSD si primari aflati in puscarie. Sau Funari. :)
Stimate domnule Andrei Vieru,
Ati scris o analiza fara cusur a „demonilor” care parca „imbratiseaza” omenirea din ce in ce mai tare!
Am discul dvs. de la Electrecord cu Variatiunile Goldberg, despre care Cioran spunea ca ar fi o „muzica superesentiala”. Cu ajutorul dvs., am avut privilegiul de a patrunde – nesperata sansa – in templul transendent al muzicii!
Cu maxime urari de bine,
Florin
Autorul are intru-totul dreptate. Intr-adevar oamenii de o eruditie profunda sunt mult mai vulnerabili ca oamenii simpli la sofisme. In plus ei au prostul obicei de a fi la fel de consecventi ca si catarul si merg pana in panzele albe spre a-si dovedi lor insile in primul rand ca nu au gresit, indiferent cat de multe dovezi contrare & zdrobitoare apar pe parcurs. Doar doua exemple sumbre:
– Laureatul premiului Nobel Romain Rolland (mare „progresist”) explica in a doua jumatate a anilor ’30 ca decizia sovietului suprem al URSS de a considera copii de 12 ani pe deplin responsabili si numai buni de condamnat la moarte prin impuscare e una intru-totul justificata de faptul ca, copiii se dezvolta mult mai repede in socialism ca-n capitalism :-D . Iar justitia tarii muncitorilor si taranilor e oricum infailibila. Cu doar cativa ani inainte acelasi individ ii scria disperat scrisori lui Stalin ca sa-l scape de la moarte sigura pe scriitorul Victor Serge proaspat zvarlit in lagar de justitia aia infailibila.
-Principalul propagandist sovietic din Europa de vest anilor ’20-’30, Willy Münzenberg a lansat nenumarate brosuri de propaganda comunista umplute cu minciuni din cele mai penibile si ridicole. Intr-una din ele a inserat o prefata penibila scrisa ca un articol din Pravda si a pus la final semnatura laureatului premiului Nobel Albert Einstein pentru a da mai multa greutate dezinformarilor si calomniilor ridicole din brosura. Savantul german a fost intrebat daca prefata e intr-adevar a lui. In public a admis ca e lui, in particular s-a arata oripilat de aberatiile din brosura si de stilul de-a dreptul idiot al prefetei semnate de el. Insa le-a spus cunoscutilor ca nu a denuntat falsul grosolan pentru ca serveste unei cauze bune :-D Münzenberg a fost sugrumat de tovarasii sai in toamna lui 1940 in timp ce incerca sa o stearga din Franta in Elvetia, pentru ca a comis eroare ideologica de nu lauda pactul dintre Hitler si Stalin, ba chiar si-a permis sa-l critice. Einstein nu a denuntat niciodata calomniile din brosura in cauza nici macar dupa moartea lui Münzenberg, cand deja toata lumea stia secretul lui Polichinelle.
Cat despre setarea esuata a ‘telectualilor din lagarul comunist de catre sistemul comunist are un motiv simplu si obiectiv. Sistemul i-a umilit pe ‘telectuali in mod oficial. Ei erau considerati mai putin valorosi ca si proletariatul, mai prost platiti si cumva obiect al oprobiului generalizat. In multe situatii i-a atins binisor si la punga si n-a facut cine stie ce eforturi spre a-i castiga. In vremurile UE vedem fenomenul contrar: Birocratia bruxelleza nu mai repeta eroarile politbiurourilor comuniste. Ea are grija sa-i miluiasca cu tot soiul de pomeni si alte granturi pe ‘telectuali. Drept care cei ce au facut disidenta curajoasa in vremea comunismului au devenit niste catelusi cuminti ce ling cu recunostinta mana ce-i ghiftuie si suporta isteric corectitudinea politica si alte mijloace de sugurmare a libertatilor individuale…
Nu prea sunt de acord cu ce spuneti, ca oamenii mai scoliti sunt mai usor de manipulat (decat ceilalti, mai neinstruiti).
Personal am constatat, de la banalul cotidian la efervescentul politic, ca e…cam invers. Nu, nu ma gratifica faptul ca toate analizele sociologice post electorale, in Romania cel putin, ma confirma…
Ma nelinisteste ca dvs oti fi vrut sa spuneti ceva subtil, atat de subtil incat imi scapa…
Iar daca tinem mortis sa ne lamurim care „tabara” e mai manipulabila, nu trebuie sa uitam NICIO CLIPA cat de mult conteaza calitatea (inclusiv umana!) a manipulatorilor. Habar n-am, nu m-a preocupat, dar s-ar putea ca tocmai ASTA, FELUL MANIPULATORILOR, sa faca diferenta…
Brrrrr…
Incercati sa intelegeti pornind de la urmatoare constatare: omul nescolit (sau „neformatat”) e deprins sa creada ce vede cu ochii lui (lucruri, fapte), iar cel scolit este deprins sa creada ce vede cu „ochiul mintii” (cuvinte, idei). Asa cum un iluzionist poate sa convinga un om de rand ca isi taie in doua asistenta apoi aceasta invie (sau sa castige alba-neagra), la fel un manipulator (propagandist) poate sa convinga ca o idee (insiruire de cuvinte) e mai importanta sau mai adevarata decat altele fara sa faca rau aparent…(intre materialism si idealism este empirismul stiintific care poate proba, de unde si insistenta ancorarii stiintifice a marxismului, din pacate nu toate ideile – inclusiv stiintele sociale – pot fi probate stiintific)
Bineinteles ca exista si o componenta de caracter (unii „idealisti” sunt dispusi sa ucida pentru ideile lor, la fel si unii aparatori ai „oranduirii”) iar aceasta e un reper mai solid decat cuvintele. (Say you wanna revolution my friend, ye eee yeah…)
Sau cum se spune in Biblie „pomul dupa rod se cunoaste”
@catperson
1. Nu exista „calitate umana a manipulatorilor”. „Calitatea” lor umana este aceeasi.
Poate va referiti la nivelul lor de instruire sau de abilitate, la diversificarea mijloacelor de manipulare.
Resorturile din care o fac sunt, insa, aceleasi de cand lumea, indiferent de nivelul pe care se situeaza. Si scopurile. Mai ales scopurile.
Resorturile tin de nevoia parazitara de a-i folosi pe ceilalti iar scopul e unul singur: punerea la lucru (ca in semiotica) a masei de manevra manipulate in slujba interesului personal, pentru sustinerea propriei persoane/grup si pentru obtinerea beneficiilor pe care altfel nu le-ar putea extrage doar prin puterile proprii, cu propriul limitat efort.
(NB:In spatiul autohton ea este grevata foarte mult de educatia – care nu pune accent pe responsabilitate, precum si de apartenenta la o religia majoritara – care nu pune accent pe implicarea responsabila a comunitatii, asa cum e in statele cu religie majoritar protestanta, ci pe interiorizarea credintei ca demers personal si aflat in raport unilateral cu Dumnezeu si cu autoritatea care-l reprezinta)
Pe scurt, transformarea celor manipulati in anexe ale propriului interes:
– de cariera, de afirmare, de parvenire etc.
2. Manipulatorii lucreaza intotdeauna cu „materialul clientului”. Ca in „Hainele imparatului” (H.C.Andersen). Ei sunt oferta pentru o piata de desfacere. De aceea nu conteaza prea mult cat sunt de instruiti sau daca sunt si inteligenti (a nu se confunda abilitatea, viclenia, smecheria cu inteligenta). Ei lucreaza cu:
– cu slabiciunile (lipsurile) celor manipulati:
– lipsa de repere culturale validate la proba cu timpul (istoria care se repeta prin necunoasterea ei pentru ca suntem tributari prin natura umana repetarii acelorasi erori, de instruire (nu „instructie”); aici intra si distinctia intre educatie, instruire, cultura – cu o discutie mai ampla;
– lipsa reflexului de verificare a informatiei (admitem deja ceea ce ne confirma reperele, cum spune si autorul textului de mai sus) si a capacitatii de procesare a ei,
– preconceptiile lor cu pretentia raportarii la principii imuabile – preconceptii confundate si de autorul textului de mai sus cu „principiile” dar identificate, de altfel, foarte bine ca „incremenire in proiect” desi Liiceanu nu a dat astfel definitia principiilor ci dimpotriva. Iar din punct de vedere psihologic acestea au o definitie deloc magulitoare si care denota o structura foarte rigida si incapabila de adaptare – asadar mult mai aproape de definitia filosofului Liiceanu. Preconceptiile tin de indoctrinarea prin educatia primita, de modelele astfel dobandite, de influenta scolii, a religiei, a apartenentei la grup etc.
– cu spaimele lor (creeaza o spaima ca sa fie nevoie de un salvator; nevoia astfel creata asigura piata de desfacere pentru oferta salvatorului manipulator) – in mod ironic una dintre spaime e chiar cea a manipularii; manipulatorul neprins e negustor cinstit. Il regasim pe manipulator in categoria celor care instrumenteaza o imagine de sine credibila, responsabila, respectabila. Ceea ce-l delimiteaza de omul onest este faptul ca „pune la lucru” imaginea sa. El este cel mai adesea impanat cu titluri si un status social consolidat aflat dincolo de orice dubiu si de o verificare de suprafata.
– cu nevoile lor: de securitate – in politica si mariaj / de confirmare – in plan social / de afirmare prin asociere cu manipulatorul, de obicei celebru si afirmat pe piata publica / de conformitate la masa si de apartenenta la un grup, societate – in politica, profesie, arta, in social media. De aceea, cel mai adesea manipulatorii sunt care-si manevreaza imagine in plan public, zgomotos si cu multe sunete de laute. Cu pretentia afirmarii exact a principiilor carora le este tributar manipulatul. Si aici e loc de o discutie mai ampla despre identificarea victimei si „studiul de marketing” veritabil pe care-l face manipulatorul.
– si cu multe alte date umane si psihice care asigura „materialul clientului” cu care manipulatorul lucreaza si pe care-l manevreaza.
Teritoriul manipulatorului este, asadar, cel public. Acolo este piata sa de desfacere, teritoriul in care se simte ca pestele in apa.
Nu vorbesc aici de manipularea din plan privat, unde lucrurile sunt nu mai putin dramatice si mult mai greu de decelat; micul infern amesteca necresteri personale in pelteaua prost inteleasa a sentimentelor, frustrarilor, incarcaturii cu care vine fiecare intr-un mariaj, relatie, prietenie etc Nu face obiectul discutiei de fata.
Imi permit sa va recomand si doua texte:
Unul despre agnotologie (ignoranta construita cultural in beneficiul unor grupuri de interese)
http://www.bloomberg.com/view/articles/2016-06-27/culturally-constructed-ignorance-wins-the-day
Termenul se refera la ignoranta construita cultural, creata de grupuri de interese cu scopul de a produce confuzie si de a escamota adevarul in chestiuni vitale pentru societate prin publicarea de date inexacte, care induc in eroare. Aici intra tabloidizarea, sub pretextul ca asta vrea consumatorul, dar si inregimentarea politica a jurnalistilor care-i masoara pe politruci si realitatile cu masuri diferite, dupa interes, cu efecte dezastruoase asupra presei, care, dupa ce a patinat in marasmul financiar cauzat de criza economica esueaza in vulgar, senzational, in ceea ce „cere publicul”.
Unul despre ”information bias” – oamenii ajung sa fie implicati in comunitati in care membrii ei au pareri similare, ceea ce inseamna ca rareori va exista riscul unor opinii diferite pe teme importante in spatiul cu pricina. Cei care au luat parte la studiu au analizat modul in care se raspandesc teoriile conspiratiei si stirile din domeniul stiintei dar si modul in care actioneaza „trolii” pe internet. Au descoperit ca pe facebook cele mai ciudate teorii, chiar dacă nu se bazeaza pe informatii de incredere se pot raspandi extrem de rapid. Functioneaza principiul atractivitatii. Care face minciuna mult mai credibila decat stupidul adevar. Asta deoarece oamenii au tendinta de a acorda mai mare atentie acelor informatii care ii intereseaza si de a le distribui. Unul dintre efectele cele mai nefaste este radicalizarea. Si, paradoxal, construirea de ziduri. S-a modificat intelegerea termenului de proximitate pentru ca distantele sunt mult mai usor de parcurs dar, paradoxal, construim insule de izolare in imensitatea acestor teritorii. Subiectul e vast si in stransa si nefasta legatura cu manipularea si nivelurile pe care s-a ajuns.
http://playtech.ro/2016/facebook-prosteste-rezultatele-unui-studiu-recent/
Sunt multe de spus, subiectul este fascinant si l-am tratat – doar provocat de cele scrise de d-voastra – la un mod destul de simplist, cu riscante vulgarizari in consecinta, strict din cauza spatiului.
Un adevar aproape demonstrat care atrage reactiile tipice adevarului care deranjeaza inca. Formatarea intelectualilor incepe devreme si se face atat de subtil incat foarte putini o percep, iar cei care resimt, oarecum, reculul elevat al manipularii academice amplifica subconstient conflictul interior pana la rezolutia care le convine cel mai bine. Cu alte cuvinte instinctul personal decide.
Cheia intelegerii acestei manipulari rezida in solidaritatea, nativa sau culta, cu restul societatii care iti recunoaste, apeciaza formatia intelectuala; interesant ar fi sa revenim asupra definitiei intelectualului in societatea moderna, sa revedem ce fel de castig transfera intelectualul maselor sau sistemului care-l defineste.
In final vom vedea, daca acuratetea principiala nu este altoita pe invatatura multiculturala a corectitudinii politice actuale, ca majoritatea intelectualilor sprijina si dezvolta un sistem paralel de valori perfect democratice: elita societatii, care genereaza o politica de stat deosebit de grijulie cu ea insasi, si societatea care se chinue sa inteleaga distanta dintre stat si natiune.
O forma de manipulare clasica, aproape primitiva, gasim in proaspata democratie autohtona: economia bubuie, elita creste ca Fat Frumos, societatea se zbate sa supravietuiasaca, dar avem democratie dom`ne, aproape ca ne scoate ochii. Deci intelectualul roman prezent este doar castigatorul prezumptiei democratice in timp ce statul, sprijinit pe elita care este, isi desavarseste rolul decisiv de a hotara cat de legal se mai poate descurca cetateanul simplu si manipulabil.
piinea cea de toate zilele a telectualilor sunt ideile, de aceea se bat pe acestea, trag de ele, asa cum taranul isi depoziteaza grinele si asteapta sa le vinda la un pret bun. Pt. „taran”, pt. pulime ideile sunt neiteresante, el traieste cu piine, carne, tuica masline si mici.
Nu exista un cintar de evaluat valoarea unor idei, telectualii se cintaresc reciproc si functie de functie se sustin sau se combat, doar, doar le cumpara cineva chestiile.
Intelectualii traiesc din vinzarea ideilor, sunt nevoiti deci sa produca ceva vandabil, ceva interesant, de multe ori singurii lor cumparatori sunt politicienii care-si imagineaza la rindul lor ca aceste idei sau simpla alaturare a unor intelectuali le-ar aduce voturi.
Europa a fost confiscata de comunisti, ecologisti, asa numitii „oameni de bine” si cistiga bani frumosi in efortul lor de a distruge o idee atit de generoasa.
„ piinea cea de toate zilele a telectualilor sunt ideile, de aceea se bat pe acestea, trag de ele, asa cum taranul isi depoziteaza grinele si asteapta sa le vinda la un pret bun. Pt. “taran”, pt. p….., ideile sunt neiteresante (s.n.), el traieste cu piine, carne, tuica masline si mici (s.n.).
Nu exista un cintar de evaluat valoarea unor idei (s.n.), telectualii se cintaresc reciproc si functie de functie se sustin sau se combat, doar, doar le cumpara cineva chestiile (s.n.).
Intelectualii traiesc din vinzarea ideilor( ?!-s.n.) , sunt nevoiti deci sa produca ceva vandabil (s.n.) , ceva interesant , de multe ori singurii lor cumparatori sunt politicienii(s.n.) care-si imagineaza la rindul lor ca aceste idei sau simpla alaturare a unor intelectuali le-ar aduce voturi.”
Excelent ! Inca o mostra standard pentru mentalitatea de tip securist “á la Oprescu” , inclusiv limbajul tiganesc ( interesant, moderarea platformei permite degradarea limbajului si coborarea standardelor …) .
Prin extensie , aceasta mentalitate a decimat Romania :
„Mi s-a spus că n-am şanse în politică din cauza CV-ului. Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul…“
“Nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi”
Marian Vanghelie
http://adevarul.ro/news/societate/interviu-marian-vanghelie-mi-s-a-spus-n-am-sanse-politica-cauza-cv-ului-romania-intereseaza-cv-ul-1_56ae4b8f5ab6550cb8512e33/index.html
„Ce dacă am fost la închisoare? Sunt un model de urmat pentru tinerii ziarişti“
Sorin Rosca Stanescu
http://adevarul.ro/news/societate/video-interviu-sorin-rosca-stanescu-ce-fost-inchisoareo-model-urmat-tinerii-ziaristi-1_560179b9f5eaafab2ce239d9/index.html
Aceasta mentalitate a ingrozit psihiatrii prin consecintele ei :
„Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? …..O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. . Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eliminaţi din societate de nişte nimicuri, de nişte anonimi? ”
„ Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri (s.n.). Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex (s.n.). Trăiesc tragic această soartă a poporului român”
„90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi, o societate care şi-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate. Şi mai ales de non-nocivitate”
Dia Radu – Lumea romaneasca. Interviu cu prof. dr. psihiatru Aurel Romila ( „90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate”)
Sursa : http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769
Pe de alta parte , dispretul pentru “taranime” este amendat chiar de catre strainii care stiu sa vada la taranii autentici exact ceea ce au vrut sa distruga timp de 75 de ani comunistii si inca nu au reusit ( http://www.traditia.ro/ldquodrumul-lung-de-la-cimitirul-veselrdquo–pe-jos-de-la-s259pacircn355a-la-bucure351ti.html ; http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ).
In sfarsit , dispretul fata de “tarani” , traditii,etc., si ura fata de idei, cultura si intelectuali , plus aceia dintre ei care in mod interesat s-au raliat curentului …, sunt ideile fixe initiale care au blocat in proiect societatea romaneasca ( asta apropo de manipulare) pentru care acum nici chiar viata cetatenilor nu mai reprezinta o valoare sociala ( http://www.evz.ro/fara-sa-vrea-casa-de-sanatate-bucuresti-dezvaluie-din-ororile-sistemului-sanitar-oameni-lasati-sa-moara-pentru-ca-nu-pot-depune-o-cerere-campania-medicul-de-garda.html).
Cum poate deveni un „intelectual” om de actiune ? Si politicianul , cum il vedeti ? : desigur, trebuie sa aiba in vedere toate optiunile si pana la urma sa aleaga „optima”. Care implica, totusi, o doza de risc …
Constat ca ‘elita’ autohtona reediteaza o ideologie care sa-i puna la adapost neputinta creatoare si lipsa cronica a oricarei urme de originalitate, prin relansarea unei rezistente ‘culturale’, axata pe demagogie si elucubratii.
Demersul argumentativ pe care îl putem urmări mai sus pare a avea succes, cel puțin cîtă vreme nu îi sînt explicate temeiurile. Se poate admite concluzia că persoanele educate sînt mai predispuse manipulării de lunga durată decît persoanele mai puțin educate, dar numai dacă nu ne întrebăm niciodată, cum face și autorul, cărei categorii îi aparține manipulatorul: celei mai educate sau celei mai puțin educate? Iar pentru a simplifica lucrurile, trebuie spus că această problemă a fost rezolvată de mult, de către Platon, în Hippias Minor: cine e cel mai capabil să mintă, cunoscătorul au necunoscătorul? Platon dă un răspuns, pe care foarte probabil autorul nu îl cunoaște. Ceea ce pare să consolideze poziția sa cum că necunoscătorul e mai puțin predispus manipulării – el crede sincer că deține adevărul, nu are îndoieli! Neatins de boarea nici unei ideologii, ingenuu, el descoperă că școala și universitatea sînt curate meșteșuguri de tîmpenie, reiterînd ideile unui Nică ce se distra cu ale Irinucăi capre. Într-adevăr, unde e lipsă de nuanțe, diversitate gîndirii nu are loc. Simplu și frust, nemanipulabil!
Cit despre pre-totalitarismul Uniunii Europene, nu poți decît să rămîi fără cuvinte, cînd chiar în aceste zile Turcia și Rusia ne oferă exemple de mari și puternice democrații care se descurcă singure, în afara UE, în care poporul, nemanipulat și nemanipulabil, salvează libertatea și pe providențialii ei îngeri vestitori netotalitari (Erdogan, Putin), aplicîndu-le intelectualilor, profesorilor, judecătorilor, politiștilor, militarilor, acestor manipulați pre-totalitariști, pedeapsa dreaptă și fără dubiu a nemanipulabilului popor! Căci altfel, oribilele și manipulatoriile principii ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale libertății de expresie și ale celei de gîndire ar tulbura din dreapta și neclintita sa certitudine mulțimea nemanipulabilă!
Aferim!
„Cu manipularea, pre manipulare călcând!”
„A venit ceva in lume fara chip si fara nume”
Motto-ul filmului „Călăuza ” ( Andrei Tarkovsky)
Articolul-eseu aparut pe Contributors.ro ( Andrei Vieru – Despre manipulare) abunda in generalitati , platitudini , afirmatii gratuite si sentinte care se vor apodictice dar care in ultima instanta se rezuma la ambiguitate, nestructurare si nedeterminare si paralogisme mai exact la un fel de : „ cineva a spus ceva despre cineva care se referea la altceva ”.
Tehnica folosita in acest caz este una clasica. Se porneste de la un set de presupozitii tacite de genul :
„Omul e tentat să elimine din gândire, și chiar din memorie, orice e susceptibil să dezmintă, să distrugă sau să pună la îndoială ideea pe care și-o face despre o situație, despre un sistem, despre umanitate.”
„Acesta e prețul: în numele păcii lui interioare, omul sărăcește realitatea de nuanțe, îi reduce complexitatea, o golește de bogăția contradicțiilor ei.”
„Cu cât ești mai consecvent în principii cu atât ești mai puțin obiectiv.”
„Și invers, pe măsură ce câștigi în obiectivitate, coerența principiilor, a construcțiilor mentale, ți-e pusă la încercare: ești nevoit să constați uneori că se clatină.”
Aceste generalitati si asertiuni pur gratuite si prezentate sub rezerva cuvantului de onoare sunt folosite drept punct de plecare pentru alte ambiguitati si generalitati mult mai serioase legate de manipularea vaga a intelectualilor :
„Revinind la problema manipulării intelectualilor, formatarea gândirii — spălarea pe creier, ca să folosesc un termen mai puțin neutru — e cu atât mai profundă și mai periculoasă cu cât are loc mai timpuriu și cu cât e făcută prin mijloace mai subtile și mai inteligente, printre altele cu ajutorul unui bagaj de cunoștințe și de pseudo-cunoștințe mai vast.”
Rezultatul acestor generalitati, ambiguitati si paralogisme ,este unul surpinzator respectiv o perversitate ideologica prin care spalarea creierelor prin propaganda comunista , este echivalata cu „spalarea creierelor” (?!) prin …proiectul european .
Aceasta opinie surprinzatoare pentru o persoana cu o pregatire umanista si care traieste in Occident semana prin bizarerie cu viziunea autohtona a colonelului Dogaru pentru care „Uniunea Europeană este un spanac de expresie germană manipulat de ruşi” (http://adevarul.ro/news/politica/raspunsul-halucinant-mircea-dogaru-uniunea-europeana-spanac-expresie-germana-manipulat-rusi-1_50ae23f17c42d5a66399f1c5/index.html ), si chiar o depaseste vorbind despre religia (?!) drepturilor omului :
„De pildă, setarea gândirii intelectualilor din cadrul proiectului european sau din cadrul proiectului mai vast al corectitudinii politice s-a realizat cu metode mai fine (s.n.) decât setarea intelectualilor din cadrul fostului proiect comunist”.
„Aflată în fază pre-totalitară(?!- s.n.), Uniunea Europeană ne pune în fața problemelor totalitarismului utopic (?!-s.n.) nu în contextul globalizării comuniste, ci în acela al globalizării financiare, economice și ideologice”( capitaliste- n.n) .
„Gândirea utopică(?!s.n.) e totdeauna legată în plan abstract de gândirea totalitară, iar în plan concret de înflorirea, pre-totalitară (?! -s.n) , a birocrației”.
„În Europa de azi, birocrația se dezvoltă furtunos, nu în ultimul rând pe linia religiei (?! -s.n.) drepturilor omului și pe linia ideologiei ecologiste( s.n.) , două subiecte în privința cărora — fiindcă suntem liberi să vorbim despre orice — nu încape nicio discuție.”
Dincolo de aceste paralogisme , obiectia la aceste asertiuni este una foarte simpla. Proiectul european nu este o utopie pentru simplul motiv ca Uniunea Europeana este o realitate , chiar daca exista interese foarte puternice ( si implicit agenti de influenta… ) pentru a fi desfiintata.
Pe de alta parte , ceea ce autorul a propus intr-un mod sofisticat cititorilor Contributors.ro , un psiholog militar de la noi a propus pe şleau studentilor si elevilor inca din 2009 cu deosebirea ca atunci tinta era decredibilizarea NATO , nu a UE :
„Nu mai exista un „al nostru” pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute.”
„Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…”
„Cunoasterea intuitiva a psihicului uman a fost exploatata la maximum pentru a hotarî soarta razboiului de partea celui mai viclean, mai siret, mai inteligent (s.n.).”
„ Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin obiective nationale (s.n.), noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze ( s.n.)de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda. ”
„Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.”
Sursa : http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html
Aceste teze specifice unei anumite mentalitati de tip conspirationist inca prezenta la noi si conform careia „totul este manipulare” , se rezuma la sintagma : „omul modern este o victima sigura (s.n.) a manipularii din partea organizatiilor politice dar si a celor comerciale si media” sustinuta de Bogdan Teodorescu si prezentata atat in mediul militar cat si in mediul universitar( http://www.academia.edu/6637809/Bogdan_Teodorescu_5_Milenii_de_Manipulare ; http://www.studiidesecuritate.ro/pdf/cinci%20milenii.pdf ).
Aceasta mentalitate conspirationista are o lunga istorie in Romania si inca foarte multi adepti care tind sa transforme intreaga societate intr-o fortareata, iar cetatenii ei , inclusiv parlamentarii , in entitati vigilente care lupta pe viata si pe moarte cu dusmanii externi care , la unison , ne submineaza tarisoara ( cf : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici – https://www.scribd.com/document/43797433/Duvac-Cultura-de-Intelligence-a-Decidentilor-Politici-2007 ).
Problema este alta. Autorul ( cu tatal roman si mama rusoaica ) are atu-urile unei biografii artistice de exceptie ( http://www.andreivieru.net/biographie ) si probabil pe aceasta baza a atacat frontal o tema atat de complicata cum este aceea a manipularii comuniste, si postcomuniste ceea ce este cu totul admirabil .
Desigur, oricine are dreptul la o opinie si cu atat mai mult o asemenea personalitate artistica recunoscuta in Occident. Pe de alta parte, argumentul autoritatii artistice este foarte important , dar nu si suficient intr-un domeniu foarte sensibil si de cu totul alta natura in care argumentele si faptele sunt mai importante decat postularea unor opinii subiective.
In esenta , despre problema manipularii in societatea romaneasca exista opinia unor experti care studiaza aceasta problema inca din 1990. Distinsul profesor Peter Gross „Director of the UT School of Journalism and Electronic Media August 1, 2006. His research specialization is in international communication, with an emphasis on East European media systems” (https://www.cci.utk.edu/users/peter-gross ) , a analizat intreaga evolutie a societatii romanesti si reflectarea ei in mass-media demonstrand pas cu pas algoritmul prin care societatea romaneasca a ajuns in stadiul actual exact ceea ce este, respectiv ceva in care infloreste manipularea si in care , surpriza, rolul conducator nu il au politica si politicienii, ci cultura (… si implicit reprezentantii ei ) :
….cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic (s.n.)sau alte sisteme și instituții (s.n.) ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
( Peter Gross – Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989, Editura Nemira, Bucuresti, 2015 .)
Ehe, articolul dumneavoastra mi-a produs idei multe, incerc sa le expun aici fara sa par incoerent:
In primul rand aveti dreptate: oamenii au fost manati mereu de iluziile momentului, imprumutate sub forma de lozinici mai ales de ceva vreme, de cand traim in secolul vitezei. Iar gandirea in viteza nu mai e gandire. Comunistii aveau „ideologie”, o serie de iluzii de la Marx strigare, de exemplu aceea ca industrializarea va rezolva toate problemele economice ale omenirii. Era o chestie teoretica, nimeni nu o mai pusese in practica. Si Ceausescu, in ’89 cand isi platise datoria tot mai voia sa bage banii in industrializare, nu sa relanseze consumul, se vorbea ca in anii 2000 vom ajunge in sfarsit in comunism. O prostie, evident.
Tot asa exista „teoria” actuala ca daca suntem toleranti pana la orbire, ca daca eliminam granitele si toate celelalte pe care le stiti, inseamna ca suntem fiinte civilizate si ca nu meritam decat binele. Ca in „practica” se intampla altfel si vedem ca toleranta aduce si mult rau, ei bine, asta e pentru ca n-am rabdat destul… Tot in „teorie” insa, anticii spuneau ca a fi tolerant cu intolerantul nu te face tolerant ci… intolerant. Dar, ca in orce alta epoca, numai anumite teorii sunt admise la un moment dat. Discuta bazata pe argumente nu isi are locul. Hai sa spunem ceva „de rau” despre imigratie, globalizare, minoritati, ti se pune pumnul in gura. Pana sa iti spui argumentele, pana sa vada celalat ca nu esti chiar atat de rau, radical, ca nu vrei raul nimanui si ca ai niste argumente cat de cat, ti s-a pus pecetea. Esti retrograd, extremist, samd.
Cel mai mult ma doare la semenii mei, altfel oameni destepti, ca nu prea mai pot urmari o idee, o fraza decat daca este extrem de simpla. O argumentatie pe 2-3 propozitii ii pierde pe drum. Ei au convingerile lor bazate pe idei simple si clare. Dar stim cu totii, nu exista asa ceva. Acelea sunt lozinci, iar ei, sunt „idiotii utili” ai timpurilor nostre. Altfel, cum spuneam, oameni cu stare, umblati, cu scoala, conexiuni virtuale si toate cele.
Asta am vazut tot mai des in lumea de azi, fie ca sunt hipsteri ori corporatisti, nimeni nu are rabdare sa gandeasca cu propria minte, toti vor shorcut-uri si sunt dispusi sa adopte modele intregi existentiale, de la cum se imbraca, la cum reactioneaza in diverse momente mai delicate. Stereotipurile mentale sunt la mare voga si merg mana in mana cu o anumita ipocrizie. Oamenii bunaoara ajung sa alerge pe la maratoane crezand ca ajuta astel copiii defavorizati. O simpla legatura cauza-efect ne-ar arata ca n-ai cum sa ajuti un copil alergand de nebun pe strazi, dar cand ipocrizia unora se impleteste cu ipocrizia unor firme care nu vor sa ajute copii ci sa isi faca publicitate…
Aici e un amanunt crucial cred, fiindca nu speli pe creier un om asa de simplu. Tortionarii Securitatii spuneau, foarte putinii dintre ei care au putut sa recunoasca, ca mai intai au fost indoctrinati si li s-a dat un sentiment de importanta a propriei persoane. Era important sa iti aperi tara de dusmani, nu ? Azi, hipsterului i se hraneste sentimentul ca el este un specimen evoluat fiindca e tolerant, se imbraca intr-un fel mai „curatel”, citeste sau asculta balarii sinistre, de nisa, dar totusi e previzibil de de-antregul… Din pacate tot „arsenalul” asta nu poate compensa lipsa unui anumit tip de gandire anume cea reflexia, de a-ti pune singur probleme si de a cauta, vreme indelungata raspunsuri tot mai bune, in functie de importanta existentiala a problemei respective. Dar el nu isi pune probleme existentiale. Isi pune citate motivationale ( tot lozinci ) pe Facebook. Oamenilor le plac chestii care suna misto, care le hranesc frustrarile, care le confirma temerile ori credintele. Nu e mai bine sa crezi chestii gen „toti barbatii sunt porci” decat ca ai vreo problema ? Nu conteaza daca sunt adevarate sau nu, nici studiile psihologilor care spun tocmai ca cei care se umplu de citate pe facebook nu prea au gandire reflexiva, singura de altfel care te face destept si care te fereste de a fi un idiot util. Daca citesti carti motivationale, pline tot de lozinci si pilde, sau ceva de genul asta, te umpli de convingeri de 2 lei si iti iei modele care nici nu se aplica in viata ta.
Asa ca daca vorbiti de „idioti utili”, cred ca azi s-a ajuns intr-o noua era. Oamenii de la Rosia Montana, care se credeau avangardistii unei miscari noi, tineresti, de oameni educati, au ajuns sa fie plimbati prin Bucuresti de catre un invatacel in ale manipularii, conferentiarul Claudiu Craciun, de la SNSPA… Vedeti, asta inseamna sa n-ai principii. La fel n-am avut nici in 89 cand strigam „jos comunismul” si am votat de fapt tot un activist de rang inalt. Si ceva imi spune ca o vom mai face fiindca gandirea reflexiva e o raritate cum spuneam, chiar si printre cei mai destepti dintre noi. Ceva imi spunea ca Raed Arafat nu e ceea ce pare. Am vazut studenti ( da, studenti, nu muncitori ) marsaluind atunci cu bannere pe care scria „Coruptia ucide”… Trist. De punctul 8 de la Timisoara nu mai vorbesc, era un „principiu’, ceva empric care zic eu, merita aplicat. Dar au sarit comunioizii, specialistii relativizarii spunand „cum sa ii pui pe toti comunistii in aceeasi oala ?” au fost si comunisti buni…
De aici ne despartim putin. A avea principii nu e neaparat ceva gresit sau retrograd. Cum se spune in filosofie, noi nu avem perspectiva divina, nu le stim pe toate, iar bruma de logica nu poate tine loc oricaror altor tipuri de gandire. A arunca principiile la gunoi mi se pare o trufie majora, a crede ca trecutul nu conteaza, nici macar propriile experiente si ca te poti descurca gandind exclusiv logic te transforma intr-o fiinta odioasa care se crede 100% obiectiva, dar nici macar asta nu e.. Fiindca, daca te gandesti ca multi din noi esueaza cu logica inca de la enuntarea ipotezelor…. Unde mai pui ca mintea noastra nu poate cuprinde totalitatea adevarurilor incontestabile. Asa ca eu as fi mai smerit in locul dvs fiindca alternativa e probabil ceva de domeniul patologicului. Cunosc nebuni, paranoici, oameni destepti dar reci, care nu pot gandi decat „la rece”, dar fac cum spuneam, gafe majore chiar la alegera ipotezelor. Daca le e frica de o chestie si vor sa o evite, „se screm” sa gaseasca o justificare aparent logica. Ei sunt primii care cred in prostia lor si vor incerca sa ii convinga si pe ceilalti fiind convinsi ca tocmai au emis o mostra de gandire valida.
A nu discuta principiile, da, asta e alta forma de prostie, la polul opus si despre asta este totalitarismul fie religios, fie de stat, fie din comunitati. Mutilarea genitala, aceste orori care ina se intampla sunt facute „din principiu” care nu stiu, o fi functionat in trecut, dar care merita „discutat”. Sau daca vreti de la noi, sa iti trimiti copilul cu vaca sau sa il pui sa munceasca la camp in detrimentul scolii este o oroare care pana nu demult era considerata pe dos, ceva inaltator…
Evoluam si principiile se mai schimba, e normal sa fie asa. Cand realitatea din jurul nostru e alta, de ce am veni cu principii si stereotipuri din alte lumi apuse ? Sunt perfect de acord cu asta, principiile sunt legate de realitatea si experienta concreta, cand realitatea se schimba, si principiile trebuie schimbate. Asta nu intelegem noi, romanii, care dupa ce am fost tinuti in Evul Mediu, acum trebuie sa facem salturi pe care altii le-au facut in multe generatii…Dar asta nu inseamna ca toate principiile trebuie sa dispara peste noapte. Ar fi, catastrofal si poate ca asa este de fapt, de aceea suntem, cei mai multi dintre noi dezarmati in fata manipularii…
V-as pune aici ca tema de gandire, intrebarea „de ce ne dam buna ziua” ?
Principiile, chiar daca nu infailibile sunt manifestarea experientei de viata, a noastra, a altora mai destepti. Vreti sa aruncam experienta de viata la gunoi de dragul „logicii” ? Am pus logica intre ghilimele fiindca oricum se vor gasi unii sau altii sa ne prezinte chestii pseudo-logice ca mari adevaruri. Tocmai pentru ca noi nu avem o perspectiva divina si nici o logica de fier, si mai nou nici rabdare, nu vom putea sa ne dam seama ca suntem trasi pe sfoara. De-aia a existat Romanai Mare, OTV si mai nou „televiziunile de stiri”…
Totodata de aceea au existat intelectuali care s-au opus comunismului, fascismului. E drept ca si atunci, ca si acum, majoritatea intelectualilor sunt prostuti. Poate un mic „hint” ar fi faptul ca exista multi intelectuali care aparent au facut scoala cu un singur scop: sa ii judece pe altii mai usor. Dar nu s-au facut prea mult utili societatii, au fost rotie in sistem. Ei sunt acriturile, frustratii, masa de manevra a tuturor manipularilor. Dar si aici generalizati. Exista si intelectuali, putini ce-i drept la noi, cu picioarele de pamant. Care inteleg ce inseamna piata, care nu se ascund dupa fustele unui sistem, care cu mainile si capul lor pot face ceva si isi pot vedea rezultatul muncii lor monetizat de o piata a muncii… Ei au fost primii care s-au opus manipularii, chiar si instinctiv, fara sa isi gaseasca cele mai bune argumente si fara sa aiba succes la mase. Dar sa spui ca nu a existat, asta e o mare eroare. De altfel societatile moderne care au progresat, au facut-o pentru ca tocmai acesti oameni, cu picioarele pe pamant au primit locul meritat in societate si i-au putut trage si pe ceilalti dupa ei. Uitati-va la doctorii aia de la Discovery cum vorbesc pe intelesul tuturor spunand totusi lucruri nemaipomenite, apoi ganditi-va la Oprea sau Ponta si cu ce ne-ar putea da ei pe spate…
@gigel – motivele pentru care ne dăm bună ziua sunt explicate de psihologie. Mai greu de înțeles sunt motivele pentru care un număr incredibil de mare de intelectuali ignoră psihologia și ajung uneori la idei corecte, alteori la idei greșite, dar care în psihologie sunt aspecte clarificate de zeci de ani. Chiar aici, pe Contributors, Dl.Liiceanu publică uneori articole suferind de acest păcat.
Sigur ca si lipsa de informatii creaza o posibilitate mare pentru a fi manipulat .Dar lasand deoparte vina noastra ca nu suntem intotdeauna informati si ca ne lasam atrasi in contemplarea „fundurilor politice” a tururor nemernicilor care au acaparat bucati din puterea si avera tarii, am o intrebare care suna asa:
1)Dupa ce vom citi cele ce urmeaza vom mai putea crede ca liderii lumii civilizate euroatlantice, aproape fara rest, desi il exclud pe Orban si pe Basescu, nu sunt cu totii niste idioti?
Cititi niste date elementare pe care oricine dintre noi daca doream, le puteam pune cap la cap cu ajutorul lui goagal.
Evident ca idiotii la care ma refer aveau acestea in destule rapoarte ale serviciilor lor cica inteligente dar degeaba:
https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/07/20/acum-in-turcia-are-loc-o-revolutie-islamica-care-va-trimite-statul-creat-de-mustafa-kemal-in-istorie/
2) Adaug si : Victor Orban a acuzat Uniunea Europeană că a eșuat în proiectul de apărare al cetățenilor de „masele de imigranți ilegali”, despre care a spus că amenință identitatea culturală a țărilor europene și contribuie la creșterea riscului de terorism, șomaj și criminalitate, potrivit AFP.
Vezi si http://www.stiripesurse.ro/viktor-orban-se-razboie-te-cu-europa-i-militeaza-pentru-donald-trump_1144175.html
3) Si praf in ochii gugustiucilor ca daca suntem tampiti trebuie sa acceptam ca si altii vad aceasta: ” Hakan Fidan, puternicul șef al serviciilor de informații turce (MIT), rămâne, deocamdată în funcție, deși subordonații lui n-au reușit să anticipeze tentativa de puci de la Ankara, din 15 iulie, înainte de a începe, așa cum ar fi trebuit. El s-a întâlnit vineri cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan. Cei doi par să fi căzut la pace.
Cei doi demnitari au stat de vorbă două ore la palatul prezidențial din Ankara, aceasta fiind prima întâlnire a lor de după puci.
Considerat un apropiat al președintelui, Hakan Fidan părea să fie într-o poziție proastă după ce, sub nasul lui, opozanții lui Erogan au fost cât pe ce să-l lase pe „sultan” fără Înaltul Scaun. Mai multe înalte oficialități, inclusiv Erdogan, au remarcat, la momentul respectiv, faptul că în primele ore ale puciului Sericiile Secrete par să nu fi știut nimic, notează AFP.
Cu toate acestea, păstrarea lui Hakan Fidan la șefia MIT „nu a fost pusă sub semnul întrebării”, a declarat președintele Erdogan, într-un interviu la postul France 24.
Asta este si este destul .:)
Este o iluzie că atunci când refuzi să vezi realitatea îți asiguri pacea sufletească. De fapt, ceea ce faci nu este altceva decât să te minți pe tine însuți.
da uite ! mintzindu ne, am format un popor, ca altfel cum puteam coagula atitea culturi diferite si azi sa fim atit de blinzi,harnici si ospitalieri
„…în ciuda unei prejudecăti, “intelectualii”, desigur, nu toti, sunt în general fiinte mult mai manipulabile decât cei “fără studii”. E si normal să fie asa: la cei ce vor deveni într-o bună zi “intelectuali”, formatarea, setarea gândirii începe din timp, de pe băncile scolilor si ale universitătilor. Asadar, bazele manipulării intelectualilor se pun mai devreme si continuă mai mult timp decât la ceilalti muritori: continuă si se consolidează în universităti, unde formatarea tinde să înlocuiască formarea. Prin urmare, manipularea ulterioară a celor “cu patalama” va fi mai lesnicioasă. Ce-i drept nu în toate directiile, ci doar în directia prevăzută de formatare.”
Iertati-ma, lasind la o parte termenii IT, acesta este un punct de vedere politic in traditie marxista.
Altfel, mi-e clar ca acceptiunea d-voastra privitoare la intelectual este una cu totul problematica. Nu mi-e clar insa daca asta se datoreaza in intregime alterarii ei in contextul profund viciat al scolii romanesti.
Delicios articolul, si mai savuroasa furtuna de comentarii pe care a starnit-o (un text viu, autentic este cel care incita la dialog, iti provoaca un soi de mancarime a mintii). Am pornit de la un articol aflat in lista de sugestii pe hotnews (cel despre libertate ca situare pe linia unei frontiere fragile), care m-a tras de maneca sa mai citesc inca unul si inca unul…Imi place stilul poznas de articulare a unor teme grave, tulumbele discursului filosofic printre comparatii si exemple glumete, reusind cumva sa isi pastreze rigoarea, dar in acelasi timp sa si-o camufleze modest prin luare in varful opincii..Frumos!
Buna seara, D-le Vieru.
Voi incepe pe paragrafe, nu inainte de a citi tot intregul, si apoi voi reveni.
„Omul”…-spuneti-ne , va rog, la care „om” va referiti, omul veacului
acestuia, homo sapiens, omul de-a lungul veacurilor, omul protejat de
neam,sub acelasi Destin de Neam(antropologia fiind chiar stiinta
destinului din om), muritorul de rand , cum se mai zice, omul alungat
din Cer, omul sclav” dresat” sau sclav „domesticit”, omul Evului Mediu
si cel de azi care tot al Evului Mediu ar fi (ipoteza ca am putea fi,
multi dintre noi, cei de azi, o alta specie fata de cei din Evul
Mediu, e demonstrabila) , Omul din Cer, Omul inteligenta artificiala,
omul clona,omul reintors la bestioara, etc.
O data ce aflam la care om va referiti, putem merge mai departe;
„… sa elimine… din memorie…”-iarasi, la care memorie va
referiti, cea biologica, sau cea sacra? Prima se duce pe valea
sambetei dupa moartea clinica, cealalta sta.
Voi reveni,
Otilia Kloos