Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Rusia: Apropierea amurgului (geopolitic)

Constantin Cranganu februarie 29, 2016 Analize, Global / Europa, Sinteze
60 comentarii 9,769 Vizualizari

Man and not nature initiates,

but nature in large measure controls.”

Sir Halford J. Mackinder, The Geographical Pivot of History

Puterea unei țări derivă din geografia sa, pentru că îi definește/impune limitele și posibilitățile. Geografia este fundalul istoriei umane, indispensabil pentru drama ideilor, voinței și șanselor.

Natura umană însăși poate fi acceptată drept „panteonul Thucydidean al fricii, intereselor personale și onoarei”, producând „o lume de necontenite conflicte și constrângeri”, care îi forțează pe strategiști și politicieni să recunoască „cel mai direct, incomod și determinist adevăr: adevărul geografiei. Geografia este prefața evenimentelor umane primordiale”[1].

Poziția unui stat pe hartă este primul lucru care îl definește, în termeni de constrângeri și posibilități. Hărțile exercită o putere impresionantă, pentru că permanent pun sub semnul întrebării noțiunile sacrosante de egalitate și unitate ale omenirii. Hărțile ne re-amintesc toate diferitele medii de pe glob, care îi fac pe oameni profund inegali și dezbinați în așa de multe feluri, încât, de multe ori, ajung la război. La fel cum activitatea faliilor geologice determină viitoarele cutremure, viitorul politic va fi definit prin conflicte și instabilitate cu o logică geografică similară.

Statele nu se nasc cu posibilități egale. De exemplu, Marea Britanie este o insulă, o mare insulă. Așa că nu s-a temut că va vor avea loc atacuri terestre asupra granițelor ei. De aceea, pentru sute de ani, s-a putut dezvolta în siguranță, nestingherită, și asta a contribuit la înflorirea democrației. Dacă ne uităm la harta Statelor Unite, putem observa imediat cât  de dantelată și fragmentată este coasta estică. Toată zona de nord-est este plină de multe, foarte multe porturi naturale cu apă adâncă. Acesta este unul din motivele pentru care cele 13 colonii s-au putut forma aici. Dacă însă privim harta Africii, cu o linie de țărm vastă, observăm că există puține porturi naturale, situație care a îngreunat dezvoltarea continentului.

În timpul Războiului Rece, politicienii vestici nu au dat importanța cuvenită studierii hărților. Ei au împărțit artificial Berlinul și au legat Grecia de Europa de vest, când, în realitate, Grecia era o țară săracă, balcano-mediteraneeană , cu severe probleme de dezvoltare provenind din despotismul turcesc și bizantin. Ce a urmat, s-a văzut recent. Geografia neglijată se răzbună.

Rusia: O perspectivă geopolitică[2]

Pentru majoritatea țărilor, geopolitica este neiertătoare. Dacă trăiești într-un teritoriu dificil geografic sau dacă vecinii tăi sunt dificili, nu ai prea multe opțiuni pentru a-ți dezvolta afacerile, presupunând că circumstanțele ar permite existența unor opțiuni.

Asia Centrală este un astfel de loc, fără absolut nicio graniță naturală semnificativă de-a lungul a circa 5.000 km.

Este un teritoriu dificil geografic. Câmpiile  suferă din cauza vânturilor puternice, a iernilor brutale, a verilor toride și a precipitațiilor capricioase.

Este un loc al sărăciei. Râurile sunt la fel de ostile ca și pământul, curgând în afara terenurilor arabile, nu printre ele. Relieful plat al terenurilor și vremea imprevizibilă generează constant inundații și secete. Foametea domină adesea. Partea centrală a terenului oarecum utilizabil are circa 5.000 km de la est la vest și, în medie, 400 km de la nord la sud. Productivitatea agricolă nu atinge nici măcar o treime din cea a Mid-vestului american, odată ce luăm în calcul secetele, inundațiile, lăcustele, pierderile de transport și depozitare. Dar reprezintă, totuși, cea mai mare întindere de teren plat de pe planetă, iar populația totală atinge un număr caracteristic unei mari puteri.

Este un loc al insecurității. Lipsa unei meteorologii statornice, combinată cu lipsa barierelor naturale contra invaziilor, au făcut ca acest teritoriu să cadă ușor pradă forțelor naturale sau umane. Oricare popor, locuind în acest mediu dificil, va râvni la orice bucățică de securitate pe care poate găsi sau smulge de la vecini.

Combinați această populație numeroasă cu o slabă generare de capital și rezultatul va fi fonduri limitate pentru infrastructură, educație și crearea de piețe. Este un loc unde numai numerele contează. Este un loc unde numai hoardele au dominat. Și, în puținele cazuri când o putere a fost capabilă să unească teritoriile sub o singură conducere, bastioanele civilizației de la periferia Pământului Hoardelor au tremurat de frică. Acesta este pământul lui Attila. Al lui Genghis-Han. Al lui Tamerlan. Al lui Iosif V. Stalin.

Federația Rusă ocupă astăzi cea mai mare parte a acestui teritoriu. Limita lui nordică ocupă jumătate din meridianele globului. Dar cu toate acestea, teritoriul rusesc are foarte puține granițe naturale. Este larg deschis invaziilor din mai multe direcții, De aici decurge caracterul național suspicios și insecuritatea Rusiei.

Rusia, deși protejată parțial de păduri seculare, a căzut pradă în sec. al XIII-lea mongolilor din Hoarda de Aur. Acești invadatori au decimat și au schimbat apoi Rusia. Alte hoarde (tătărești ș.a.) au urmat. Pentru că cea mai parte din Europa centrală și vestică nu a cunoscut un astfel de dezastru, ea a putut să devină liderul politic mondial, în timp ce Rusia a trebuit să aștepte secole la rând pentru a ajunge în faza Renașterii europene. Ultimul imperiu terestru, cu foarte puține bariere naturale împotriva invaziilor, Rusia știe mai bine decît oricine ce înseamnă să fii cucerit brutal. Ca rezultat, va deveni obsedată peren cu expansiunea și menținerea cuceririlor teritoriale.

Dacă o putere bazată în Asia Centrală dorește să fie cu adevărat sigură, sunt necesare două lucruri pentru a stăpâni Pământul Hoardelor.

Prima necesitate este ca puterea să controleze în totalitate Pământul Hoardelor. Deși Rusia rămâne una dintre cele mai mari entități geografice din istoria umană, deținând titlul de cea mai întinsă țară contemporană, i-ar mai trebui, totuși, o suprafață suplimentară, de circa 3 milioane km2, pentru a se considera sigură în mod rezonabil. Pământul Hoardelor are un număr de puncte vulnerabile, prin care invaziile au avut loc în ambele direcții: coasta baltică, trecătoarea poloneză, trecătoarea basarabeană, Marea Neagră, zonele costale din Caucaz, coridorul Asiei Centrale și trecătoarea Tian-Altai. În timpul comunismului, rușii au stăpânit fiecare barieră muntoasă, fluvială și deșertică de la periferiile Pământului Hoardelor, putând să blocheze oricând, oricare, dintre aceste puncte de acces către teritoriul lor. Asta le-a creat un clar sentiment de siguranță. Dar după prăbușirea Uniunii Sovietice, rușii nu mai controlau decât două puncte de acces. Prin capturarea Peninsulei Crimeea în februarie 2014, ei controlează acum trei.

A doua necesitate este că o putere din Pământul Hoardelor trebuie să aibă la dispoziție o hoardă adevărată. În perioada sovietică, rușii au avut circa 180 milioane de polonezi, ucraineni, români, bulgari, unguri, germani estici, cehi și alți europeni, pe care i-au folosit drept carne de tun pentru apărarea granițelor vestice. Rușii au controlat toate cele trei republici transcaucaziene – Gruzia, Armenia și Azerbaidjan, folosind populația lor de 16 milioane pentru protejarea altor porțiuni de graniță. Cei circa 50 milioane de kazahi, uzbeci, kirghizi, turkmeni și tadjici au participat la blocarea punctelor de acces din sudul frontierei.

Rusia: O catastrofă demografică

Toți acești oameni, și mulți alții, s-au separat de Rusia. În doar câțiva ani, populația sovietică s-a redus cu aproape două treimi. Cei care au mai rămas se împuținează accentuat. SIDA, alcoolismul și tuberculoza rezistentă la medicamente fac ravagii printre ruși, cu majoritatea cazurilor fiind concentrate în intervalul de vârstă 15-35 ani, adică grupul cel mai probabil de a avea copii. Chiar piramida populației Rusiei (Fig. 1) este fals pozitivă, pentru că include date despre întreaga populație a Rusiei, nu doar despre etnicii ruși. Populațiile musulmane – tătari, bașkiri și ceceni – sunt tinere, vibrante și în creștere. Datele lor se amestecă cu cele ale rușilor etnici – care îmbătrânesc rapid, sunt bolnavi, și nu se mai reproduc.

Fig. 1. Piramida populației Rusiei în 2015. Vârsta mortalității medii a bărbaților este 59 ani. (Vodca?).

Până în 2040, populația Rusiei vă scădea sub 120 milioane, din care rușii etnici vor reprezenta o mică majoritate în propria lor țară.

În interiorul acestei catastrofe demografice se găsește o altă provocare. Sistemul educațional sovietic a suferit reduceri masive de fonduri la sfîrșitul anilor 1980, pe când comunismul își dădea ultima suflare, și nu și-a mai revenit după aceea. Astfel încât, astăzi, cea mai tânără cohortă de specialiști cu pregătire tehnică are deja 51 ani. Dacă adăugăm și o  mortalitate medie la bărbați - 59 ani, reiese că Rusia va avea mari probleme în curând pentru a menține ceea ce are acum, chiar și fără să mai facă planuri de viitor.

Dacă acceptăm doar analiza demografică – un declin așa de abrupt, așa de avansat și așa de plurivectorizat -, reiese că Rusia nu va supraviețui probabil ca stat, iar rușii nu vor supraviețui probabil ca popor peste două generații. Dacă mai socotim și prezența granițelor complet lipsite de apărare, s-ar putea ca Rusia să reziste mult mai puțin (opt ani, conform lui Peter Zeihan, fost vicepreședinte al firmei de analiză geopolitică Stratfor)[3].

Rusia: Nevoia de securitate

Lipsa granițelor naturale a hrănit, în Rusia, o obsesie națională legată de nevoia de a controla teritorii ca o acoperire contra invaziilor. Istoricul G. Patrick March a spus că vulnerabilitatea teritoriului rusesc a dat naștere unei „toleranțe mai mari pentru tiranie”[4]. Cred că această constare ar putea ajuta să înțelegem câteva din deciziile politice dure ale Președintelui Putin.

Mass-media vestică adoră să-l urască, pentru că el nu se potrivește șabloanelor - un soi de lider liberal, care primește aplauze în conferințe șic.  Ceea ce mass-media ar trebui să vadă în Putin cu adevărat nu este autoritarul totalitar, ci doar un semi-dictator rus, ordinar, al cărui neo-imperialism cinic este rezultatul unei insecurități geografice adânci, foarte adânci.

Putin se uită la Europa și vede ceea ce țarii și comisarii au văzut înaintea lui: o cale de invadare a Rusiei, o istorie a invaziilor împotriva Rusiei, întreprinse de suedezi, polonezi, francezi, germani, români, lituanieni ș.a., și, de aceea, exact ca și liderii comuniști dinaintea lui, el dorește state-tampon.

El vrea o influență dominantă în statele baltice. El vrea state-tampon în Europa de Est. El nu acceptă prăbușirea Tratatului de la Varșovia. El știe că nu poate reconstitui acel Tratat, știe că nu poate lua înapoi statele baltice, pentru că sunt membre NATO. Dar va încerca. Va continua să preseze în diverse moduri, prin gazoducte, crime organizate, atacuri cibernetice etc.

Aceeași situație explică nevoia lui de state-tampon în Bielorusia și Ucraina. Din aceleași motive a invadat Gruzia în 2008; exercită o semnificativă influență în Asia Centrală, chiar dacă nu mai dispune de capacitatea militară ca să reconstituie imperiul rusesc acolo. Putin gândește ca un lider rus tradițional, pentru că Rusia este deschisă invaziilor aproape pe toate părțile. Rusia este o mare putere terestră, fără bariere naturale, și puterile terestre sunt în mod deosebit vulnerabile și nesigure. Le lipsește securitatea puterilor marine, protejate de oceane.

Rusia și Ucraina

La géographie, ça sert, d'abord, à faire la guerre (Yves Lacoste, 1976)

Este foarte probabil că Rusia nu vă reuși să astupe toate „găurile” din sistemul ei de protecție frontalieră. Va trebui să considere priorități pentru a-și conserva dreptul la existență statală. Iar prima dintre acestea este Ucraina.

-         Ucraina ocupă partea cea mai productivă a zonei cerealiere rusești – aria cea mai sudică, unde plouă regulat. Pe măsură ce deficitele rusești de capital și mână de lucru se acumulează, menținerea controlului asupra pământurilor cu productivitate mare și cheltuieli puține va dobândi o importanță crescândă.

-         Împreună cu Republica Moldova, Ucraina controlează trecătoarea basarabeană (zona joasă dintre Marea Neagră și Carpați). Controlând această trecătoare, Rusia va limita abilitatea Turciei de a amenința teritoriile centrale rusești.

-         Ucraina deține cea mai mare populație de etnici ruși din afara Federației Ruse. Includerea lor numerică în sistemul Rusiei ar ameliora și ar amâna amurgul demografic cu câțiva ani.

-         Baza industrială a Ucrainei de est se găsește în imediata proximitate a Rusiei. Combinarea lor ar ajuta toate porțiunile economiei rusești să dureze ceva mai mult timp.

-         Infrastructura ucraineană transportă aproape jumătate din petrolul și gazele naturale rusești către Europa, astfel că Ucraina reprezintă o valoare economică specială.

-         Singurul fluviu cu adevărat navigabil din fosta Uniune Sovietică este Niprul, curge către sud, și permite Ucrainei să se integreze economic cu regiunile Mării Negre, Mării Marmara și restul lumii.

-         Peninsula Crimeea controlează gurile Niprului și este sediul singurei baze navale rusești care nu îngheață – Sevastopol. Atâta timp cât Crimeea și Sevastopol sunt în mâinile Rusiei, Ucraina nu poate ajunge la o dezvoltare economică adevărată, iar puterile navale străine – cea mai importantă, Turcia – nu pot domina Marea Neagră. Eforturile Rusiei de a re-ancorare au început în Crimeea în 2014. Dar nu se vor opri acolo.

-         Sub orice aspect, o Ucraină total independentă ar fi o provocare pentru Rusia.

Discuții separate merită și situațiile celorlalte frontiere rusești: nordul și vestul Rusiei (Polonia, Bielorusia, România, țările baltice); Asia Centrală (Kazahstan) și zona Caucaziană (Cecenia, în special, pentru activitățile teroriste).

Concluzii

Din perspectivă geopolitică, Rusia are două mari probleme: o demografie proastă și frontiere greu/imposibil de apărat. În prezent, granița Rusiei din sud și vest se întinde peste 11.000 km, de la Munții Caucaz până la Cercul Arctic. Rusia deja nu are suficiente trupe pentru a apăra această graniță și, datorită tendințelor demografice negative, va avea și mai puțini soldați disponibili în viitor. De aceea, Rusia are nevoie să-și scurteze această graniță la circa 1.500 km, mult mai ușor de controlat/apărat. Rusiei i-ar trebui doar câteva mutări inteligente pe tabla de șah geopolitică: să înainteze către vest și să ocupe trei orașe importante: Riga, jumătatea estică a Varșoviei și Bucureștiul. Este posibil? Ce va face NATO?

Nu cunosc răspunsul. Dar am văzut cum Rusia poate proceda: într-un mod în care NATO și alte țări ale Uniunii Europene nu apreciază la adevărata scară și semnificație avansurile teritoriale rusești până când este prea târziu. Am văzut relativ recent cum Rusia a intrat rapid într-o țară, fie oficial sau neoficial, ca în cazul Ucrainei, sub pretextul protejării rușilor nativi sau a celor cu origine rusească din fosta Uniune Sovietică. S-a întâmplat în 2008, când Rusia a invadat Gruzia, și mult mai recent, când Rusia a invadat Crimeea și vaste porțiuni din estul Ucrainei. În ambele cazuri, răspunsul internațional a fost doar o indignare zgomotoasă și niște sancțiuni economice ocazionale. Totuși, NATO nu a simțit niciodată nevoia declanșării unui război datorită celor două invazii. Cred că NATO va avea aceeași reacție și atunci când Rusia va înainta mai departe, în Ucraina, Moldova și Caucaz. Dacă însă, se va ajunge la o invazie rusească în țările baltice, cred că NATO va reacționa. Numai că țările baltice vor fi cucerite foarte repede, posibil într-un week-end, iar NATO nu va avea posibilitatea să le apere inițial.

O analogie între situația premergătoare celui de-al doilea război mondial și ceea ce se întâmplă acum cu Rusia, se impune. Marea lecție istorică a Münchenului nu ar trebui uitată. Chiar dacă în Rusia amurgul geopolitic se apropie.

note______________________________


[1] Robert D. Kaplan, 2012, The Revenge of Geography: What the Map Tells Us About the Coming Conflicts and the Battle Against Fate, Random House, 403 p.

[2] Mă văd nevoit să definesc, încă o dată, conceptul personal de geopolitică, deoarece, comentatorii ultimului meu articol mi-au propus o listă de criterii, care mai de care mai ciudate și variate, practic, fără nicio legătură cu definiția mea :

O perspectivă geopolitică include un spectru larg de atribute fizice– geografia, geologia, clima, topografia, hidrografia, resursele naturale-, la care se adaugă elemente de demografie și științe aplicate… Pe scurt, geopolitica studiază importanța locului unde trăim. Am în vedere acea balanță de râuri, munți, oceane, câmpii, deșerturi și jungle care influențează puternic atât condiția umană, cât și succesul național.

Nu este intenția mea să practic determinismul geografic, deși mulți comentatori au căzut în această capcană (Canada este mai bună/valoroasă/prielnică traiului decât Statele Unite pentru N motive culturale, intelectuale, educaționale, de siguranța populației, asistență medicală, etc., etc., etc.).

Dar avem de-a face cu o problemă de tipul copilul/apa din copaie. Există suficiente motive solide pentru care aproape toate marile puteri expansioniste din trecut au fost bazate în zonele cu climă temperată și se știe de ce toate cele care au rezistat în timp au avut baze fluvio/maritime. Asta nu înseamnă că popoarele din acele zone au fost mai bune sau mai deștepte. Pur și simplu, înseamnă că oamenii aceia au avut mai multe resurse materiale, mai puține bariere pentru dezvoltarea economică și sisteme economice și militare, care le-au permis o mai mare extindere teritorială.

[3] Peter Zeihan, 2014, The Accidental Superpower – The Next Generation of American Preeminence and the Coming Global Disorder, Twelve, New York – Boston, 372 p.

[4] G. Patrick March, 1996, Eastern Destiny: Russia in Asia and the North Pacific, Greenwood Publishing Group,  273 p.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "60 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Rusia e astăzi un tigru de hârtie. Poate invada Georgia (Gruzia este denumirea din perioada sovietică) și poate invada Crimeea, poate inclusiv să provoace încăierări armate la Donețk și Luhansk, însă asta e la vreo 1.500 de kilometri de lumea civilizată în care Stalin ajunsese cu tancurile: Viena, Praga și Budapesta.

    Soluțiile căutate astăzi de Putin erau necesare în 1950, la tehnologia de-atunci. În prezent, modelul occidental de societate e cu totul altul, iar țările est-europene nu au a se teme că vor fi cucerite, ci dimpotrivă, trebuie să se străduiască să fie acceptate. Problema lui Putin este una mai degrabă personală: el vrea să fie Brejnev și să se comporte ca Andropov, ceea ce în lumea civilizată este inacceptabil.

    Prin urmare, el își va continua politiciile inepte atât timp cât se va afla la putere, iar NATO nu are de ce să reacționeze în afara propriului teritoriu. Problema se va rezolva de la sine la dispariția lui Putin,. exact cum s-a rezolvat la dispariția lui Brejnev și Andropov. Rusia nu trebuie atacată, e suficient să fie ”îngrădită”. Mai departe se descurcă singură :P

  2. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    1.La cele aratate (in mod realist) de autor, trebuie adaugat faptul ca Rusia lui Putin a fost ,,obligata” de a ocupa Crimeea si destabiliza Ucraina, pentru a bloca avansul UE si NATO pina la granitele sale.
    Printre avantajele geostrategice, care pot elimina viziunea catastorfica asupra Rusiei, este autoritarismul lui Putin, care a conservat pentru viitorul tarii resursele energetice si minerale nationale, extinzind aria de exploatare a acestora, catre polul Nord.
    2.De voie de nevoie, UE, si SUA vor intelege constringerile geopolitice care au obligat Rusia la actiunile sale militare, iar dupa pacificarea Siriei, probabil ca se vor ridica si sanctiunile economice, care au condus la scaderea cresterii economice rusesti.
    Asa cum a rezistat la doua ,,revolutii” care au destructurat sistemic si economic Rusia, ea va depasi cu succes si actualele provocari, datorate in special refuzului Vestului de a admite ca ea trebuia sustinuta pentru asi realiza (minimal) ceeace-i impunea situatia geostrategica, economica si sociala.
    3.Viziunea tarilor vestive lipsite de resurse energetice (de a privi frustrate la resursele Rusiei) si constructia politicilor acestora, pornind strict de la interesele de extindere economica si acapararea de resurse, vor trebui resetate in directia unei cooperari si contributii reciproce la asigurarea intereselor comune, capabile de a asigura atit stabilitatea Rusiei, cit si a UE.In caz contrar, ambele vor suferi o accentuare a proceselor de destabilizare, intrebarea fiind (doar) care cedeaza prima, sub raport economic (si apoi sistemic).

    • Nautilus spune:

      Putin a mizat pe resursele energetice şi minerale naţionale, considerând că asta îl face de neatins.

      Nu pentru că restul lumii nu ar avea resurse energetice şi minerale pe măsură, ci din alt motiv: faptul că muşcătura crizei a făcut bursele hipersensibile. Era de ajuns să îşi umfle el muşchii şi dintr-o dată companiile din Occident săltau preţurile petrolului, la 90, 100, 110, 120, la un moment dat şi 140 USD/baril. La fel şi cu cuprul, aurul sau alte materii prime. Jocul lui depindea de confortul firmelor şi populaţiei occidentale, care nu ar fi suportat o presiune asupra buzunarului lor.

      (Întâmplător, asta e o variantă rusească a strategiei britanicilor din Primul Război Mondial: nici tunul de 305mm, nici tancul primitiv, nici flota maritimă, nici tranşeele din Franţa nu au rupt spatele Imperiului German. Foamea din 1917-1918 a făcut-o. Fără nebunia populaţiei flămânde pe străzi, prăbuşirea din 1918 nu ar fi avut loc. De aici s-a tras concluzia de către profesionişti, cei care, după cum zice proverbul, studiază logistica: omul unei societăţi industriale moderne nu poate răbda să îi fie distrus modul său obişnuit de viaţă, şi dacă totuşi asta se întâmplă, e în stare de orice nebunie.)

      Strategia a funcţionat perfect, ca un ceasornic, până când americanii pe de o parte, arabii şi iranienii pe cealaltă parte, au spart bula preţurilor la petrol.

      Americanii au de data asta pâinea şi cuţitul (ceea ce e o mare victorie după 40 de ani în care le-au avut alţii): orice creştere a preţului petrolului înseamnă (nu imediat, cam în 2 luni) profit pentru companiile americane. Există circa 4000 de sonde forate şi care nu produc nimic în prezent, fiindcă nu sunt profitabile la 30 USD/baril. Dar devin foarte profitabile la 50 USD.

      După cum ar fi zis un strateg crescut pe CriticAtac.ro, asta nu e tocmai 100% în regulă. Fiindcă de-a lungul ultimelor 2 generaţii se stabilise un compromis: unii au puterea capitalului / industriei / libertăţilor personale, ceilalţi au puterea petrolului, şi lumea stă în echilibru. Se influenţează unii pe alţii. Zero sum game. Dacă unul din ei pierde puterea, celălalt se întinde în spaţiul rămas gol – şi, dintr-o dată, ai un conflict deschis (cu MiGuri) în locul unuia mocnit.

      PS Henry Kissinger (90 de ani când a spus-o, dar activ şi cu mintea brici): “niciun politician rus, nebun ca Putin sau paşnic ca alţii, nu poate accepta ca frontiera NATO să fie la 320 km de fluviul Volga”.

  3. val spune:

    Geografia este un dat pentru mii de ani. Geopolitica se schimbă și de câteva ori într-o viață de om. Dacă urmărim marele lanț al ființei umane observăm că geografia nu a avut niciun rol decisiv în marile lui …zale. Pornește din Africa australă, trece prin nordul Africii și după o escală îndelungată în zona de la sud de munții Caucaz a pornit spre popularea întregului pământ. Geografia nu a avut niciun rol în dezvoltarea acestui lanț. Omul a subordonat-o. Doar ființele mai jos de el pe lanțul ființei au fost total dependente de geografia în care au apărut. Omul modern și-a subordonat complet geografia. Mai vorbim acum de apărarea granițelor cu …pichete de soldați în patrulare? Altfel se duc acum războaiele. Ori de bogății naturale în condițiile unui monopol în extragere/comercializare/utilizare care este ca și banii, fungibil? Hanibal a dovedit că o mașină de război de primitivismul unui elefant poate sparge orice barieră geografică. acum avem rachetele balistice care pot pleca de oriunde către orice loc. și cu ce precizie. Ce bogății a oferit geografia Olandei? Dar geopolitica ei? Cât au contat bogățiile geografiei Cubei și cât geopolitica ei la decăderea de după anii 50? Chiar și la noi, geopolitica anilor interbelici și cea de după război? Avem în aceste două exemple o geografie și două geopolitici.

  4. nnm spune:

    Poate ca Rusia are o granita imensa pe care nu o poate apara. Dar cine o poate cuceri? Cu ce costuri? Si de ce? Dupa “cucerire”, cuceritorul va avea aceeasi problema. Nimeni nu are resurse pentru o invazie terestra. Razboiul din Irak a fost un exercitiu despre cum va arata razboiul viitorului. Valorificarea superioritatii tehnologice, neutralizarea punctelor strategice cu lovituri punctuale, si foarte important, coruptia.
    Tot razboiul din Irak ne-a aratat ca e usor sa zdrobesti o armata, sa ocupi un teritoriu, dar nu poti controla populatia. Acelasi lucru l-a demonstrat si comunismul, aproape 50 de ani de impunere cu forta n-au reusit sa schimbe nimic. Imediat ce au fost conditii populatia s-a revoltat si s-a revenit la normal. Deci la ce bun sa ocupi teritorii daca nu le poti controla?
    Singurul motiv pentru o invazie terestra masiva (nu vorbim de pozitii strategice sau resurse gen Crimeea sau Kuwait), ar putea fi colonizarea teritoriului. E probabil si singura situatie in care o invazie ar putea avea succes deplin. Deocamdata nu sunt multe tari care ar avea nevoie sa colonizeze noi teritorii, dar probabil se va ajunge si acolo. Ca vor fi invazii militare urmate imediat de o colonizari masive, sau o migrare a populatiei, ramane de vazut.
    Acest lucru va fi o provocare pentru societatile viitorului, daca milioane de civili vor invada teritorii slab populate ale altor tari, va fi considerat un atac armat? Va putea fi folosita forta pentru indepartarea lor? Daca vor fi acceptati, ce se va intampla in timp, cand vor deveni majoritari?
    Asta spune multe si despre politica Rusiei, se tem de NATO care n-ar avea niciun motiv sa atace Rusia de vreme ce pot castiga din comert mai mult decat in urma unui razboi, dar nu se tem de vecinul lor China, care cert ca va ajunge la un moment dat intr-o situatie critica datorita cresterii populatiei, iar cea mai la indemana cale de expansiune ar fi chiar Rusia.

  5. DanT spune:

    E nevoie de o apreciere realista asupra Rusiei.
    Deoarece analiştii fie susţin că Rusia e pe cale să se prăbuşească, fie că se înarmează, comploteză, că e gata-gata să se năpustească asupra Kievului, Ţărilor Baltice, ba chiar asupra Poloniei şi României. Două faţete ale isteriei rusofobe. Unii reuşesc chiar să susţină cele două idei concomitent.
    O Rusie care îşi urmăreşte în mod realist interesele, în primul rând cele legate de securitate, nu intră pur şi simplu în tiparele gândirii acestor analişti.
    În uma summitului NATO de la Bucuresti, a proiectului acordului de asociere cu UE, a revolutiei Maidanului si demiterii lui Ianukovici s-a conturat posibilitatea aderării Ucrainei la NATO si UE. Ce putea face Rusia? Să stea ca o cloşcă pe ouă şi să se uite cum Donetk-ul devine oraş UE şi Sevastopolul baza NATO?. A actionat realist recuperând Crimea si blocand aderarea Ucrainei la UE si NATO prin generarea conflictului inghetat din Donbas.
    Ar fi putut ocupa militar Kievul, dar costurile legate de ocupatie ar fi fost prea mari. Rusia nu mai poate aduce Ucraina, cu 40 mil. locuitori în sfera sa de influenta, mai ales în urma resentimentelor provocate de război.
    Tot ce îşi propune este ca Ucraina să rămână o zonă tampon între Rusia şi Occident.
    Iar ideea cu ameninţarea la adresa Ţărilor Baltice e fantasmagorică. Rusia nu le-a atacat în 1991-2004, când nu erau membre NATO, dar ar vrea să le atace acum?
    Pericolul de război ar putea apărea doar dacă NATO ar crede ca aceasta amenintare există şi ar trimite forţe masive in Tarile Baltice. Rusia ar putea crede că se pregăteste un atac împotriva ei (Sankt Petersburgul e la doi paşi) si ar putea ataca preventiv. Primele victime ar fi tocmai Ţările Baltice.
    De-aia e nevoie de analiza echilibrata si rationala, nu de isterie si trimiteri la “lectii ale istoriei” (Munchen) intelese gresit.

    • Harald spune:

      Interesele Rusiei (legitime de altfel) nu sunt aceleași cu interesele regimului Putin. Rusia poate funcționa și pe bază de cooperare cu Occidentul, regimul Putin e cel care nu poate funcționa astfel. În Occident, asasinarea ziariștilor și a oponenților politici nu face parte din regulile jocului.

      Cât despre marota comentatorului @DanT “Rusia ar fi putut ocupa Kievul”, repetată de zeci de ori pe platforma asta, răspunsul se află în primul comentariu. Reflexele gândirii sovietice (”să se uite cum Donetk-ul devine oraş UE” ) pot face parte din instructajul trollilor stipendiați de Rusia, însă asta nu va împiedica Donetk-ul să devină oraş UE. Chiar dacă mai durează vreo 30 de ani până atunci. Inclusiv Moscova va deveni oraș UE, însă asta abia peste vreo 50 de ani, în timp ce Putin nu va trăi să vadă vremurile respective, asta e adevărata problemă :P

  6. F. P. spune:

    Extrapolarea ideii de “amurg” asupra Rusiei vine in contradictie cu evaluari occidentale consacrate, care au vazut in marile reforme ale statalitatii acestei tari o renastere, un nou rasarit, prin urmare o reinscriere intr-o cursa spre un nou zenit. Ca acest zenit nu va mai fi global, nici macar ca posibilitate intr-o lume multipolara, este o alta problema. Cred ca pasii spre un nou zenit sunt mai aproape de a fi acceptati, decat teza ca acele reforme, cele mai mari din istorie spun unii autori, ar fi insemnat „cea mai mare catastrofa geopolitica”, cum apreciaza liderul de la Kremlin. Insa a continua sa creditam ideea ca Rusia mege spre „amurg” ar insemna sa generem serioase temeri in privinta viabilitatii unor caracteristici de sistem occidental, de fapt a celor mai importante, pluripartidismul si economia de piata, pe care noul stat le-a preluat.

    Cred ca discutabila este si ideea de „razbunare a geografiei”. Nu pentru ca vine de la un Kaplan, de inteles ca teoretician din clasa larga a casandristilor unor presupuse ciocniri civilizationale sau anarhii care ar veni (neoliberalisti, neoconservatori etc.), nici pentru ca spiritualiceste nu ni se potriveste. Ci pur si simplu pentru faptul ca este o fetisizare a factorului geografic, cu precadere a celor maritimi si insulari. Exista, desigur, un risc real de „razbunare a geografiei” in cazul incalzirii globale si degradarii mediului, daca nu se va inceta cu punerea corporatiei deasupra tuturor (nu mai vorbesc despre consecintele politice, in treacat spus, Mussolini avea o definitie, ca situarea corporatiei deasupra democratiei inseamna fascism, dar aceasta este o alta discutie).

    Cine a demitizat rolul geografiei in politica? In primul rand, noile tehnologii comunicationale, care au invins spatiul si timpul, o realitate care pe vremea lui Mackinder nu exista. In al doilea rand, noile arme aerospatiale si cosmice, care deasemenea nu mai cunosc bariere geografice, in mod cert pe cele traditionale, oceanul si insula, care ofereau protectie naturala. As spune, chiar, ca exista si un alt reveres al insulei, de vulnerabilitate, ca poate fi o tinta perfecta. Dar cea mai puternica forta demistificatoare a vechii gandiri geopolitice mi se para a fi noua spiritualitate, care constientizeaza forta uscatului in raport cu maritimul. Nu putem sa nu-i dam dreptate, cand in istoria vechii geopolitici puterile insulare si navale urmareau sa supuna uscatul, de unde isi extrageau forta si maretia (a se vedea imperiilr coloniale). Ori, trezirea acestei constiinte a pamantului largeste si intareste considerabil categoria fortelor terestre, continentale. As indrazni sa afirm ca pentru prima data, in noile conditii tehnologice bineinteles, se rastoarna balanta dintre „maritimisti” si „terestristi”.

    • Harald spune:

      Well, corporația asta (la modul generic) asigură nivelul de trai al omului obișnuit. Sigur că românii pot trăi și fără corporații, la urma urmei sărăcia cruntă din vremurile lui Ceaușescu nu e așa îndepărtată în timp, deci oricine poate argumenta că se poate trăi chiar și în acele condiții :)

      Însă dacă aveți impresia că se pot fabrica locomotive, nave, aeronave sau reactoare nucleare performante fără corporații, atunci întoarcerea la căruța cu cai și la focul cu lemne va fi urmarea. Până și ”noile arme aerospatiale si cosmice” sunt produse tot de către corporații, adică nimeni nu poate ține pasul și cu-atât mai puțin să dețină supremația în absența corporațiilor.

      Anti-corporatismul e doar o idiosincrazie de stânga, la fel ca atâtea altele. Însă la doar un sfert de secol de la prăbușirea regimurilor comuniste, e cam devreme să uităm cine a câștigat confruntarea, atât dpdv militar, cât și economic.

  7. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    ERRATUM:

    În loc de:

    Acesta este pământul lui Attila

    A se citi:

    Acesta este pământul hunilor lui Attila.

  8. Lucifer spune:

    Sunt câteva premise de la care trebuie pornit atunci când se analizează această țară.
    1.Primul aspect este că Rusia a fost o mare putere și azi vrea să fie considerată tot o mare putere.
    2.Al doilea aspect este că Rusia vrea să fie considerată țară europeană.
    3.Economia Rusiei este slabă(cam cât a Italiei,dar cu populație triplă),necompetitivă,axată pe bogățiile subsolului,cu un grad mic de prelucrare.Industria militară nu poate salva economia.
    4.Sistemul politic este autoritarist,cu o democrație de tip anarhic,cu un grad de insatisfacție socială mare.
    5.Rusia nu mai are prieteni,nu mai are popoare pe care să le controleze,este izolată politic și economic.
    6.Rusia este înconjurată de state potențial adversare:în Vest UE și NATO,în sud Turcia și NATO,apoi China care își aduce aminte că rușii i-au luat o parte din Siberia,iar în Est Japonia căreia i-a luat Kurilele.

    Ce poate face Rusia în aceste condiții?

    În primul rând,rușii constată că nu mai sunt o mare putere,nimeni nu-i tratează astfel.Apoi,granițele UE cu NATO se apropie amenințător de granițele Rusiei.În al treilea rând,constată că economia lor începe să se prăbușească,din cauze externe dar mai ales interne.

    Ce face Rusia?Blufează.Face o politică externă costisitoare care să sperie lumea și să dea senzația că este o mare putere.Numai că,alții s-au prins de politica la cacealma a Rusiei.

    Marele joc al Rusiei a fost Uniunea Euroasiatică care nu a ieșit,Franța,Germania și alte țări europene ar fi fost de acord,deși asta ar fi însemnat trădarea și sacrificarea Estului european fost comunist.Numai că SUA nu a fost de acord fiindcă o asemenea Uniune ar fi subminat hegemonia SUA.

    Rusia este într-o situație fără ieșire.Ultimul imperiu din zonă se topește ca lumânarea.Este o chestiune de timp scurt până când Rusia va deveni la ceea ce este în realitate.

  9. Constantin spune:

    Am si eu o intrebare:am inteles dintr-o prezentare anterioara ca America a fost “destinata”sa ajunga superputere globala gratie geografiei si geologiei de exceptie a ei.As vrea sa stiu insa cam care sunt sansele sa ramana superputere si in viitor stiut fiind faptul ca exista o concurenta serioasa din partea Chinei si UE.Personal prefer Suprematia economica,militara si tehnologica americana din multe motive.As vrea sa-mi raspundeti daca se poate.Va multumesc si va doresc o zi faina!

    • Nautilus spune:

      Supremaţia americană e de preferat când trăieşti în comunism sau în socialismul întârziat al anilor 1990-1996 şi ai vrea să se întâmple ceva, de undeva, să ieşi din băltoceala murdară de atunci. Preferabil ceva legat de Bell Helicopters, Mihail Kogălniceanu, Citibank România.

      E mai puţin de preferat în cazul ipotetic în care statul care are supremaţia e condus de Becali-ul lor, adică de un nebun ca Trump. Care a fost la fel de bufon în viaţa publică de vreo 40 de ani de când e cunoscut.

      De asta supremaţia oricui e o idee destul de proastă. Sau, cum ar fi zis băetzaşii şi fetitzele de pe CriticAtac.ro, să existe un pol de putere stângist-militarist care să conteste lumea occidentală, să nu-i dea voie să îşi facă de cap.

      Însă polul de putere stângist-militarist-birocratic de pe vremea lui Brejnev a murit, şi acum din fiecare parte, şi din Moscova şi din Bible Belt, vin nişte redneci tirani religioşi.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      As vrea sa stiu insa cam care sunt sansele sa ramana superputere si in viitor stiut fiind faptul ca exista o concurenta serioasa din partea Chinei si UE.

      Este o chestiune foarte importantă, din punctul meu de vedere, pe care probabil o voi dezvolta într-un articol separat. Până atunci, doar câteva repere care vor defini Vârsta Americană a viitoarelor decenii:

      1. Geografia și geologia vor rămâne la fel de favorabile ca în 1776, când noul stat SUA și-a făcut apariția pe harta lumii. Ba mai mult, odată cu triumful extraordinar al revoluției argilelor gazeifere și petrolifere din SUA, geologia americană a căpătat noi valențe, decisive în propulsarea și menținerea SUA ca superputere.

      2. Demografia Statelor Unite va avea și ea o contribuție importantă la menținerea statului de superputere. Până în 2030, cel mai bătrân dintre Baby Boomers va avea 84 ani, dar până în 2040, cel mai tânăr va avea 76 ani. Asta înseamnă că, prin schimbarea generațiilor, guvernul federal, după 15 ani de constrângeri bugetare, va avea o balanță financiară relativ stabilă.

      Până în 2040, vârsta medie în China va fi 47 ani, dar în America va fi doar de 40. Europenii au deja o demografie deteriorată, cu puține șanse de vindecare.

      3. Potențialul economic, militar, financiar etc al SUA va rămâne cel mai probabil neschimbat, în timp ce restul globului va trece prin dureri și lupte. Să nu uităm că, în ultimii 15 ani, Statele Unite au luptat în două războaie simultane, au cheltuit/intervenit în Libia, Siria, ori Yemen, și au trecut, aproape fără zgârâieturi, și printr-o mare recesie, începând din 2008.

      Nu cunosc nicio altă super- sau mare putere mondială cu un astfel de CV.

      • Harald spune:

        Impresia mea e că super-tehnologizarea e marele avantaj al Statelor Unite, mai mutl decât demografia. Capacitatea lor de a mobiliza cantități astronomice de muncă automatizată. Poți să pui un milion de chinezi să construiască un portavion, dar nu poți să pui zeci de milioane de chinezi să construiască zeci de portavioane, că nu mai are cine le da de mâncare. Statele Unite pot construi zeci de portavioane fără aă aibă nevoie de zeci de milioane de oameni pentru asta. Și le rămân destui oameni să producă și mâncare în timpul ăsta. Chiar și pentru restul planetei, nu doar pentru necesarul intern.

        • Nautilus spune:

          Aşa s-a spus şi în cazul Uniunii Sovietice în primii 10 ani de după 1945. (Cei mai răi ani. Nici sovieticilor şi occidentalilor epocilor mai târzii nu le-a plăcut să vorbească prea mult despre asta, fiindcă era o epocă în care s-a murit de foame la propriu.)

          • NCaisa spune:

            Vorbesti prostii. Vrei sa spui ca vom afla peste zece ani ca in SUA acum se moare acum de foame? Vestul stia foarte bine cat de imbecila era economia rusa in anii 50. Toata lumea stia despre foamete si lagare, ca de aia era URSS-ul izolat. Acum se vorbeste mai putin ca sa se evite demascarea tradarii intelectualilor si a socialistilor.

  10. Mihai spune:

    Trebuie mentionat un aspect, oamenii si cultura/educatia. USA e superputere si prin prisma potentialului uman. Pe unde a calcat Albionul parca e alta mentalitate. Te uiti la USA/Canada?Australia si Noua Zeelanda doar. Prin comparatie, Rusia e jalnica la capitolul oameni, vodca si alimentatia precara fac ravagii la ei iar respectul pt viata nu prea exista, 300 de ani de istorie expansionista ruseasca pot confirma asta.
    Si inca un aspect, care deriva oricum din tot ce s-a spus mai sus, americanii se uita mereu in viitor, la ei in cercetare motto-ul e “sky is the limit”. Puterea a stat intotdeauna in cunoastere, knowledge si rapida propagare si punere in aplicare a informatiei. Puterea bruta e efemera.

  11. luci spune:

    Daca-mi permiteti , cred ca aceasta disciplina sau ,stiinta, , geopolitica , luata in sine este fantezista , cu rezonante oculte sau mistice .Tinuta in friu si coroborata cu alte discipline , ar putea oferi ceva util , in sine insa nu e decit o alta forma de reductionism , prin absolutizarea unui criteriu explicativ unic – pamintul , geografia – , asa cum sunt si clima , rasa etc. Nici nu e de mirare ca aceasta pseudostiinta este preferata de autori excentrici , precum Schmitt .In aceste conditii , predictiile ei sunt mai mult decit indoielnice , astrologice , sunt conduse in directiile dorite .Uscatul ofera avantaje , la fel si marea , o granita prea intinsa e un avantaj si un dezavantaj in acelasi timp , etc. , totul e o manipulare de concepte , pe baza unor schematizari si abstractizari , in mod ironic , din aceste harti lipseste tocmai relieful realitatii . O alta stiinta ,revolutionara, e biopolitica , acestea sunt invadate de ideologii avangardiste sau postmoderniste extrem de dubioase ( metapolitice ) .

    • Nautilus spune:

      Cică în 1991 un evreu bătrân e întrebat la vamă în Israel:

      - Unde v-aţi născut?
      - Sankt Petersburg.
      - Unde e asta?
      - În Imperiul Ţarului!
      - Şcoala unde aţi făcut-o?
      - În Petrograd.
      - Asta unde e?
      - În Republica Rusia.
      - Liceul unde l-aţi făcut?
      - În Leningrad.
      - Şi Leningradul ăsta unde e?
      - În Uniunea Sovietică.
      - Acum unde aveţi adresa?
      - În Sankt Petersburg.
      - Adică Rusia? Păi văd că aţi călătorit ceva!
      - Glumiţi!? Toată viaţa n-am ieşit din cartierul meu!

      Într-o viaţă de om, moşulică trecuse printr-un imperiu, o republică, o dictatură militarist-birocratică, două războaie mondiale, un război civil şi o anarhie cu tancuri pe străzi, şi cu toate astea sărăcia, represiunea şi celelalte belele prin care trece un cetăţean obişnuit din Rusia au rămas tot acolo.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      aceasta disciplina sau ,stiinta, , geopolitica , luata in sine este fantezista … Nici nu e de mirare ca aceasta pseudostiinta este preferata de autori excentrici…

      Ar fi indicat, înainte de orice alt comentariu, să vă decideți despre ce vorbiți: o știință sau o pseudoștiință. Dacă schimbați etichetele într-un singur paragraf, e semn rău, pentru că induceți lumea în eroare cu poziția dvs. reală.

      Dacă vreți să elaborați pe această latură și să vă clarificați opțiunea, cred că un punct valid de plecare ar fi aplicarea „criteriului demarcației”, propus de Karl Popper la mijlocul sec. al XX-lea, pentru a separa știința de non-știință, incluzând, dar nu limitată la pseudoștiință.

  12. Bratu spune:

    Foarte interesante articolele d-lui Cranganu referitoare la geografia Americii de Nord Si a Europei dar acesta referitor la Rusia sufera de contaminare ideologica evidenta, via Stratfor, Robert Kaplan s.a.m.d.
    Teza principala propagata si de acest articol , ca si de altele ca un wishful thinking este disparitia/dezmembrarea Rusiei.
    Ca argumente sunt aduse: demografia in scadere, granitele vulnerabilele si potentiala amenintare islamista.
    Ceea ce omite sa spuna sau nu cunoaste domnul Cranganu este ca civilizatiile (sper ca este de acord macar ca Rusia reprezinta o civilizatie) decad datorita unor cauze interne si mai putin datorita unor invazii externe.
    Mi se pare ca Rusia dupa disparitia URSS a renuntat la balastul unor populatii infidele si la ideologia comunista costisitoare . Noua Rusie este mai viguroasa si cu o ideologie mai apropiata cultural de rusi, crestinismul ortodox.
    Ceea ce omite autorul din nou sa spuna este ca toate invaziile pe care autorul le pomeneste: , polonezii, suedezii, germanii au fost respinse in final de rusi, fie singuri, fie cu ajutorul aliatilor. Ba mai mult rusii au invadat cu succes Occidentul de vreo trei ori in ultimele sute de ani.
    Pretentia Americii de a dezmembra Rusia cu ajutorul politicilor economie sunt naive si costisitoare pentru tot spatiul european.
    John O. Brennan intrebat in Congresul American ce impact va avea sanctiunile economice si pretul scazut al petrolului asupra Rusiei a raspuns ca este greu de prevazut cat vor rezista rusii dar este cunoscut ca rusii se mutumesc cu mai putin.
    P.S.
    Mi se pare ca demografia americana ascunde si ea potentiala crestere peste medie a populatiilor afroamericana si latino .

    • Decebal spune:

      Foarte buna asta cu “populatii infidele”!… :) Foarte buna!… :)
      Cui ar fi trebuit sa fie fidele aceste populatii?…. Comunismului?… Rusiei cuceritoare?… :)
      Ca si cum ai tine doar inchis in cusca un caine si-l acuzi de infidelitate daca pleaca atunci cand uiti deschisa usa custii… :)
      Cat despre pretul scazut al petrolului, s-ar putea sa nu-i deranjeze prea tare, intr-adevar… Un embargou inteligent ar fi trebuit sa-i loveasca la votca, pe arienii astia… :)

    • Harald spune:

      @ Bratu – cineva căruia i se pare prea dificil să se documenteze despre destrămarea Imperiului Roman sau a celui britanic își poate forma o părere apelând la Fundația lui Asimov :)

      Civilizațiile decad într-adevăr datorită unor cauze interne, iar Ununea Sovietică s-a prăbușit în sinea ei, a făcut practic implozie. A abandonat periferia pe care nu mai era capabilă să o administreze și a păstrat din fosta Uniune doar un nucleu central în jurul Rusiei: Belarus, Ucraina și Kazahstan.

      Însă astăzi ne aflăm la o generație după acele evenimente, politicile inepte ale lui Brajnev au fost duse ”pe noi culmi de progres și civilizație” de către Putin (pentru că sunt singurele politici de care e capabil) iar din fostul nucleu central s-a cam ales praful. Sigur că un nucleu rusesc încă și mai mic și mai central va continua să existe după o nouă abandonare a periferiei, însă situația va ajunge (păstrând proporțiile) cam în genul celei actuale a Austriei: un stat destul de vesel și de vioi, dar prea puțin semnificativ pe arena europeană, comparativ cu Imperiul Austro-Ungar din urmă cu 120 de ani..

      În concluzie, nu aveți de ce să vă faceți griji: nu vrea nimeni să șteargă Rusia de pe fața pământului. O Rusie centrată pe Moscova va exista în continuare. Va rămâne un stat mare după standardele europene, dar va fi realmente un stat al rușilor, fără niciun fel de veleități imperiale.

  13. Babilou spune:

    Merci pentru articol, f interesant. Eu raman la ideea Stratfor-ului dupa care tot ce conteaza e relatia Germaniei cu Rusia: una are tehnologie si are nevoie de energie si materii prime, cealalta exact invers. Restul tarilor din Europa vor “suferi” in functie de aceasta relatie (asa cum s-a intamplat in istoria recenta), care cam trece peste capul lor.
    Pe de alta parte, astept cu inters un articol al dvs cu titlul: “De ce nu e Romania o putere regionala ?” sau, in varianata optimista: “Poate deveni Romania o putere regionala?”

    • Deceanu Ovidiu spune:

      România va deveni o putere regională sau o superputere numai după ce românii încep să meargă și la scoală nu numai la biserică.
      Un adolescent cu pregătire medie în România habar nu are cine a fost Franz Liszt dar stie toată povestea de viată a lui Florin Salam. Cu detalii picante.

      • Fritz spune:

        Sa iti spun un secret, dar ramane intre noi. Aproape nimeni nu mai stie azi cine a fost Franz Liszt.

  14. luci spune:

    Criteriul de demarcatie e oferit de ghilimele . Cred ca diferentierea intre stiinta si pseudostiinta este data aici de absolutizare , m-am exprimat destul de clar , exista geopolitica si geopolitica , nici nu prea inteleg supararea ,ideatica, .Cum sa fie predictibil impredictibilul ? Orice detaliu , un accident poate schimba decisiv datele problemei . ,Metapolitica, e un alt nume pt. ideologie , o cultura sau stiinta instrumentata politic , statisticile sunt cele mai predispuse la asa ceva . Iar motto-ul din parintele geopoliticii aminteste de alte trimiteri similare , la alti ,fondatori, sau profeti faimosi .Determinismul reiese foarte clar din citat – controlul din partea naturii asupra factorului uman , de care se serveste .Imi cer scuze daca am deranjat , nu ma refeream in special la art. dvs. , care mi se par foarte echilibrate , ci la posibilele excese , cind geopolitica devine o geozofie .Daca binevoiti , care este opinia dvs. despre teoria geopolitica a eurasianismului , o considerati stiinta sau pseudostiinta , poate ne oferiti vreun criteriu de demarcatie …

  15. luci spune:

    Add. Cred ca ati inteles , am pus cuv. ,stiinta, intre ghilimele , acestea echivaleaza cu pseudo- .Geopolitica se subsumeaza politicii , are sens doar in functie de aceasta iar politica vine de la polis , care este cetatea oamenilor , omul este zoon politikon , principiul politicii este actiunea umana , dupa Aristotel ( pe care il prefer lui Popper ) politica , ca stiinta practica , apartine eticii . Factorul determinat este deci factorul uman , imprevizibil , care poate da peste cap orice calcule , geopolitica ar trebui coroborata , de ex. , cu … psihanaliza ( stiinta , pseudostiinta ?) . Eu ramin la definitiile umaniste date de clasici pt. stiinte , in functie de scopuri si nu de mijloace . Oricum , impotriva oricarei autoritati poate fi adusa o alta , care sa o contrazica .Va multumesc pt. raspuns .

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Conform lui Popper, teoriile marxiste ale istoriei și psihanaliza lui Freud sunt amândouă exemple clasice de pseudoștiință. De ce? Pentru că, paradoxal, ambele explică multe lucruri un pic prea bine. Încercați singur: nu există niciun eveniment din trecut care să nu poată fi explicat ca rezultat al luptei de clasă economice; similar, nu existp nicio observație psihologică care nu poate fi interpretată ca fiind cauzată de o obsesie sexuală ascunsă.

    Cu alte cuvinte, cele două teorii sunt prea largi, prea flexibile în raport cu obsrvațiile, ca să ne poată spune ceva interesant. Dacă o teorie pretinde să explice orice, atunci probabil nu va explica prea mult. Popper afirmă că marxismul și freudismul sunt ne-științifice, pentru că nu sunt „falsificabile”.

    Când ajungem la geopolitică, se cuvine să introducem distincția între științe tari și științe moi. Cum să le deosebim? După părerea mea, cea mai bună metodă – „inferența puternică” -a fost propusă de biofizicianul John R. Platt, de la University of Chicago. Ideea principală a metodei este că știința necesită testarea unor ipoteze multiple prin experimente.

    Dar ce se poate face atunci când experimentele nu sunt posibile, ca în geologie (teoria plăcilor tectonice), astronomie (teoria Big Bang), evoluționism (teoria darwinistă) etc.? Cum mai definim știința atunci?

    O soluție a fost propusă de profesoara Carol Cleland (University of Colorado at Boulder) sub numele de „asimetria cauzală”, care ilustrează diferența dintre prognozarea viitorului și explicarea trecutului.

    Dar deja am intrat într-un subiect prea îndepărtat de topica articolului. Poate voi reveni în alt context.

    • andrei spune:

      Păi glumind puțin, și geopolitica face cam același lucru pentru că ignoră orice caz sau perioadă istorică care o contrazice. Dar, toate trei au adepții lor și, dacă oamenii le iau de bune, ele sunt reale.
      Iar explicațiile dumneavoastră, din perspectivă geopolitică, sunt corecte. Așa cum și comportamentul realist a lui Putin e corect, din perspectiva lui. Doar că, de fapt, ambele crează realități care, de fapt, nu sunt acolo, și, prin asta, modelează realitatea existentă. Obiectiv vorbind Rusia nu prea are a se teme de invazii iar, dacă ar fi să fie invadată de SUA?NATO, ar putea fi invadată oricum. Problema ar fi succesul cuceririi dar asta e valabil și pentru un stat mic.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Am scris mai sus că nu intenționez să merg prea departe pe pista de demarcație știință/non-știință/pseudoștiință. Dar dacă m-ați provocat :-)

        Vreau să marchez două puncte cruciale de plecare într-o astfel de discuție:

        1. Știința bună nu necesită experimente în mod absolut, ea poate fi făcută și cu o folosire inteligentă a dovezilor observabile (de ex., nu putem bombarda Pământul cu un nou asteroid ca să testăm dacă acel impact catastrofic a produs moartea cvasi-instatanee a dinozaurilor. Dar putem să folosim alte dovezi, cum ar fi concentrația foarte mare de Iridiu într-un strat subțire de argilă depusă acum 65 milioane ani).

        2 Există mai multe căi de a face știință, depinzând de natura întrebărilor și metodele tipice domeniului de cercetare.

        Apoi, pentru a înțelege natura științei, trebuie să diferențiem între științele istorice și non-istorice, aka științele soft și hard. În filosofia științei există o așa-numită „asimetrie a supra-determinării”, un nume ezoteric pentru un concept foarte important.

        Ideea de bază este destul de simplă: relația dintre prezent și trecut, când vine vorba de investigații științifice, este dramatic diferită de relația dintre prezent și viitor. Asta înseamnă că oamenii de știință, care încearcă să înțeleagă trecutul (geologii, geografii, astronomii, biologii evoluționiști) se confruntă cu probleme foarte diferite în comparație cu colegii lor, al căror business este să prevadă evenimente viitoare, inclusiv rezultatele unor experimente (chimiști, fizicieni, meteorologi ș.a.).

        Un exemplu: Se spune de multe ori, în filme sau romane, că „nu există o crimă perfectă”. Chiar dacă nu toate crimele sunt soluționate, rezolvarea lor este fezibilă, iar în unele cazuri, extrem de simplă. Pe de altă parte, este aproape imposibil să prevestești când, unde și cum va avea loc o crimă.

        Concluzia este că științele tari nu sunt mai „bune” decât cele moi – pur și simplu, ele sunt caracterizate printr-un tip diferit de probleme, iar fiecare știință are propriile metode și limitări asociate cu ele. Analiza oricărei științe trebuie făcută de la caz la caz, după care punem diagnosticul (știință/pseudo-știință/non-știință).

        • Harald spune:

          Astea sunt metode antice, din categoria celor folosite de Eratosthene când a calculat circumferința Pământului fără măcar să iasă din curtea casei și i-a dat rezultatul corect. Niciun hipster care se respectă nu recunoaște astfel de metode drept științifice, lui trebuie să-i dați link-uri și citate, că Wikipedia așa l-a învățat, nu e admisă cercetarea originală :P

        • andrei spune:

          Bine, idee mea era puțin alta și anume că, din punctul meu de vedere, este greșit să folosim geopolitica pentru a face predicții cu privire la dinamica relațiilor Rusia – UE și SUA: Da, e corect să luăm în considerare felul în care se raportează Putin acum la relațiile internaționale dar atât.

  17. neamtu tiganu spune:

    Sunt convins ca domnul Cranganu are perfecta dreptate cind vorbeste de importanta geopoliticului in dezvoltarea unei tari.
    As lua ca exemplu doar clima, se vede cu ochiul liber ca tarile un pic mai nordice, Germania, Suedia, Olanda, Norvegia etc. sunt deja pe cai de progres comparindu-le cu sudistele, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, o chestie care pare paradoxala. Tarile sudice au productie agricola imensa, uneori maslinii cresc de capul lor fara sa le faci nimic, in timp ce nordicii trebuie sa incalzeasca fiecare plantuta. Asa se ajunge ca Olanda, cu imensele ei sere incalzite artificial, sa concureze Spania la productia de rosii.
    Ca aici intervine factorul uman, cel obisnuit sa astepte sa-i cada maslina-n orez nu se apuca sa traga de fiare. Ati incercat sa-mpungeti o maslina cu o scobitoare?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Ideea dvs.:

      se vede cu ochiul liber ca tarile un pic mai nordice, Germania, Suedia, Olanda, Norvegia etc. sunt deja pe cai de progres comparindu-le cu sudistele, Grecia, Italia, Spania, Portugalia,

      mi-aduce aminte de numeroasele discuții care au însoțit apariția cărții lui Jared Diamond, „Guns, Germs, and Steel” (1997).

      Profesorul Diamond demonstrează clar că două explicații clasice despre cauzalitate în istorie sunt improbabile: ipoteza genetică și cea latitudinală.

      Ipoteza (explicația) genetică spune, fără ocolișuri, că cucerirea spaniolă a imperiului Inca s-a întâmplat pentru că europenii erau superiori intelectual celor din America de Sud (același argument s-a folosit și în cazul Europenii vs. Africanii, deși cazul Chinezi vs. Europeni, cu multe avantaje pentru chinezi, nu prea este adus în discuție de istorici). Această ipoteză este clar rasistă, dar și irelevantă: Dacă s-ar demonstra că există diferențe genetice semnificative între capacitățile intelectuale ale diferitelor grupuri umane, ar fi de-a dreptul irațional și profund anti-științific să le negăm. Biologii afirmă, totuși, că astfel de diferențe nu există.

      Ipoteza latitudinală, invocată și de dvs., aparține unei clase de explicații pe care profesorul Diamond le acceptă și promovează, pentru că acestea se bazează pe diferențele de mediul în care apar și se dezvoltă civilizațiile. Ideea că popoarele care trăiesc la latitudini nordice sunt cumva mai înclinate să dezvolte noi idei și tehnologii, are și ea probleme: gândiți-vă că în America de Sud au existat societăți mult mai complexe – Inca, Maya și Aztecă – decât în America de Nord pre-columbiană.

      Dar se poate argumenta și în direcție opusă: oamenii trăind în nord au fost mai inventivi din cauza climatului (nu cel mai favorabil) sau pentru că aveau mai mult timp de gândit în timpul iernilor lungi, fără alte activități :-) .

      • Miles Teg spune:

        Sa nu uitam ca in Antichitate Grecia, Italia, Egiptul si Orientul Mijlociu au avut perioade foarte lungi de timp (mii de ani) un nivel de dezvoltare al civilizatiei net superior nordului European.

        Are sau nu legatura cu latitudinea ?

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          gândiți-vă că în America de Sud au existat societăți mult mai complexe – Inca, Maya și Aztecă – decât în America de Nord pre-columbiană.

          • Harald spune:

            Da, erau niște civilizații atât de complexe că nu avuseseră timp să inventeze roata și tracțiunea animală :)

            Până la urmă, nivelul de trai al unei societăți depinde obligatoriu de cantitatea de muncă disponibilă. O societate bazată doar pe sclavi nu poate oferi condiții decente de trai unui număr prea mare de oameni. Ori civilizațiile acelea complexe, pe lângă faptul că nu au ajuns la mecanizare, nici după ce s-au ales cu caii rămași de la spanioli nu le-a dus mintea la vehicule pe roți, târau pur și simplu un fel de targă după cal.

            P.S. Mecanizare nu înseamnă neapărat motoare, cărbuni și petrol. O simplă morișcă de vânt poate scoate apă din fântână sau poate măcina cereale.

            • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

              Civilizațiile menționate construiseră câte un imperiu, extrăgeau aur și argint, aveau și un Machu Picchu – ceea ce nu se poate povesti despre „rudele” din America de Nord.

              Revenind la oile noastre :-) , mi se pare relevant faptul că primele triburi slave, care s-au așezat pe la noi prin sec. al VI-lea, nu cunoșteau roata olarului. Adică, erau limitați în ceea ce privește stocarea proviziilor, fiind nevoiți la un nomadism cvasi-permanent.

            • Harald spune:

              Se poate, dar acele triburi slave au reușit să-și facă un stat mult înaintea românilor, chiar dacă vestitul cneaz Oleg era de fapt viking și îl chema Helgi. Însă printre posesiunile sale se aflau într-adevăr și Kievul și Novgorodul :)

  18. luci spune:

    Dezbaterile in jurul geopoliticii sunt foarte vaste si nu voi veni eu cu referinte inaintea dvs. , sunteti la curent cu criticile .De ex. , Fukuyama a fost acuzat de hegelianism , cu ,sfirsitul, necesar al istoriei , o impletire strinsa deci a geopoliticii cu istoriozofia ( spatiul si timpul fiind impletite ) , un soi de milenarism . Inceputurile geopoliticii ( ca si acelea ale rasismului si altor sisteme universale de sec. 19 ) se leaga indeaproape cu ideologiile imperialiste si colonialiste , geopolitica pare , inainte de toate , o disciplina militara , strategica , la scara globala ( ceea ce nu inseamna ca nu este legitima , dar trebuie luata sub aceste rezerve ).Ceea ce este foarte problematic in toate acestea sunt predictiile , mai degraba dorinte .Cine ar fi putut prevedea ca Alexandru ar fi putut cuceri Imp. persan , o anomalie geopolitica ( dar nu si a posteriori , desigur ) sau ex. cu Hanibal , amintit mai sus si atitea altele ? Sau , cum s-ar putea explica , geopolitic , victoria Crestinismului sau a Islamului , care au schimbat fata lumii ? Toate aceste discipline , extrem de tehnicizate si pretentioase , aproape matematizate , explica prea multe , cum spuneti si dvs. si scapa oricarui control experimental , sunt excesiv speculative , cu tendinte hegemoniste , nu m-am referit intimplator la psihanaliza , pseudo sau cvasi stiintele se remarca printr-o simplicitate maniacala si exclusivista , dincolo de instrumentarea foarte erudita a diverse materiale ( am dat ex. conceptiei foucaltiene de ,biopolitica, , termen intim legat de acela de geopolitica , pot fi aduse multe alte exemple de stiinte poststructuraliste halucinante , cu originile in ,maoismul, libertarian revolutionar , unele stiinte , acelea experimentale si avangardiste , sunt doar mituri moderne , rationalizate ) . Stiinta , mai mult decit instrument de cunoastere , a devenit un instrument de putere , de dominatie , geopolitica este verosimila ca stiinta militara ( cade in plasa distinctiei schmitt-iene a prietenului-inamicului , un dualism epistemologic foarte sensibil ). In fine , un bun strateg se poate folosi de orice , atuul sau este mintea , geniul , un strateg care se lasa pe mina expertilor in calcule sau in vise profetice e ca si invins ( Troia , nu-i asa , era inexpugnabila si nu-i doar o metafora ).Va rog sa imi scuzati aceasta intindere .

    • ion adrian spune:

      Dna/dnule luci aveti dreptate si in plus va sprijina in ce spuneti si Noica care spune undeva ca exactitudinrea nu este neaparat criteriul adevarului. :)

  19. val spune:

    Inventarea de noi concepte trebuie să țină cont de faptul dacă nu se crează confuzie prin schimbarea sensului unora deja acceptate de limbajul universal acceptat.
    Pânăacum avem două definiții acceptate:
    GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică
    GEOPOLÍTICĂ s.f. Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului. ♦ Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice

    Dacă prima își dovedește utilitatea practică prin faptul că explică modul de administrare al unui stat baza politicii zonei geografice în care există, dar care nu are nicio legătură directă cu geografia locului (ci cu situarea sa într-un loc de pe hărțile geografilor) Zona unde se simte influența Rusiei are un tip de politică, pe care o numim generic geopolitică, adică politica acelei zone geografice. Tot așa și zonele cu politică de tip american ori NATO.
    Cea de a doua apare în momente de tensiune internațională când se caută argumente obiective pentru a se justifica discrepanțe între diverse țări, în plan economic și militar în special. Acum se folosește în prevestirea amurgului unuia dintre mai marii ultimilor zeci de ani. Este o analiză îngustă, lipsită de bază științifică, făcută pe exacerbarea unor elemente ale specificului unei țări care, privite mai atent, se pot găsi oriunde vrei să aplici astfel de analize. Este o analiză cu rezultat prezumat.

    Americanii, rușii și alții vor să populeze spațiul. aș vrea să văd cum se aplică geopolitica din a doua definiție acestei întreprinderi umane. Ce face geografia acelor spații pentru a fi determinantă, ea singură, în reușita acțiunii. Cum participă bogățiile, râul, ramul la această viitoare populare .

  20. Bogdan ivascu spune:

    Chestia asta cu geografia si influenta ei e cum ati spus dvs despre marxism si psihanaliza: usor poti obtine cam ce concluzii vrei. Nu vreaus a neg prezenta oricarei influente. Pe tema asta mi-a placut ce a scris Toynbee in A study of history, a propos de importanta unor provocari care sa stimuleze spiritul uman. Sigur, cartea e o varza, un pat al lui procust categorial care indeasa cu forta in el istoria reala si a fost desfiintata pe buna dreptate de istorici. Dar conceptul de Challenge and Response acopera cred eu o realitate – aceea ca succesul civilizational apare mai degraba acolo unde natura umana este provocata in mod rezonabil sa reactioneze decat acolo unde intinzi mana si iei din pom sau acolo unde provocarea mediului natural sau uman e prea severa – eschimosii si spartanii sunt exemplele lui Toynbee

    Legat de Rusia dati-mi voie sa ma indoiesc de rolul hotarator al geografiei in ce priveste viitorul declin (pe care il consider si eu plauzibil) Cred ca hotarator este aici factorul creat de om, adica nenorocirea de 70 de ani numita comunism care a distrus iremediabil fibra morala, creatifvitatea si pofta de viata -in sensul dedorinta de a construi ceva si de speranta spre mai bine, nu de betii si chiolhanuri. In 1910 Rusia era pe drumul cel bun, acum nu e nicaieri si poate nu va mai fi niciodata.

  21. zxcvbnm spune:

    cred ca rusia isi va pastra statutul de mare putere datorita prieteniei de nevoie pe care o are cu china. nu va redeveni o superputere ca pana-n 90 pentru ca azi nu-i de ajuns doar hard power. dar china nu va lasa rusia sa se prabuseasca, dar ii va conveni o federalizare. rusia va deveni soldatul chinei, china va fi protectorul rusiei, intr-o binom cu legi curioase. nu e vorba numai de gazul de care china are atat nevoie, dar si de pamant disponibil.

    chinezii sunt inghesuiti in estul tarii si nu se pot scurge decat intr-o directie, pentru ca in sud au laosul si vietnamul, in vest himalaya si deserturi reci, in est coreile, japonia, taiwanul. singura directie e spre nord, unde e extremul orient rus sau spre mare, vezi insulele artificiale. iar china, prin protectoratul pe care-l va oferi rusilor, spera ca va trimite cateva zeci de milioane ca sa colonizeze zona amurului pe unde vana odinioara derzu uzala a lui kurosawa. sau va cumpara efectiv cateva zone uriase numai bune de locuit dupa cazul alaskai. asa ca relatia rusia-china nu se va rupe.

    iar beijingul va trebui sa joace abil pentru ca relatia oarecum echilibrata pe care o are cu sua nu e deloc pe placul rusilor. in acelasi timp va trebui sa arate prietenie moscovei pentru a-si vedea asigurata existenta pe viitoarea suta de ani prin colonizarea unei parti din extremul orient rus, pe care probabil o va cumpara. china are suprafata mare, dar nu-i locuibila decat pe suprafata relativ redusa, asa ca lebensraumul va vorbi. rusia va fi dispusa la cedarea unor teritorii aflate la departare de moscova pentru investirea in securitatea economica asigurata de china. cele doua state vor supravietui pe principiul rusul cu arma, chinezul cu marfa.

    pentru ca oricat am uri comportamentul rusiei nu putem nega faptul ca tehnologia militara rusa este de top. daca inteligenta savantilor rusi s-ar fi indreptat si catre alte domenii in afara rachetelor spatiale sau nucleare, tara ar fi fost frecventabila nu doar de adversarii fatisi ai americii, gen iran, coreea de nord, siria sau venezuela.

    sunt curios daca japonezii sau sud coreeni ar fi beneficiat de o tara cu intinderea si resursele rusiei, unde ar fi fost acum. sau daca rusii s-ar fi nascut intr-un teritoriu marunt si lipsit de resurse ca japonia … unde ar fi fost ei acum?

    • Harald spune:

      Tehnologia militară rusă este de top atâta vreme cât nu este folosită :)

      E bună să sperie Ucraina, Georgia sau alte țări care dețin tehnologie militară sovietică, însă în confruntări reale pe teren nu face doi bani. E bună pentru propaganda internă, e bună pentru propaganda pe Russia Today și ca să cităm un clasic în viață. ”ar fi putut ocupa Kievul” cu tehnologia lor. Dar cam atât.

      Cât despre alianța cu China, dat fiind raportul demografic de ordinul a 10:1, probabil Rusia va experimenta pe propria piele modul cum a procedat URSS cu România după 1945: chinezii vor lua grâul și rușii le vor da petrolul. Din întreg comentariul rezultă că situația chinezilor ar fi oarecum la mâna Rusiei, în timp ce realitatea e un pic diferită: chinezii se așează chiar astăzi cu miile în Siberia, fără ca rușii să-i poată opri în vreun fel.

      Marele noroc al Rusiei ar putea să fie o eventuală dezmembrare a Chinei, ca urmare a ”politicilor înțelepte” de tip iugoslav pe care le practică. Iugoslavia a avut nevoie cam de 25-30 de ani (o generație) până la dezmembrare, dacă socotim din 1974-1975. Însă dacă nu se dezmembrează China, Rusia va păstra cu greu Siberia, iar asta foarte probabil doar prin aderarea la UE. Statutul de mare putere nu se poate păstra cu o economie ca a Italiei, iar armament nuclear are până și Pakistanul, în zilele noastre.

      • Miles Teg spune:

        URSS trimitea in Siberia si Rxtremul Orient condamnatii la munca silnica. Sa inteleg ca, de fapt, chinezii vor sa se autoexileze de bunavoie in fostul Gulag sovietic ? putin plauzibil, daca imi permiteti. Pentru a exploata resurse naturale da (si pentru asta nu e nevoie de milioane de oameni), dar pentru colonizare masiva… nu prea cred.

        In plus, populatia Chinei nu isi va mai continua cresterea la nesfarsit pentru a justifica idea largirii granitelor proprii.

        “Expertii” de partid si de stat de la Beijing s-au prins, pana la urma, ca politica unicului copil a fost o greseala dar eu cred ca prea tarziu si piramida demografica se va prabusi si la ei la fel ca in Europa intr-un viitor nu prea indepartat.

        • Harald spune:

          Sunt chestiuni paralele. Siberia e incredibil de mare, e cam cu 30% mai mare decât toată Europa, dar locuită doar de vreo 40 de milioane de oameni. Așa că e suficient loc să se întâmple de toate. În opinia dvs., în Bărăgan nu mai e interesat nimeni să locuiască fiindcă acolo deportau comuniștii oameni?

  22. Alex spune:

    Doua intrebari pt. dl. Cranganu:
    1. Credeti ca UE/Europa va fi vreodata capabila sa atinga nivelul de dezvoltare si de coeziune al SUA, fie prin proiectul statelor unite ale Europei, fie printr-un proiect federal, sau va trage in continuare unul hais, altul cea?
    2. Cat va mai canta occidentul (in special Germania) in struna Rusiei, doar ca sa nu strice relatiile economice de miliarde cu ea? Daca acum a tolerat anexarea Crimeii si invazia Donass-ului, si sanctiunile au fost fara efect, doar de ochii lumii, cine garanteaza ca Rusia nu va ai incerca si in alte zone, gen Odessa, Transnistria, poate chiar Moldova?
    De ce occidentul n-a cautat sa sparga Rusia in bucati, dupa model iugoslav, starnind si profitand de conflictele din Cecenia, Dagestan etc.? Poate ca daca ar fi pus-o cu botul pe labe si lovit-o exact atunci cand era in conflict cu cecenii, astazi nu s-ar fi ajuns aici.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      1. Nu cred că UE va ajunge în poziția Statelor Unite în termeni de dezvoltare și coeziune. Motivele sunt următoarele:

      – Statele Unite întruchipează o idee al cărei timp a venit în 1776;

      - Europa este un loc dificil pentru afaceri: este supra-birocratizată, sufocată de straturi groase de reglementări la nivel național și nivel UE și -cel mai important – încă trebuie să se coalizeze într-o adevărată entitate unificată pentru a deveni o comparație validă cu Statele Unite.

      - Problema celor doi șoferi, fără nici un volan. Uniunea Europeană, ca și predecesoarea sa, Comunitatea Economică Europeană, a fost întotdeauna un animal ciudat. Cauza se găsește la Paris.

      În timp ce Franța a fost întotdeauna aproape de vârful piramidei europene, ea s-a aflat rareori în poziția de lider absolut, chiar și pe vremea lui Napoleon, pentru că alte puteri europeni au tras-o fără milă jos de pe piedestal. După 1871, când Marea Britanie a devenit stăpâna mărilor, iar Prusia, stăpâna uscatului european, Franța s-a găsit într-o poziție secundară: nu numai că a cedat teritorii, dat a fost și devastată în ambele războaie mondiale.

      Dar după ce americanii au impus o nouă ordine economică internațional (Tratatul Bretton Woods), Franța s-a trezit cu noi oportunități, lansând programul integrării „europene”. Fiindcă Germania era divizată și ocupată (inclusiv de francezi), Parisul a ajuns pe cai mari. Pentru următoarele două generații, profiturile industriale germane au fost pompate, via bugetul UE, pentru a finanța scopurile naționale și geopolitice ale Franței. Dar după unificarea Germaniei și terminarea războiului rece, jocurile s-au schimbat din nou și Parisul nu mai poate spune Berlinului ce trebuie să facă. Tensiunile dintre cele două țări s-au acumulat treptat, cu precădere după izbucnirea crizei din 2008. Până când Franța și Germania nu vor repara legăturile lor deconectate, UE se va degrada până aproape de inutilitate.

      - Pe scurt, fără a mai adăuga și profilurile demografice nefavorabile ale majorității membrilor, UE se pregătește să devină un dezastru. Ceea ce pentru o țară este o provocare existențială, pentru altă este o chestie pasabilă. Lituania, Polonia și România sunt aproape în panică din cauza activităților rusești din Ucraina, în timp ce Italia, Portugalia, Grecia și Irlanda insistă că principala problemă este criza financiară. Iar Germani și Olanda sunt concentrate pe crearea unor noi parteneriate economice cu economiile din afara Europei, printre care și Rusia.

      Cu alte cuvinte, în UE nu există interese comune. Nu există acorduri clare despre imigranți, teroriști etc. Nu există o coordinare minimă și funcțională – se cheltuiesc bani, foarte mulți bani (vezi cazul României) pe multe proiecte ezoterice, chair fantasmagorice.

      2. Occidentul, în special Germania, are nevoie de energia rusească. Să sperăm că exporturile americane de gaze lichefiate și țiței către Europa vor diminua șantajul rusesc.

      Spargerea Rusiei după modelul iugoslav ar fi creat probleme similare cu cele din Libia, Irak, Siria, adică războaie civile nesfârșite, un vid de securitate de care teroriștii ceceni și alții ar fi profitat imediat. Dar cauza principală cred că a fost imensa dificultate de dezarmare nucleară a fostei Uniuni Sovietice.

  23. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Producția de petrol a SUA va atinge un maxim absolut în următorii 5 ani

    Un nou raport al International Energy Agency (IEA) prezice cî, în ciuda prețurilor scăzute, producția americană de țiței și gaze de argilă (șist) este în creștere datorită tehnologiilor inovatoare din domeniul fracturării hidraulice.. Mai mult, această producție va permite Statelor Unite sî rămână un producător global.

    În timp pe ce Raportul IEA acceptă că producția americană de țiței încă se confruntă cu super-oferta mondială, agenția prevede că piețile se vor re-echilibra în următorii doi ani, după care SUA vor conduce producția globală de țiței. Conform raportului,

    „Producția SUA va atinge un maxim absolut de 14,2 milionae barili pezi până la sfârșitul perioadei prognozate, dar numai după o scădere pe termen scurt.”

    Aceste predicții reafirmă concluziile recente ale altor rapoarte guvernamentale și industriale, precum BP’s Global Energy Outlook și U.S. Energy Information Administration’s Short Term Energy Outlook (EIA)

    Până în 2025, gazele de șist americane vor reprezenta 3/4 din producția totală a SUA și aproape 20% din producția mondială.

    Pentru detalii,

    http://www.iea.org/bookshop/718-Medium-Term_Oil_Market_Report_2016

  24. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    De la Oscar Academy Awards la fracktivism

    Mark Ruffalo Calls Out Governor Jerry Brown Over L.A.’s Urban Drilling

    Un câștigător (Leonardo di Caprio) și un nominalizat (Mark Rufallo) la ultimele premii Oscar și-au unit forțele pentru a-l determina pe Guvernatorul Californiei, Jerry Brown, să interzică fracturarea hidraulică în perimetrul orașului Los Angeles.

    Bineînțeles, credibilitatea științifică/tehnologică a celor doi actori este mai jos de genunchiul broaștei pentru simplul fapt că în orașul LA nu se practică niciun fel de fracturare hidraulică.

    Articolul, publicat într-o revistă mondenă, nu este altceva decât o propagandă fracktivistă, fără fundamentare științifică.

    Nu-mi rămâne decât să le adresez celor doi actori un sfat vechi: Sutor, ne ultra crepidam!

    Despre poziția guvernatorului Californiei, am scris aici:

    Alo, New York: California NU a interzis fracturarea hidraulică. Se aude?

  25. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    O nouă strategie geopolitică rusească?

    Migrant crisis: Russia and Syria ‘weaponising’ migration

    Rusia și Siria „militarizează” migrația ca o strategie agresivă împotirva Europei, a declarat un comandant NATO de rang înalt.

    Generalul american Phillip Breedlove a mai spus că criminali, extremiști și luptători se ascund în valurile de migranți.

    Gen Breedlove este șeful american al Comandamentului European, precum și Comandantul Suprem Aliat al NATO în Europa.

    El a mai declarat în fața Comitetului Serviciilor Armate ale Congresului SUA că criza migranților a permis Rusiei să utilizeze mijloace non-militare pentru a crea disensiuni în alianța NATO și în Europa.

  26. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Din motive necunoscute (deocamdată), astronautul american Scott Kelly s-a întors pe Pământ mai devreme de un an.

    După ce a decolat pe 27 martie 2015, Kelly a început o misiune specială la bordul Stației Spațiale Internaționale: un sejur timp de un an, pentru a stabili un record de anduranță în spațiu pentru un american. NASA a numit odiseea lui Kelly Misiunea-de-un-an (One-Year-Mission)

    Scott Kelly a aterizat ieri în Kazahstan, după ce a petrecut doar 340 zile în spațiu. Recordul lui depășește cu mult pe cel anterior al americanului Michael López-Alegría in 2006 și 2007 (215 zile. Dar este sub recordul mondial de aproape 438 zile, stabilit de cosmonautul rus Valeri Polyakov pe stația Mir în 1994 și 1995.

    Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii

  27. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Problema strategică esențială a Rusiei este instabilitatea sa geopolitică. Nici Imperiul Rus, nici Uniunea Sovietică nu au fost perfect securizate. Întotdeauna a existat o provocare, fie din partea vestică, fie din cea estică.

    O altă provocare, serioasă și greu de rezolvat, a reprezentat-o accesul dificil la rutele comerciale oceanice (porturi cu climă rece, fără access nestânjenit la rutele maritime). Mai trebuie adăugat și faptul că slăbiciunea economică a Rusiei este mult amplificată de mărimea teritoriului, coroborată cu lipsa unei infrastructuri adecavate pentru transportarea produselor agricole în întreaga țară. Să ne gândim, de exemplu, că imensa Siberie nu are decât o linie vitală de alimentare: trenul trans-siberian. Nu contează cât de mare este voința sa națională, infrastructura insuficientă va slăbi constant coeziunea internă a Rusiei.

    Stăpânirea unui teritoriu imens vine la pachet cu o reacție feed-back: Cu cât Rusia stăpânește mai mult pământ, cu atât mai mult se va confrunta cu slăbiciunea economică internă și cu instabilitatea socială. Acestea vor limita dramatic ambițiile rusești. În consecință, Rusia va trebui să se retrângă.

    Feed-backul descris nu are nimic de-a face cu ideologia sau caracterul Rusiei. Totul depinde de geografie care, la rându-i, generează ideologii și formează caractere.

    Rusia este Rusia și trebuie să facă față permanent acestei încleștări cu geografia.

  28. baraka spune:

    Fukuyama a fost acuzat de hegelianism , cu ,sfirsitul, necesar al istoriei , o impletire strinsa deci a geopoliticii cu istoriozofia ( spatiul si timpul fiind impletite ) , un soi de milenarism . pure beauty.

    Geografia este un dat pentru mii de ani, si mai departe aflu de la val cum se plimba omul pe harta, dar atentie, cu popas sub caucaz, nu asa aiurea.

    care a distrus iremediabil fibra morala, creatifvitatea si pofta de viata -in sensul dedorinta de a construi ceva si de speranta spre mai bine, nu de betii si chiolhanuri.
    ………………………………………………………………………………… (mi-e lene, dar OMG)
    Rusia este mai subtire la capete si mai groasa la mijloc.

  29. Nelu spune:

    Problema in Rusia se poate rezolva foarte usor daca renunta la pretentiile aberante de mare imperiu/putere. Renunta la teritoriile pe care le-a cucerit mai mult sau mai putin recent (unele nu prea locuite), si vor avea granite mai mici de aparat. Iar la demografie poate foarte simplu sa stimuleze relocarea rusilor din alte teritorii in granitele firesti ale lor (si daca nici asta nu e de ajuns, sa preia ei “sirienii” care tot vin in Europa :) – desi aici e mai indoielnic, ar putea duce la scaderea demografiei, mai pune unul o bomba ceva…).

  30. ion adrian spune:

    Nu e frumos sa nu fie citat si George Friedman

    Dar oricum singurul raspuns la toate astea este Calea a treia. )

  31. Costi spune:

    Toate bune si frumoase numai ca aceasta analiza nu ia in calcul esentialul: Armata rusa se bazeaza pe o populatie totala de peste 300 de milioane de oameni din randul carora isi ia cati soldati are nevoie: daca intr-o luna are nevoie de 70 de milioane de soldati, nu este nici o problema. Practic, Uniunea Sovietica este refacuta dpdv economic si militar, cu exceptia tarilor baltice, a Moldovei si a trei sferturi din Ucraina. Asta inseamna URSS fara o populatie de aproximativ 33 milioane de locuitori. Practic, republicile componente a “noii uniuni sovietice” asigura suficienti soldati pentru tot ce are nevoie armata rusa. Numai din Kazahstan poate concentra 5 mioane de soldati maine. Toate acele teritorii de care se vorbeste in articol sunt detinute in continuare de Rusia, cu exceptia tarilor baltice. Cat priveste coridorul detinut de Moldova si Ucraina, el este “supervizat” de armata rusa din Transnistria. Lucrurile nu stau deloc ca in aceasta analiza. Intentiile ruse sunt total diferite si surprinzatoare chiar…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

[editat] Nu exista o "sageata" spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat...

de: man_and_twin

la "Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)