Moldova. Fragilitatea proiectului de tara si nevoia de europenizare

Independența țării, celebrată pe 27 august, este cel mai potrivit moment pentru a evalua maturitatea societății și sustenabilitatea construcției statului. Disfuncționalitatea instituțiilor, coeziunea socială tot mai dispersată sau colonizarea instituțiilor democratice de către interesele obscure au produs o serie de fragilități sistemice. Deseori acestea sunt confundate de opinia publică cu starea de eșuare sau colaps al Moldovei ca stat independent. Nici pe de parte, această confuzie nu trebuie subestimată. Orice percepție se cristalizează în baza unor temeri concrete, rezultate din experiențe personale, deloc simple în realitățile cotidiene moldovene.

Sustenabilitatea proiectului de țară și migrația

Factorul major care alimentează percepția negativă față de sustenabilitatea țării pe termen lung este migrația, iar în particular cea a tinerilor. Anume aceasta diminuează certitudinea față de viitor. Posibil, tentația de a părăsi țara ar fi mai rezervată, dacă modalitățile de a abandona țara nu s-ar fi diversificat și simplificat atât de puternic în ultimii ani. Proximitatea de piața de muncă din Europa și urgentarea procesului de restabilire a relațiilor civile dintre cetățenii Moldovei cu România (redobândirea cetățeniei) reprezintă niște circumstanțe naturale care facilitează migrația. Cauzele obiective se regăsesc, totuși, în calitatea proastă a guvernării, incapacitatea economiei de a crea locuri de muncă bine plătite, dar și mai nou în învechirea fizică și morală a infrastructurii sociale și urbane la nivel local și central. Mutarea în țări mai prospere reprezintă pentru familiile tinere o investiție în viitorul copiilor.

Evident, migrația din Moldova este extrem de variată – de la permanentă, de regulă, spre Vest la cea sezonieră – tradițional în Rusia. Reducerea fluxurilor de remiteri indică, pe de o partea, starea anemică a economiei țărilor de unde moldovenii transferă bani acasă. Dar, pe de altă parte, aceste date semnalează faptul că migrația sezonieră ar pierde teren în favoarea celei permanente. (Vezi Tabelul)

Transferul de sume bănești din străinătate

Sursa: Banca Națională din Moldova

Emanciparea diasporei moldovenești vizavi de Moldova denotă anumite semne de integrare a moldovenilor în noile țări adoptive, dar și un interes energic pentru menținerea și avansarea legăturilor cu țara de origine după plecare. Acest lucru întărește argumentul că Moldova este într-o stare fragilă și necesită ajutor pentru a căpăta rezistență.

Chiar dacă contribuțiile practice ale diasporei (de exemplu, crowdfunding pentru proiecte sociale, proiecte de afaceri etc.) pot spori nivelul de încredere în proiectul de țară în rândul populației rămase, acestea nu trebuie să înlocuiască statul și guvernarea. Cele din urmă trebuie să fie îmbunătățite prin intermediul unui proces complex de reînnoire a clasei politice, inclusiv prin valorificarea potențialului uman al diasporei. Înlăturarea fragilităților din corpul statului depinde de viziunea strategică pentru țară și elita care trebuie să asigure realizarea acesteia. Viziunea strategică există și este înglobată în procesul de integrare europeană, lipsește însă o elită integră care să o implementeze necondiționat și plenar.

Europenizarea ca soluție pentru consolidarea proiectului de țară

Pe parcursul a 26 de ani de independență, moldovenii au cunoscut diferite viteze de integrare europeană propuse de către Uniunea Europeană. Cea mai avansată modalitate oferită până acum este Acordul de Asociere, care permite avansarea țării prin preluarea bunelor practici europene. Este cel mai ambițios proces, asumat vreodată de Moldova, care, implementat corect, la timp și integral, poate ameliora radical starea lucrurilor în țară.

Prin implementarea Acordului de Asociere, țara și societatea sunt supuse unui proces complicat de europenizare, care este ”cu succes” ocolit de către majoritatea absolută a partidelor politice. Anume din aceste considerente integrarea europeană este superficială și puternic asociată cu transpunerea mecanică a legislației europene. Tot acest lucru explică eșecurile statului de a folosi modelul european pentru a ridica standardele de viață și a descuraja astfel migrația.

Încorporarea agendei europene în viața cotidiană a moldovenilor poate avea loc doar dacă există suficient sprijin public. Sentimentele pro-europene au fost mereu mai puternice în rândul tinerilor. Cu toate acestea, percepția lor vizavi de UE s-a schimbat radical începând cu 2012, atunci când corupția politică legată de partidele pro-UE a început să abunde spațiul public.

Figura. Evoluția atitudinii tinerilor în vârstă de 18-29 ani cu privire la UE

Sursa: ipp.md

Cu posibilitatea de a pleca deschisă pentru oricine, tinerii moldoveni tind să se folosească de această oportunitate tot mai des, devenind astfel excluși din procesele politice care pot duce la corectarea lucrurilor în țară.

“Insulele” benefice pentru europenizarea țării se găsesc în părțile integre ale societății civile, mass-media și ale mediului de afaceri, care promovează și cer asigurarea valorilor europene – statul de drept, buna guvernare și drepturile omului. Aceste „insule” riscă să fie depopulate din cauza măsurilor restrictive planificate de către guvernare privind restricționarea finanțării externe.

Chiar și după trei ani de la semnarea Acordului de Asociere, integrarea europeană este o idee puternic incompatibilă cu agenda majorității partidelor politice, în particular a celor care guvernează țară. Opoziția extra-parlamentară este în proces de europenizare, dar încă nu a demonstrat că vrea să îmbrățișeze toate valorile europene, inclusiv pe cele care sunt incomode, periculoase și neatractive pentru societățile tradiționale. În asemenea condiții, apare riscul ca europenizarea Moldovei să fie susținută mai puternic de către UE decât de cetățenii moldoveni.

În loc de concluzie…

Procesul de europenizarea conține în sine ingredientele necesare pentru modernizarea țării și respectiv eliminarea fragilităților care face Moldova neatractivă pentru propriii săi cetățeni. Dar europenizarea nu poate fi realizată de către UE, ci cu ajutorul acesteia și de către clasa politică de la Chișinău.

Pe lângă faptul că migrația probează fuga moldovenilor de multiplele fragilități prezente în proiectul de țară, aceasta mai scoate la iveală și o provocare majoră cu care se confruntă Moldova și anume depopularea țării de susținătorii integrării europene. Pe de o parte, emigrează cetățenii care văd perspective clare în proximitatea de UE, iar, pe de altă parte, cei rămași în țara adoptă o poziție eurosceptică din cauza partidelor pro-UE care se dovedesc a fi corupte.

După 26 de ani de independență, Moldova încă poate recupera din oportunitățile de dezvoltare pierdute, dar numai dacă cetățenii reușesc să schimbe în mod calitativ clasa politică, astfel ca europenizarea țării să nu fie mimată, diluată, amânată sau în general abandonată. Cât de mult ar insista forțele pro-ruse, dar nu există în regiune alt model mai reușit de dezvoltare, pentru o țară interesată în democrație, decât prin instrumentele care alcătuiesc integrarea europeană.

Articol aparut pe site-ul ipn.md