Home » Global / Europa »Orientul Mijlociu »Reactie rapida »Sinteze » Citesti:

Mubarak, ultimul Faraon?

Theophyle ianuarie 28, 2011 Global / Europa, Orientul Mijlociu, Reactie rapida, Sinteze
29 comentarii 6,100 Vizualizari

Hosni Mubarak, conducatorul absolut al Egiptului de aproape 30 de ani (mai precis, 29 de ani si jumatate), se clatina. Mubarak este formal preşedintele republicii din 14 octombrie 1981, urmându-i în funcţie lui Anwar El-Sadat, dupa atentatul ucigas care i-a curmat viata acestuia. Mubarak este si Presedintele  partidului-stat NDP (Partidul Nationalist Democrat),  guvernand o pseudo-democratie totalitara. Mubarak si-a impus reforme, unele din ele extrem de importante si care de facto au transformat Egiptul intr-o putere regionala in Orientul Mijlociu.

Egiptul operează după reformele din 2005, sub un sistem prezidenţial multipartit, unde puterea executivă este împarţită între preşedinte şi prim-ministru. Alegeri prezidenţiale şi parlamentare sunt organizate în mod frecvent, ultimele fiind ţinute în 2005, dar ca în toate statele arabe ele sunt formale, regimul politic fiind o dictatură a unui singur partid, asa cum am mentionat mai sus. Partidele minoritare (simulacrul politic al democratiei Egiptene) au dreptul să propună candidaţi în alegeri doar în măsura în care sunt recunoscuţi de puterea politică, fapt care exclude atât reformatorii modernizatori şi secularişti, cât şi partidele islamiste.

Contrar statutului de stat-neangajat, Egiptul lui Mubarak este un pilon principal al politicii Americane in Orientul Mijlociu.   Desi profund pro-sovietic, Mubarak, fost pilot militar scolit in Rusia si absolvent al vestitei Academii Frunze din Moscova, a continuat politica predecesorului sau si s-a lipit de americani constatand ca de la rusi nu mai are ce sa primeasca.

Avand in vedere ca a respectat intru totul termenii tratatului de pace cu Israelul, Egiptul a primit in perioada 1989-2009 de la Americani  19 miliarde de USD in echipament militar si inca 30 de miliarde de USD in ajutor economic. Daca luam in consideratie faptul ca Egiptului i-au fost sterse datorii de   aproximativ 25-30 de miliarde de USD dupa si pentru participarea la alianta impotriva lui Saddam  din primul razboi  Irakian (Desert Storm), Egiptul este cel mai mare beneficiar al ajutorului American din Orientul Mijlociu, chiar mai mare decat Israelul.

In Egiptul “democratic”, minorităţile etnice sunt discriminate, copţii (care sunt creştini) au drept limitat să ocupe funcţii în administraţie, iar dreptul de acces în universităţile de stat este la randul lui limitat; când vor să-şi construiască sau măcar repare lăcaşe de cult trebuie să primească o aprobare din partea statului (decretul Hamayuni, care datează din epoca otomană), fapt foarte improbabil şi când totuşi o primesc, sunt victimele atacurilor grupurilor de radicali musulmani, care le ard bisericile, evenimentele din ultima vreme soldandu-se cu zeci de morti si raniti.

“Profilajul”, care este reprimat în ţările democratice, este practică legală în Egiptul de azi, unde pe documentele de identitate este specificată religia posesorului. Legea permite emiterea de formulare de angajare cu rubrică unde se cere precizarea religiei candidatului. Mass media este adesea sursa unor campanii de ură contra acestei minorităţi, care se soldează cel mai frecvent cu “pogromuri”(vezi cele soldate cu zeci de victime acum  mai putin de o luna).

Statulul femeilor este şi el unul de cetăţean de mâna a doua: pentru că legislaţia este influenţată de legea islamică (shariah), o femeie nu poate obţine un paşaport sau o viză fără acordul soţului ei, anumite meserii fiindu-le interzise. Conform statisticilor ministerului sănătăţii, o femeie din două este bătută de către soţul ei, iar legile de protecţie, deşi există, sunt inaplicabile pentru că cer, în mod absurd, un martor ocular altul decât victima. Aşa numitele “crime de onoare”, care sunt monedă curentă în toată lumea musulmană, sunt mai puţin pedepsite decât alte crime. O femeie creştină care se căsătoreşte cu un musulman trebuie să-şi crească copiii conform shariah, ea fiind obligată să urmeze cursuri religiose islamice. Musulmancele nu au voie să se căsătorească cu un creştin sau evreu. Pana aici despre democratia Egipteana.

Egiptul este patria ideologica a islamismului politic secular, reprezentat de Nasser si cel religios, care a a stat la baza radicalismului islamic actual (Hassan al Banna si Sayyed Qutub) – ambele isi au originile in Egipt. Fratia Musulmana (sau Fratii Musulmani -  al-ikhwān al-muslimūn) sunt probabil cea mai mare forta politico- religioasa din Egiptul modern. Intr-un conflict politic, dupa o posibila rasturnare a lui Mubarak, au multe sanse sa acapareze puterea politica din aceasta tara, dezastruos pentru  regiune si pentru Occident. Opozitia democrata, faramitata si plina de conflicte nu are nici o sansa impotriva curentului religios reprezentat de Fratii Musulmani si de partidele religioase acolite.

Singura sansa a unui Egipt democratic sunt gruparile politice afiliate Asociatiei Nationale pentru Schimbare (National Association for Change), grupate in jurul lui Mohamed El Baradei, laureat al Premiului Nobel pentru pace din 2005, fostul Presedinte al Agentiei Internationale a Energiei Atomice (IAEA), din nefericire, gruparile Asociatiei sunt faramitate si infiltrate de politia secreta a lui Mubarak.

Intentia Presedintelui actual al Egiptului a fost infintarea unei dinastii asemanatoare cu cea din Siria, unde Bashar al-Assad, fiul fostului Presedinte Sirian, Hafez al-Assad, si-a mostenit parintele impreuna cu conducerea tarii. Probabil ca in Egipt nu va fi posibil, ambii fii ai lui Mubarak fiind extrem de antipatici poporului. Fiul ce mare, Ala’a Mubarak are o reputatie de corupt, facand sute de milioane de dolari din privatizari frauduluoase, fiul cel mic, Camal, intrat in politica de aproape un deceniu, nu este popular nici in randul populatiei si nici in randul armatei Egiptene.

Cred (si sper) ca vom asista la o perioada de tranzitie cand armata va prinde puterea. Perioada de “tranzitie” poate fi temporara sau definitiva, depinde de fractiunea militara care se va arata dispusa (si va putea) prinde “haturile puterii”. Personal mizez pe Mohamed Tantawi, actualul sef al armatei egiptene, fost comandant al garzii “pretoriene”, apropiat serviciilor secrete si pana acum loial Presedintelui Mubarak. Tantawi are 75 de ani, deci poate fi numai un candidat de tranzitie. Alta posibilitate ar fi Generalul Sami Hafez Anan, actualul Sef de Stat Major, despre care se stiu extrem de putine lucruri. In orice caz, Generalul Anan este singurul care ar putea urni formatiunea militara care poate sa-l schimbe pe Mubarak, divizia 1 a Garzii Republicane stationate la Heliopolis-Cairo.

Caderea in hosul “Tunisian” a Egiptului poate fi catastrofala si poate trage dupa ea si majoritatea statelor din Golf, inclusiv Arabia Saudita.

Surse Note si citate:

Politeia; Politeia-Net: Lumea in care traim; Wikicommons.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Juvete spune:

    Documentat! ! يا أخي
    Ca sa nu creada cititorii tai altceva: “O femeie creştină care se căsătoreşte cu un musulman trebuie să-şi crească copiii conform shariah, ea fiind obligată să urmeze cursuri religiose islamice. Musulmancele nu au voie să se căsătorească cu un creştin sau evreu”. Ar fi trebuit sa pui ghilimelele de rigoare dupa aia, la “democratia” egipteana., ca nu cumva neavizatii sa-si inchipuie ca e ceva specific regimului egiptean. Chestiile astea sunt valabile peste tot in Casa Pacii. Nu doar in Egipt. Si au mai putina legatura cu democratia ci mai mult cu pretentia Islamului de a fi Revelatia Divina dusa la capat, trimisa din nou oamenilor care i-au deturnat mesajul primit in Torah si Biblie.

  2. Theophyle Theophyle spune:

    juvete salut :)

    بفضل الأصدقاء

  3. Bine ca nu ati scris in khmera.
    Imi place ca arde twitterul si blogurile pe motiv egiptean si e o liniste la TV pe subiect de iti sparg urechile.

  4. Rix spune:

    Deci se va scumpi petrolul puternic?

  5. elena spune:

    Chiar aşteptam un articol despre extinderea revoltelor tunisiene.

    O întrebare: cu ce ar fi mai rău un regim militar decât cel al lui Mubarak? Pentru localnici, zic, nu pentru interesele SUA.
    Cum să spun, dacă el nu a reuşit, cu atâta ajutor american, să asigure un nimin nivel de trai …

    Căderea monarhiei saudite ar fi super-interesantă.

    Super-interesantă, dar, vai, de schimbarea puterii s-ar face vara. Oricum economia noastră e atâta de şubredă că variaţiile în preţul petrolului ar băga statul în incapacitate de plată.

    Ce s-ar putea întâmpla acolo, la Riad?

    • Theophyle Theophyle spune:

      Elena salut :)
      Daca Mubarak cade (personal nu cred) si armata preia controlul va fi in felul in care s-a mai facut in Egipt. Nasser si Saddat si Mubarak au fost ofiteri ai armatei cand au preluat puterea, deci nimic nou.

      In Saudia nu se poate intampla decat o lovitura de palat. Printul X il schimba pe printul Y. In AS nu pot fi proteste populare, simplu nu au de ce sa fie!

      • bogdan spune:

        Fara comentarii. Theo, oferta anterioara cu biletul de avion ramine inca in picioare! Acu cit mai sunt stabili cei din bahrain :)

  6. Juvete spune:

    Tot citesc prin presa despre miscarile din Tunisia, Egipt & Comp. ca despre semnalul pentru democratizarea din interior a Marelui Orient Mijlociu. Au aparut inclusiv aluzii despre Iran. Opinia mea e ca este un pic prematur, ca sa nu spunem de-a dreptul ca sunt fantezii. Intre doua rele, primul fiind o simpla cosmetizare a regimurilor actuale, (cu inlocuire a calor mai corupti reprezentanti ai lor +cativa Motoci arabi aruncati multimii sa-i sfasie + cateva masuri de liberalizare si alea atent controlate) si “alternativa” reprezentata de niste regimuri islamiste pure si dure, bazate pe interpretati radicale ale Quranului, optiunea catre prima varianta e de la sine inteleasa si tine de pragmatism. Cale de mijloc nu prea e. Ce democratie e aia cu salariu mediu de 50 de dolari pe luna? Citeam mai de mult cartea lui Amos oz “Cum sa lecuiesti un fanatic”. Superba. Cu un amendament – ce spera el, cu o “piata comuna a zonei” si efervescenta economica, e iarasi, o fantezie. Saracia naste disperare. Disperarea duce la extremism. Saracia + extremism + analfabetism = calea cea mai sigura spre fanatism. E o spirala a nenorocirii care se autointretine si din care e foarte greu de iesit. Si pe care efectele mai putin placute ale globalizarii si ale pierderii startului economic (domenii la care “baietii’ din zona sunt experti) nu fac decat sa o amplifice. Unde e democratia in toata ecuatia asta? O fi ceva, dar in nici un caz in forma pe care o intelegem noi in Europa.
    Hai sa luam cazul cel mai mediatizat din zona dpdv al mecanismelor democratice, Regatul Hasemit al Iordaniei. Oamenii aia chiar incearca. Cat reusesc, asta e alta discutie.

    • Juvete spune:

      Apropo de pierdut startul economic, ratarea sanselor, poate nici nu trebuie sa privim pana acolo. Doar avem exemple din astea aici si aici, la noi.

      • Theophyle Theophyle spune:

        Juvete,
        nici o democratie nu poate fi instaurata dupa o zi, o luna sau un an. In special in state care nu au cunoscut o democratie.

        Probleme lor (la fel ca si ale noastra) sunt institutiile unui stat democratic care se construiesc in timp. Cine vor fi parlamenrarii lor maine, sau ministrii sau judecatorii? Cei care au fost si pe timpurile “dictaturii”! Ce se va intampla? Ce se intampla si astazi la noi, vor avea o … democratie “originala”. Nici macar noi dupa 21 de ani cu toata Europa in spate nu am trecut de acest nivel.

        • Juvete spune:

          Cateva articole misto pe tema asta, a institutiilor si a celor “chemati” sa le edifice – unul de Filon Morar in Revista 22: “Tunisia, ghid de confiscare a revolutiei iasomiei” si vreo doua pe Small Wars Journal. Recomand.
          Theophyle: doua intrebari usor offtopic:
          1. Cati ani ai servit in Marines?
          2. Care era nickname-ul tau, اسمك العربي

  7. Kefir spune:

    A aparut Mubarak la tv, anuntat si el inca 100 de lei la ratia de democratie si ca va demite guvernul. De plecat… nu se pune problema, zice el.
    Asadar …spectacolul continua.

    Bine articulate informatiile din articol, mai ales indiciile pentru cei care pariaza.

    Noapte buna!

  8. sibianul spune:

    Egypt-ul va intra (la fel ca si Tunisia) intr-o mare criza financiara odata cu aceste proteste

    • Theophyle Theophyle spune:

      Buna Dimineata :)
      Sper ca nu! Egiptul este o tara cu multe resurse – Petrol, Gaz, Rafinarii, Canalul de Suez, Turism, Agricultura. Egiptul nu este Tunisia. Prost administrat cu mari resurse insa!

      • bogdan spune:

        Prost administrat = corupt
        Am colegi egipteni, marea problema acolo este coruptia, un fel de Romania din anii 90, ba chiar mai rau.

  9. taciturnus spune:

    @juvete

    saracie+extremism+analfabetism – e o afirmatie in acelasi timp triviala si falsa. niciodata nu ies in strada oameni multumiti. pe de alta parte, vorba lui hobsbawm, oamenii care mor de foame nu protesteaza, cauta de mancare. marea problema este ca ideea e falsa (niciodata nu poti sa identifici care este cauza reala a nemultumirilor si, mai mult, nu poti sa generalizezi pe baza ei). e lumea plina de tari cu populatii sarace si analfabete care nu se revolta. de unde rezulta ca elementul definitoriu (si necesar) nu e in identificarea deprivarii relative, ci in gasirea/identificarea cauzei care explica mai bine faptele.

    in plus, daca privim iarasi holist toata problema nu ajungem nicaieri – normal ca institutiile democratice nu se construiesc peste noapte. ceea ce vedem este insa ca orice fel de institutii (adica norme care constrang si modeleaza comportamentul si asteptarile indivizilor) se pot darama peste noapte. indiferent de forma lor – sa presupui ca forma institutiei limiteaza automat repertoriul de proteste (vorba lui tilly) la adresa lor nu face decat sa faca intreaga formularea circulara – de ex, presupui ca un regim de tipul celui din SA nu poate fi afectat altfel decat prin lovituri de palat (permanentizezi regimul) din start. or, daca exista ceva real la toata discutia despre dominou este ca formele de represiune si formele de protest se invata – noi revolutionari si noii tirani privesc permanent peste umar incercand sa nu repete greselile trecutului si facand permanent noi greseli.

    de acord ca nimic nu o sa se schimbe major pe termen scurt. pe de alta parte, in care revolutii se intampla asta si in care revolutii nu exista dezamagiti ca nomenclatura de rang secund a preluat puterea si a confiscat nobilele idealuri ale revolutiei (povestea e veche de pe vremea lui tocqueville)

    • Juvete spune:

      @taciturnus – eu am vazut triada aia la lucru, la fata locului, nu fac exercitii de stil intelectuale cu citate din politologi si teoreticieni.

      • taciturnus spune:

        gata, m-ai pus la punct cu argumentul practica vs. teorie care nu este un exercitiu stilistic

        tot ceea ce spuneam este ca avem nevoie de o noua grila conceptuala pentru ca modelul pe care il sustii nu este sustinut de realitatea empirica (de ce bunaoara nu ai revolutii in bangladesh sau in zimbabwe) verifica orice lista de indicatori ai analfabetismului si saraciei si ai sa vezi ca suprapunerea ei cu o lista de revolutii este cel mult partiala

        am dubii la fel de mari ca poti vedea triada la lucru (cred ca mai degraba masori perceptii despre niste fenomene pe care le presupui relevante nu in sine, ci dimpotriva, tocmai pentru ca privilegiezi niste relatii conceptuale – teorie adica)

        in plus,marea parte a practicienilor revolutiilor pornesc de la teorie si nu invers

    • Juvete spune:

      Despre oamenii care mor de foame si nu protesteaza ca nu au timp – cred ca niste imagini pe YouTube cu revoltele din 93 din Los Angeles (originile au fost altele, efectele…) sau cu urmarile uraganului Katrina s-ar putea sa va schimbe opinia.

      • taciturnus spune:

        argumentul nu face decat sa imi sustina punctul de vedere – de ce nu au avut loc revolte si in washington dc, detroit sau chicago (zone cu inegalitate sociala mult mai mare, somaj mult mai ridicat la momentul respectiv) si ele au avut loc in la? din nou, nu spun ca oamenii multumiti se angajeaza in proteste – normal ca numai cineva care crede ca nu isi poate satisface asteptarile va participa la astfel de manifestari. ceea ce spun este ca permanent exista in lume oameni care sunt sau ar trebui sa fie extrem de nemultumiti cu privire la starea de lucruri existenta, dar numai unii dintre acestia fac revolutii sau revolte (caz in care trebuie sa cautam catalizatorul, cauza principala in alta parte pentru a explica de ce unii si nu ceilalti). este ca si cum am spune ca din cauza faptului ca oamenii sunt in linii mari multumiti, revolutiile nu pot avea loc in occident (ceea ce este adevarat, dar si hiper-general in acelasi timp).

        in plus – si in 92 in la si in new orleans – faptul ca au fost atacate magazine sau incinte unde se aflau alimente sau alte bunuri nu demonstreaza decat ca oamenii respectivi cautau sa isi satisfaca propriile dorinte si nu legau asta de necesitatea unei schimbari politice.

        exemplul cu foamea e luat dupa studiul food-riots din evul mediu si perioada preindustriala (si cred ca poate fi aplicat si in aceste cazuri) – nu cei mai saraci indivizi, cei care sufera efectiv de foame actioneaza, ci cei care cred ca din mentinerea actualei stari de lucruri pierd sau au cel mai mult de pierdut (de exemplu, in ambele cazuri de revolte urbane, nu au actionat imigrantii ilegali sau persoanele fara adapost, care obiectiv sufereau cel mai mult, ci membri ai gastilor de cartier, minoritati aflate pe welfare, care, desi nu o duceau bine, traiau mult mai bine decat parintii lor sau aveau acces totusi la unele resurse publice sau private). in plus, la nivelul conducerii (nu in revolte de genul asta, ci in miscari revolutionare sau insurectii), majoritatea membrilor vin dintr-un mediu relativ afluent (bolsevicii erau burghezi sau nobili, nu proletari) – exista mai multe studii care arata ca inclusiv in cazul mai multor grupari teroriste conducerea nu provine din randul celor mai sarace si defavorizate paturi ale societatii. toate astea sunt argumente pentru care cred ca saracia si deprivarea nu sunt doar indicatori relativi, ci doar corelati cu protestele politice (iar corelarea nu implica niciodata cauzalitate)

        • Juvete spune:

          Bine punctata treaba cu cui aflati pe welfare (acelasi fenomen si in cazul revoltelor din Franta). Alunecam putin in discutia asistential vs. minimal? Eu am trait cu impresia mult timp ca asta cu welfare a fost o optiune pragmatica – costuri sociale per total mai mici decat costurile cu politie, justitie, penitenciare & comp.

          • taciturnus spune:

            Ai dreptate – initial cred ca problema s-a pus in termenii astia (germania imperiala etc – supapa pentru presiunea sociala si pentru a limita succesul socialist sau comunist). problema din cate cred eu este ca interpretarea sociala a intregului set de politici, precum si structura sociala s-au schimbat – atat clasa muncitorilor industriali originara cat si modul in care ea percepea aceste politici sociale nu mai exista. welfare-state-ul nu cred ca a fost gandit pentru comunitatile discriminate/auto-ghetoizate de imigranti ale societatii post-industriale.

            ceea ce cred ca se intampla in aceeasi maniera ca si in trecut este procesul de deconstructie a institutiilor sociale – costurile unui sistem represiv/coercitiv nu sunt date neaparat de realitatea resurselor materiale cu care el este inzestrat (cati politisti, informatori are el, cati bani inghite), ci de “realitatea” regulilor lui. practic, sistemul egiptean este la fel de puternic ca acum 2 saptamani in termeni cantitativi-formali. diferenta este ca astazi tot mai putin oameni cred ca el merita respectat/temut. pur si simplu indivizii, odata convinsi de puterea primelor acte de deconstructie (injuri un politist si nu ti se intampla ce credeai ca ti se poate intampla, mergi la manifestatie si nu patesti nimic etc.) merg pana la capat – cam asa cred ca s-a intamplat si la noi (adu-ti aminte de cum credeam ca este imposibil ca totul sa se prabuseasca si cat de usor s-a dus totul la vale in cateva zile- acum cand ne uitam inapoi)

  10. cristian spune:

    “profilajul” (profilaj) ???? ce inseamna? am cautat in toate dictionarele si nu am gasit asa ceva. o fi un cuvant romanizat din cine stie ce limba? l-am auzit o data pe unul spunand ca e dangeros sa faci lucru cutare. daca spunea corect : e periculos sa faci…. nu mai era shmeker .
    poate raspunde cineva . daca poate. multumesc.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut Cristian,
      “profilaj” scris in ghilimele este un termen tradus din profiling – profiler. Termen politienesc folosit si in Romania. Termenul descrie faptul ca in actele oficiale (pasaport sau alt act de identitate) sunt detalii care nu sunt publice intr-o tara democratica. Spre exemplu profesie, religie, etc.

      • Juvete spune:

        Subscriu la ce spune Theophile legat de profilaj. Si chestia nu e valabila doar in Egipt. Daca tin eu bine minte, in timpul razboiului din Liban, cand Beirutul era impartit in n-spe zone controlate de n-spe militii /factiuni, un factor care a amplificat oroarea a fost ca religia era trecuta in documentele de identitate. Treceai printr-un punct de control al militiilor crestine (e un exemplu), aia verificau documentele, vedeau ca esti musulman – pac. Si reciproca…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)