Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Germania? Germania!

Theophyle martie 30, 2014 Global / Europa, Sinteze
56 comentarii 3,854 Vizualizari

Pentru un cetatean al spatiului numit Osteuropa , germanofon si de multe ori germanofil, pozitionarile Germaniei in actuala criza Ucraineana au fost un fel de dus rece in mijlocul iernii si o trezire la o realitate pe care nu vroiam sa o accept, desi istoria mai veche sau mai noua ma obligau sa o fac.

Am crezut intr-o Germanie care pentru prima oara in istoria ei isi va ocupa locul de lider in spatiul in care traieste pasnic, prin logica, ambitia, munca grea si ordonata, prin chibzuinta care caracterizeaza aceasta natiune si prin principii care slujesc binele comun al tuturor celor care doresc un viitor mai bun pentru ei si pentru generatiile urmatoare. Mi-am dorit o Germanie constienta de obligatiile ei ca lider acceptat de o majoritate a natiunilor europene, nu la nivel politic, ci la nivelul cetateanului rational si informat care doreste sa inteleaga si sa accepte prezentul si sa-si construiasca viitorul. Nu vreau ca urmasii mei sa invete chineza inainte de a cunoaste germana din simplul motiv – noi traim impreuna in   Osteuropa!

Probabil ca nu a fost sa fie. Vocile latinilor (si ale altora) de la Pirinei pana in Alpii italieni si Carpatii nostri, de la Lisabona si pana la Atena nu au contat pentru mine socotindu-le un fel de invidie a “dezordonatilor” sudici impotriva rigoarei nordice. Am gresit.

Germania are grija numai de Germania, interesele ei, si “binele comun” nu poate fi decat cel care slujeste statul european numit formal Bundesrepublik Deutschland.

Intr-un studiu publicat de mine la sfarsitul anului 2012 (Germania miracolelor – Wirtschaftswunder) incercam sa sustin faptul ca Germania a fost ajutata mai mult de dusmanii ei decat de aliatii si prietenii ei, cred ca argumentele pe care le-am adus in acest studiu sustin teza mea. Este comportamentul german de astazi un fel de tribut adus “dusmanilor” de la rasarit sau o continuare a politicilor inaugurate de Willy Brandt, Neue Ostpolitik, sau cele ale lui Helmut Kohl (cu Egon Bahr)  care supravituiesc pana astazi. Ma refer bineinteles la cunoscutul  ”Wandel durch Annaeherung” (“Schimbarea prin apropiere”). Apropierea am vazut-o, ceea ce nu am vazut a fost schimbarea.

Multi “dusmani”  au ajutat Germania sa devina ceea ce este astazi. In primul rand Truman, care a inteles toate lectiile invatate la Weimar. Marshall a inteles ca cei 1,5 miliarde de USD la valoarea anilor ’50 sunt o investitie mult mai buna decat un nou razboi in Europa. Exact ceea ce trebuia pentru a pune pe picioare si in miscare o tara in ruine, creand in 10 ani un miracol economic – Wirtschaftswunder.

Germania este fara indoiala o tara democratica, cu institutii extrem de eficiente, care monitorizeaza si regleaza relatiile institutiilor statului German. Cercetatorul sau jurnalistul interesat poate primi aproape orice informatie, de la doarele STASI  si pana la declaratiile de avere (exacte si concrete) ale demnitarilor germani. Un singur lucru este mai putin accesibil – povestea unificarii (reunificarii) Germaniei, inceputa la 28 noiembrie 1989 si terminata la 3 octombrie 1990.  Multe pete albe pe istoria evenimentelor petrecute cu o viteza uluitoare, care au culminat cu reunificarea, care s-a petrecut, desi majoritatea protagonistilor (parti interesate) din afara Germaniei au fost impotriva ei. Cei mai energici au fost Margaret Thatcher si François Mitterrand, dar si alti parteneri europeni s-au impotrivit activ si cu multa insistenta, ma refer la premierul italian Giulio Andreotti si in special la fostul premier olandez Ruud Lubbers.

Pana la urma lucrurile s-au aranjat, probabil folosind metoda est-germana de “schmiergeld”. Rusia lui Gorbaciov  a primit 56 de miliarde de DM, SUA probabil nimic, nu se stie insa  ce a primit Bush Sr. (au existat unele discutii in acest sens) si o echipa formata din Condoleezza Rice (atunci consiliera de securitate a lui Bush Sr.) si Robert Zoellick (fost Presedintele Bancii Mondiate, atunci consilierul lui James Baker, ministrul de externe american) au reusit sa formuleze un compromis prin care Germania renunta la pretentii teritoriale in est si recunostea granita Oder-Neisse intre ea si Polonia si semna o declaratie prin care nu va dezvolta niciodata, sub nici un fel de circumstante, arme de distrugere in masa.

Important de mentionat ca François Mitterrand, ca “mare vizionar,” a incercat sa aduca Franta la un nivel superior de competitivitate in fata Germaniei, fortand creerea monedei unice europene si abolirea Marcii Germane, ce idiot! Rezultatele le vedem astazi. In bibliografie aveti trei articole esentiale pentru a intelege cinismul politicilor la nivel inalt.  Mare noroc au avut germanii ca au avut un cancelar de statura lui Helmut Kohl.

Pantru ca noi romanii sa ne simtim bine, intr-o discutie dintre Thatcher si Mitterrand se mentiona – “Germania va redeveni puternica si va recuceri influenta in Cehoslovacia, Ungaria si Polonia; noi cu ce ramanem? Cu Romania si Bulgaria?” (Germans would reemerge, who might seek to regain former German territory lost after World War II and would likely dominate Hungary, Poland, and Czechoslovakia, leaving only Romania and Bulgaria for the rest of us) Negru pe alb prieteni!

Pentru multi, criza economica este un dezastru, pentru putini o oportunitate. Nu pot afirma ca Germania a fost fericita de aceasta criza, in nici un caz! Totusi este clar ca pe termen mediu Germania a stiut cum sa capitalizeze politic. Ne aflam noi spre o Germanie Magna (denumirea apartine lui Iulius Cezar), personal cred ca am ajuns acolo fara sa simtim. Nimeni in Europa nu mai poate functiona fara un grad mai mic sau mai mare de atentie a Berlinului. Bine sau rau, timpul ne-a dumirit. Este rau!

Mercantilismul german a invins bunul-simt si interesele aliatilor ei, in special cei din Europa de Est, proaspat impacati cu trecutul sumbru al celor doua razboaie mondiale. Multi cetateni ca mine se intreaba daca Germania a renuntat vreodata la infamul Lebensraum (spatiu vital) sau doar l-au metamorfozat conform timpurilor intr-unul economic. Suficient sa citesti cele spuse astazi de politicieni, oameni de afaceri sau sindicate de la Günter Verheugen si pana la Joe Kaeser, şeful companiei Siemens sau Preşedintele Asociaţiei pentru Comerţ Exterior, Anton Börner ca sa-ti dai seama de proportiile mecantilismului si sa spui ca romanul – s-au vazut cu sacii in caruta!

Citate:

Günter Verheugen: Timp de zece ani, social-democratul Günter Verheugen a fost comisar european. Cunoaşte bine atât scena politică internaţională cât şi nuanţele fine ale diplomaţiei. Însă nici urmă de diplomaţie într-un recent interviu acordat postului Deutschlandfunk. În opinia sa, Kremlinul îşi apără interesele. Iar factorii de decizie de la Bruxelles şi Washington se fac vinovaţi de evoluţia situaţiei în Ucraina.

Armin Laschet, vicepreşedintele CDU: În paginile publicaţiei Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), politicianul conservator a vorbit despre un “curent populist anti-Putin” în Germania, criticând lipsa unei culturi a dezbaterilor în politica externă. În plus, occidentul e prea concentrat pe sine, afirmă Laschet: “Chiar dacă referendumul din peninsulă şi politica Moscovei faţă de Crimeea încalcă dreptul internaţional, atunci când întreţii o relaţie politică externă trebuie să te pui şi în locul partenerului.” SURSA

Josef (Joe) Käser, CEO Siemens AG: “Siemens nu îşi va schimba strategiile pe termen lung din cauza unor turbulenţe apărute peste noapte”. În plus, mai spune Kaeser, compania pe care o reprezintă doreşte să “onoreze relaţiile pe termen lung”. Referindu-se la înăsprirea sancţiunilor împotriva Rusiei, Kaeser a spus că Siemens respectă “întâietatea politicii”, subliniind totodată că “guvernul german a fost informat în legătură cu prezenţa mea la Moscova”. De altfel, câteva ore mai târziu, directorul Siemens confirma, într-un interviu pentru ZDF, că nimeni din cancelaria federală nu s-a opus vizitei sale în Rusia.

Anton Börner, Preşedintele Asociaţiei pentru Comerţ Exterior: declara la rândul său zilele trecute la Berlin că nervozitatea investitorilor germani este în creştere. În cazul în care criza din Crimeea se acutizează, iar Occidentul decide sancţionarea drastică a Rusiei, economia germană ar putea scădea, conform celui mai pesimist scenariu, cu 0,4 la sută. SURSA.

0,4% astia sunt cei 30 de shekeli de argint? Interesant sa stim cate procente din cresterea Germaniei sunt datorati aliatilor si partenerilor Germaniei.

Articol aparut initial pe Politeia

Bibliografie:

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "56 comments" on this Article:

  1. Hantzy spune:

    “Germania are grija numai de Germania, interesele ei, si “binele comun” nu poate fi decat cel care slujeste statul european numit formal Bundesrepublik Deutschland.”
    Este asta politica de dreapta? Cea corecta, naturala, bazata pe concurenta, egalitate de sanse pentru toti participantii? Asa se pare! Este, la nivel continental, exact ceea ce intern a fost definit prin liberalizare, reforma, modernizare. Doar ca, atunci cand modernismul ne da pe nas, vrem asistenta sau macar atentie, sa fim si noi barem o Polonie sau o Cehie. Ca avem ce da la schimb, altfel, asa cum sustinea odata dl Aligica pe aceasta platforma, avem doar o problema: altii ar zbura, dar noi îi tinem in loc… suntem grasul din cârca celui slab.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Hantzy,
      hai sa o spun delicat – Aiurea in tramvai. Sa primesti 1,5 miliarde de USD in anii ’50 si sa ai asigurata securitate in Razboiul rece de altii, pe banii contribuabililor americani se numeste capitalism?

      cand te vezi cu “sacii in caruta” incepi sa o joci dreapta-stanga Kapitalist? Pe bune. In zilele astea se joca sfarsitul dominatiei germane asupra Europei. Jocul lor a fost o greasala fatala.

      • Theophyle Theophyle spune:

        de blocada Berlinului ati auzit –

        During its fifteen months of activity, the airlift provided 2,326,406 tons of supplies which were carried on 278,228 flights. During this time, twenty-five aircraft were lost and 101 people killed (40 British, 31 American). Soviet actions led many in Europe to support the formation of a strong West German state.

        http://militaryhistory.about.com/od/aerialcampaigns/p/berlinairlift.htm

      • andrei spune:

        “Marshall a inteles ca cei 1,5 miliarde de USD la valoarea anilor ’50 sunt o investitie mult mai buna decat un nou razboi in Europa.” Deci banii altora au venit pentru că acei „altora” și-au dat seama că este decizia potrivită pentru ei. Așa că a fost o situație de tip win-win pentru toți. Mă rog, mai puțin pentru sovietici.

      • JB spune:

        Domnule, cei 1.5mld.$ au fost un imprumut. La fel a fost si ptr.restul Europei occidendate. Nu a fost altruism ci investitie. Nu au fost bani cash (decit in f.mica masura) ci garantii si plati catre companiile americane furnizoare si fermierii americani.
        Pe tema asta si nu doar va recomand calduros (si fara pic de aroganta) memoriile lui Jean Monnet. Cuprind perioada 1914-1975. Va asigur ca n-o sa ma injurati cititndu-le. Confirma indirect multe dintre teoriile dvs. si descrie foarte cu picioarele pe pamint numeroase evenimente deosebit de interesante. Avind in vedere preocuparile dvs.o sa conectati cu mare usurinta info.prezente acolo cu cele pe care deja le stapiniti. Este o prespectiva f.interesanta.

        La fel, securitatea despre care vorbiti nu a fost un act de altruism ci urmarirea unor scopuri strategice cu evitarea ca Germania si automat restul Europei sa declanseze o noua cursa a inarmarilor. Acestea ducind la repozitionari imprevizibile, surse de noi tensiuni.
        Europa si Japonia au fost cumva in situatia in care era chiar interesul direct al US sa le asigure securitatea. Ca sa fim corecti, lucrurile astea nu au fost gratis. Plata a fost facuta prin mai multe modalitati. Un exemplu ar fi efectele Bretton Woods si dollarul ca single reserve currency si instrument de plata quasi-singular, etc..

        Teoria ca Mitterand a fortat crearea Euro ptr.simplul motiv ca era un mijloc ptr. cresterea competitivitatii Frantei nu este nici pe departe adevarata. Ah, ca ar exista si astfel de efecte pe termen scurt sint perfect de acord. Pe termen mediu si lung insa masurile monetare nu o sa faca diferenta. Permiteti-mi sa va spun ca Mitterand era un om mult, mult prea cult si cu o experienta politica prea mare ptr.a se lasa amagit de speculatii cu iz pur financiar. Aprecierile complet nefondate despre el ma determina sa spun ca la acest capitol sinteti victima unei manipulari teribile. Cred ca se datoreaza lecturilor one sided, dar scuzati-ma daca ma insel.

        Aparitia Euro (ca si astazi planuita uniune fiscala) tinea de necesitatea integrarii din ce in ce mai adinci. Rezulta din chiar ADN-ul CECA/CEE/CE/UE. In paradigma existentei UE ca structura din ce in ce mai integrata Euro este un must (ca si dollarul in US). Cine da exemplul UK cauta gilceava fara rost sau nu intelege ca UK (prin politicenii ei) este un sabotor, din nefericire.

        • Theophyle Theophyle spune:

          va invit sa cititi bibliografia!

          • JB spune:

            Am citit domnule, am citit….
            Nu va limitati la publicatii anglofone! In probleme europene sint to biased. Spuneati ca sinteti gremanofon. Ok. Cititi si publicatii germane destinate publicului de-acasa. Incercati si putina franceza si zau ca o sa aveti o alta perspectiva.

            Recomandarea Memoriilor lui Jean Monnet stays. N-o sa ma injurati citusi de putin….

            Totusi nu v-am inteles dezamagirea vis-a-vis de Germania. In acest punct, srticolul nu e chiar deloc explict. Ce v-a facut sa basculati atit de radical?

            • Theophyle Theophyle spune:

              cu parere de rau publicatiile germane fug ca naiba de subiectul unirii germaniilor. Citesc zilnic FAZ (dreapta) si Sudetische Zeitung (stanga).

              ce treaba are Jean Monnet care a decedat in 1979 cu reunificarea? Am citit, il stimez pe “parintele” Europei Unite, dar parerile mele raman unde au fost.

              Nu este nici o “basculare”, nici macar o schimbare radicala de opinie este o concluzie legata de comportamentul ingrat al Germaniei in criza actuala si alte pozitionari in cadrul NATO incepand cu anul 2010. Germania recidiveaza in directii gresite pe care le-a incercat si la mijlocul secolului XX.

            • JB spune:

              Deci reunificarea germana este subiectul articolului ?!? Sincer, nu prea reiese. Pare mai mult o discutie colaterala sau un fel de argument ptr.critica la adresa Germaniei.

              V-am recomandat memoriile lui Jean Monnet deoarece cuprind perioada 1914-1976 si contin o mare bogatie de informatii f.utile in aprecierea deciziilor in Europa sec.XX. Info.la prima mina despre situatia de dupa WWI care sint foarte greu de gasit chiar si in carti serioase de istorie.
              La fel in context-ul planului Marshall si a securitatii europene si germane. Exista o intreaga mitologie despre acestea si e bine cind cineva descrie nedidactic problema. Asta e despre Monnet.

              Germania este tot timplul pusa in fata unor decizii care in mod sigur ii vor aduce critici acerbe din numeroase parti. Recursul la vinovatiile istorice este la indemina oricarui critic. Similitudini sint usor, foarte usor de gasit.
              Dar fara sa fiu germanofil, pot sa spun ca nici o tara nu suporta mai mult scrutarea prin lupă a comportamentului. Citeodata e in situatia atit plastic redata in romaneste: cum o dă n-o nimereste…… Si la asta trebuie sa tina seama si de interesul national. Citeodata este o ecuatie f,.f.dificila.

        • dusu spune:

          apreciez comentariul dvs domnule JB

      • Hantzy spune:

        Ohoho! Nu e nici in tramvai si nici aiurea. E vesnica concurenta intre cel care are painea si cel care are cutitul. Castiga cel care rabda mai mult de foame sau care are camara mai plina. Daca cineva crede ca Motive altruiste au dus la formarea comunitatii occidentale se inseala. O lume imbatranita, avuta, Fara nevoi imediate, dar care-si risipeste avutia in excursii prin strainatate, avea nevoie de resurse. Mai ales umane. Globalizarea a fost solutia: mâna de lucru ieftina, relansarea consumului, refinantarea fondurilor de pensii si investitii. Nu exista prieteni sau dusmani, ci doar interese. Cele proprii au, bineinteles, prioritate. Dupa aia, mai vedem. Dar intr-o perioada de recesiune, nu pot fi satisfacute cele prioritare, deci oferim zambete si asigurari de bine celor ce ne asteapta ajutorul si cumparam gaz ieftin din Rusia. Suntem la fel de dependenti de el, ca si pâinea estului de cutitul nostru. Pentru ca libertate, in sensul traditional, nu mai exista. Astazi e liber doar cel care-si poate finanta capriciile. Indiferent in ce Tara si ce ideologie traieste.

        PS. O sora a bunicii a trait chiar perioada blocadei Berlinului. Mi-a povestit multe.

        • Theophyle Theophyle spune:

          vorbe, Hantzy, vorbe si teorii costisitoare. Am auzit si altele, timpul ne va lamuri! Deocamdata americanii au reusit sa-i invete economie politica pe toti ce care au “dorit” . Unde sunt astazi BRICS

          • Hantzy spune:

            Fie, daca spui tu!
            Oricum, toata stima mea pentru ce-au facut americanii! Cu sinceritate maxima.
            O seara buna!

  2. Harald spune:

    După mulți ani petrecuți prin Germania și după contactul cu ipocrizia germană la ea acasă, am ajuns să prefer UK, deși are în mod evident de două ori mai puțini bani pentru orice, comparativ cu Germania. Dar măcar UK are o atitudine net anti-rusească, fără înțelegeri pe sub masă. Germania de azi e cam ca PNL-ul de pe vremea guvernului Tăriceanu, era în tabăra anti-PSD doar de ochii lumii și au trebuit să treacă ani până să ”o dea pe bune” și să formeze USL-ul.

    Impresia mea este că în politica germană, rușii au și au avut niște cârtițe la cel mai înalt nivel. Și nu doar Joschka Fischer sau Gerhard Schroeder, care ”au dat-o pe bune” în cele din urmă, ci și alții, pe care ar fi o blasfemie să-i bănuiești de așa ceva, de aceea nici n-o să-i nominalizez.

    Varianta ”demnă” pentru germani ar fi că la mijloc e vorba doar de bani, Siemens și BASF produc miliarde în Rusia și intenționează să le producă și pe viitor. Nemții sunt mai înclinați spre bani decât spre morală și scandalurile de corupție la Siemens nu sunt tocmai necunoscute, așa că Rusia și Europa de Est în general sunt mediul perfect de afaceri pentru ei.

    Varianta mai puțin demnă ar fi aceea că pe vremea când Putin se presupune că se afla la Dresden, el de fapt se afla în RFG mai des decât le-ar plăcea unor politicieni germani de azi să recunoască. Dar despre asta, mai discutăm peste vreo 50 de ani :P

  3. marcu spune:

    Buna ziua,

    Poate se intelege in sfarsit ca Ribbentrop Molotov nu a fost o “eroare” si nici un accident, si ca legaturile ruso germane merg mult mai adanc in istorie. Incepand cu constructia statului rus “modern” (ma rog, cat se putea de modern in Rusia) in secolul 18, cu numerosi germani expatriati, de la simpli ingineri si arhitecti, pana la nobilime si o imparateasa, si terminand cu reinarmarea germana din anii 20-30 (in pofida interdictiei de dupa Versailles) favorizata de Rusia Sovietica (inclusiv testarea de armament german si mai ales aviatie in Rusia), exista o fascinatie reciproca intre cele doua popoare multa vreme printre cele mai frustrate la nivel istoric din Europa.

    Iar ceea ce se intampla astazi cu Ucraina este ceva doar normal pentru nemti, cata vreme Rusia actioneaza in interiorul spatiului ex-sovietic (exceptand deja tarile baltice, intrate acum in Hinterlandul economic german pe filiera finlandeza). In fond, au fost precedentele din Cecenia si Georgia, de ce acum ar fi altfel ? Iar conducta de petrol pe sub Baltica, ocolind Polonia, spunea la vremea respectiva mai multe decat s-a vrut sa se inteleaga.

    Cat despre leadeshipul german in Europa (U.E.), nu prea vad cine poate sa il conteste. Puterea economica germana de astazi este bazata pe energie sigura de origine rusa. Iar daca vreti o paralela, putem spune ca Rusia este pentru Germania dpv energetic ceea ce au fost timp de zeci de ani furnizorii arabi de petrol ai Statelor Unite. Evident, era in plin razboi rece si nimeni nu avea timp sa intrebe petro-monarhiile despre drepturile omului sau alte probleme etice.

    Si eu sunt si germanofon si germanofil, dar ma mir in continuu dupa reunificarea din 1990 de ce lumea (Europa in primul rand) are atatea greutati sa inteleaga Germania de astazi, analizele osciland intre temerile de secol 20 fata de o fosta mare putere si exigentele contradictorii ca Germania sa-si asume din nou un rol de mare putere. Nu incerc nici sa apar nici sa justific pozitia germana de astazi, dar cred ca e vorba pur si simplu de neputinta, iar sanctiunile economice (exista o intreaga tipologie postbelica analizata din punct de vedere economic) nu au nici un rezultat, in afara de indeplinirea dezideratului etic.

  4. euNuke spune:

    3 chestiuni ridică acest articol amprentat de afecte:
    1. Ravagiile pe care rusofobia le face in rândurile intelectualităţii româneşti. Ne aşteptăm, in pofida evidenţelor economice din ultima decadă, ca partenerii noştri occidentali să treacă prin acelaşi registru de sentimente faţă de noua expansiune teritorială a Rusiei. Oameni buni, înţelegeţi odată: germanii, dar mai ales francezii, italienii, scandinavii, nu cunosc frica noastră de Imperiu, nu au receptorii acestui rău străvechi şi nici complexele noastre de inferioritate. Pentru ei isteria noastră antiputinistă este exagerată şi penibilă.

    2. Asocierea automată a Răsăritului cu socialismul şi punerea subsecventă a Occidentului in tabăra capitalistă. Din păcate, de când Comunitatea s-a transformat in Uniune, Europa a deraiat tot mai mult pe calea socialismului. In cazul Rusiei, mişcările expansioniste sunt motivate de frustrare economică – statul lui Putin a rămas unul primitiv, subdezvoltat, fără putere economică reală- şi mai puţin de ideologie, in schimb, in cazul Uniunii, extinderea are la bază un principiu totalitarist, colectivist, de extracţie marxistă. Comisia Europeană a ajuns, din păcate, un vehicul al ideologiei marxiste, iar drumul trasat de eurobirocraţi este cel al Post-Istoriei. Nici democraţia nu a rezistat la nivelul structurilor centrale ale UE. Să ne gândim doar la re-desemnarea [alegere e greu să-i spunem] nanodiktatorului Barroso in fruntea Komisiei – ce s-a petrecut in culise, nedemocratic, fără a exista măcar un contracandidat de tip surogat. Sau la modul in care Constituţia Europeană a fost adoptată – in dispreţul total al principiului constituţional al plebiscitării universale şi in pofida voinţei contrare exprimate in cel puţin 3 state importante ale Uniunii. Suntem puşi in faţa unei alegeri dificile: intre acceptarea unei umbrele pe care o dispută deja cele 2 imperii ale Răului totalitarist, cel de la răsărit, autoritarist, pravoslavnic, retrograd şi poliţienesc şi cel apusean, progresist, colectivist, multicultural şi…falimentar, şi asumarea unui destin propriu prin ieşirea din UE şi clamarea unei neutralităţi de tip elveţian.

    3. Hrănirea sechelelor comunistoide cu parabole biblice. Se pare că nu reuşim să scăpăm de tentaţia hristică a echivalării acestui nou “trade” globalizat cu trădarea politică şi că, in mod ridicol, de câte ori nu ne convine, recurgem la demonizarea terţilor care nu acţionează in relaţiile lor comerciale pe placul nostru, al insignifianţilor balcanici. Impregnarea cu conotaţii peiorative a mercantilismului este elocventă pentru acest fenomen. Apropo de raporturi necuvenite ale “aliaţilor ” occidentali cu inamicii noştri tradiţionali, să remarcăm că la cârma NATO, ca secretar general, tocmai a răsărit acel politruc norvegian ce nu se jena să lucreze direct cu Putin şi Gazprom in 2007:
    “On 25 October 2007, StatoilHydro signed a framework agreement with Gazprom to become a partner in the Shtokman project. The agreement gives the company a share of 24 percent in the Shtokman Development Company (SDC), in which other partners include the Russian company Gazprom having 51 percent and French Total with 25 percent.”
    Nu că ar fi ceva rău in asta. Adică in asocierea dintre firme norvegiene şi ruseşti. Rău este că ambele firme sunt companii de stat, iar când asocierea se intâmplă prin telefoane la nivel înalt se cheamă că raporturile economice sunt dominate de politic, slujesc politicului şi, prin urmare avem de-a face mai degrabă cu o alianţă de tip fascist decât cu o afacere de tip capitalist. Aşijderea in cazul contractelor încheiate de firme franceze de armament cu statul rus. Sau in cazul asocierilor dintre coloşii energeteci britanici cu companiile de stat ruseşti. Nu mercantilismul este rău, ci înlocuirea competiţiei libere pentru resurse cu aranjamentul la nivel înalt, practicat deopotrivă de Rusia şi de marile puteri occidentale. Piaţa energiei a fost deturnată de marile ţări exportatoare şi transformată -prin acorduri tacite sau exprese şi oculte- într-un mare talcioc fascist. Iată de ce nu o să citim deocamdată in presa mainstream europeană critici virulente la adresa socialismului norvegian sau a wahabismului saudit. Dar, când concurenţa dintre corporaţii va fi eliminată definitiv de concurenţa dintre statele cu politici de naţionalizare a resurselor, atunci s-ar putea să avem şi ceva surprize in sensul resuscitării acelor spirite belicoase de altădată.

    • Theophyle Theophyle spune:

      dens comentariu, multumesc. Decomdata va raspund la #1. Societati fara imunitate la virusi dispar. Neeo-comunismul si imperialismul rosu este un virus. Sper sa-si gaseasca imunitatea necesara pentru a traversa acest nou ev mediu

    • non-stop spune:

      #2: cred ca pana la neutralitate, un timp ar trebui sa fim multumiti daca mai ramanem stat, neutralitatea este un plan irealizabil in conditiile actuale ale romaniei.

    • basarab spune:

      Comentariul dumneavoastra este idealist. Nu este ceva rau.
      Totusi
      #1. intr-un creier (organsim) ideal nu exista probleme. intr-un creier (organsim) real, exista insa probleme. Daca creierul este insa functional, problemele sunt rezolvate prin preluarea functiilor gerate de zonele problematice de zonele sanatoase. UE ca organsim real contine si elemente extreme: stanga dreapta. Nu trebuie eliminate ci trebuie incurajate sa intre in functionare.
      #2. e frumos sa ne gandim la neutralitate, insa Romania nu poate obtine asa ceva. Nu are si nu poate avea statutul Elvetiei. Deci trebuie ca Romania prgamatic sa isi gandeasca rolul ca element NATO ca sursa si generator de stabilitate. Moldova este neutra, pe hartie da, pentru ca nu este membra nici unei aliante militare. Ii asigura cineva statalitatea in acest context ? Statalistii din Moldova propun neutralitatea politica, economica si militara …si ? In afara faptului ca suna frumos nu contine nimic. Cine ar putea reprosa unuis stat nimic isi doreste sa fie neutru. Dar este ? Daca da cum se explica de exmeplu in acest context ca zona economica produce vinuri bune pe piata ruseasca si celelalte zone nu ? Isi controleaza Moldova economia in acest context ?
      #3. de asemenea este de dorit sa avem in fruntea statelor si organizatiilor europene sa existe persoane ireprosabile. este insa un obiectiv nerealist. insa este realist sa existe acele parghii care sa impuna functionarea corecta.

  5. vali spune:

    A fost un mic/mare scandal cu interceptarea telefonului cancelarului Merkel de catre americani. Toata treaba a pornit de la Snowden care, acum e la rusi. Parca astazi se vede totul altfel…

  6. Matei Alexandru spune:

    Ce stiti despre intelegerile de la Belovejskaia Puscia, unde a fost semnat Tratatul care stipula dizolvarea Uniunii Sovietica?
    Ce a impiedicat alte natiuni europene sa atinga performantele Germaniei, tara distrusa dupa razboi? Si Japonia a fost la fel. Degeaba discutam despre ce fac nemtii daca nu suntem si noi in stare sa facem la fel. Sa strangem din dinti si sa muncim eficient, urmarindu-ne interesele. Ce ii va opri pe nemti sa transforme treptat Europa intr-o mare colonie economica germana, daca vor fi in permanenta mai buni? Si de ce oare sunt atat de performanti in mod constant de atata timp? Este oare natiunea germana o natiune superioara? Daca da asta e, e un dat de la D-zeu! Dar daca nu, inseamna ca este la indemana oricarei alte natiuni din Europa sa faca ce fac nemtii si sa ajungem sa discutam cu ei in alt fel, cel putin de la egal la egal, in mod real.

    • Prostu' satului spune:

      Cred ca teama de puterea economica a Germaniei este putin exagerata – cam la fel ca teama de puterea militara a Rusiei.
      Economia germana este intr-adevar cea mai mare din Europa – dar nu cu mult mai mare decat cea franceza, britanica sau chiar italiana. De fapt, este mai mare in primul rand pentru ca Germania este o tara cu populatie considerabil mai mare. La nivel de GDP/capita Germania este aproximativ la acelasi nivel cu celelalte mari economii europene (si sub cateva din cele mai mici). Nu vad premisele devenirii intregii Europe o colonie economica germana.

      • Harald spune:

        “Întreaga Europă” e mult spus, dar probabil tocmai ăsta e rostul exagerării, să ascundă realitatea. N-o să devină Franța colonie germană, dar Europa Centrală a devenit deja. Desigur, ”colonie” în sensul modern, nu în sensul de acum 100 de ani. Adică Germania poate avea în Transilvania fabrici de componente auto bazate pe forța de muncă ieftină, dar un întreprinzător român n-ar putea face asta cu același succes, deși cunoaște mai bine realitățile locale.

        Pentru că impozitarea furibundă, autoritarismul funcționarilor publici și puterile discreționare pe care legea le oferă acestor funcționari nu se aplică și firmelor germane, ci doar întreprinzătorlor români. Care ar trebui să ia exemplu, să-și înființeze firme în vest și să folosească România doar pentru forța de muncă ieftină, exact cum fac și firmele germane.

  7. Klamm spune:

    Este adevarat ca in Germania de astazi nu se discuta despre reunificare (stiu ca H D Genscher a insistat foarte mult pe termenul ‘reunificare’ si nu unificare). Ori, mai bine zis, nu se discuta despre costurile sale (mai ales cele externe). Gorbi a vandut RDG, dar opozitia lui M Thatcher ar fi avut vreo influenta daca la Casa Alba s-ar (mai) fi aflat bunul ei prieten R Reagan? Eu cred ca reunificarea s-ar fi facut, dar in cu totul alte conditii. Cat priveste costurile la nivelul germanului de rand, pot spune ca ele sunt destul de discutate si nepopulare (intrucat si astazi se mai plateste contributia Solidarität; iar discrepantele Est-Vest inca sunt vizibile). Nu mai amintesc ce scoruri obtine die Linke in est.

    Cat priveste Lebensraum, nu cred ca politica germana merge pana intr-acolo. Mai ales cand ma uit la modul cum se comporta cu Rusia. Tind sa cred ca viziunea lor este mai apropiata de cea a lui Bismarck (care considera ca niciun soldat german nu ar trebui sa moara pe stepele rusesti). El nu visa la un control al Orientului, ci la unul al Europei, ceea ce era suficient si necesar Germaniei.

    PS: A Merkel nu a facut studiile la Munchen ori Viena (pe unde a fost Hitler). Ea a studiat in RDG, unde popoarele rus, cehoslovac, polonez, maghiar erau prietene si ‘fascistii’ americani si britanici ocupau RFG.

  8. n. teodor spune:

    Acum, ca sa fiu malitios, draga Theophile, spune-mi te rog si ce au facut restul de entitati din zona euro, ca sa promoveze Constitutia europeana. Bun, ca nu a ma fost Constitutie, si au vrut ba pact constitutional, ba tratat…, e altceva. Dar tot din cauza conduitei lor “anti”, nu a fost promovat nimic, care sa semenea sau sa aduca a “constitutional”.

    In alta ordine de idei, e greu sa vorbesti despre “individual”, “national”, in contextul amalgamarii popoarelor si uniformizarii caracterelor. Din acest punct de vedere, Germania a dat dovada de permeabilitate. Nu dau cetatenie! OK, dar ce am facut noi toti, sa devenim TOTI cetateni europeni? Concret! Pai, romanii daca nu s-au milogit,s-au vaitat. Asa, si ?
    Oare transferul de civilizatie, unde, catre cine se face? Oare in cat timp putem ajunge de la statulul de popor “civilizabil”, cu toate implicatiile ce survin?
    Este criteriul tehnicii si al tehnologiilor unic, sau de intaietate? Ce am facut noi pt multiculturalitate? Ce am facut noi pt diversitate? Macar grecii au fost zgomotosi, insa in Germania se merge si cate 80 km. pt un ulei bun de masline, sau pentru produse grecesti bune!
    Ce am facut noi toti sa fim interesanti. Dupa Bismark, a existat interesul si proiectul Berlin – Ankara – Orientul Mijlociu. Acum ce ar atrage Germania la Marea Neagra?Ce ar atrage UE la Marea Neagra, sau prin Balcanii zgomotosi, nemultumiti (vesnic) si scandalagii ?
    Ungaria si Ausrtria vor autostrada Cluj-Constanta (prin Brasov si Sibiu-Brasov-Constanta. Amandoua vor iesire la Marea Neagra.Oare ce suntem in stare sa le dam? Si cum reusim sa pastram ce am putea sa construim in parteneriat.
    Cu alte cuvinte, daca am intrat intr-un parteneriat, noi ce aducem la masa comuna ?

    • Theophyle Theophyle spune:

      Nu au facut nimic si asta este o mare tragedie pe care o platim toti astazi. Imi permt sa ma citez dintr-un articol scris de mult si publicat pe Politeia Veche

      Indiferent daca o doresc milioanele de europeni multiculturalisti sau nu o doresc, drumul spre Europa a inceput atunci. Chiar daca “Constitutia lui Valéry Giscard d’Estaing” nu a fost acceptata niciodata si “Proiectul Penelopa” a devenit cateva pagini de hartie uitate mai de toti, un lucru ar trebuie sa fie clar – traditia crestina a Europei si ideea unificatoare a Apostolului Pavel sunt Europa in care traim cu totii. Aceste randuri nu au nici o legatura cu religia per-se, ci cu filozofia faptelor – nu forta bruta, ci forta argumentelelor.

      http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/11/25/natiune-stat-national-uniune-statala-fragmente/

  9. Lupul Monarhist spune:

    Germans would reemerge, who might seek to regain former German territory lost after World War II and would likely dominate Hungary, Poland, and Czechoslovakia, leaving only Romania and Bulgaria for the rest of us)

    Germania va redeveni puternica si va recuceri influenta in Cehoslovacia, Ungaria si Polonia; noi cu ce ramanem? Cu Romania si Bulgaria?

    O observație (nu o critică) … traducerea dvs. în limba română nu este cea mai fericită. Îi răsuciți sensul… prin simplul fapt că inserați semne de întrebare -care nu există în textul original- și folosiți verbele la alt timp.

    Nemții ar redeveni proeminenți, s-ar putea să caute redobândirea fostului teritoriu German pierdut după cel de-al doilea război mondial (aici este trimiterea la Polonia de vest și Sudetenland) și foarte probabil ar domina Ungaria, Polonia și Cehoslovacia, lăsând numai Romania și Bulgaria celorlalți dintre noi.

    • garett spune:

      Dupa ce am vazut la lucru “influenta germana” din Croatia mai ca imi vine sa protestez ferm ca pe noi ne-au lasat pe mana englezilor si francezilor! :p
      De ce n-or fi vrut sa ne “influenteze” si pe noi, probabil aveam PIB-ul cel putin dublu acum!

      • Lupul Monarhist spune:

        :-) Nu am vizitat Croația, prin urmare nu pot să comentez prea multe. Am urmărit o serie de emisiuni care promovau turismul în zona Dubrovnik și am rămas impresionat de cele văzute.

        Revenind la Germania … citatul de mai sus reprezintă o discuție între liderii europeni referitoare la scenariul post-unificării. Se speculează și nimic mai mult. Este adevărat că au existat temeri privitoare la evoluția unei Germanii Mari și rolul ei în viitoarea Europă.

        Proiectul unei Europe Unite este îndrăzneț, încă tânăr și inevitabil presărat cu fricțiuni si cu eșecuri din varii motive, inclusiv sau mai ales atunci când Rusia is rocking the boat. Într-adevăr sunt dezamăgitoare reacțiile unora din politicienii germani, care transmit un mesaj conciliant în raport cu Putin. Se caută o justificare la agresiunea îndreptată împotriva Ucrainei. Partenerul de afaceri nu trebuie să fie deranjat, nu-i așa? Dar, indiferent de declarațiile politicienilor contează ceea ce administrațiile occidentale întreprind… Rusia a fost exclusă din G8, este oarecum izolată pe plan internațional, relația cu China nu este roză. Există un flux de cash care începe să părăsească băncile rusești. Se pare că UE a decis să accelereze procesul de colaborare cu Republica Moldova, se așteaptă ca tratatul să fie semnat în Aprilie… Congresul American a votat la sfârsitul săptămânii trecute ajutorul financiar destinat ajutării economiei ucrainiene. Deci lucrurile s-au pus în mișcare (poate nu atât de mult cât ne-am dori să vedem), există un mesaj comun al aliațiilor occidentali pe care nenea Putin începe să-l perceapă. Vom vedea cum lucrurile vor evolua.

        • garett spune:

          Am inteles citatul, care intr-adevar suna mai clar in original decat in traducerea autorului. :)
          Doar constatam ca din punctul nostru de vedere ar fi fost chiar de dorit o influenta germana, plasarea Romaniei la capitolul “si altii” este fix ceea ce ne da atatea batai de cap!
          Cat despre reactia Germaniei, cred ca, pragmatici fiind, nemtii au realizat ca:
          a. Rusia nu pleaca nicaieri, din pacate pentru noi destinul Europei este, vrand-nevrand, legat de Rusia, fie ca provider de resurse energetice fie ca “sursa de batai de cap, oricum ar fi, e clar ca orice scenariu european trebuie sa tina cont intr-un fel sau altui de Rusia.
          b. Un conflict, rece, caldut sau cald de-a binelea intre Ucraina si Rusia nu are cu adevarat miza pentru Europa decat in cazul extinderii sale inspre Vest, in cazul afectarii directe a tarilor vecine.
          Pentru ca Ucraina nu prezinta realmente interes pentru Europa, nici ca potential membru, poate cel mult ca piata de desfacere. Mult mai importanta dpdv strategic ar fi pastrarea status quo-ului unei Ucraine ca stat-tampon intre UE si Rusia.

        • basarab spune:

          Fara indoiala situatia Croatiei pare la prima vedere de invidiat. Influenta germana si-a spus cuvantul. Daca vorbim de evolutia economica a Croatiei nu prea avem multe de reprosat. Personal consider aderarea Croatiei prematura si nociva pentru viitorul european. Aderarea a fost de asemenea prelucrata de factorul german si nu este sigur ca nu au creat o sursa de instabilitate in interiorul UE, vom vedea in momentul in care Serbia va adera la UE

  10. Gabi M. spune:

    @Theophyle
    Germania nu poate juca un rol major impotriva Rusiei deoarece ii lipseste principala jucarie: o armata puternica. Sa mai spunem ca Germania nu a garantat integralitatea Ucrainei ci SUA, Franta, UK si Rusia deci altii trebuie sa joace rolul de lideri in aceasta criza. Din pacate, Sarkozy care a luat taurul in coarne in criza georgiana nu se mai afla la Elysee. Cat despre actualul secretar de stat al SUA nu am o parere prea buna.
    Germania are nevoie de spatiul vital si acest spatiu se afla in Estul si Sudul Europei. Anglia inca pastreaza relatii foarte bune cu statele Commonwealth-ului, Franta cu statele din Africa(vedeti interventia din Mali), China incearca o extindere in Africa si Asia de Sud-Est, SUA e in Orientul Mijlociu, Germania unde vreti sa se duca?

    • Theophyle Theophyle spune:

      @Gabi M.
      doua subiecte,
      1. Germania nu are o armata nucleara sta insa foarte bine la nivel conventional, cred ca ai fi foarte surprins sa cunosti potentialul Bundeswehr-ului;
      2. Nu are nevoie de armata, Germania este astazi furnizor principal de tehnologie a Rusiei

    • basarab spune:

      In situatia actuala nu este vorba de a puterea fortelor armate. Nu se poate problema unui conflict direct. Dar Germania are capacitate demna de invidiat in armata conventionala. In criza actuala ar trebui notat ca Germania nu s-a regasit la Kiev. Germania intr-un anume sens recidiveaza si cred ca unificarea a creat oportunitatea acestei recidivari. Germania s-a implicat prima in recunoasterea destramarii Yugoslaviei ( ne-a facut nou un serviciu), de asemenea a tinut in sah intreaga constructie europeana, a profitat de slabiciunile propriilor aliati pentru a nu consolida constructia UE. In acest fel Germania este un arbitru in fata Frantei si GB, din nefericire pentru ele si pentru noi, Franta si GB nu avut nici cunostinta atenta si profund a dosarului estic si de asemenea le a lipsit complet viteza de reactie. Suportam toti consecintele acestor atitudine franco-engleze.

    • Gabi M. spune:

      @Theophyle
      Eu m-am referit la nivel general, iar aici doar SUA depaseste Rusia in toate clasamentele consultate de mine, deci Germania… Cat despre sanctiunile economice cum ar fi sistarea exportului produselor germane catre Rusia, imi permiteti sa fiu un pic mai neacademic, vorbim de un mare fas,c are mai mult loveste in econonomia germana(europeana) decat in rusi.
      @Basarab
      Nu se poate problema unui razboi direct(inca), dar SUA+UK+Franta au garantat INTEGRITATEA teritoriala a Ucrainei in schimbul renuntarii la armele nucleare. Dumneavoastra spuneti ca armata germana e puternica dar fara arme nucleare si portavioane nu are capacitate de intimidare. Un alt aspect care trebuie mentionat e ca Germania a recunoscut sfera de influenta a Rusiei in regiune, nu uitati ca ei s-au opus aderarii la NATO a Ucrainei si Georgiei. Pe de alta parte, estul Europei a fost abandonat in mainele americanilor si rusilor, si normal ca Franta si UK nu mai intervin in regiune. Totusi Sarkozy a intervenit in favoarea Georgiei in 2008 deci cred ca problema acum la Paris o reprezinta guvernarea socialista. Se vede clar ca in acest moment rusii si americanii sunt cei implicati in Europa Centrala si de Est, vorbesc de negocierile directe Kerry-Lavrov. Cat despre UK si Franta ele nu mai sunt puterile mondiale din secolele 19-20.

  11. costica spune:

    Adica, pragmatismul nemtesc bate orice pe lumea asta !!!
    Cam la fel pe la francezi, in timp ce ai nostri se balacaresc pe tema relatiei economice cu China, vedem contracte de miliarde Euro intre Franta si China si Rusia, la fel afaceri de muuuuulte miliarde de Euro intre Germania si Rusia si China ….
    Tare !!!

    • Theophyle Theophyle spune:

      Costica,
      Pragmatimul nemtesc a costat poporul german muuuulti bani si sange in secolul trecut, sper ca de data asta o sa-i coste numai bani!

  12. basarab spune:

    Articolul dumneavoastra prezinta cateva puncte de vedere, dar as remarca ca in analizele dumneavostra ati putea continua. Desigur nu puteti merge pana la capat , dar daca ati continua ati avea posibiliatatea sa redati un punct de vedere amplu. In primul rand, am putea reprosa Germaniei cea din 1989 ca si cea de azi ca isi vede de interesele sale directe ? Eu cred ca fiecare stat urmareste dupa cum poate propriile interese. Pe de alta parte, traducerea textului are un hic, care a fost deja remarcat, si anume adaugarea acelor semne de intrebare detureneaza totusi informatia din fraza. Fraza respectiva era o constatare si nu o intrebare “noua ne raman doar (astea) ..romania si bulgaria”. Nu inseamna ca nu sunt putin de accord cu punctul dumneavoastra de vedere. Din pacate nici Franta, nici GB nu aveau vederi clare asupra evolutiei din estul european in 1989. In Franta, lui Mitterrand i se recunosc diverse merite, insa analisti admit in general ca acesta nu a inteles schimbarile din blocul de Est nici la timp nici complet. In aceasta situatie s-a gasit si madam’ Thatcher, ca sa citez un clasic in viata, de trista amintire. Germania prin interes si pozitie geopolitica a inteles mai bine si mai repede situatia acestor schimbari. Germania a inteles ca momentul era potrivit nu nmai pentru realizarea obiectivului national: unificarea dar si pentru intrarea in jocul determinant in centrul europei. Ceea ce Franta nu a reusit in 1919, Germania a reusit fara dificulatate sa intareasca grupul tarilor de la Visegrad si sa le supuna propriului interes. Din pacate Romania nu a intrat in ecuatie, si tot din pacate Romania a devenit asociata Bulgariei in jocul est european. Bulgaria si Romania au intrat la capitolul bonus, dar nu a existat un interes real geopolitic pentru aceste tari. Daca stabilitatea Yugoslaviei nu s e pierdea, cele doua tari ar fi ramas in continuare intr-o zona gri pentru care interesul era minimal. Daca in 1919, Franta a sutinut o alianta Romania, Polonia Cehoslovacia, pe care nu a reusit sa o formeze, Franta lui Mitterrand nu a inteles ca poate interesul geopolitic francez era sa intervina in reconstruirea aliantelor din blocul estic. Relatia Romania Franta din 1919 construita cu greu inca din veacul al XIX lea nu mai exista decat in imaginarul romanesc. Desigur ca nici Romania post decembrista, condusa admirabil de stabil de un fost comunist, nu a facut nimic sa amelioereze si sa dea un nou souflu relatiilor externe ale Romaniei, dar nici Franta sau GB nu au facut nimic in acest sens. As putea spune ca Franta ca si GB s-au lasta purtate la trena interesului german la capitolul geo politica est europeana. Nu as zice neaparat din lipsa de interes, mai degraba o ridicola ignoranta si autosuficienta care i-a gasit nepregatiti in 1989. De asemenea aceeasi lipsa de viziune geopolitica a functionat si dupa ce Romania nu mai era condusa de tov. Iliescu. Si tot aceeasi ignoranta o manifesta Franta si in problema de azi a Ucrainei. In afara cuvintelor frumoase despre libertate, Franta nu prezinta decat pareri politice confuze in care interesul comercial al bunei relatii cu Rusia se amesteca cu discursuri filosofice despre libertatea ucrainienilor. Ca in acest context, Germania stie sa trateze problemele si are o viziune asupra blocului estic, as zice ca nu i se poate reprosa ca isi urmareste intresul direct. Ca Europa are pareri divergente si nu convergente, ca Germania a format Europa cu doua viteze in avantajul sau, as zice ca pur si simplu Germania a reusit sa se impuna.

    • Theophyle Theophyle spune:

      @basarab,
      aveti un comentariu pertinent, problema Germaniei in Europa este insa extrem de complexa. Folosidu-ne de o metafora pot spune – ca atunci cand locuiesti la bloc trebuie sa-ti intelegi vecinii chiar daca tu ai penthouse si vecinul locuieste intr-o garsoniera. Singurii din Europa de Est care au abordat problemele cum trebuiau abordate au fost polonezii, restul au castigat niste mizilicuri si s-au aliniat. La noi nimeni nu s-a uitat, pentru ca nimeni nu s-a ridicat din pozitia de ghiocel Sper ca Romaania sa inteleaga timpurile in care traim si sa-si aleaga un presedinte pe masura! Alminteri pierdem inca un deceniu.

      Merita citit

      http://politeia.org.ro/magazin-politic/aliante-sau-vasalitate-3-perioada-interbelica/20810/

      • basarab spune:

        Multumesc de raspuns. Sunt de asemenea de accord cu dumneavoastra ca situatia Germaniei in Europa este mult mai complexa decat ceea ce am tinut eu sa mentionez in comentariul de mai sus. Am incercat sa exprim pur si simplu ca intre marii Europei, Germania a incercat sa inteleaga blocul estic mult mai mult decat ceilalalti. Dar desigur acest aspect nu reprezinta decat o parte din pozitia Germaniei. Ceea ce nu am spus, si probabil ar fi trebuit sa o fac in acest context, este ca aceeasi Germanie care cunostea blocul estic bine, dupa parerea mea, nu a evoluat just evolutia din Yugoslavia. Instabilitatea si razboiul din Yugoslavia a facut posibila intrarea Bulgariei si Romaniei in hora europeana, ceea ce nu era o prioritate in geopolitica germana. Sunt de asemenea de accord cu dumneavoastra ca multe vor depinde in Romania de persoana care se va gasi la Cotroceni. Sper ca dupa ce romanii au votat aproape monocolor in 2012 sa isi dea seama ca este vital cine se va gasi in fotoliul de la Cotroceni. Ar fi de dorit ca un presedinte care nu apartine aceluiasi curent politic ca cel din Parlament sa se gaseasca la Cotroceni. Marturisesc ca sunt sceptic. Politic si geopolitica romaneasca este marcata de actiuni cu sughituri. La inceputul anilor 90 s-a urlat fara retinere “nu ne vindem tara”, iar apoi aproape am dat-o de pomana. Din nefericire nu am facut nici un efort sa ne intelegem colocatarii din blocul estic. Am urlat de asemenea ca suntem impotriva placutelor bilingve, finalmente am fost de accord si am accordat si drepturi suplimentare. Cred ca lipsa de viziune si de proiecte au facut ca Romania sa nu fie initiatoarea unor proiecte, ci supusa proiectelor altora. Romania sunt convins ca a stiut ce vrea : UE si NATO, dar nu a stiut cum vrea. Incerc sa spun ca uneori este inutil sa enunti un proiect fara sa intelegi ce pasi ai de facut pentru realizarea acelui proiect. Polonia si-a dorit rolul de locomotiva in blocul estic, in acest sens a incercat sa isi inteleaga vecinii si in intern a sustinut politici economice coerente clare care au asigurat stabilitate (deci conditii favorabile investitiilor straine) si cresterea economica costanta de azi. Dar nu trebuie sa ignoram ca pentru aceasta Polonia a facut si sacrificii, statul polonez nu a umblat cu jumatati de masura in perioada de tranzitie, deciziile ferme luate au avut costuri sociale importante. In Romania lipsa de claritate a dus la prelungirea tranzitiei si la costuri sociale inadmisibile. Din pacate aceasta este direct legata de comportamentul greu de inteles al electoratului roman. Daca 1990-1992 prezenta lui Ion Iliescu putea fi justificata, este de neinteles cum s-a mentinut intre 1992-1996 si a revenit in forta in 2000. Lipsa de educatie, electoral vorbind, a dus la aceste situatii. Educatia istorica lipseste cu desavarsire, daca in Franta si tarile vestice lipsa de educatie istorica, chiar daca este la fel inadmisibila, nu duce la naruirea unui sistem politic, in Romania lipsa de cunoastere istorica sau cunoasterea eronata a elementelor de istorie recenta, duce la esec social si politic. Este trist sa avem la conducere oameni care nu au viziunea si cultura necesara. O tara mica ca a noastra nu poate exista decat daca are voce, daca este un support de stabilitate. Multi au fost cei care l-au judecat pe Constantinescu pentru tratatul cu Ucraina, dar toti multi uita ca politica evaziva duplicitara a regimului Iliescu a permis Ucrainei, impinsa si incurajata de Rusia, sa prezinte Romania ca tara revizionista si un pericol pentru stabilitatea europeana, ceea ce facea imposibil de incurajat candidatura Romaniei la UE si NATO. Inca o data noroc ca Yugoslavia s-a lasat antrenata artificial intr-un razboi si Romania a putut sa devina un partener credibil pentru vestici. Din pacate din lipsa cunoasterii istorice, romanii repeta istoria (conform cu citatul trimis de dvs), ba mai ult as zice ca se repeta in mai prost. In perioada interbelica, dorinta Romaniei a fost de intarire aliantelor. Din pacate aceste aliante aveau fisuri considerabile, de ex. Polonia nu a putut participa la mica Entente, din cauza unor probleme frontaliere cu Slovacia, dar iata ca azi cele doua state eu trecut peste aceste probleme, pentru ca au ales sa se inteleaga ca vecinii unui bloc dupa cum spuneti. Slabiciunea acestor aliante nu era doatorata pozitiei Romaniei, in general dar din pacate nu s-au facut evaluari corecte asupra viabilitatii acestora. Ar fi de dorit sa invatam din greselile trecutului nostru si al altora. Lipsa de afirmare in recenta criza Ucrainiana, lipsa de claritate (vesnica boala a stangii romanesti) ne va costa in mod direct. Nu vorbesc numai de abandonarea minoritatii romanesti, dar ma gandesc la abandonarea rolului geopolitic al Romaniei. Lasand pe altii sa faca jocurile, nu ii putem acuza ca nu se ocupa de problemele Romaniei.

      • Marian Stoica spune:

        MRU, MRU, MRU!!!

  13. chishtocu verde spune:

    Fara sa ma consider expert, cred ca va inselati. Germania nu poate si nu va putea vreodata (in sec. 21) sa devina lider necontestat in Europa, chiar daca de facto poate fi considerata astfel. Germania are un trecut care nu poate fi ignorat. Orice incercare de a impune vreo masura (chiar 100% justa) nu poate fi pusa in implementare fara aliati puternici, fara a risca titulaturi fasciste, naziste aruncate asupra conducerii tarii. Retinerea respectiva se poate observa si in politica externa a Germaniei… Cazul din Crimea cred ca se incadreaza tot acolo, chiar daca sunt numeroase voci care sustin ca isi vad de interesul propriu si anume pentru ei conteaza doar gazul rusesc, ieftin.

    • basarab spune:

      Imi permit sa fac un comentariu: Europa de azi nu functioneaza cu un arbitru major la care partenerii se ajusteaza, insa intre fortele care cosntituie motorul european, Germania se distinge prin cunoasterea profunda a problemelor din blocul estic. Franta nu mai este actorul european pe care Romania l-a cunoscut in 1916-1919. Nu este decat o constatare fara urma de repros la adresa atitudinii francezilor. Aproape acelasi argument este valabil ptr GB dupa 1945. Ce incerc sa spun este ca dincolo de intersele proprii ale nemtilor in Rusia, cunoasterea dosarul estic de catre nemti este superioara in comparatie cu ceillalti parteneri europeni.
      Pe de alta parte in comentariul dvs, prima fraza are o problema, caci daca Germania nu poate sa devina “lider de necontestat” in Europa sec 21, ei bine atunci nu poate fi considerata astfel de facto. Adica daca nu poate fi lider, atunci cum poate fi considerata de facto lider ?
      In acelasi timp trecutul sunt de accord Germania are un trecut care nu poate fi trecut cu vederea care ii asigura cunoasterea detaliata a dosarelor europene.

  14. eugenr spune:

    “Germans would reemerge, who might seek to regain former German territory lost after World War II and would likely dominate Hungary, Poland, and Czechoslovakia, leaving only Romania and Bulgaria for the rest of us) ”

    Citind asta mi-a venit in minte axa lui Basescu: Bucuresti-Londra-Washington.. Imi parea tot timpul cam nenaturala… Unde erau Parisul si Berlinul?

  15. Theophyle Theophyle spune:

    eugenr,
    nu sunt un fan a lui Basescu (cel putin cel al ultimilor ani) dar axa pe care a propus-o el era ceea ce Romania a avut nevoie atunci si astazi. Vezi ce avioane au ajuns in Polonia si Baltice si vezi cine a trimis trupe in Polonia si Baltice.

    • eugenr spune:

      Eu sunt un fan al lui Basescu, apreciez in general ce a facut pentru Romania. E clar ca axa ne este necesara. Tot timpul am dorit protectia SUA, ca despre asta e vorba. Dar ma tem sa nu fi neglijat prea mult Franta si Germania. Mai ales Franta.
      Probabil ca aceasta neglijare tine si de semnificativa decadere culturala a Romaniei…
      Daca ziceam ca axa Londra-Washington pare nenaturala, e si din faptul ca tendinta naturala a populatiei este spre spatiul francez si germanic. Cel putin in Sibiu, amploarea claselor de germana la gradinita e impresionanta. Limba germana e mai bine cotata decat oricare alta (chiar si romana in unele cazuri..).

      • JB spune:

        “Dar ma tem sa nu fi neglijat prea mult Franta si Germania. Mai ales Franta.
        Probabil ca aceasta neglijare tine si de semnificativa decadere culturala a Romaniei…” sint doua fraze de mare bun simt. Felicitari !

  16. basarab spune:

    Analiza care sa- facut in articol si in comentarii nu trebuie legata de persoana presedintelui român. Daca in ceea ce priveste activitatea sa in politica interna a Romaniei i se pot imputa foarte multe acestuia, in ceea ce priveste privilegierea axei Londra Washington, a avut dreptate. Pur si simplu, in momentul in care a ajuns presedinte a anuntat o directie a politicii externe. Acel anunt a avut sensul sa fie clar si la obiect. Observam ca a posteriori a avut dreptate. Nu stiu daca trebuie amestecate ideile despre guvernarea interna cu geo politica strategica a Romaniei. In acelasi context este trist sa constatam azi ca stabilitatea perioadei Iliescu a rezultat intern in prelungirea procesului de tranzitie si extern la lipsa de optiune. Desigur se spune ca in aceeasi perioada Romania a facut demersurile de aderare la NATO si UE, dar se uita mult prea usor ca cele doua procese au fost taraganate cat de mult s-a putut. Independent de persoana dlui Iliescu, daca a observat ca nu se bucura de increderea vestului datorita trecutului sau, daca era un patriot nu se agata de pozitia de scaun asa cum a facut-o si lasa democratia romaneasca sa se dezvolte. Ce vreau sa spun ca daca un somer pleaca sa caute de munca cu gandul “da doamne sa nu gasesc” nu prea are merite in cautarea sa. Asa si dl Iliescu a depus cereri de aderare la UE si NATO, dar nu a urmat pasii ceruti de aderare. A semnat un tratat inutil cu URSS a pus politica externa a Romaniei intr-o situatie delicata si apoi se mira ca o curca ca nu intelege ce au cei din UE cu el ….Pai cei din UE nu apreciaza jocul de glezne (ne facem ca dearam) si ipocrizia (noi vrem relatii bune si cu estul si cu vestul).

    • eugenr spune:

      Putem avem mai degraba relatii mai stranse cu Franta si Germania decat cu UK si SUA. E mai natural :) . Avantajele axei Londra-W. au umbrit relatiile cu spatiul francez si germanic. Auzim mai des ambasadele UK si SUA cand critica ingerintele in justitie si tampenii guvernului, decat voci franceze si germane. Simt ca nu suntem nici cu UK/SUA – pentru ca distanta e prea mare, si nici apropiati de Franta/Germania, cat ar fi trebuit si ar fi natural. Suntem undeva la mijloc, din nou…

  17. avenirv spune:

    romantismul nu are ce cauta in politica.
    realpolitik da.
    ne tot plangem de rusi dar NIMENI nu ne spune ce s-a intamplat la Yalta.
    sunt sigur ca la Yalta stalin a pus pistolul la tamplele (sau cum se spune) celor doi si i-a fortat sa hotareasca ce au hotarat. sunt 120% sigur ca nu de la englezi a venit propunerea.

    nu-I asa ca am dreptate ?

    apropos, cum e chestia aia cu stadiul final (dar fara final) cu capitalismul monopolist de stat ?
    mai ales ca beilauturile ne-au dovedit cat de puternica este piata libera si cum curata ea capitalismul….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)