Un accident al destinului a făcut ca moartea lui Hugo Chavez să coincidă cu împlinirea a şaizeci de ani de la dispariţia celui care a fusese părintele popoarelor, generalissimul Stalin. Nimic mai semnificativ decât această suprapunere care dă măsura vigorii tiraniei, în secolul trecut, ca şi în cel în care ne aflăm acum. Departe de a fi o forţă incapabilă să confrunte democraţia, autocraţia, indiferent de formele pe care le îmbracă, este, atunci ca şi acum, un formidabil obstacol în calea libertăţii.
O dată cu moartea sa, Hugo Chavez devine, în ochii stângii radicale şi al militanţilor anti-americani, un simbol al luptei pe care cei oprimaţi o duc împotriva puterii capitalului şi imperialismului. Om al poporului, implicat în cristalizarea unei solidarităţi internaţionale destinate să limiteze puterea Occidentului, Chavez se înscrie, în acest panteon select al fanatismului şi populismului, alături de inspiratorul direct al revoluţiei bolivariene, Fidel Castro. Legătura strânsă pe care Chavez a întreţinut-o cu preşedintele Iranului nu este nici ea întâmplătoare:din ura comună faţă de Statele Unite se naşte o alianţă ce reuneşte energiile islamo-fascismului şi populismului de extracţie castristă.
În fapt, cei care admiră opera de “justiţie socială” asociată cu domnia autoritară şi plebiscitară a lui Hugo Chavez ignoră, deliberat, faptul că pratica sa politică s–a întemeiat pe o violare, constantă şi programatică, a standardelor democratice pe care a afirmat că le respectă. Asemeni tuturor tiranilor moderni, Chavez a fost obsedat de construirea unei imagini luminoase şi senine de ocrotitor al celor în nevoie. Preţul pe care naţiunea venezueleană l-a plătit, spre a intra în paradisul socialist al lui Chavez , a fost îngrădirea şi lichidarea sistematică a libertăţilor ei politice. Utilizarea plebiscitului ca armă impotriva separaţiei puterilor în stat şi a echilibrului constituţional nu este o invenţie bolivariană. Chavez duce mai departe o tradiţie în care se îmbină dispreţul leninist pentru democraţie cu adaptabilitatea populistă a bonapartismului. Militar care îşi face intrarea în politică ca autor al unei lovituri de stat, profet al unei revoluţii care se fondează pe manipularea resentimentului, Chavez este parte din lungul şir de tragedii politice care au marcat spaţiul latino- american.
Popularitatea care pare să înconjoare pe tiran, în clipa morţii sale, nu poate uimi sau surprinde pe care care au curiozitatea de a se întoarce către Uniunea sovietică a anului de graţie 1953. Regimurile autocratice posedă această artă a confecţionării unanimităţilor, atât în elogiu, cât şi în disperarea ocazionată de despărţirea de dictator. Căci domesticirea naţiunilor rămâne amibiţia ultimă a celor care îşi fac din arbitrariu instrument de guvernare, iar din cultivarea urii temei al naşterii cetăţii lor totalitare.
in mai putin de un secol s a trecut de la citeva democratii la numai democratii.
insa de la stadiul declarativ la autoritatea legii este o cale lunga. in timp, chiar in democratiile consolidate vocea legii devine cea a poporului. asta pentru ca burtile infometate uita de libertate. democratia este o ideologie ca multe altele sau idei in miscare ? daca am inclina spre idei, atunci partidele nu si ar mai avea locul.
Excelent punctate trasaturile regimului Chavez! Intr-adevar, un lider autoritar, cu elanuri marxiste, dar nu atat un ideolog gen Lenin cat un abuzator al puterii, un vicios al propriei glorii gen Stalin. In Venezuela ultimului deceniu abuzurile contra drepturilor omului se petreceau frecvent, opozantii erau arestati si batuti, iar economia merge slabut in ciuda vanzarilor de petrol. Asa ca Senor presidetne a cautat tapi ispasitori. Si i-a gasit in persoana SUA. Ajunsese in delirul lui sa creada ca americanii l-au iradiat si il convinsese si pe omologul sau dintr-un stat vecin, Evo Morales, adept al acelorasi idei stangiste gaunoase, ca SUA sunt demonul par excellence. Nu zic ca americanii in vremea Razboiului Rece nu au permis CIA sa comita asasinate, dar a confunda metodele adoptate de URSS cu cele ale SUA e hilar. In fine, a murit un populist sadea, un satrap, asta e, sa speram ca se va democratiza treptat Venezuela si ca mostenirea politica chaveziana nu va fi prea greu de digerat.
Cam lipsit de substanta comentariul dumneavoastra ca si articolul de mai sus. Tiran, satrap sunt calificative supradimensionate pentru un presedinte care a organizat, la propunerea opozitiei un referendum pentru demiterea sa si pe care l-a castigat zdrobitor.
Va mira aproprierea sa de Iran, e normal, sunt tari care detin petrol si care se afla in conflict deschis cu cei mai mari consumatori de petrol care ar vrea sa-l ia gratis, daca se poate.
E tare complicata politica asta ca sa iti poti permite sa arunci atat de vehement cu calificative de-astea categorice.
pai domnule, America a sustinut deschis o lovitura de stat esuata impotriva lui Chavez. in 2002. interventiile publice ale Casei Albe din perioada aia sunt libere pe internet… si te mai miri ca Chavez crede ce crede despre US.
Fără cea mai mică umbră de admiraţie faţă de personagiul în cauză şi politicile sale, mă gândesc câteodată dacă nu cumva apariţia lui nu a fost altceva decât blowback-ul la tot felul de politici hai să le spunem dubioase, practicate de cei mari prin zonă. Nici Castro nu a fost la prima mână comunist, am înţeles că din conmtră, da embargoul la care a fost supus l-a împins efectiv în a cere ajutorul URSS. Iar ajutorul ălora a venit, dar la pachet cu ideologia…
Sunt oameni care te fac sa-ti scoti palaria nu pentru ca-ti place ce fac ci pentru
ca fac lucruri care tie ti se par de neimaginat (sa le aplici pe semeni ai tai).
Stau uneori (cand se-ntampla sa pic pe subiect) imi pun bratele incrucisate pe
piept (stand eu in picioare, si nu culcat) si ma uit … ca la cate un grup din ala pe
care-l vedeam strans in fata celor cu alba-neagra si ma intreb: „cum pot unii sa
adune la un loc atatia fraieri hranindu-i numai cu vorbe goale”?
Mereu zic ca „meritul” nu apartine sarlatanilor astia de tip Chavez, Ahmedinajad,
Castro, Hitler, Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga sau Victor Ponta
cat mai ales acelora care urmaresc recompensa la moment (precum animalele
la circ cubuletul de zahar) si nu urmaresc beneficiul pe termen mediu si lung in
fiecare lucru pe care-l traiesc.
Nu cred ca Becali stie spaniola intr-atat incat sa-l fi luat venezuelenii, canici nu
mai bagau de seama ca Chavez a dat coltul.
Dle Stanomir,
Departe de mine gindul de-a contesta criticile la adresa autocratismului lui Chavez.
Pe de alta parte m-am intrebat intotdeauna cum se face ca bursa venezueleana a fost no. 1 anul trecut:
http://blogs.ft.com/beyond-brics/2012/12/24/chart-of-the-week-stock-exchange-winners-and-losers-of-2012/#axzz2MmZIGlLE
Aruncati o privire si pe pagina asta
http://www.google.de/imgres?imgurl=http://venezuelanalysis.com/files/images/economy_figure_1.gif&imgrefurl=http://venezuelanalysis.com/indicators/2007&h=544&w=744&sz=40&tbnid=n97BH_OrnFUwPM:&tbnh=88&tbnw=120&zoom=1&usg=__fYz-KbwVkWamGv0vUK3Fzz07o-U=&docid=wMyotl7-5OPTZM&sa=X&ei=b3w3UY2oN4TatAaSioEI&ved=0CFEQ9QEwBA&dur=218
„The Venezuelan Economy in the Chávez Years”
Iata ca a mai plesnit un drac, fix la 60 de ani de la moartea parintelui popoarelor. Ii anuntam pe anti-imperialistii din Romania ca Tatucul socialist Chavez e muerto para siempre! De la moartea lui Kim nu am mai vazut atat de multe valuri de prostie revarsandu-se la canalele de stiri…in primul rand masele care l-au iubit pentru ca le-a dat frigidere, le-a construit locuinte ieftine de calitate indoielnica (shanty towns), a inghetat preturile (inflatia ca urmare a nationalizarii companiilor petroliere, bancilor, corporatiilor, fermelor devenise galopanta) se pregatesc sa il planga oficial timp de 7 zile. In al doilea rand, au aparut analistii toba de carte, cei de orientare de stanga de la diverse universitati occidentale care ne spun senin ca saracia in Venezuela s-a redus la jumatate in ultimii 14 ani. Cu ce pret, stimabililor? Inainte de era Chavez, Venezuela era o tara stabila in America Latina, la concurenta cu vecina Colombia. Comparati cele doua tari acum si poate vedeti diferentele…
Mai degraba un mic dictator de opereta, corupt si ipocrit, o pacoste pentru tara lui…dar a-i spune „tiran” e totusi exagerat. Daca Chavez e tiran, liderului nord-corean cum sa-i mai spui ? Dar celor de prin Asia centrala ?