Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Statele Unite ale Europei

Cristian Felea aprilie 4, 2019 Global / Europa, Sinteze
118 comentarii 6,288 Vizualizari

Trebuie să construim un fel de State Unite ale Europei. Numai în acest fel sute de milioane de truditori își vor putea recâștiga micile bucurii și speranțe, care fac viața să merite să fie trăită.(1)

Winston Churchill

Acest articol nu este o pledoarie pro domo, ci o punere în context a unui întreg univers de idei despre care – nu mi-e foarte clar de ce, poate am o explicație personală, dar nu mă hazardez să o cuprind în acest text – nu prea mai auzim vorbindu-se în România; în ultimii doi ani, în special, discursul public al politicienilor români vizează anacronic un fel de naționalism reducționist, suveranist ce încearcă să nege progresele naționale ale ultimilor 15 ani și să relativizeze emulația provocată de formalizarea integrării României în Uniunea Europeană.

Mărturisesc, în schimb, că mi se pare absolut esențial să revedem, în pragul Summit-ului European în ”formatul 27” ce se va desfășura la Sibiu începând cu emblematica (pentru Europa) zi de 9 mai a acestui an, temele privind integrarea europeană ca soluție istorică la divizarea continentului și instaurarea păcii prin cooperare, trai și dezvoltare în comun, culminând cu redactarea textului Tratatului Constituțional pentru Europa, chiar dacă în anul 2005 acest efort – poate prematur, sigur insuficient explicat – a fost respins la vot de Franța (29 mai) și Olanda (1 iunie).

Deocamdată, în România politicienii s-au ferit să vorbească despre integrarea avansată a statelor membre ale Uniunii Europene sub premisa că ar fi în interesul românilor, iar explicația acestor ezitări – cu o singură excepție totuși, la care voi reveni – o avem urmărind comportamentul politicienilor actualei puteri, care au trecut direct în extrema reprezentantă de curentul suveranist pan-european, care postulează o retorică pronunțat naționalistă și un viitor cu o Europă fragmentată, ce nu poate fi mai mult decât o simplă piață comună.

Iar dacă este să revin la excepția despre care pomeneam, aceasta emană de la controversatul Traian Băsescu, fostul președinte al țării, care în primăvara anului 2016 făcea următoarele afirmații:

Cu siguranță, atunci când vom pierde Uniunea, vom pierde și pacea. Uniunea Europeană a fost singura soluție politică ce ne-a garantat pacea pe continent, dar și ținerea la respect a politicilor Moscovei legate de propriile-i sfere de influență. Soluția pentru a ne garanta pacea pe termen lung este una singură, și anume accelerarea fără precedent a proceselor de integrare, inclusiv a integrării structurilor militare și de securitate, până la realizarea în termen relativ scurt a Statelor Unite ale Europei. Altfel, pe termen mediu și lung nu vom mai putea spera nici la pace, nici la siguranța cetățeanului și nici la prosperitate.”(2)

O FOARTE SCURTĂ ISTORIE

La Geneva se discuta problema Statelor Unite ale Europei și prezida Nicolae Titulescu. Nu veneam la Spectacolul Societății Națiunilor ca un arab la Mecca, ci ca un american la un muzeu de curiozități. (…) Am combătut-o de la început pentru că nu am crezut nici în seriozitatea și nici în durabilitatea ei. O Societate a Națiunilor din care lipsea America rămânea un nume necorespunzător realității. (…) Se poate o idee mai năstrușnică decât aceea de a discuta problema unității politice a Europei în cadrul Societății Națiunilor? (…) Ideea de a aduce această problemă de viață sau de moarte a Europei în fața unui for mondial a fost una din regretabilele rătăciri ale spiritului contemporan. Când Statele Unite ale Americii de Nord și-au realizat unitatea politică au întrebat vreun for mondial, sau au făcut apel la arme? Dar Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a întrebat pe cineva când a reclădit această uriașă unitate politică eurasiatică? (…) Scriu aceste pagini când abia s-a sfârșit cel de-al doilea război mondial. A năzuit Adolf Hitler să realizeze cu armele unitatea continentală? El n-a spus-o niciodată și n-a pornit în numele ei. (…) Va veni oare vremea când din această grozăvie fără precedent în istorie, popoarele Europei vor înțelege, în sfârșit, că eliberatorii de azi sunt cei care au distrus-o metodic și că mântuirea stă numai în forțele ei înmănuncheate?”(3)

Afirmațiile de mai sus îi aparțin lui Nichifor Crainic(4), de formație teolog, profesor și publicist de marcă și totodată politician interbelic, adeptul unei ideologii pe care astăzi o numim de extremă-dreapta, al tendințelor tradiționaliste religioase și susținător al ideii că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.

Nichifor Crainic, un naționalist convins, a luat cunoștință despre ideile lui Aristide Briand(5) inclusiv datorită activității pe care strălucitul ministrul român de externe Nicolae Titulescu a depus-o la Societatea Națiunilor în susținerea unui astfel de demers. Desigur, a considerat proiectul o utopie, mai ales că nu erau compatibili ca ideologie politică, iar ascensiunea politică a lui Crainic a prefațat cu puțin timp stoparea celei a lui Nicolae Titulescu (de către regele Carol al II-lea).

Și totuși, cele trăite în România interbelică – trebuie să menționăm aici că s-a distanțat de legionarism, de Corneliu Zelea Codreanu, iar despre Ion Antonescu a avut o părere mai degrabă negativă -, dar și după experiența războiului și a prigoanei pe care comuniștii, cu susținerea sovieticilor, au declanșat-o în România, Nichifor Crainic s-a întors la ceea ce cândva considera a fi o utopie – Statele Unite ale Europei – admițând că poate fi soluția corectă, dacă popoarele europene vor înțelege acest lucru și vor acționa decis și neabătut pentru a o transforma în realitate.

În evul mediu au apărut, în diverse perioade, tot felul de idei legate de unitatea europeană, ca soluție pentru asigurarea păcii pe continent. Dante Alighieri, în De monarhia, preconiza o soluție de tip federalist a Europei. În aceeași perioadă numeroși monarhi europeni luminați erau animați de aceleași idei ale unei federații europene.

Jean-Jaques Rousseau vedea într-o republică europeană o cale pentru asigurarea păcii și emanciparea popoarelor. Napoleon I a pus campania sa de cuceriri tot sub semnul unității europene: ”În curând, în Europa se va forma cu adevărat un singur popor si fiecare, oriunde ar calatori, s-ar găsi tot timpul în patria comună”. Immanuel Kant a lansat în anul 1785 ideea unei Societăți a Națiunilor pe baza unui stat de drept internațional.(6)

Unul dintre primii, care au conceput o uniune a națiunilor europene a fost contele Richard von Coudenhove-Kalergi, care în 1923 a scris Manifestul Pan-European. Ideile sale l-au influențat pe Aristide Briand, care la data de 8 septembrie 1929 a ținut un discurs în favoarea unei Uniuni Europene și a unei Ligi a Națiunilor, și care în 1930 a scris Memorandumul privind organizarea unui Regim de Uniune Federală Europeană pentru guvernul Franței, document care a fost adoptat de respectivul guvern.

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, climatul politic continental a favorizat viziunea unității în țările democratice europene, văzută ca o evadare din formele extreme ale naționalismului, care au devastat continentul. În discursul rostit la 19 septembrie 1946 la Universitatea din Zürich, Elveția, Winston Churchill a emis ideea Statelor Unite ale Europei.

În comentarii mai puțin citate, Winston Churchill nuanța proiectul de State Unite ale Europei, menționând că acesta nu privește Marea Britanie, pentru că britanicii au Commonwealth, ci doar pe europenii continentali, dar sub conducerea comună a francezilor și germanilor, cu suportul britanic, american și sovietic.

DE LA VIZIUNEA LUI CHURCHILL LA BREXIT

Brexit deși pare să reamintească viziunea originală a lui Churchill pentru continentul european și Occident în ansamblu, prin modul în care s-a întâmplat și încă se mai întâmplă, nu face decât să confirme ipotezele de la care bătrânul Winston a pornit în redactarea testamentului său politic atunci când avertiza că Occidentul are nevoie de o viziune politică integratoare.

Marea Britanie este o lecție politică uluitoare și pentru România ca membru al Uniunii Europene, tocmai pentru că a pornit la drumul său în cadrul a ceea ce avea să devină o uniune nu pentru că a crezut într-un proiect integraționist, ci pentru că și-a dorit mult să beneficieze atât de pe urma proiectului Pieței Comune europene cât și a Commonwealth deopotrivă.

La Londra aproape niciunul dintre politicieni nu a luat vreodată în serios posibilitatea de a ceda cea mai mare parte din atribuțiile Whitehall, ale Trezoreriei, Băncii Angliei ori ale Parlamentului către Bruxelles, Frankfurt ori Strasbourg, de a renunța la simbolul lirei sterline pentru euro sau de a găsi căi prin care să atașeze, dacă se poate spune așa, Commonwealth unor State Unite ale Europei.

Ori, dacă pornești la drum decis să nu participi cu adevărat, ci doar declarativ, în timp devii din partener o povară. Marea Britanie a spus da cu adevărat integrării doar în materie de comerț și cooperare științifică, în mare parte în materie de apărare și securitate, foarte puțin în materie de politici monetare, nu prea mult în materie de politici fiscale, la fel de ezitant în materie de pescuit și exemplele concrete pot continua.

Nu a fost vorba aici de dificultăți de etapă, ci de principii de la care englezii (mai ales) au considerat că nu are rost să abdice. În anul 2005 s-a întâmplat ca Franța și Olanda să respingă Tratatul Constituțional pentru Europa, așa că poziția britanicilor nu a mai ajuns să fie testată. Tony Blair afirma atunci (iunie, 2014) că: ”Acest Tratat Constituțional reprezintă un succes pentru viitoarea Europă și un succes pentru Marea Britanie.

Și tot Tony Blair a afirmat inițial că nu este necesar ca electoratul britanic să aprobe Tratatul Constituțional prin referendum, pentru ca, în fine, să cedeze, iar guvernul său să anunțe un referendum inițial pentru anul 2005, apoi pentru prima parte a anului 2006. Nu a mai fost nevoie.

Măsurătorile (anterioare) din sondajele de opinie au arătat că la întrebarea formulată pentru ceea ce ar fi trebuit să fie referendumul – Ar trebui ca Marea Britanie să aprobe un tratat care instituie o constituție pentru Uniunea Europeană? – electoratul ar fi răspuns cu NU în proporție de circa 57%; dar, mai important, doar în jurul a 24-25% din votanți ar fi răspuns cu DA.

Acordul din Vinerea Mare, care a pus capăt conflictului din Irlanda de Nord și pe care Bruxellesul l-a considerat un succes major al diplomației integratoare a continentului sub egida proiectului unional nu a făcut prea multe parale pentru englezi; astăzi, când formula back-stop privind frontiera Irlandei cu Irlanda de Nord este moneda bătută de negociatorii Bruxellesului pentru un acord al unui Brexit civilizat, Parlamentul britanic răspunde enervat: mai scutiți-ne, nu funcționează așa, nu ne forțați mâna să rămânem într-o piață comună cu voi șantajându-ne cu Irlanda de Nord!

Este Irlanda de Nord un obiect de șantaj folosit de Bruxelles, cum se vede din băncile Camerei Comunelor, sau poziția rezonabilă a Uniunii în sprijinul irlandezilor este cea corectă? Cui îi pasă? Brexit are exact această anti-calitate, că a divizat politic Uniunea, a divizat oamenii politici și pe cetățenii britanici și orice argument se pune pe masă nu mai este cântărit folosind rațiunea, ci folosind frica și neîncrederea. Așa se și vede cel mai bine că povestea cu imigrația nu a jucat decât un simplu rol de trigger pentru ca bolovanul numit Brexit să înceapă să fie rostogolit.

Ca lecție pentru România, Brexit este deci despre: (i) angajamentul loial la proiectul Unional, ca fiind în cel mai bun interes al tuturor europenilor și implicând toate eforturile lor; (ii) despre frici și neîncredere și (iii) despre tacticile politicianiste care saturează electoratul și-l alienează, până la stadiul în care nu-i mai pasă de modul în care politicienii îi nesocotesc și îi manipulează voința.

Despre (i) am vorbit mai sus. Despre (ii) am să-i dau cuvântul lui Alexander Bălănescu(8), în cele ce urmează, pentru că observațiile sale le găsesc de-un extraordinar bun simț și făcute cu un ascuțit simț al observației:

Brexitul este o cutie a Pandorei, care arată teama britanicilor față de străini și față de alte culturi. Au chestii istorice, încă nerezolvate. De exemplu, atitudinea pe care o au față de Germania: de fiecare data când este un meci de fotbal între Anglia și Germania, parcă ei retrăiesc al Doilea Război Mondial. Pe britanici, acest lucru încă îi mai preocupă. Nu și-au dat seama cât s-au schimbat nemții… (…) Un alt exemplu, sunt împotriva Franței. Imperiul britanic a deținut teritorii în Franța, sunt chestii istorice, foarte adânci, care nu s-au rezolvat. Acest referendum a deschis Cutia Pandorei, multe chestii au ieșit la iveală, dar nimeni nu are curajul să le spună. Există această frică fundamentală față de străini și față de ideile străine.”( )(9)

În fine, la (iii) am să o citez totuși pe Theresa May, îmi asum acest risc, pentru că îi apreciez reacția ca fiind auto-incriminatoare: ”De un lucru sunt absolut convinsă: publicul a trecut prin destule. Sunteți obosiți de lupte interne. Sunteți obosiți de jocuri politice și acolade procedurale. Sunteți obosiți de parlamentarii care nu discută despre nimic altceva în afară de Brexit, în vreme ce voi aveți preocupări reale despre școlile copiilor voștri, sistemul de sănătate, criminalitatea. Sunt de acord. Sunt de partea voastră. Este vremea ca parlamentarii să ia o decizie.”(10)

FORȚELE UNITE ANTIEUROPENE

În anul 2018 Steve Bannon, fost consilier al președintelui Donald Trump, a creat formațiunea pan-europeană de dreapta Mișcarea, având ca principal scop subminarea actualului establishment de la Bruxelles și al proiectului unei Uniuni tot mai integrată, începând chiar cu alegerile europarlamentare din 2019. Așa cum se știe, principalii săi parteneri europeni sunt Viktor Orban, Marine Le Pen, liderul Adunării Naționale și Matteo Salvini, liderul formațiunii Liga Nordului și ministru de interne al Italiei.

Din toamna anul 2018, Mișcarea și-a fixat cartierul general al Academiei pentru un Occident iudeo-creștin în localitatea italiană Collepardo, într-o veche mânăstire pe care o folosește Institutul catolic Dignitas Humanae, reprezentând un curent de gândire în interiorul Bisericii Catolice(11) care-i are printre adepți și pe fostul cardinal american Raymond Leo Burke, un critic acerb al papei Francisc(12).

Nu vreau să insist prea mult asupra Mișcării, este suficient, cred, dacă rezum două sau trei idei dintr-un interviu acordat publicației franceze LExpress la începutul anului 2019(13), care s-a vrut o replică dată ideilor promovate de Emmanuel Macron și în care anunță că va crea în Europa o mare alianță iudeo-creștină care se va opune… Chinei.

Declarându-se un mare admirator al mișcării vestelor galbene, Steve Bannon laudă eroismul lui Marine Le Pen și al lui Viktor Orban, iar pe Emmanuel Macron îl desemnează ironic ca fiind lider al Partidului Davos, responsabil pentru tema falsă a încălzirii globale care nu face decât să mute industria europeană în China, cu costuri evidente pentru europeanul de rând: șomaj și susținerea costurilor impuse de agenda combaterii încălzirii globale.

În anul 2012 a apărut în Franța mișcarea de extremă dreaptă Identitatea Generației/Generation Identity, care s-a răspândit rapid și în alte țări europene, mai ales pe fondul panicii creată în Uniunea Europeană de asaltul migranților din Orient și Africa; așa că astăzi regăsim formațiuni organizate ale acestei mișcări nu doar în Franța, ci și în Austria, Germania, Italia sau Marea Britanie.

Generation Identity (GI) s-a remarcat pentru prima dată când, la Poitiers, 73 de protestatari ai mișcării au ocupat o moschee pentru șase ore, înainte să fie evacuați de poliție. Ulterior GI a publicat o declarație privind obiectivele sale, printre care (i) războiul împotriva ideii de multiculturalism și (ii) organizarea unui referendum național privind migrația musulmană din Franța.(14)

Ideea de bază a GI este apărarea identității și culturii europene creștine și a rasei albe; în acest sens înscriindu-se pe linia continuatoare a mișcării identitariene europene, care de asemenea a pornit din Franța imediat după al doilea război mondial. Ideile GI au prins foarte rapid la tineretul german, iar extrema dreaptă germană s-a folosit de oportunitate pentru a se reinventa.(15)

Dacă o construcție politică coerentă denumită Statele Unite ale Europei reprezintă o utopie în lipsa unei voințe politice și a unui elan social pan-european, în schimb mișcările de fragmentare naționalistă și xenofobă, bazate pe frici de tot felul și interese obscure lipsite de o viziune a viitorului în armonie, care preferă confruntarea și hazardul s-au coagulat rapid pe continent.

Cândva am asistat la o discuție într-o vulcanizare dintr-un oraș prăfuit de Bărăgan, între doi oameni obișnuiți, la fel ca mine. Preocupați, ca noi toți de altfel, de rapiditatea cu care a derapat guvernarea PSD – ALDE, cei doi se întrebau ce este de făcut și, retoric, se mai întrebau și cum a fost posibil că atâți de mulți dintre noi să se lase păcăliți în noiembrie 2016 de retorica PSD.

Fără să intru în alte amănunte, am reținut replica unuia dintre cei doi: Ce vrei să spui, că noi suntem de vină că am ales așa? Sau ei, că una au spus și alta fac? Într-adevăr, oricât de informat ar fi electoratul, intențiile sale sunt aproape total dependente de onestitatea, buna credință și profesionalismul clasei politice.

Ne întrebăm cum este posibilă recrudescența atâtor mișcări care cer acum guvernelor să treacă la acțiuni care ar pulveriza câștigurile proiectului comun european, dar răspunsul ne stă la-ndemână: decenii la rând politicienii, preocupați de costurile electorale, au preferat să nu spună întregul adevăr și să nu ducă niciun proiect politic pan-european până la sfârșit, ci mai ales până la rezultate (aproximative) în planul imaginii.

O știre recentă din presa noastră(16) prezenta concluziile unui studiu al Institutului pentru Studii Economice din Viena, care punea în evidență depopularea masivă a sud-estului Europei – țările cele mai afectate fiind România, Bulgaria, Polonia, Croația, Ucraina și Letonia -; mâna de lucru emigrând, evident, către vestul Europei. Institutul menționat evalua pierderea de forță de muncă la circa 20% pentru țările sud-estului european.

Nu era posibilă, încă din etapa negocierii dosarelor de aderare la Uniunea Europeană ale țărilor foste comuniste, estimarea acestui curent al migrației economice, dar, mai cu seamă, al efectelor sale? Nu era posibilă evaluarea consecințelor pe care reluarea conflictelor din Irak și Afganistan, dar și Primăvara Arabă le vor avea asupra Europei? Și nu era evident că suprapunerea tuturor acestor vectori migraționiști vor arunca în aer echilibrele sociale din toată Uniunea Europeană? Cred că suntem cu toții de acord că da.

Cu siguranță guvernele europene și Bruxellesul au avut pe masa unde s-au luat deciziile toate evaluările necesare pentru a construi politici și planuri de măsuri care să atenueze aceste consecințe. Doar că sistemul celor 28 nu a funcționat; ca să folosesc cuvintele profesorului Vasile Pușcaș, negociatorul nostru pentru dosarele integrării: marea problemă a Uniunii Europene o reprezintă fezabilitatea proceselor de decizie.

The Guardian arăta că europenii nu sunt net împărțiți în pro-europeni și naționaliști, așa cum o dovedește un sondaj de opinie comandat și analizat de think-tank-ul Consiliul European pentru Relații Externe și YouGov, ci că alegătorii sunt încadrabili în aproximativ patru mari categorii:

(i) Prima categorie este formată din cei care se tem de sfârșitul lumii etc. și sunt convinși că atât UE cât și statele națiune sunt defecte. Statistica arată că acesta este cel mai mare grup în multe state membre, dar nu neapărat grupul care include cei mai probabili votanți;

(ii) A doua categorie este a celor care cred că situația este mai bună decât pare, alegători care au tendința să creadă că în pofida tuturor eșecurilor lor, atât UE cât și statele națiune funcționează;

(iii) A treia categorie este a celor care cred că UE funcționează, dar guvernele lor naționale sunt defecte (majoritar aflate în Europa Centrală și Sudică);

(iv) A patra categorie este a naționaliștilor nostalgici, cei care cred că UE este problema și că statul națiune este soluția.

Sondajul mai pune în evidență faptul că tema migrației și-ar fi pierdut interesul, în condițiile în care numărul migranților ilegali care au pătruns în UE în ultimul an este egal cu numărul mediu al turiștilor care au vizitat Atena într-o singură zi din luna august. Polonezii, ungurii și românii ar fi mult mai îngrijorați de corupția guvernului decât de influxul de străini, iar în Polonia, Republica Cehă și Slovacia alegătorii preocupați de chestiunea corupției vor vota cu o probabilitate mai mare decât cei care se tem de migrație. Alegerile prezidențiale din Slovacia par să confirme scenariul.(18)

Chiar dacă tendința studiului este aceea de a concluziona că la alegerile parlamentare tema favorită a extremei drepte pan-europene, adică migrația, nu va constitui preocuparea principală a electoratului care va participa la vot, demersul vine de fapt să confirme încă o dată că agenda socială este ocupată de multiple frici și neîncredere, cu care nu se poate construi un proiect european al integrării; adică Statele Unite ale Europei sunt acum o temă străină de preocupările alegătorului european.

DUPLICITARELE ELITE POLITICE ROMÂNEȘTI: VOM ÎNVĂȚA CEVA DUPĂ EXERCIȚIUL PREȘEDINȚIEI ROTATIVE?

Proiectul Statele Unite ale Europei nu a trezit foarte mult entuziasm în România interbelică, dar vorbim la acel moment despre un stat tânăr, care nu reușise nici pe departe să gestioneze mica sa integrare, a regiunilor istorice întoarse în patria națiunii prin demantelarea unor imperii vecine și a îmbogățirii cu largi minorități de etnie maghiară, germană, ca să nu le numesc decât pe cele mai importante ca număr.

Astăzi statul a împlinit centenarul, răstimp în care a pierdut o parte din teritoriile României Mari, în care locuiesc milioane de români; dar a înregistrat și un extraordinar succes, absolut comparabil cu un test de maturitate națională, și anume integrarea (instituțională) cu Occidentul, acolo unde ar putea, în timp, să se regăsească și cu celelalte teritorii locuite de români, dacă extinderea Uniunii Europene către est va continua.

Când România semna Tratatul de Aderare(19), Uniunea Europeană traversa criza respingerii Tratatului Constituțional, ce ar fi trebuit să pună bazele unui proiect accelerat de integrare al statelor membre într-o formulă similară, în fapt, cu Statele Unite ale Europei. România, deși era doar un stat asociat, participase la negocierea Tratatului Constituțional cu o delegație comună a Guvernului și Parlamentului, condusă de diplomatul Ion Jinga.

Așadar aderarea efectivă s-a realizat sub auspiciile unui proiect nou, Tratatul de la Lisabona, intrat în efectivitate în anul 2009, cel care a stipulat formal și președințiile rotative ale statelor membre la Consiliul Uniunii Europene. La zece ani distanță, românii sunt cetățeni europeni ce nu se bucură de toate beneficiile integrării din motive ce țin de voința și capabilitatea politică precară de acasă, dar chiar și în aceste condiții resimt deplin condiția pozitivă a noului lor statut occidental.

Asemeni multora dintre concetățenii mei, am avut și continui să am (tot mai pregnant) sentimentul că guvernarea Adrian Năstase, deși își arogă meritele procesului de negociere al dosarelor de integrare în Uniunea Europeană, nu a făcut tot ce trebuia să facă pentru ca, începând cu anul 2007, România și românii să beneficieze cât mai rapid și pe deplin de statutul lor european.

Voi reveni asupra acestor aspecte, dar ideea la care vreau să ajung mai înainte este că puterea politică din România anilor 2001 – 2004 a lăsat deliberat anumite goluri/gap-uri – ca să dau un exemplu clar este vorba despre transpunerea completă a prevederilor Tratatului de Aderare în Constituție – pe care în acest moment guvernarea Dragnea-Tăriceanu(-Kelemen) le exploatează în beneficiul oligarhiei și pentru a consolida un trend anti-european.

Cred că vă este cunoscut multora discursul actualului ministru al justiției, profesorul în materie de drept Tudorel Toader, care își apără restaurația în beneficiul oligarhiei cu care a atacat justiția prin prevederile Constituției (ca să nu mai vorbesc de prestația partizană a judecătorilor constituționali, de asemeni în favoarea oligarhiei); ei bine, dacă Constituția ar fi fost rapid adaptată Tratatului de Aderare, domnul Tudorel și judecătorii constituționali nu se mai puteau juca cu conceptele. Iată, acesta este de fapt și motivul real pentru care Bruxellesul ne-a impus MCV!

Înainte să trec mai departe, să nu-l uit nici pe Traian Băsescu, cel ce poartă multe fețe, care nu doar că nu a găsit niciodată calea către o majoritate parlamentară prin care facă cel mai important lucru dintre toate, anume să modifice Constituția punând-o de acord cu Tratatul de Aderare, dar prin referendumul care obligă la reducerea numărului de parlamentari și o cameră unică s-a asigurat că este și mai puțin probabil ca în viitorul previzibil să se mai găsească o majoritate parlamentară care să modifice Constituția.

Recent, am asistat la o sesiune de discuții în cadrul unei conferințe publice pe tema președinției României la Consiliul Uniunii Europene, care a avut printre vorbitori personalități extrem de apropiate de negocierile de aderare ale României la Uniunea Europeană: Vasile Pușcaș(22), Cristian Diaconescu(23) sau Răzvan Buzatu(24). Cred că o scurtă trecere în revistă a câtorva puncte de vedere/scurte analize ale celor menționați, așa cum le-am reținut(25), va încheia perfect acest articol, pentru că (ideile respective) sunt compatibile cu/completează fericit analiza:

(i) Contextul în care ne exercităm mandatul la președinția rotativă este unul deosebit. UE este în continuare în criză (una existențială) și nu este vorba doar de Brexit aici. Problemele sunt legate mai ales de procesul decizional la nivelul Uniunii. Chiar și ultimele documente puse în dezbatere de Emmanuel Macron vorbesc despre politici, dar tot nu avansează posibile soluții privind procesele de decizie. Brexitul ne interesează foarte mult. Marea Britanie este o forță economică, printre cei mai importanți furnizori militari și sigur prima în materia expertizei privind globalizarea. Expertiza britanică în materia globalizării este tocmai ceea ce va lipsi viitoarei UE27, care va avea mare nevoie să se exprime ca un actor global. (Vasile Pușcaș)

(ii) Din luna mai ac., când va începe oficial campania electorală pentru alegerile europarlamentare, CE și PE își încheie mandatul efectiv și România, ca Președinte al Consiliului UE rămâne…șeful (de facto al) Uniunii Europene. Bulgaria, fără să strălucească în președinția rotativă, iată că a reușit să profite într-un mod în care noi nu am reușit: are soluții pe Schengen, pe MCV și chiar și pe aderarea la Zona Euro. (Cristian Diaconescu)

(iii) Orice țară când exercită președinția rotativă încearcă să impună/transmită un brand de țară. Noi nu avem un brand de țară; mai mult, am reușit în mod nedorit să dobândim un ”brand de țară” ce nu este integrabil în UE. Politicile europene de dezvoltare trebuie internalizate – aceasta este o cerință asupra căreia am atras atenția încă din perioada de negociere a aderării. O directivă europeană este adaptabilă. Politicile europene sunt adaptabile național. Doar Regulamentele trebuie aplicate în litera lor. La noi, datorită slabei capacități administrative și instituționale, s-a preferat copierea normelor europene și nu adaptarea lor. A părut mai simplu. Dacă am fi făcut la timpul lui efortul de a adapta normele și politicile europene, acum nu era atât de complicat să atragem fondurile europene și să le folosim așa cum ele au fost concepute, ca programe de investiții. Noi – Parlamentul – de fapt nu am adaptat nici până astăzi Constituția ca să o aliniem cu Tratatul de Aderare, deși puteam foarte bine să facem acest lucru încă din perioada pre-aderare. (Vasile Pușcaș)

(iv) În Europa se duce acum o bătălie pentru convergență care este menită să crească competitivitatea economică și societală a țărilor Uniunii. Inclusiv țările foste comuniste, din centrul și sud-estul Europei sunt prinse în acest efort, dar numai 2 din 12 au și reușit să ajungă la nivelul țărilor din vest. Între timp, sub presiunea realităților globale, țările avansate ale Uniunii resimt nevoia acută a unui nou efort de accelerare pentru competitivitate, ceea ce implicit înseamnă că nu au timp să aștepte după partenerii nehotărâți sau neinteresați să își multiplice efortul de a deveni mai competitive. Această realitate înseamnă o problemă imensă pentru ezitanta României. Dar dacă ne decuplăm, viitorul înseamnă nu doar că nu vom avansa, ci că vom merge înapoi, spre subdezvoltare. Din 2014 se fac scenarii de integrare diferențiată în termeni de convergență în UE și sunt în discuție 5 sau 6 niveluri de integrare (modelul cercurilor concentrice nu mai este în discuție). Poate că la Consiliul European de la Sibiu vom afla care este modelul ce va fi selectat pentru convergența europeană și vom vedea atunci ce eforturi ni se impun pentru a nu pierde acest tren al integrării. (Vasile Pușcaș)

(v) UE își construiește strategii de dezvoltare pentru câte zece ani. La acest moment, strategia este aceea ca UE să devină un important actor global; să crească interior, să fie bine integrată și perfect capabilă să-și apere frontierele unionale. La Sibiu se (re)încearcă (re)lansarea vechiului proiect din 2001 – 2003. Desigur, nu se știe exact în ce termeni, care vor fi primii pași. Ar fi extraordinar dacă Sibiu va furniza chiar și o definiție acceptată de toți privind interesul european. Ar fi un câștig al Președinției României a Consiliului UE. Ar trebui să fim conștienți că în timp ce Europa are ezitări, alții, pe alte continente, copiază modelul UE pentru că înțeleg foarte bine potențialul lui și că dă rezultate. Exemple: Uniunea Africană, Uniunea Eurasiatică etc. (Răzvan Buzatu)

NOTE________________

Din discursul rostit de Churchill la Universitatea din Zürich în 19 septembrie 1946

https://www.dcnews.ro/basescu-statele-unite-ale-europei-solutia-pentru-a-asigura-pace-nivelul-ue_500859.html

3 Nichifor Crainic – Zile albe, zile negre. Memorii / Ed. Floare Albă de Colț, 2015

4 Născut în Bulbucata/Giurgiu în 1889, pe numele său Ion Dobre, nume pe care în 1926 a ales să-l schimbe, optând pentru mai cunoscutul său pseudonim

Politician și om de stat francez, în mai multe rânduri prim ministru al Franței

6  https://adevarul.ro/international/europa/statele-unite-europei—idee-veche-europa-1_50ad8fd57c42d5a66397585f/index.html

7 publicist, gânditor politic și militant federalist european, născut în 1894 în Schruns/Austria, mama sa fiind de origine japoneză (Mitsuko), iar tatăl austriac (Heinrich Graf)

(8) S-a născut la București, într-o familie de intelectuali. Și-a început studiile muzicale la vârsta de 7 ani, la școala de muzică din București. În 1969 emigrează împreună cu familia în Israel pentru că părinții săi, de profesie jurnaliști, nu s-au putut conforma politicii de atunci din România. A studiat la Academia Rubin din Ierusalim. În 1971, se mută cu familia la Londra

9 https://www.hotnews.ro/stiri-international-23058743-video-interviu-violonistrul-alexander-balanescu-spatele-brexitului-ascunde-frica-britanicilor-fata-straini-alte-culturi-traiesc-londra-din-1971-margaret-thatcher-pornit-totul-dar-este-mare-iluzie.htm

10 https://www.hotnews.ro/stiri-international-23040913-video-theresa-may-nu-invinovatiti-mine-pentru-criza-brexit-vina-parlamentarilor.htm

11 https://www.thelocal.it/20181229/bannon-backed-academy-plan-draws-italian-protest

12 https://www.bbc.com/news/world-europe-47302817

13 https://evz.ro/steve-bannon-se-va-crea-o-mare-alianta-iudeo-crestina-europa-is.html

14 https://www.aljazeera.com/news/2018/12/generation-identity-181210092457788.html

15 https://www.nytimes.com/2018/12/27/world/europe/germany-far-right-generation-identity.html

16 https://adevarul.ro/international/europa/depopulare-masiva-timp-razboi-tarilor-sud-estul-europei-romania-foarte-afectata-1_5c9fcb25445219c57ee4aecb/index.html

17 Preluat de HotNews (https://www.hotnews.ro/stiri-international-23040865-the-guardian-viktor-orban-aliatii-lui-nu-vor-castiga-alegerile.htm)

18 https://www.hotnews.ro/stiri-international-23060341-slovacia-caputova-novice-politica-deveni-prima-femeie-presedinte-tarii.htm

19 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2005.157.01.0011.01.RON&toc=OJ:L:2005:157:TOC

20 Mecanismul de Cooperare și Verificare

21 prin Hotărârea nr. 37 din 26 noiembrie 2009, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a constatat că a fost respectată procedura pentru organizarea și desfășurarea referendumului, confirmând rezultatele acestuia. Hotărârea ar fi trebuit să fie prezentată într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, fiind definitivă și general obligatorie. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până azi. Pentru trecerea la un Parlament unicameral este necesară modificarea Constituției, deci un nou referendum. În schimb, pentru reducerea numărului de parlamentari este suficient ca Parlamentul să adopte o lege.

22 negociatorul șef al aderării României la Uniunea Europeană în perioada 2000-2004

23 fost ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc (2008–2009)

24 Doctor în economie, expert în analizarea mediului global, în trecut a ocupat poziții importante în cadrul Camerei Deputaților, Adunării parlamentare a OSCE, Adunării parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European etc.

25 îmi cer scuze față de cei menționați dacă memoria m-a trădat atunci când am redactat ideile domniilor lor pentru uzul analizei de față; sper totuși să nu fie cazul

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "118 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    N-o fi având România un brand de țară, dar identitate are. Uniunea Europeană a mers foarte bine până în 1992, atât timp cât nu a încercat să le ia oamenilor identitatea. În esență la asta se rezumă totul, oamenii nu vor renunța la identitatea lor.

    Dacă nu se poate altfel, oamenii se vor preface la fel cum s-au prefăcut și pe vremea comunismului, iar măsurile de la Bruxelles nu vor ajunge niciodată implementate în teritoriu. Avem un exemplu foarte bun în Ion Iliescu, Uniunea Europeană actuală e plină de mii de Ion Iliescu, activiști care își câștigă traiul propovăduind binefacerile pe care le aduce Uniunea, însă fără ca ei înșiși să desfășoare vreo muncă utilă societății. În estul Europei, oamenii sunt vaccinați împotriva unor astfel de personaje.

    Dacă încearcă cineva să aducă în discuție probleme reale, gen fiscalitatea exagerată din UE sau creșterea economică falsă, mii de activiști sar imediat să-i demonstreze ce sursă nemaipomenită de locuri de muncă e fiscalitatea europeană, ce sursă nemaipomenită de locuri de muncă e domeniul regenerabilelor ș.a.m.d. Dar sursele astea de locuri de muncă garantează în fapt sărăcia la periferia Uniunii.

  2. ion spune:

    Marea Britanie, a fost printre invingatorii WWII si a scris istoria cum i-a poftit. Dar a fost un invingator fals din urmatoarele motive:

    1. Pierdantii, Germania, Belgia, Olanda, Italia, etc au fost cat de cat lecuiti de imperialism si idea totalitarismului, cea ce nu s-a intamplat cu Rusia, UK, USA (astia mai au imigranti si situatia e un pic altfel). Desi au renuntat la colonii, nu s-a produs schimbarea in capurile lor, asa cum s-a produs in Germania, ce vedem noi acum e agonia dinosaurilor, rusia, uk.

    2. UK a declarat razboi pentru a apara Polonia, si unde a ajuns Polonia? A ramas libera? Eu consider ca UK a pierdut razboiul formal.

    3. Faptul ca au sustinut masiv URSS a permis crearea a doua blocuri, cu diferente foarte mari. Tot URSS a inarmat si radicalizat orientul. Rezultatele vedem astazi prin migratie, terorirsm. Nota de plata.

    Cand poporul tau de mic e obisnuit cu cantece patriotice si sa se bata cu pumnul in piept dupa modelul scolii din sec 19 cand era nevoie de soldati, e foarte greu sa accepte ca traieste intro lume unde oamenii sunt mai liberi. Vom urmari ce tabara va castiga, eu cred ca dinosaurii vor muri sau se vor adapta.

    • Florin L. spune:

      Dezbaterile pe marginea evenimentelor istorice sunt on vogue, dar cam toata lumea are schelete prin dulap (istoria nu incepe cu WW1). In fine, lumea se afla in continua schimbare (nu bate pasul pe loc) evolutia microcipului si a tehnologiilor informationale, cresterea economica si a bunastarii, procesul globalizarii si cresterea nivelului in educatie (din ultimile decenii) se numara printre factorii principali care au contribuit la schimbarea mentalitatii oamenilor. Este evident ca provocarile secolului 21 (evolutiile demografice, impactul schimbarilor climatice, impactul evolutiei tehnologice/ revolutia industriala 4.0, reducerea decalajului PIB per capita la nivel global, etc) nu pot fi rezolvate cu solutii din secolul 20 – de genul bagatul batului prin gard, razboaie fierbinti si reci, samd.

      https://www.youtube.com/watch?v=vd7vUDrbkKo

      https://www.youtube.com/watch?v=SCGV1tNBoeU

      https://www.pwc.com/world2050

  3. Kurt spune:

    Istoria e istorie și atât. Trecutul e trecut și atât.

    Eliberarea 1989 din dictatură (de fapt 1939-1989 deci 50 de ani) a dezlănțuit spiritul civic, nu mai poate fi asuprit, nu mai poate fi eliminat. Aderarea 2007 cu întârziere la UE are cauze interne. Prezentarea detaliată a autorului mi se pare foarte importantă în momentul Președinției românești UE 2019.

    …”… Proiectul Statele Unite ale Europei nu a trezit foarte mult entuziasm în România interbelică, dar vorbim la acel moment despre un stat tânăr, care nu reușise nici pe departe să gestioneze mica sa integrare, a regiunilor istorice întoarse în patria națiunii prin demantelarea unor imperii vecine și a îmbogățirii cu largi minorități de etnie maghiară, germană,…”…

    Perioadele de tranziție în România 1859- 1878-1918-1939-1944-1989-2004- 2019 diferă foarte mult. Schimbările au fost substantiale, agresive (naționalismul legionar ortodox interbelic și orientarea din 1923 spre fascismul lui Benito Mussolini) și de multe ori violente (naționalcomunismul ceaușist), brutale. Societatea civică a suferit din cauze „politice”, a fost deformată (Legea Românizare 1941, expropierea, deportarea și eliminarea evreilor) și amputată cu violentă (vânzarea cetățenilor evrei, sași, șvabi, etc. pentru Dolari în Națiunea ceaușistă) și sălbăticie. Cât timp mai e necesar pentru ca locuitorii țării să manifeste acea încredere în destinul lor de care e nevoie pentru a depăși „decalajul istoric” față de vest? Sentimentul apartenenței ….

    …”… sub presiunea realităților globale, țările avansate ale Uniunii resimt nevoia acută a unui nou efort de accelerare pentru competitivitate, ceea ce implicit înseamnă că nu au timp să aștepte după partenerii nehotărâți sau neinteresați să își multiplice efortul de a deveni mai competitive. Această realitate înseamnă o problemă imensă pentru ezitanta României. Dar dacă ne decuplăm, viitorul înseamnă nu doar că nu vom avansa, ci că vom merge înapoi, spre subdezvoltare…”…

    E deja prea târziu? Scindarea de la Bartislava 2016 a separat estul (Vișegrad) de vestul Uniunii. Au învins din nou „izolaționiștii naționaliști” (Tăriceanu: fiecare în ograda sa) în România? Brain drain, emigrarea a sute de mii de locuitori fiecare an în vest nu dă de gândit clasei politice de azi? Prezentarea autorului reușește să trezească spiritele civice interesate de soarta țării? Unioniștii PRO-UE din țară …..

    …”.. comportamentul politicienilor actualei puteri, care au trecut direct în extrema reprezentantă de curentul suveranist pan-european, care postulează o retorică pronunțat naționalistă și un viitor cu o Europă fragmentată… „…..

    Nu știm cum vor arăta fracțiunile politice în Parlamentul UE.27 în vară, nu știm cine va conduce Comisia UE (Frans Timmermans, Magrethe Vestager, M. Weber, etc) în toamnă.

    La Sibiu în Mai 2019 România se va prezenta Europei și lumii intregi. Cu ce fel de Parlament românesc, cu care guvern la București?

  4. neamtu tiganu spune:

    orice idee geniala poate fi distrusa de detalii. Cam asa e si cu Europa, e ca un avion care se taraste la sol deoarece in Cockpit unu trage intr-o parte, altul in alta, levierele sunt gripate, ventilele sunt montate invers, lipsesc nituri, suruburile sunt inlocuite cu sirme.
    Europa de azi nu are nevoie de vizionari, ci de meseriasi care sa fie in stare sa puna la punct sistemele.

    P.S Sa pui citate din Churchill alaturi de Basescu denota umor englezesc de Dimbovita.

  5. Lucifer spune:

    Să recunoaştem cinstit, România nu era pregătită civilizaţional şi cultural pentru această integrare bruscă în Europa. Nici măcar elitele culturale (de cele politice nici nu mai vorbesc!) nu puteau pre-viziona complexitatea acestei “integrări”. Care nici nu putea fi o integrare civilizaţională şi culturală, decât parţial economică şi politică. Iar societatea/ poporul a crezut că asta înseamnă doar avantajele economice, respectiv bunăstarea privită prin strălucirea sclipiciului occidental. “Vrem o ţară ca afară” asta însemna: bunăstare, la noi un fel de kitsch de tip manea.
    Pe de altă parte, nici UE nu a fost prea cinstită. Vestul european a fost cel mai câştigat din căderea comunismului, a acaparat repede-repede ce era mai bun din economiile fost comuniste, mai ales resursele energetice, băncile şi forţa de muncă calificată.
    Acum se vrea o nouă/altă Europă, numai că, deşi tezele unei noi uniuni europene sunt corecte (mai ales în condiţiile globalismului), cetăţenii eurosceptici şi naţionalişti sunt din ce în ce mai mulţi. Autorul arată fracturile din Europa pe linia Nord-Sud dar şi Est-Vest. Propunerea germano-franceză a unui Imperiu European oripilează tot mai multe ţări şi popoare.
    Cred că, deocamdată, o uniune europeană “tare”, de forma Statelor Unite Europene NU SE POATE FACE. De ce? Nimeni în Europa nu are încredere în nimeni, mai ales după eşecul actualei UE. Iar un Imperiu European condus de Germania şi Franţa produce, da, FRICĂ. Stafiile istoriei mai chinuie sufletele popoarelor europene.

    • Florin L. spune:

      1. Re: “Iar un Imperiu European condus de Germania şi Franţa produce, da, FRICĂ.”

      Despre ce imperiu vorbiti domnilor? O piata unica la care membrii adera de buna voie prin semnarea tratatelor, isi trimit europarlamentarii si reprezentantii (alesi) in Consiliu cu drept de veto? O piata unica in care domneste democratia, statul de drept, cele 4 libertati, respectarea drepturilor omului (respectarea demnitatii indiferent de origine, gen, sanse egale, etc) solidaritate si coeziune? Ce minunat era daca europenii isi construiau un astfel de imperiu in urma cu 200 de ani (evitam catastrofele celor doua razboaie mondiale cu zeci de milioane de morti).
      _____

      2. Re: “Stafiile istoriei mai chinuie sufletele popoarelor europene”.

      Da, este timpul sa umplem stadioanle si bulevardele din capitalele Europei Centrale si de Est cu milioanele de tineri (sa la ungem un pic sufletele chinuite de manipularile astea ieftine cu exploatarea fricii si stafiile trecutului). Chiar se lucreaza la reinoirea imnului (feat. united states of love) si de data aceasta “miscarea” va incepe tocmai la Varsovia. Ia sa vedem fetzele vrajitorilor eurofobi cand milioane de tineri (din toate colturile tarii) vor iesi ani la rand sa defileze pe bulevardele orasului.
      https://www.youtube.com/watch?v=T4gSoN8s3ew
      https://www.youtube.com/watch?v=jIkuUsrZJU4

  6. victor L spune:

    Statele Unite ale Europei! frumos vis.
    Pentru ca daca dupa dezastrul lasat de al Doilea Mondial o asemenea realizarea parea singura solutie de pace, in situatia de azi realizarea pare tot mai imposibila.
    Si conform ziselor ca “nu se vgorbeste de funie in casa spinzuratului”, asa nu vrem sa vedem ca prea marea apropiere a Germaniei de Rusia nu favorizeaza formarea Statelor Unite ale Europei
    Churchill vorbea de SUE fara Marea Britanie, caci statele europene continentale au fost la originea celor doua catastrofe din prima jumatate a secolului XX.
    Revenind la apropierea Germaniei de Rusia, memoria tarilor est europene inca mai spune ceva. Si nu trebuie neglijat.
    Cetateanul european?
    Ma tem ca e greu de realizat (parere personala: imposibil).

    • Kurt spune:

      UE nu va fi niciodată un „imperiu“.

      UE.27 nu poate fi condusă numai de Franta &Germania. Unanimitate de voturi e realitate, deci nu poate fi vorba de un „motor“ franco- german cum propagă E.Macron/Franta 2019 la Aachen destul de tare. Malta are aceaşi pondere ca Franţa, Cipru ca RFG (veto). Un rol de leader cum pretinde E. Macron/Franţa e mai mult retorică excelentă franceză la Sorbonna 2017 decât realitate politică 2019. Nu văd un leader UE acceptat de toţi.

      Prefer o Uniune UE.27 integrată ca Piaţă Comună (Common Market britanic), Uniune Vamală, libera circulaţie a mărfurilor, investiţilor, a persoanelor, fără prea multe “măruntişuri” care se pot face “naţional”. Tinerii din ţară au un drept la un trai mai bun! Susţin aderarea Moldovei etc.

      Nu mai e timp ca UE.27 să devină “imperiu”. UE e un “vierme militar”, nu are scut nuclear propriu (Paris nu împarte comanda la force de frappe nuclear).

      RFG-Rusia? Ruşii au părăsit 1994 RDG, au retras armata târziu! Relaţiile comerciale da, relaţii politice în ONU. Cred că “Westbindung” /NATO/SUA de la Adenauer/CDU- la A. Merkel/CDU e realitate, mai puţin speculaţia cu Putin/A.Merkel. RFG nu pune niciodată toate ouăle politice, militare, într-un cuib, nici în UE.27 nici în NATO/SUA (mai greu azi). Dificil cu “stânga” (SPD, Linke) care caută “înţelegere” în mai toate cu Moscova (cheia pentru Wiedervereinigung 1989 era la Moscova şi la Washington, nu era la Paris şi Londra). Griji? Prejudecăţi? Speculaţii?? Din toate ceva?

      “Echilibrul spaimei” care a apărut după ce URSS a obtinut rachete cu bombe atomice, deci de peste 60 de ani, nu s-a schimbat. Zborul de rachete de 20 minute e acelaşi ca acum 60 de ani.
      Lumea multipolară lăudată de E. Macron la ONU e mai nesigură (India, Pakistan, Coreea de Nord, etc) decât “razboiul rece” între SUA/NATO şi URSS/Blocul de la Varşovia?

      • Florin L. spune:

        Re Prefer o Uniune UE.27 integrată ca Piaţă Comună (Common Market britanic), Uniune Vamală, libera circulaţie a mărfurilor, investiţilor, a persoanelor, fără prea multe “măruntişuri” care se pot face “naţional”.
        ______

        Actualmente nu exista un Common Market Britanic (sau exista o piata unica intre UK, Nigeria, Tonga, Bangladesh, Botswana, Australia, Ghana, India, Canada, Zimbawe, Noua Zeelenada, Sri Lanka, Tanganika, Pakistan, Nauru si nu am auzit eu?) Piata unica din UE, i.e. circulatia libera si nelimitata a marfurilor, a capitalurilor, a serviciilor si a oamenilor este “unica” in adevaratul sens al cuvantului si nu poate functiona fara reglementari /standarde comune. Nu cred ca esti dispus sa mananci carne cu trichinoza, cartofi cu cantitati imense de azot (care te umfla la fatza), carnati cu conservanti cancerinogeni, sau sa porti haine vopsite cu vopsele ieftine (din alea care contin metale grele) samd. Este vorba despre sanatatea si siguranta consumatorilor. Sau cum poate functiona o Uniune Vamala fara reglementari (asa pe incredere… lasa ca vecinul stie el ce face?). Sau crezi ca bugetul UE /fondurile UE pot fi administrate fara reglementari? Ar functiona oare Schengen-ul sau Uniunea Pietelor de Capital fara reglementari? Aratati cu degetul (asa, de moca) la asa zisa “birocratie” de la Bruxelles. Vrem un Commonwealth of European Nations – infiintam si noi un “secreteriat” la Bruxelles si ne intalnim odata pe an sa discutam despre problemele lumii. Si cam atat https://de.wikipedia.org/wiki/Commonwealth_of_Nations#Mitglieder

      • JB spune:

        @Kurt
        Common market-ul britanic este o minciună ambalată enunțuri privind: libertatea, suveranitatea, specificitatea, etc. In realitate, un teoretic common market . Poate suna bine, dar e asezonat de un hățiș de excepții care anulează cea mai mare parte a principiilor.
        Citiți despre istoria EFTA/AELS (creație britanică) și o să înțelegeți f.bine.
        De ce credeți ca NL, DE, BE, etc nu aderă la o astfel de idee?!?

        • Kurt spune:

          Criza viitoare bate la usă?

          Va fi o criză a „datoriilor de stat (Italia 131 % BIP, Grecia 173 % BIP, Franta 93 % BIP, etc). Atunci vom vedea ce ramâne din Euroland. Băncile din RFG (Deutsche Bank, Commerzbank) ar trebui de fapt lichidate, ca multe altele (to big to fail?) în UE.27. Nu se va face. Banii contribualilor vor „salva” din nou bănci prea mari (Systemrelevant a spus Cancelara A. Merkel 2008, una din geșelile ei grave) la criza mare care se arată la orizont. Dobânzile zero de la BCE Frankfurt au creat la unii impresia că balaurul „inflașia galopantă” a murit. Nu e așa, balaurul doarme și se va trezi în Euroland/UE.27.
          Cu care efecte? … NE.exit? Olanda e prima care refuză salvarea Italiei de la un faliment financiar. Italia e prea mare pentru a fi salvată …..

          • Florin L. spune:

            @Kurt

            Deutsche si Commerzbank vor fuziona in curand , sau probabil Commerz + Unicredit si Deustche+banci franceze. Fuziunea burselor va urma logica Uniunii Pietelor de capital (noi impulsuri si sinergii vor fi create).

            Desigur, datoriile externe excesive reprezinta un pericol; exista insa “masuri” pentru reducerea lor. Reformele mult asteptate in sudul Europei (liberalizarea pietei muncii, reducerea economiei subterane, investitii in cresterea competitivitatii, disciplina bugetara, etc) in combinatie cu Uniunea Pietelor de capital vor da roade! Mai jos putina literatura.

            https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-04-03/ecb-contenders-join-forces-to-push-european-market-integration

            https://www.imf.org/en/News/Articles/2019/03/28/sp032819-the-euro-area-creating-a-stronger-economic-ecosystem

            https://www.imf.org/en/News/Articles/2019/02/14/sp021419-a-commitment-to-shared-prosperity-the-next-chapter-of-unity-in-europe

          • JB spune:

            @Kurt
            D-le Kurt, aș fi de acord cu dvs dacă……am trăi într-o lume normală a chivernisirii pricepute, al cumpătării, al cheltuirii judicioase si mai ales a Economiei sociale de piata. Dar nu (mai) suntem acolo. Cum bine remarcați, chiar și marile bănci germane sunt in big troubles in caz că profețiile unui cataclism financiar se vor adeveri.
            NL, DE , AU, etc au reticente in a salva IT&co care nu aduc ordine in afacerile interne. Sunt de înțeles. Dar……cum procedăm cu băncile olandeze, germane, austriece, spaniole care vor fi in pericol de faliment in caz de faliment al IT&co?!?? Rețineți, problema nu ar fi atât falimentul băncilor ci mai ales faptul că locul marilor bănci europene va fi luat de cele americane, dacă nu vor fi și ele in faliment….. Scoaterea de pe piață a băncilor europene și eventuala înlocuire cu cele americane înseamnă instaurarea unei hemoragii financiare permanente prin extragere de capital/resurse europene. La care se adaugă teribila sensibilitate a chestiunii reglementării respectivului sector deoarece, cumva, beneficiază de protecția strategică a US. Vezi cazul de astăzi al GAFAM (google, amazon &co) si ezitările teribile ale membrelor UE in a reglementa, la nivel european, povestea scandaloasă a neplății taxelor…..
            Probleme de mare complexitate, mai ales in lipsa autonomiei strategice europene….. Subiecte ptr. reflecție….
            Din cauză că unii fug ca dracu’ de tămâie de SUE e dificil de adus disciplina financiară reală și armonizarea fiscală necesară.
            Există un fenomen de contagiune f.greu de gestionat. Din US&UK vin teoriile dezvoltării prin îndatorare, cele ale profitului imediat și speculativ, ale consumerismului accelerat, etc. Chiar dacă state precum NL, DE, AU &co văd aceste abordări drept niște erezii ele au priză la țări care trăiesc cu impresia că lucrurile durabile se fac over night. Nimeni nu are răbdare !!! Vor right now!!! Exemplul nordic (săsesc) nu e atractiv, nu e flamboaiant, nu produce regi ai speculației si îmbogățiri fabuloase.
            Dar cum să funcționeze disciplina financiară când salvarea stă in niște bits/bytes some numbers in calculatoare…. E complicat. Când printr-o apăsare de buton FED a alocat 800 miliarde într-o zi…. Exemplele proaste se răspândesc ca gripa, dar sunt mult mai persistente.

            Totuși eu nu aș fi așa pesimist ca dvs. N-am argumente. E doar o intuiție care s-ar putea să mă înșele.

            • Kurt spune:

              @JB
              Problema inflației galopante e mai mult German Angst? Sau vor fi din nou banii contribualilor care salvează băncile (Suedia a expropiat- a cumpărat cu un Dolar băncile suedeze în faliment- verstaatlicht- a stabilizat băncile suedeze în câtiva ani- le-a privatizat din nou cu câștig pentru stat). Nu am încredere în coaliția de la Berlin CDU/SPD care vorbește acum în public de Bankenunion în ZE având în vedere că cele doua bănci mari din RFG (Deutsche Bank, Commerzbank) sunt în stare dezastruoasă. Uniunea băncilor falimentare să fie soluția de refondare ZE? Inseamnă că BCE/Frankfurt continuă și după înlocuirea lui Draghi în toamnă actuala porcărie cu “cumpărarea de timp”, cu cumpărarea de titluri de stat (Italia, etc) fără nici o înbunătățire în Italia, Grecia etc.

              Băncile italiene, grecești sunt de fapt în pragul falimentului, în stare gravă sunt băncile mari în Franța și RFG (are Kreissparkassen, Raiffeisenbanken, o multime de bănci foarte mici, sănătoase). Mai puțin în Olanda, Elveția.

              Datoriile de stat sunt problema băncilor italiene care dețin titlurile datorii de stat. Japonia a cumpărat propriile titluri de stat (la fel 40% în Italia) și nu a reușit în 20 de ani să scape de problema dobânzilor zero (Japonia nu s-a sărăcit…). D.Trump cere dobânzi aproape de zero , deci “bani din helicopter”.
              Sunt două tradiții foarte diferite în ZE: Franta &Italia preferă monedă moale și devalorizare permanentă. RFG, Olanda, Austria nu acceptă devalorizare permanentă.

              Problema sunt datorille de stat: Italia 131%, Grecia 173 %, Franța 93%, RFG spre 60 %.
              Globalizarea nu ține cont de stagnarea de mult timp în Italia (șomaj mare la tineri), de problemele interne franceze. UE a fost un gigant economic. Mai e așa?

    • JB spune:

      Măi victor L ai o interpretare pur personală a cauzelor WW1&2.
      UK a fost exact in miezul negocierilor, discuțiilor și PROBLEMELOR. Inconturnabilă !!!
      Iar Churchill e unul dintre cei care prefera conflictul unei păci negociate. Si nu mă refer atât la WW2 cât la WW1. Era considerat un war hawk, dar cu o poziție f.schimbatoare.
      Butadele lui pot fi citate cu ușurință in orice direcție. Aici, dl.Felea contextualizează f.corect și introduce bemolul/nuanța necesară cu privire la entuziasmul pro-european al lui Churchill.
      Eu aș mai putea adăuga că Jean Monnet relatează despre opoziția îndârjită a lui Churchill, dusă in Consiliul Europei, împotriva proiectului CECE/CEE devenit ulterior CE/UE. Volte caracteristice unui politician legat strâns de evoluția UK de la un mare imperiu la o insulă stat-client al US….

      • victor L spune:

        “Mai” @ JB-lule,
        interpretarea mea este cea oficiala, a faptelor, nu a legendelor ca Churchill ne-a vindut scriind pe un servetel. Noi declarasem razboi SUA si UK.
        Fara eforturile lui Churchill, acum strigai “Heil Hitler”. Si erai deja “cetatean european”. Intr-un Reich pentru 1.000 de ani.
        Daca nu iti cunosti trecutul ori il neglijezi, risti sa…

        • JB spune:

          @victor L
          Și dacă e oficială înseamnă că e și adevărată?!? Nu ai trăit destui ani de istorie “adevărată” a Ro., PCR, a clasei muncitoare, de epopee eroică 2050 ani de la primul stat centralizat, etc?!?

          Ha, povestea șervețelului e poate cea mai puțin criticabilă poveste care i se poate imputa…… Dar să nu ne ingrijoram e o lista foarte lungă.

  7. andreea spune:

    Hmmmm…
    Nu stiam ca nu am adaptat constitutia la tratatul de aderare. Sau ca o puteam face inca din perioada pre aderare…

  8. euNuke spune:

    Noi teze fabricate in cooperativele de naratiuni ce ar explica pasamite ‘esecul’ integrarii Romaniei in entitate pseudostatala UE:
    1] cica politicienii nu au facut totul
    2] cica nu am fi adaptat Constitutia noastra la tratatul Constitutional European

    Dar, in realitate si politicienii si legile s’au dat peste cap ca sa fie pe placul Uniunii. Asa ca Nastase a organizat referendum pentru revizuirea Constitutiei si, calare pe valul popular de simpatie pentru UE, a obtinut cu 89% urmatoarele:
    “art 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au PRIORITATE faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

    (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.”

    Daca intrebi vreun chibit d’asta eurofil ce intelege el prin ‘adaptarea Constitutiei’ fac pariu nu e in stare sa indice macar un singur articol din Constitutie care n’ar corespunde legislatiei europene si datorita caruia ne merge noua prost.

    Si ne merge prost, evident chiar si pentru eurofilii patetici: ne fuge pamantul, cu tot cu oameni, de sub picioare. Tara nu dispare deocamdata, dar poporul se duce. Tara ar fi trebuit sa se transforme intr’un soi de judet european prosper, dar nu se intampla asta pentru ca 1] Centrala UE e incapabila sa integreze iar 2] tovarasii bastinasi nu sunt capabili sa cheltuiasca banii europeni [notoriile fonduri europene, adica bani extrasi de la cetatenii europeni pentru alimentarea mecanismelor socialiste de redistribuire a avutiei natiunilor]. Filierele coruptiei traditionale ar fi trebuit sa’i ajute pe politicieni sa toace mai rapid fondurile, dar uite ca nici macar corupti iscusiti nu mai avem [spre deosebire de Ungaria unde clanurile lui Orban rontaie de zor banii europeni]. Asa se face ca pe la periferii foarte putin sange european a mai intrat in economie, Moldova, Baraganul, Harcovul fiind probabil cele mai afectate zone, de unde si exodul masiv si deziluzia populatiei locale vizavi de UE; lor le merge mai prost de cand am aderat la Uniune, ca vad cum le’au disparut copchii din batatura, ca veniturile nu au crescut la fel ca preturile si ca infrastructura e aceeasi daca nu chiar mai proasta ca in 2007.

    De ce e Centrala UE incapabila, la nivel structural, sa integreze? Pentru ca e prin definitie o medie politica ce nu’si poate schita propria cale de urmat, darmite sa orienteze pe altii. Daca Centrala UE da de o raspantie in loc sa o ia in stanga sau in dreapta, se va apuca sa racaie pamantul si sa se tarasca printre maracini urlind victorios ‘Tot inainte, tovarasi!’ Guvernul Uniunii functioneaza ca o mareata alianta de partide care in statele membre sunt pe pozitii antagonice, de aceea pe chestiuni majore Comisia se blocheaza si ori amana luarea unei decizii, ori cere ajutorul unui prieten/frate mai mare [care se intampla sa fie tot un stat membru], ori ingroapa chestiunea. Vad ca lumea noastra buna nu vrea sa inteleaga ca un guvern democratic nu poate functiona ca o oglinda a societatii in care toate partidele/curentele politice sa fie reprezentate, ca un executiv nu poate avea mai multe capete, ca in chestiunile esentiale cineva trebuie sa distinga in cele din urma intre alb si negru. Asa se explica de ce in ultima vreme propaganda UE se izbeste de si arata cu degetul spre ‘extremism’; practic orice cale ce ar trebui urmata e o forma de extremism; orice optiune ferma e ‘extremism’; iar ultimul ceas in care mai pot fi luate deciziile grele se apropie caci disensiunile au atins nivelul conflictului ireconciliabil, iar activistii UE au inceput sa acuze tot mai frecvent popoarele ca voteaza ‘extremisti’, or, in conditiile astea nu te mai poti astepta ca popoarele sa te iubeasca si sa’si doreasca latul ‘bland’ al puterii tale [bland, dar dispretuitor, ca o bunicuta urbana ultraeducata ce'si descopera nepoteii natarai crescuti pe coclauri, fara wc in casa, de un fiu rebel cu aspiratii reduse]; cu fiecare scuipat pe care cetatenii il primesc in cap de la ‘luminatii’ progresisti europeni pentru convingerile/optiunile lor ‘extremiste’, ‘rasiste’, ‘xenofobe’ se casca si mai dihai prapastia dintre cetateni si elitele europene iar sansele Uniunii de a rezista/consolida scad vertiginos. Sa ne intristam oare?

    • Cristian Felea spune:

      @euNuke
      De ce vă pierdeți timpul dacă rămâneți într-o zonă speculativ-ermetica? Zău dacă vă înțeleg.
      Dar gusturile nu se discută, așa că vă mulțumesc pentru comentariu.

      • JB spune:

        Excelent spus, d-le Felea.
        Sentențios speculativ-ermetică…….

      • euNuke spune:

        Daca textul meu a gasit macar 2 cititori inteligenti -insusi autorul si JB- se cheama ca mi’am folosit timpul cu folos, asa ca nu’mi ramane decat sa va multumesc ca publicati si opiniile ce difera aproape radical de ale dumneavoastra.

        ps: comentariul meu nu e chiar ermetic din moment ce poate fi combatut, caci eu insumi i’am descoperit 2-3 hibe imediat ce l’am publicat.

        • Hantzy spune:

          Deh, euNuke! Nu toate hibele sunt aceleași pentru toți. Să fie asta vreuna dintre ele?! “De ce e Centrala UE incapabila, la nivel structural, sa integreze?” Ca eurosceptic consacrat, bănuiesc că intenția era de a face o paralelă cu nomenclatorul bolșevic, accentuând pe “centrală”. Dar imediat, chiar în aceeași construcție lexicala, centrala respectivă se dovedește a fi una “incapabilă să integreze”. Este deci o construcție fără pretențiile dictatoriale ale centralelor roșii postbelice, ci una văzută ca un stadiu intermediar spre SUE. Să fie doar o scăpare sau poate chiar un hint binevoitor din partea dumneavoastră?! Vreau să sper că e a doua variantă.
          Da, e dificil de ales direcția la răspântii, vă dau dreptate. Dar răspundeți-mi la o singură întrebare: ce culoare politică ar trebui să aibă primul guvern european, în condițiile în care fiecare stat membru își alege, separat de procedura “centrală”, propria administrație? Singura bază comună a celor două direcții sunt drepturile fundamentale ale omului și statul de drept. UE se rezumă doar la prezervarea acestor aspecte, fără coloratură politică. Înțeleg acum că face prea puțin. Și vă dau din nou dreptate! Dar pentru a limita puterile unui guvern propriu în favoarea unuia unional, nu sunt oare necesare alte modificări constituționale?! Ar trebui ele impuse de la Bruxelles sau nu?!
          Există o lungă listă de mantre, ce revin obsesiv în comentariile euroscepticilor și eurofobilor: neaveniți, birocrați, elitiști fără contact cu realitatea, incompetenți, șamd. Dar, simultan, sunt amintite referendumurile din Franța și Olanda, ca limite ale amestecului unional în viața cetățenilor fiecărui stat. Păi una o exclude pe cealaltă, dacă nu cumva dorința de a căuta noduri în papura uniunii e prea puternică, pentru a se mai împiedica de astfel de detalii.

          • Harald spune:

            @Hantzy – există exemplul federației americane, care funcționează de peste 200 de ani. Nu contează ce culoare are guvernul fiecărui stat, guvernul federal este rezultatul unor alegeri federale, total diferite de orice alegeri statale.

            ”Guvernul” UE nu este rezultatul nici unor alegeri. Ai votat tu vreodată pentru Juncker sau împotriva lui Juncker ?!

            • Hantzy spune:

              SUA este deja modelul pe care l-am propus în vederea SUE. Nu e însă necesar să merg atât de departe, când am la mine acasă un exemplu mai la îndemână: landurile germane au propria administrație (Regierung) și chiar propriul parlament (Landtag). Totuși sunt niște limite peste care, cel puțin deocamdată, în Europa nu se poate trece. De exemplu, care ar fi relația dintre monarhia constituțională a Spaniei sau a Suediei și o președinție pan-europeana?

              Integrarea europeana nu e posibilă peste noapte. Comisia europeana, deși se dorește a fi un organism asimilat unui guvern european, nu are la îndemână pârghiile specifice ale unui executiv. În fiecare stat membru guvernele mandatate de parlamentele naționale fac și desfac toate ploile. Și, din câte știu, în niciun stat european nu își alege prin vot direct șeful guvernului. L-au votat britanicii pe Churchill premier? De ce ar trebui atunci ca europenii să îl voteze pe Juncker? Candidatul cărui partid în România ar trebui el să fie? Sau Dancila a fost votată de alegători? Guvernul condus de această persoană le influențează românilor traiul incomparabil mai mult decât comisua condusă de Juncker.

            • Harald spune:

              @Hantzy – bun argument, dacă n-a votat-o nimeni pe Dăncilă, înseamnă nu trebuie votat nici Juncker :) Chiar se justifică prin modelul bucureștean, procedurile de la Bruxelles deficitare în materie de democrație.

              Dar exemplul cu landurile germane e foarte potrivit, în ambele sensuri: atât ca model de federalizare, cât și ca ilustrare a ipocriziei germane: pe plan intern se adoptă soluția corectă, dar la nivel euroipean lasă că hotărăște Merkel cine să fie șeful Comisiei.

            • Hantzy spune:

              Harald, fals, fals, fals!
              Înainte de Dancila scrisesem: “niciun stat european nu își alege prin vot direct șeful guvernului. L-au votat britanicii pe Churchill premier?”
              Despre “ipocrizia” Germaniei: procedura internă de investire a guvernului federal în Germania este similară celei europene, iar organizarea legislativă a federației este asemănătoare celei a UE.
              Merkel nu a ales cine să fie președintele comisiei europene. El a fost votat de către consiliul european, în care Merkel nu are decât un singur vot din 29.

          • euNuke spune:

            Ati pus prea multe intrebari/chestiuni pe tapet sa ca va pot raspunde intr’un singur comentariu. Aleg cateva:
            “Ca eurosceptic consacrat, bănuiesc că intenția era de a face o paralelă cu nomenclatorul bolșevic, accentuând pe “centrală”.”

            Mai degraba era o trimitere catre ‘centralismul democratic’ pre-sovietic, leninist, nu era vorba de birocrati, ci de metoda politica de lucru. ‘Centrala’ o mentionez frecvent tocmai pentru ca, in opinia mea, este o structura de inspiratie leninista. Dar nu functioneaza cum si’ar fi dorit creatorii. E prea blanda, nu are un aparat represiv pe care sa se sprijine. Despre nomenklator: nu e vina mea ca inventatorii Uniunii au fost atat de nostalgici incat sa’i numeasca pe ministri komisari.

            “ce culoare politică ar trebui să aibă primul guvern european, în condițiile în care fiecare stat membru își alege, separat de procedura “centrală”, propria administrație?”
            Evident, e musai sa aiba un partid de dreapta, de preferinta conservator [chit ca eu sunt libertarian], pentru ca numai un astfel de grup ideologic poate pune bazele unei ‘natiuni’ si statalitati europene; stanga e prin definitie internationalista [chiar daca atunci cand ajung la guvernare multi dintre socialisti devin si nationalisti], are o pozitie/mentalitate ce saboteaza statalitatea fiind impotriva ideii de granita, impotriva ‘privilegiilor’ cetatenesti [ei cred ca drepturile omului sunt pentru toata lumea], impotriva religiilor si traditiilor autohtone [adica impotriva liantilor care sudeaza o natiune; si, atentie: o spun ca ateu], in favoarea preluarii altor traditii/cutume sau inventarii unora noi [procese ce fragmenteaza, iara nu unesc societatile]. In plus stanga nu poate consolida nimic, e tot timpul pusa pe reforme. UE are, in opinia mea, o singura sansa: sa se transforme urgent intr’o confederatie [cu autoritati locale puternice beneficiind de o proeminenta descentralizare si responsabilizare administrativ-financiara la nivel de Tratat UE] condusa din start de un partid/lider cu vocatie de intemeietor, obligatoriu crestin-democrat, cu o doctrina pronuntat anti-imigratie, anti-islam, anti-socialism; si este o sansa solida tocmai datorita greselilor si abuzurilor eurocratiei din ultima decada: in sfarsit e ceva ce uneste cetatenii Europei – perplexitatea in fata valului de imigranti din cele mai nasoale tari de pe Pamant invitati de niste politruci ramoliti in Europa [pe care au tratat'o astfel de parca ar fi fost sufrageria lor]. Daca e sa se intample asta -adica sa apara un astfel de Partid/Alianta de partide, e foarte probabil ca liderul providential sa rasara chiar din tabara considerata astazi eurosceptica. Acum intelegeti de ce sunt atacati din rasputeri ‘euroscepticii’ ‘sovini, ‘xenofobi’, ‘islamofobi’, ‘rasisti’, ‘iliberali’ si…mult prea ‘unilaterali’ pentru gustul ‘democratilor’ din Centrala.

            • Hantzy spune:

              Împotriva opiniilor personale nu pot argumenta. Caracterul leninist al centralei e însă incompatibil cu incapacitatea sa de a impune o anume politică administrațiilor naționale.

              Personal nu văd UE decât ca o etapă intermediară, un fel de costum care tocmai este croit, căruia ii lipsesc reverele, brăcinarii sunt fără nasturi, iar mânecile abia prinse în bolduri. Evident, trebuie chiar și așa luat la purtat, dar a aștepta de la el să îndeplinească toate atribuțiile unuia definitivat este prea mult.
              Chiar dacă achiesez opțiunii de dreapta, nu îmi închipui cum ar putea fi ea impusă statelor membre UE. Este opțiunea asta atât de legitimă încât să fie inclusă într-o constituție pan-europeană și impusă statelor membre în lipsa unui vot? Cum rămâne atunci cu clamatul principiu al “alegerilor totale”?
              Nu sunt în totalitate de acord cu viziunea dumneavoastră despre stânga – dreapta. Pare că dreapta ar fi un regim al stagnării într-o lume tot mai dinamică, în vreme ce stânga ar fi actuatorul dinamismului ei. În realitate, am senzația unei migrații spre centru a ambelor direcții, diferențele dintre ele fiind limitate la detalii. Structura piramidală a societății a fost acceptată și de stângiști, chiar dacă înălțimea piramidei se dorește a fi cât mai mică, iar nevoia de comunitate și întrajutorare care, alături de individualitate, ne-au desăvârșit evoluția sapiențială, nu mai este străină celor de dreapta, chiar dacă acordăm prioritate creării resurselor necesare, așa cum este și firesc.
              Nu cred că va fi posibilă creerea unui stat european pe baza fricii care, cică, unește. Și nici pe baza miturilor cum că politruci ramoliti ar fi invitat imigranți din “cele mai nasoale țări” în sufrageria europeană. Personal, nu am cunoștință de vreo astfel de invitație. De aceea nu cred nici în lideri charismatici, nici în revoluții de dreapta. Dar cred că, încetul cu încetul, societatea va accepta ideea unei Federații europene și a unui Parlament European, membrii acestuia fiind aleși pe baza unui algoritm electoral unic dintre candidații unor partide europene. Încă nu suntem acolo, dar este evident deja că asta e soluția pentru problemele tuturor.

            • Florin L. spune:

              @euNuke

              1) In primul rand, creezi confuzii (din rea credinta?) intre “socialism” si “economia sociala de piata” moderna cunoscuta si sub numele de Third Way. Etichetarea centristilor social-democrati, crestin-democrati si liberali (forme de guvernamant promovate atat in vestul continentului cat si in SUA) in leninisti si in marxisti se incadreaza la categoria “loviturilor sub centura” (o atitudine agresiva intalnita de obicei la extremistii frustrati de dreapta si de sanga).
              https://dexonline.ro/definitie/socialism
              https://en.wikipedia.org/wiki/Third_Way

              2) Ma opresc mai jos doar la cateva din mentiunile dvs domnule paleolibertarian (redneck?) sau cum va numiti https://en.wikipedia.org/wiki/Paleolibertarianism

              a) Privilegii. In UE, autohtonii se bucura de privilegiul dreptului de vot (fiti asa de amabil si insirati lista priviligiilor la care le duceti lipsa).

              b) Granite pazite. In interiorul UE /Schengen, gardurile nu sunt necesare din moment ce aixi domnesc valori precum cele 4 libertati, democratia si statul de drept.

              c) Stat bazat pe valori gen mandrie nationala si traditii. Viata rurala si “traditiile” dispar in toate colturile lumii. Murray Rothbart si Rockwell au ignorat impactul evolutiei tehnologice asupra vietii sociale, iar scolarii lor (ignoranti si ei) nu vad padurea de copaci, i.e. megatrendul urbanizarii (vezi agricultura intensiva /mecanizata, urbanizarea, globalizarea, Netflix, Facebook, online shopping, revolutia industriala 4.0 etc). Astazi, peste 90% din tineret nu mai asculta muzica populara, arhitectura si porturile traditionale au devenit istorie (trendul este “smart-home”, cladirile brancovenesti, barock, victorian, etc apartin istoriei).

              d) Anti-migratie. Fiecare tara isi traseaza singura politicile migratiei (in functie de evolutia demografica, cerintele pe piata muncii, etc). In ceea ce priveste drepturile refugiatilor de razboi din shiti-holes (asa cum sunt descrise in tratatul de la Geneva) si acordul azilului /refugiului politc, normal ar fi ca acestea sa ramana neatinse in lumea libera “civilizata”.

              e) Anti-islam. Impotriva-islamului radicalizat spunem DA (fara concesii). Pornind insa de la premisa ca majoritatea musulmanilor sunt moderati, unii dintre ei poate chiar si atei (asa cum au fost si evreii la inceputul secolului trecut) nu putem fi deacord cu generalizarile islamofobe. Lasati tinerii musulmani sa se elibereze de sub jugul imamilor si al mulahilor radicali, e timpul sa gandeasca si ei liber, sa devina creativi, etc. Islamofobia si generalizarile promovate de rednecks si asa zisii “paleolibertarians” ii imping in bratele fundamentalistilor extremisti (si asta nu este in interesul nimanui, sau?)

              https://www.youtube.com/watch?v=ts2OtJLb0-Y

              https://www.youtube.com/watch?v=0-BNU1VpE5A

              https://www.youtube.com/watch?v=pvuIH8aWXmw

              https://www.youtube.com/watch?v=ulm4Gj406E8

              https://www.youtube.com/watch?v=RVdAMlZOJBY

  9. keiser_soze spune:

    Buna ziua, felicitari pentru acest articol, excelent!
    M-as bucura sa fie publicat si in engleza, as putea arata aceasta analiza colegilor mei straini. Multi dintre ei se dovedesc a fi usor naivi in ceea ce priveste realitatea.

  10. Constantin spune:

    „…univers de idei despre care […] nu prea mai auzim vorbindu-se în România…”

    Îndrăznesc să spun că se vorbește, chiar dacă nu auzim cu toții…Ceea ce nu avem sunt poziții oficiale cu privire la ideile respective. Nu există formațiuni politice (partide, ori de alt fel) care să-și asume o poziție clară în raport cu aceste idei. Și asta în primul rând pentru că formațiunile noastre politice au idei și principii mult prea flexibile, pentru a atrage cât mai mulți aderenți, iar partidele politice sunt mai degrabă grupuri de interese. Prin urmare, este nevoie de pledoarii care, eventual încep “pro domo sua” și continuă către “casa comună europeană”. Sau viceversa…

    Doar că asta este o dezbatere începută în România cel puțin din 1990…și nu neapărat în legătură cu apartenența României la spațiul occidental – prin vocație sau prin opțiune -, ori cu gustul coniacului Monnet, sau cu reglementări privitoare la lungimea castraveților…Acestea au fost cu adevărat pledoarii pro domo…Dar cu rolul de a manipula cetățenii în favoarea intereselor celor care le-au inițiat. Pentru “casele altora”…

    În realitate este vorba despre competitivitate și despre accesul la resurse.
    Churchill și Stalin, când au împărțit România, ori Ungaria șamd. nu l-au întrebat pe Huntington. Mă rog, avea mai puțin de 30 de ani pe-atunci…

    Memorabil este discursul (repetate și tot repetat) al d-lui I Iliescu din anii 1990: „de ce să ne grăbim cu reformele?…nu este nici o competiție!”. Ba da! Tocmai despre asta este vorba este o competiție acerbă, a naibii de crâncenă, între state! Iar dl I Iliescu știa bine asta.

    Ceea ce a urmărit I Iliescu prin întârzierea reformei a fost nu respectarea convingerilor sale marxiste, ci dorința de a da timp celor din rândul al doilea al Securității și PCR pentru a prelua o parte cât mai mare din averea publică (privatizarea pe 1 LEU, FPS știe!) și să devină ulterior investitorii, marii oameni de afaceri, care să dezvolte economia [și propriile averi] în condițiile concurențiale de piață.

  11. Constantin spune:

    De fapt n-avea cum să se întâmple așa ceva, din pricina hazardului moral. Banii furați nu au fost investiți în economia națională, ci cheltuiți aiurea. Asta ne-a dezamăgit și pe dl Iliescu și pe mine…Pentru că cei care au primit averi degeaba i-au învățat și pe copiii lor să facă același lucru, să ia pe degeaba. Iar cleptocrația inițiată de dl I Iliescu s-a consolidat în timp, inclusiv cu sprijin extern (a se vedea „oamenii de afaceri” sirieni, americani, israelieni șamd. cu care colaborează îndeaproape oligarhii noștri). Pentru că dl Iliescu nu s-a înșelat, economia de piață era singura care putea funcționa, iar cleptocrația avea nevoie de o economie funcțională, care să producă resurse pe care să le dreneze în proprietatea oligarhilor.

    Oricât de prost ar fi cineva…folosesc cuvântul „prost” cu sensul său primordial, etimologic, de „simplu”, înțelege că uniunea statală este mai puternică (economic, politic, militar etc., din orice punct de vedere, carevasăzică) decât fiecare stat în parte. Iar potențialul de dezvoltare în comunitatea socio-economică europeană este mai mare decât în afara ei. Și totuși, de ce există astăzi discursuri precum cel al d-lui I Ilescu din 1990, care spun că „nu este nicio competiție”?!

    Răspunsul este, de asemenea, simplu, adică la îndemâna oricărui „prost”, după cum am arătat. Este vorba despre bătălia pentru resurse, de data asta cele internaționale, uneori în plan diplomatic, alteori în plan informațional, sau mai tragic, militar. Numindu-le direct pe concurente, Rusia, ori China, sau mai de curând, după cum spunea dl Trump însuși, SUA, văd în Uniunea Europeană un competitor într-o bătălie acerbă pe resurse, care sunt limitate. Și fiecare dintre ele dorește ca celelalte competitoare să fie cât mai slabe. Nu-i nimic surpinzător…Nu-i nimic genial în asta…Se întâmplă de secole lucrurile astea, poate de milenii…Doar că evoluția mijloacelor de comunicare face ca lupta pentu resurse să capete azi forme inedite, uneori surprinzătoare (așa cum ne-a arătat Cambridge Analytica).

    După cum am mai spus, manipularea bine făcută [inclusiv în exploatarea „fricilor de tot felul și a ineterselor obscure”] este întotdeauna eficientă. Iar în privința înțelegerii modului în care funcționează „mișcările” contrare Europei, principiul “Follow the money” a rămas și va rămâne întotdeauna valabil.

    „Într-adevăr, oricât de informat ar fi electoratul, intențiile sale sunt aproape total dependente de onestitatea, buna credință și profesionalismul clasei politice.”

    Ei, în privința asta D Acemoglu și J Robinson au altă opinie, iar eu am găsit suficiente argumente ca să fiu de acord cu ei…Alcătuirea unei majorități parlementare care să modifice Constituția, a uneia care să conducă națiunea spre bunăstare, sau către eșuare, este exact opțiunea noastră! Fix a noastră!

    • Kurt spune:

      Égalité

      Am urmărit la arte TV/Paris de mulți ani emisiunea „28 minutes cu Elisabeth Quin” unde intelectualii francezi discută aproape zi de zi problemele Franței/Parisului, ale UE și ale lumii.
      Francezii, intelectualii francezi cred în Égalité. Francezii sunt convinși că o societate are nevoie de cât mai multă egalitate, contrar cu cea din UK&SUA unde inegalitatea e maximă.

      „Am ales modelul francez de stat” a spus Andrei Pleșu de repetate ori în spațiul public românesc. Modelul de stat centralizat francez și mentalitatea balcanică a budgetarilor?

      In momentul „istoric prielnic”, Președinția românească UE 2019, tinerii români părăsesc țara …. …..

      • Alexa spune:

        @Kurt Cred ca acordati cu foarte multa usurinta titlul de “intelectuali francezi” invitatilor emisiunii “28 minutes”. Barbara Hannigan este “une actrice qui chante”, Sami Frey este un realizator si actor, Françoise Cotta est ” avocate pénaliste”, Michaël Foessel, philosophe et professeur à l’École Polytechnique, belge Pierre Kroll célèbre caricaturiste belge , Naoto Kan- ancien Premier ministre japonais, David Grann journaliste américain, Peter Sloterdijk est un philosophe et essayiste allemand, Abd Al Malik, rappeur, écrivain et réalisateur, le banquier Georges Ugeux etc.

        Ma intreb ce ati inteles din aceasta emisiune, daca ati dedus ca toti invitatii sunt “intelectuali francezi”.

        • Kurt spune:

          @Alexa
          Pe Andre Glucksmann l-am văzut la o serată literară (fiul Raphael Glucksmann a creat “Place publique”, un partid ecologist de stânga). A. Finkielkraut a fost la arte TV 28 minutes. Aproape zilnic se emite emisiunea cu Elisabeth Quin, vin foarte mulți invitați (scriitori, artiști, actori, publiciști, cercetători, jurnaliști, deci meserii “intelectuale”). Pe Kamel Daoud (Oran Algeria/Cazul Meursault, o referire la Albert Camus L”Etranger) la-m văzut la o serată organizată de Institut Francais. Foarte mult despre Algeria la arte TV Paris …. Mai puțin despre UE și practic foarte puțin despre la est de Rin, nimic din estul Europei…..

          L”Exil D”Helene am citit în limba română (Hochzeit des Lichts- limba maternă/ Noces de Albert Camus). M-a impresionat acum 40 de ani, și mai mult acum m- a impresionat cea ce a scris Albert Camus despre Helenism/Grecia Antică și Europa secolului 20.

          • Alexa spune:

            @Kurt Sunteti foarte usor impresionabil si generalizati la fel de usor. Ati scris in primul comentariu:

            “Am urmărit la arte TV/Paris de mulți ani emisiunea „28 minutes cu Elisabeth Quin” unde intelectualii francezi discută aproape zi de zi problemele Franței/Parisului, ale UE și ale lumii.”

            ceea ce este fals. V-am dat numele celor care au fost invitati in ultimele luni la aceasta emisiune: sunt oameni de toate nationalitatile cu diverse preocupari. O avocata nu este “o intelectuala franceza”, nici o cantareata, nici un desenator belgian, nici un fost premier japonez etc etc.
            Deci nu ati avut cum sa vedeti la aceasta emisiune “intelectuali francezi care discuta in fiecare zi etc etc”, nici nu aveati cum sa trageti concluzia ca in Franta egalitaristul este cvasi-prezent in discursul intelectualilor.
            Este o concluzie superficiala si nimic mai mult.
            Din pacate multi isi imagineaza ca sunt capabili sa judece o tara si o societate prin prisma a catorva emisiuni, carti sau articole. Este complet fals.

  12. Stefan Nicolescu spune:

    UE nu esteacum, o uniune. Asa o “conducere” cum este Germania-Franta a UE, este o greseala pentru ca exista disensiuni si intre ele. S.U.E., Statele Unite ale Europei, inseamna reformarea si transformarea UE din toate punctele de vedere si din nefericire in UE nu sunt la conducerea UE nu sunt acei conducatorii care sa infaptuiasca aceasta reforma, aceasta transformare. Acesta, cred, ca a fost unul din motivele pentru care UK vrea sa paraseasca UE. UK a vazut ca nu are cu cine sa colaboreze in partea continentala a UE si atunci a ales raul ce mai mic dintre cele doua rele, a decis sa “exit” din UE. A fost silita intr-un fel sa aplice expresia ” to be or not to be” in UE ? Viitorul pentru UE este incert pentru ca nu se taie coada la pisica, luandu-se decizia de infiintare a SUE, cu tot ce insemna acest lucru. Si in lume avem destule modele care pot fi modificate, adaptate la situatia din tarile membre, inca, din UE.

    • Kurt spune:

      @Stefan Nicolescu
      Conservatorii da azi din UK nu acceptă o Uniune Politică UE (cu „socialiștii” francezi în special). La început Labour a fost contra aderării la UE. Brexit are cauze „engleze”(scoțienii sunt pentru UE).

      De acord, motorul franco-german e o piesă de muzeu, nu mai funcționează de loc. Un mini budget ZE se va accepta. Telul politic al lui E. Macron: apărarea intereselor europene spre exterior e un consens franco- german 2019 la Aachen. O „Federație Europeană” ca asociere a statelor „naționale „ (De Gaulle) este cerută de doamna M. Le Pen (deci azi nu mai vrea cu totul afăra din Euroland)/Rassamblement Nationale (interviu lung la TV francez).
      Noul PE Parlament European va arăta altfel decât cel de azi. Extremele stânga/dreapta/iliberalii din est nu mai acceptă vechiul „Aquis communautiare” (proiectul Constitution a eșuat 2005 la Paris/Stânga franceză și în Olanda). O generație mai târziu? Cu cine se asociază Bucureștiul 2019- 2023? România nu e în ZE, nu e în Schengen….

      • Alexa spune:

        @Kurt Ca sa vezi, o toanta ca Marine Le Pen este luata la “doamna” si unui presedinte inteligent ca Macron i se spune doar Macron….

        Inteleg ca va place superficilaitatea “duamnei” macron care in 2017 nu era capabila nici sa citeasca din dosarul pregatit de echipa.
        Probabil o considerati chiar o intelectuala pentru ca a reusit cu chiu cu vai (si relatiile tatalui sau) sa termine facultatea de drept.

        • Kurt spune:

          @Alexa
          Doamna Marine Le Pen /Rassamblement National ca preşedintele Franţei 2022 şi by by UE.27? Cu astfel de „jocuri” E. Macron a câştigat odată prezidenţialele. Va câştiga şi a doua oară 2022 cu acelaşi „joc politic”. Cu Salvini/Lega, PIS/Polonia, Fidesz/Ungaria, etc. UE.27 se mai descurcă. Cu M. Le Pen/Marine-Marion 2022 va fi altfel?

          • Alexa spune:

            @Kurt “Duamna” Marine Le Pen nu este decat o caricatura a politicii franceze, alaturi de alte cateva personaje la fel de toxice si reduse. Pana si taica-sau a trimis-o la plimbare, sunt la cutite de ani de zil iar cel care i-a fost alaturi ani de zile in FN Philippot ( vice-président du FN chargé de la stratégie et de la communication) a plecat si el din partid, satul de prostia ei. Ea incearca sa faca slalom intre principiile unui partid extremist si ce vrea societatea franceza, ajungand la niste compromisuri de tot rasul care denota amatorism cras.
            Se bazeaza pe ignoranta oamenilor si nimic mai mult. Macron si Le Pen nu au fost singurii candidati la presedintie, iar ea a pierdut pentru ca a facut o impresie jalnica. Cand nici macar nu esti capabila sa citesti dintr-un dosar, cand incurci nume si date, arunci aiurea cu fraze fara noima oamenii nu au decat o privire compatimitoare. Bineinteles, sunt oameni si oameni, dar nu spaima de a iesi din UE a pierdut-o ci propria ignoranta si minciunile cu care isi impaneaza discursurile agresive.
            Evident, o anumita categorie de oameni o gasesc inteligenta, asa cum trateaza de ” intelectuali francezi” diverse personaje de pe toate continentele mai mult sau mai putin inteligente.
            Si la noi unii o gasesc inteligenta pe duamna Veorica.

            • Kurt spune:

              @Alexa
              Toamna se numără bobocii.

              Michel Foessel filozof farncez/Decidive 1938 și Mohamed Kacimi scriitor algerian au fost la arte TV.

              REI WA: armonie frumoasă ca în Japonia?

            • Alexa spune:

              @Kurt Orice ati spune este evidenta slabiciunea dv pentru oameni oarecare pe care ii vedeti extraordinari si de o tendinta de a generaliza extrem de usor pornind de la cateva exemple. Nu imi dau seama daca e vorba de un sentiment de inferioritate sau doar de o superficialitate in a intelege ce inseamna calitate, dar comentariile dv abunda in asemenea afirmatii.

  13. Hantzy spune:

    SUE e un proiect indraznet, dar greu de realizat. Sunt mai multe planuri pe care succesul unei asemenea constructii prezinta dificultati, dar cel mai dificil imi pare a fi cel politic, pentru ca definirea proiectului in acest plan se rasfrange practic asupra tuturor celorlalte aspecte.
    Dpdv identitar, e practic imposibil alcatuirea unei majoritati simple, care sa accepte ca ar putea fi , la un moment dat, condusa de un posibil “dusman” traditional.
    Dpdv administrativ renuntarea pentru cei mai multi la statul national ar fi un sacrilegiu de neiertat.
    Dpdv electoral, partidele nationale cu greu vor accepta ca familiile europene din care fac parte sa devina niste entitati politice care sa le supervizeze activitatea membrilor in regiunile considerate arealuri proprii.
    Actuala Uniune este, simultan, prea marxista pentru unii si prea fascista pentru altii, prea birocratica pentru unii si prea libertina pentru altii, prea indiscreta pentru unii si prea elitista pentru altii, prea pro-americana pentru unii si prea anti pentru altii, pe scurt prea multe contraste si prea putina consecventa. Iar daca portionarea Falsa a acestor ingrediente la temelia DOAR a Uniunii se face resimtita plenar, desigur ca fatalismul isi va spune cuvantul si majoritatea suspecteaza amplificarea relelor la nivel de SUE.
    Dar tocmai aici intrevad eu, personal, o raza de speranta. Daca e sa consideram ca nu vom mai vota PSD, PNL, USR sau PLUS pentru europarlamentare, ci vom putea alege intre candidati ai familiilor politice europene, pentru un legislativ european in care sa se creeze majoritati stabile si care nu doar sa ofere direktive, ce vor fi ulterior “national-specificate” de superfluele parlamentele nationale, ci legi europene, invariabile pe tot cuprinsul continental, un Parlament european care sa investeasca un adevarat guvern european, nu doar o comisie cu puteri limitate si constituita din negocierile Interstate, atunci cred ca majoritatea va intelege necesitatea alternantelor politice, rodnicia negocierilor pro-guvernamentale si capacitatea deplina a unei administratii pan-europene de a surprinde mai bine ansamblul european si a trata cu mai mult profesionalism bolile inerente ale unui organism.
    Pe ce ma bazez cand cred asta?! Pe faptul ca cei mai multi sunt ingrijorati de Germania, de Franta, de Olanda, de Mutti sau de Emmy, de Orban sau de Dragnea, altii chiar de Putin si Erdogan, de culoarea politica a unora sau altora, de Bruxelles, de Paris si de Berlin, dar nimeni nu prea pare sa se planga ca ar duce-o rau in Uniune. Mai toti se sperie de drobul de sare al unei federatii europene, iar ca solutie nu vad decat o criza si mai mare. Ori eu cread ca pentru toti, si pentru optimisti si pentru sceptici solutia e mai multa integrare, nu mai putina.

  14. xolv spune:

    “Frica” nationalistilor este exact raportul intre o supercentralizare, suveranitate si autonomie locala. Iar proportia puterii o realizeaza fie superbirocratii imaovibili numiti (nu alesi) de la Bruxelles fie baronii nationali. Ar avea curaj Germania si Franta sa organizam un referendum european privind migratia ? 90% din “fricile” nationalistilor ar disparea atunci. Iar daca ajungem sa analizam studii ale The Guardian (adica PRAVDA eurosocialista) e clar cat de impartial e autorul.

    • JB spune:

      @xolv
      Adică migrația e singura temă care trebuie discutată?!? Bizar

    • Cristian Felea spune:

      @xolv
      Fac și eu ce pot, nu vă supărați me mine, vă rog!
      Totuși, o observație, nu era o analiză Theodor Guardian, ci un subiect tratat de publicația respectivă.
      Iar eu am învățat să merg după informație oriunde. Deci e păcatul meu, să lăsăm Theodor Guardian deoparte, vă rog.

    • Cinicul spune:

      Bineneintels ca nu e bine sa citam din The Guardian, una din putinele publicatii care inca ofera acces liber la articolele lor si care te implora sa faci o donatie ca sa poate rezista.
      Este preferabil sa citam din The Times, The Sun, etc a caror politica editoriala macar stim cine o face, Rupert Murdoch, un adevarat independent.

  15. JB spune:

    SUE este, realmente, singura soluție in această lume globalizată. Altfel Europa va avea probleme grele.
    Un scurt argument in susținerea afirmației de mai sus.
    US, Rusia, China presează și câteodată reușesc să poarte negocieri bilaterale cu statele membre UE luate separat. De ce?!? Evident, capacitatea de negociere este foarte dezechilibrată.
    Chiar și acest singur exemplu ar fi suficient ptr.a demonstra cât de amăgitoare si false sunt aserțiunile naționaliștilor-suveranisti anti-europeni.

    O simplă piață comună este, practic, imposibilă. In lipsa celor 4 libertăți si a CJUE totul devine, repede, un simulacru stupid. Modalități de îngrădire a comerțului liber și a libertății serviciilor sunt nenumărate. De la exceptia culturală la apărarea sănătății publice, la exercitiul puterii de stat, preferința națională in N domenii “sensibile”, standarde diferite/superioare/mai bine adaptate specificului național/apărarea grupurilor defavorizate, etc, etc. Toate acestea se pot folosi cu mare ușurință ca pretexte ptr.restrângerea sensului de “piață comună”.
    Dar e clar că talibanii suveranismului nu vor reflecta niciodată la astfel de argumente. Ei o tin langa cu identitatea pe care, in UE, nu le-o amenință decât propriile fabulații.

  16. Ioan spune:

    Statele Unite ale Europei vor fi o constructie functionala care va merge foarte bine, deoarece in istoria Europei statele nationale sunt intamplare recenta, de dupa primul razboi mondial. Sa luam ca exemplu Imperiul Habsburgic, care a stapanit timp de patru sute de ani centrul Europei, ingloband zeci de natiuni diferite, austrieci, cehi , slovaci, ucrainieini, polonezi, romani, maghiari, sarbi, croati, sloveni, italieni, germani, etc…. Nu discutam despre drepturile romanilor din Transilvania in Imperiul Habsburgic in particular, ci de faptul ca un stat mare, compozit, a rezistat aproape o jumatate de mileniu, a fost functuional, a purtat razboaie, a facut jocuri politice si economice, in conditiile in care peste 80-85% din populatia sa se poate spune ca a fost discriminata. Experientele neplacute ale romanilor transilvaneni cu maghiarii au fost imparasite si de slovaci, sarbi si croati. Dar aceste lucruri nu au afectat functionalitatea statului. Cine a calatorit prin orasele medii ale fostului imperiu sesizeaza usor in centrul acestora, la gari, cladiri publice, amprenta arhitecturii specifice perioadei habsburgice.
    Deasemenea au fost perioade in istorie cand Spania a stapanit Tarile de Jos, sudul Italiei, etc…
    Uniunea Europeana de azi este, poate, cea mai egalitara constructie posibila in Europa. Cat timp se poate iesi din aceasta constructie ( si aici ii astept pe englezi sa iasa- sa se vada ca din UE se poate iesi civilizat, nu ca si tarile foste comuniste din Europa Centrala si de Est de sub umbrela URSS…) si cat timp deciziile cruciale se iau cu unanimitate, nu cred ca sunt pericole prea mari si pentru natiunile medii sau mici. Economic vorbind UE este o constructie de mare succes, ca nu are inca o armata comuna, asta este o alta poveste, ca nu are inca forta politica globala, iar este o alta poveste, dar sigur are niste inamici declarati pe fata ( SUA si Rusia), iar simpla lor existenta si propagarea publica a doctrinei sabotarii integrarii europene ne dau o indicatie clara despre potentialul evolutiv al acestei constructii.
    Englezii cu Brexitul lor au jucat la cacealma, impinsi usor din spate de fratii de peste Atlantic si cu expertiza ruseasca pe ici pe colo, in punctele esentiale. Daca totusi vor iesi, nu le va fi bine. Se vor trezi in umbra unui colos economic si militar ( sunt 100% sigur de aceasta).
    UE are viitor, Rusia nu are viitor singura, prinsa intre o UE gata de expansiune in est si sud-est ( Ucraina, Turcia, Georgia… Israel?) si China cu mare interes pentru Siberia. Nu vorbim de una doua decade, ci de cincizeci-o suta de ani.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @Ioan
      Dacă îmi permiteți, vă ofer și un alt argument, dintr-o altă categorie, pe care nu l-am cuprins în textul articolului.
      Președintele Xi Jinping, liderul unei puteri mondială în rapidă și susținută ascensiune, după cum știm, a apreciat că este depășit de realitate conceptul de “stat național” și că el trebuie înlocuit, cel puțin China așa își va construi ideologia, bazânduse pe un concept nou: “statul civilizațional”.
      Conceptul nu a fost contrazis de niciuna din marile puteri actuale, nici măcar de cele emergente cum ar fi India, de exemplu. Este un concept generos, care permite depășirea micilor autonomii și legitimarea imperiilor. Federația Rusă nu poate fi decât fericită în sfera gândirii lui Xi Jinping.
      Și Statele Unite ale Europei pot fi un stat civilizațional, iar el poate include, pe urmele Imperiului Roman, inclusiv Nordul Africii și Orientul Mijlociu.
      Abia acum începem să înțelegem miza reală atât a necesității proiectului integraționist, pentru care presează Bruxellesul, cât și mișcările centrifuge născute ca din senin: Brexit, Bannon, Crimeea, Siria, Libia…

      • Ioan spune:

        Domnule Felea, mi se pare destul de clar ca suntem pusi in situatia de a ne alege imperiul in care dorim sa traim. Oricum , noi romanii am trait de cand ne stim, la intersectia celor trei imperii din zona noastra: Habsburgic, Otoman si Tarist. De la doua dintre ele ne-am pricopsit cu diverse metehne, coruptia, spaga, superficialitatea, oportunismul, si multe altele. Poate a venit vremea sa dam o sansa si UE. Daca in Olanda si Danemarca e liniste ( ne e nimic putred…), daca cele doua neamuri aflate in umbra colosului german o duc bine economic si nu se simt jefuite, nu credeti ca ar trebui si noi si grecii si italienii sa ne vedem de treaba si sa ne punem pe munca?

        “Și Statele Unite ale Europei pot fi un stat civilizațional, iar el poate include, pe urmele Imperiului Roman, inclusiv Nordul Africii și Orientul Mijlociu.” Mai adaugati si Rusia Europeana macar pana la Baikal, si cel mai mare cosmar al trumpistlor si al putinistilor este gata.

        Cine are rabdare sa vizioneze filmuletul cu concertul de la Elbphilharmonie tinut in onoarea liderilor G20 la summitul de la Hamburg din 2017 ( link mai jos) , isi poate face o idee clara despre starea de confort atat a lui Trump cat si a lui Putin cand li s-a dat peste ochi cu ce inseamna civilizatia europeana renascuta. Priviti-l pe Putin si veti vedea ca intelege exact ce se intampla.

        https://www.youtube.com/watch?v=KxWLd8bOg4I

    • Harald spune:

      @Ioan – Sa luam ca exemplu Imperiul Habsburgic

      Foarte bun exemplu. Acel stat nu a rezistat în nicio configurație mai mult de două generații, tot timpul era dărâmat și reconstruit, până când Bismarck s-a săturat și a făcut o confederație separată, pe baze naționale.

      În esență, asta e propagandă de proastă calitate, care mai și dă de gol adevăratele obiective: un stat european supranațional condus cu metode nedemocratice. Ruptura între stat și societate costă întotdeauna, aduce instabilitate. Dacă tu crezi că se poate construi acel stat european supranațional cu fiscalitatea actuală și pe baza închinatului la minoritățile sexuale, poți să crezi în continuare tot așa, nu se supără nimeni.

      • Ioan spune:

        @Harald- am pomenit de Imperiul Habsburgic ca exemplu de stat compozit, in care mai multe natiuni au convietuit intr-o relativa ordine timp de sute de ani, nu ca propaganda pentru o conducere supranationala cu metode nedemocratice. Am fost intoxicati vreo 50 de ani cu o istorie rescrisa si reinterpretata a Romaniei, incepand de la statul national unitar al lui Burebista, pana la Unirea din 1601 sub Mihai Viteazul. Pe Contributors ar trebui sa fim capabili sa ne privim istoria in fata. Statele nationale sunt exceptia recenta in istoria Europei, nu statele compozite. Am folosit exemplul Imperiului Habsburgic si pentru a aduce in discutie implicarea presedintelui american Woodrow Wilson in destramarea acestuia ( si a Imperiului Otoman…). Inca de la doctrina Monroe, SUA a luptat pentru limitarea expansiunii si destramarea coloniilor marilor puteri europene, mai intai ale Saniei si Marii Britanii in cele doua Americi si mai apoi si in restul lumii. Ultimul imperiu jertfit pe altarul intereselor americane a fost Imperiul Britanic, dupa WW II.

        Este o naivitate sa credem ca marile puteri in declin (SUA si Rusia) nu au si nu isi urmaresc interesele proprii. Mi-e greu sa cred ( asa cum prezinta lucrurile cei cativa asa-zisi pro-americani, mai degraba anti-europeni cu idei de sorginte ruseasca de pe acest forum- Lucifer, euNuke, …) ca interesul american in zona noastra este cel corect si cinstit si ca germanii si francezii de fapt nu urmaresc decat revenirea la vremurile lui Hitler sau Napoleon, reambalate sub proiectul Uniunii Europene. Mai degraba sesizez interesul SUA, al Rusiei si al UK de a pastra Europa divizata si de a impiedica coaglarea unei puteri continentale europene, asa cum au actionat de sute de ani pe aceasta relatie. Aceasta este cea mai simpla explicatie la ce se intampla acum, Brexit, Catalunia, Orban, Kaczynski, Farage, LePen, Dragnea-Valcov, Gilets Jaunes, etc… Oamenii astia nu sunt martirii puritatii civilizatiei albe traditionale, in pericol de a fi anihilata de corectitudinea politica a Bruxelles-ului, ei sunt cozile de topor, uneltele puterilor enumerate mai sus. Problemele Europei nu vin de la drepturile minoritatilor sexuale, a imigratiei musulmane sau a ideilor sociale de tip nordic, ele vin de la succesul pietei comune si emergenta unor corporatii europene globale ( Airbus, Ariane, VW, BMW, Mercedes, Bayer, BASF, Alsthom, Siemens…), care pun in pericol suprematia tehnologica americana. Problemele Europei vin si de la raspandirea globala a normelor si standardelor elaborate de UE ( cele mai multe adoptate si de tarile asiatice: Japonia, Coreaa de Sud si chiar si China). Sunt standarde europene mai ridicate decat cele americane in domeniul agricol, de mediu, farma, etc.. , standarde care nu pot fi implementate in SUA din cauza costurilor imense care ar afecta profiturile, care ar afecta incrededrea investitorilor, care la randul lor ar trage in jos bursa, s.a.m.d. Se spune ca fiecare pasare pe limba ei piere. SUA are probleme tocmai datorita dolarului care este moneda de rezerva globala, a tipului de finantare a afacerilor prin burse si a importantei exagerate acordate profitului. Inutil sa va spun ca vor veni unii ca Svejk sa ne tina prelegeri despre cat de dinamica si de inovatoare este economia americana, da asa este , a produs giantii IT ,produce o criza de tip Caritas ( schema Ponzi) la 10-15 ani, dar a ramas in urma in toate celelalte domenii ale tehnologiei civile. Ultimul exemplu notoriu este Boeing 737 Max 8. Altii vor veni sa ne spuna ca UE este o cabala care urmareste distrugerea civilizatiei crestine si islamizarea Europei, distrugerea identitatii nationale, reinstaurarea marxismului ( daca cel care comenteaza este din partea americanilor ) sau a nazismului ( daca cel care comenteaza este din partea rusilor) si domnia minoritatilor sexuale.
        Suna cunoscut.

        Cum am spus mai sus, in UE se poate si intra si se poate si iesi, la cerere, majoritatea deciziilor se iau cu unanimitate, banii europeni au fost directionati spre sustinerea zonelor mai putin dezvoltate, nu cred ca putem afirma ca UE este constructia prin care Germania jefuieste restul continentului. Sper ca englezii sa iasa, dar nu-mi pun mari sperante dupa ce se intampla acum la Londra.

        Puteam sa dau ca exemple Imperiul Carolingian sau Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, dar Imperiul Habsburgic este si mai proape in timp si spatiu si mai familiar noua. Fuga romanasilor la Viena, dupa de toate, de la cumparaturi la tratamente medicale, nu este decat o alta forma de recunoastere a rolului civilizational al Vienei in zona noastra.

        • Cinicul spune:

          In sfarsit cineva care intelege ce inseamna a fi european si ce inseamna EU pentru Romania.
          Romania traieste din investitile aduse de companiile germane sau franceze si din remiterile de bani ale romanilor din EU.

        • Harald spune:

          @Ioan – ăsta e anti-americanism de operetă. A repeta ad nauseam despre Boeing 737 MAX și a pune asta pe seama ”rămânerii în urmă” a Statelor Unite demonstrează și rea credință, nu doar incapacitatea de a înțelege câteva lucruri simple.

          Sistemul MCAS de pe 737 MAX este unul prea modern, insuficient testat și insuficient cunoscut, nu unul arhaic. Preia controlul asupra comenzilor fără să aibă garanția caltății datelor primite de la senzorii unghiului de atac, iar piloții insuficient pregătiți nu știu să-i ocolească deciziile. De asta accidentele nu s-au întâmplat la companii aeriene europene sau americane.

          Cu doar o zi înainte de prăbușirea avionului indonezian (cel înmatriculat PK-LQP) un pilot cu experiență aflat întâmplător la bord a oferit asistența necesară pentru a evita o situație similară. Dar asta nu înseamnă că la sol a investigat cineva ulterior problema, de asta s-a și prăbușit a doua zi avionul.

          Propaganda anti-americană ar fi mai credibilă dacă s-ar referi la ”lăcomia capitalistă”, de exemplu. Fiindcă dotările care să evite erorile MCAS erau oferite doar opțional de Boeing, disponibile pe bani. Dar a invoca ”rămânerea în urmă” a Statelor Unite în cazul lui 737 MAX e doar anti-americanism ieftin, propagandă incompetentă și atât.

          • Ioan spune:

            @Harald, nu păreți a înțelege mecanismele și gravitatea întâmplării cu acest avion. Haideți să vă spun istoria pe scurt. Că sa împiedice cu orice preț o vânzare a Airbus către American Airlines, Boeing a propus un avion pe care nu îl avea încă. Cum trebuia să atingă niste parametri de consum și de preț pentru a fi la nivelul avionului european, conducerea a luat hotărârea de a monta doua motoare mai mari in diametru pe un fuzelaj existent, pe care, că sa economisească niște bani și mai ales timp, nu l-au mai reproiectat si nu l-au echilibrat. Rezultatul a fost un avion instabil cu tendința de a cala (de a i se ridică botul în anumite situații). Au rezolvat acesta problema mare prin soft, dar și aici au tăiat costurile, au instalat doar doi senzori de unghi de atac ( Boeing 747 are parcă cinci sisteme în paralel din motive de redundanță) și mai grav au permis că sistemul MCAS sa intre în funcțiune la semnalele unui singur senzor, ceea ce înseamnă că un senzor defect îți pune botul spre pământ și în zbor normal. Apoi au făcut ca acest sistem sa acționeze repetat trecând peste încercările piloților de a prelua controlul ( cauza ultima a prăbușirii celor două avioane). În continuare au ascuns acest sistem, în sensul că nu l-au scos în evidență, l-au pus în background, pentru a nu fi necesare ore suplimentare de antrenament a piloților in simulator, ceea ce ar fi costat. În final au folosit o procedura mai rapida de certificare, în care o parte din atribuții a fost delegată de FAA către Boeing . Mai doriți? Din aceste cauze flota este la sol, cutiile negre sunt la analiza în Europa iar autoritățile aeronautice din UE, China și Canada vor face o evaluare independenta a certificării acestui model. De curând ne-am contrat pe proceduri și bune practici. Ia zburați dvs. cu un astfel de avion cu defecte fundamentale de proiectare . Daca aceste comportamente, atât al lui Boeing cat al FAA vi se par normale, este treabă dvs. Pe canadienii de la Bombardier, care proiectaseră un avion exceptional, Boeing i-a ars prin tarifele de 300% puse de Trump. Acel avion a ajuns in portofoliul Airbus și se vinde fara taxe acum in SUA, deoarece se asamblează in fabrica Airbus din Alabama. Cum nu e rămânere in urma când într-un segment de piață cu mii de bucăți ești în urma europenilor și canadienilor. Japonezii de la Mitsubishi continuă de nu știu câți ani procedura de autorizare a avionului lor MRJ, ei sunt mai responsabili prin felul lor de a fi.
            La fel sta și industria auto americană și dacă mai doriți va pot da și alte exemple din domenii mai puțin vizibile, dar extrem de importante, unde americanii nu prea mai contează.
            Cazul 737Max ar trebui să sfârșească printr-o ancheta penală pentru cine a aprobat aceste reduceri de costuri și aceasta abordare.

            • Harald spune:

              @Ioan – MCAS se poate dezactiva din două butoane, vezi răspunsul de mai jos pentru @neamtu tiganu.

              Senzorul din stânga al unghiului de atac era într-adevăr defect, nu contestă nimeni asta. Dar mai avuseseră loc încă 4 incidente anterioare care ar fi trebuit să facă respectivul senzor suspect.

            • Harald spune:

              @Ioan – există o procedură pe care piloții trebuie să o cunoască, să o stăpânească și să o urmeze: Runaway Stabilizer Procedure, procedura pentru situațiile de acționare necomandată a stabilizatorului orizontal.

              Legat de procedura respectivă, alerta AOA DISAGREE ar fi trebuit să fie standard, nu opțională, asta e singura măsură probabil incorectă din partea lui Boeing, dar nu ilegală. Probabil că piloților le-ar fi picat fisa, dacă apărea alerta AOA DISAGREE. Dar asta nu e o scuză pentru ei, erau insuficient pregătiți.

          • Harald spune:

            O concluzie de bun simț din partea lui J. Mac McClellan:

            Acțiunile pilotului sunt exact aceleași ca în orice 737 construit începând cu anii ’60. Ca piloți, chiar nu e treaba noastră să știm de ce ajustarea stabilizatorului a luat-o razna. Dar trebuie să știm și să exersăm cum să o dezactivăm.

            Boeing se confruntă acum cu dificila sarcină de a explica în mass-media de ce piloții trebuie să știe cum să intervină în cazul unei defecțiuni. Precum și faptul că așa se construiesc avioanele de zeci de ani. Piloții sunt ultima linie de apărare, atunci când lucrurile merg prost.

            https://www.theatlantic.com/notes/2019/03/heres-what-was-on-the-record-about-problems-with-the-737-max/584791/

            Though the pitch system in the MAX is somewhat new, the pilot actions after a failure are exactly the same as would be for a runaway trim in any 737 built since the 1960s. As pilots we really don’t need to know why the trim is running away, but we must know, and practice, how to disable it.

            Boeing is now faced with the difficult task of explaining to the media why pilots must know how to intervene after a system failure. And also to explain that airplanes have been built and certified this way for many decades. Pilots have been the last line of defense when things go wrong …

        • euNuke spune:

          acu vazui si traznaia aista:
          “asa-zisi pro-americani, mai degraba anti-europeni cu idei de sorginte ruseasca de pe acest forum- Lucifer, euNuke”
          multam fain. daca n’o fi cu banat si eu cred despre unii comentatori tare invartosati care se dau pro-europeni pe forum ca mai curand sunt plini de gargauni [gaze?] rusesti, chinezesti, harapesti. dar na, cica nu e ceva rau in asta, ca e la moda [iarasi] multilateralismul… :) Jenant e insa ca ne izbesc cu ideile lor ieftine, produse de niste omuleti amarati in cala unui vapor unde se recicleaza maculatura regimului maoist, in timp ce’si aroga titlul de Adevarat Purtator al Nobilelor Idealuri Europene. Ceea ce mi’aduce aminte de suedezul Ilici..si ai lui tovarasi reformatori chititi sa copieze modelele occidentale [convenabile Partidului], primii filoeuropeni de dupa ’89 :)

        • Harald spune:

          @Ioan – tocmai a apărut și raportul preliminar despre Boieing-ul 737 MAX etiopian:

          https://uk.yahoo.com/finance/news/excess-speed-hasty-commands-flawed-060312104.html

          The airline’s youngest-ever captain, a 29-year-old with an impressive 8,100 hours flying time, and his rookie 25-year-old co-pilot may have made a crucial mistake by leaving the engines at full take-off power, according to data and other pilots.

          By the end, the aircraft was traveling at 500 knots (575 mph, 926 kph), far beyond its design limits.

          Niciun avion n-o să rămână întreg, dacă zboară peste limitele pentru care a fost proiectat. Erorile de software din MCAS nu le contestă nici măcar Boeing, dar când piloții nu mai știu ce fac, nu-i poate ajuta nimeni. Cam atât despre ”rămânerea în urmă” a Statelor Unite, domnu’ propagandist anti-american.

          • neamtu tiganu spune:

            Harald, ma dezamagesti, vorbesti prostii.. iti recomand sa citesti raportul OFICIAL preliminar, nu interpretari ziaristice
            https://www.havkom.se/assets/reports/Aircraft-Accident-Investigation-Bureau-Preliminary-Report31MAR19-2.pdf

            • Harald spune:

              Despre raport: chiar m-am uitat în el, dar mi s-a părut mai pe înțelesul tuturor acel articol de pe Yahoo. Găsești în celălalt comentariu de mai jos detalii.

              Despre ”mă dezamăgești”: nu adopta roluri de Părinte Critic în conversația cu mine. Ești convins că-ți place ”ecoul”? :)

            • Hantzy spune:

              Apropo de “părinte critic”, ce părere aveți de “mi s-a părut mai pe înțelesul tuturor”?

            • Harald spune:

              @Hantzy – am scris Părinte Critic cu majuscule, e numele unui personaj folosit de Eric Berne. E vorba de comunicare patologică între adulți. E ușor de detectat, dar ce spui tu nu se încadrează.

              Dacă vrei un motiv să te simți bine pe ziua de azi: avem noi multe dispute, dar n-am remarcat niciodată să apelezi la comunicare patologică, asta e o mare bilă albă pentru tine.

            • Boeing a decolat spune:

              Domnule,
              Adevarul e ca Boeing nu se mai ocupa exclusiv de constructia de aeronave, asa cum fusese pina acum vreo 20 de ani, nu mai e o companie inchistata tehnologic, obsedata de un singur lucru si dezinteresata de orice altceva: sa faca avioane bune si nimic mai mult. Boeing a devenit treptat-treptat, in zilele noastre, o “Open Company” (dupa exemplul luminos al “Open Society”) si procesul e in progress. Este o mare transformare in derulare si unele mici esecuri de parcurs (737 MAX) sint inerente.

              La Boeing se lupta deschis impotriva unor demoni recent descoperiti de savantii din universitatile americane, ca “toxic masculinity”, “white supremacism”, rasism, iar diversity & inclusion, feminismul si LGBTetc. rights sint ocrotite si promovate cu strasnicie. Uitati-va la:
              http://www.boeing.com/principles/

              Uitati-va si la Executive Biographies:
              http://www.boeing.com/company/bios/

              Femei, negri, asiatici, sudamericani, homosexuali… Conducerea companiei e pe cale sa devina un minunat curcubeu cultural, rasial si sexual cintind si dansind impreuna Kumbaya de 3 ori pe zi. Din pacate, inca mai vedem un (prea) mare numar de barbati albi printre oamenii de decizie. Dar, hey, unde sint zilele cind toate posturile de conducere de la Boeing erau ocupate de barbati albi, crestini si heterosexuali? S-au dus si n-o sa se mai intoarca in veci, de-ar fi sa piara Boeing, asa cum a pierit compania Yahoo la doar 2-3 ani dupa ce Marissa Mayer a supus-o unei transformari similare. In realitate, transformarea companiei Yahoo a fost o reusita deplina (o multime de barbati albi au fost dati afara din posturi de conducere sub diverse pretexte si inlocuiti cu femei si minoritari de toate felurile), dar rezistenta la schimbare a fost mare si, la fel ca in chirurgie, desi operatia a fost o reusita, pacientul a decedat.

              Eu zic sa vedem partea plina a paharului: noua, dezinhibata si vibranta companie Boeing, deschisa tuturor si oricui indiferent de competentele profesionale reale – nascuta din cea, altadata, intoleranta cu incompetenta, marginita la profesionisti de cel mai inalt nivel, inchistata rigid in stiinta si tehnologie, unidimensionala (calitate cu orice pret), indiferenta rasial, sexual etc. (pina si fumatorii erau acceptati) – A DECOLAT. GATA! Sigur ca exista riscul sa cada in bot ca Yahoo, dar e un risc calculat. Insa cauza e mareata si riscul merita asumat.

              P.S. Citisem undeva ca si la General Motors avem o femeie CEO. Un lucru care nu ar trebui sa mire prea mult cunoscuta fiind priceperea si pasiunea femeilor pentru motoare, surubelnite, chei de 14, uleiuri etc.

              Am zis sa arunc o privire:
              https://www.gm.com/

              Chiar pe homepage o poza cu patru femei si un slogan:
              CULTURE
              Building the Female Leaders of Tomorrow at General Motors.

              “Diversity is all about the pipeline. And it’s not just about gender, but about all forms of diversity,” said Mary Barra, GM Chairman and CEO. “At GM, when we search for executive candidates, we require a diverse slate. If we find that a position has no diverse candidate, I ask the question, ‘What are we doing so that three years from now there will be a diverse candidate to consider?’”

              Nu am mers mai departe fiindca e cit se poate de clar ca si GM se afla deja pe drumul cel bun.

              Eu nu pretind sa fie cineva de acord cu mine sau cu sarcasmul meu. Dar sint absolut sigur ca adversarii USA si competitorii industriei americane vad si ei ce se intimpla. Probabil ca se scarpina in cap si se uita “ca curca-n lemne” la nebunia neomarxista care le-a luat americanilor mintile si, in lipsa unei explicatii rationale, ridica din umeri, scot sampania de la gheatza si zic: “Doamne, tine-i tot asa daca asta vor!”.

            • Hantzy spune:

              @Harald,
              Bilele oferite de dumneata, fie albe fie negre, nu au valoare pentru mine. Dacă nu e părinte critic, e părinte grijuliu, cel prea preocupat de nivelul de înțelegere al concetățenilor săi.

              Privitor la raportul preliminar, la elaborarea căruia a contribuit și un acreditat al constructorului, eu am reținut:
              Initial findings conclude that:
              The Boeing 737 MAX 8, registered ET-AVJ, possessed a valid certificate of airworthiness;
              Pilots had the correct qualifications and licenses to fly the aircraft;
              Take-off procedures were as normal.
              Ethiopian Airlines pilots followed all the correct procedures that Boeing offered to airlines following the Lion Air Flight JT610 accident. However, even when following the guidance of the manual issued by Boeing, pilots could not stop the nose of the plane going down.

              Nu știu câte ore de zbor ai dumneata în vreun Cockpit, dar cel puțin până la stabilirea competențelor, eu cred ceea ce scrie în raport. Senzaționalul afirmat de unii sau alții nu îl consider. Respectarea procedurilor este primordială. Ce înseamnă experiență?! S-a întâlnit vreun pilot de mii de ori cu această problemă a MCAS și a rezolvat-o de fiecare dată ignorând procedura constructorului? Haida-de! Numeri pe degetele de la o mână cazurile de acest fel.

              @Boeing a decolat
              După cele scrise, pare să fie un sabotaj al unui team de ingineri dalbi, hetero, masculi, consumatori de carne de porc și bere, ca protest față de infestarea executivului de la Boeing cu elemente umane inferioare lor. Dacă gândesc în același mod precum rezultă din cele scrise mai sus, chiar n-ar fi de mirare.

            • Harald spune:

              @Hantzy – crezi degeaba ce scrie în raport. Tocmai acel certificat de airworthiness demonstrează că avionul nu era modificat. Era unul standard, la care butoanele aveau funcțiile standard.

              Cât despre ore în cockpit, aici e 90 de lire ora pe simulatorul de 737, ca să nu te mai frământe întrebări existențiale. Sunt convins că te primesc ăștia oricând și pe tine, dacă vrei să înveți cum merg lucrurile într-un 737.

            • Boeing a decolat spune:

              @Boeing a decolat
              După cele scrise, pare să fie un sabotaj al unui team de ingineri dalbi, hetero, masculi, consumatori de carne de porc și bere, ca protest față de infestarea executivului de la Boeing cu elemente umane inferioare lor. Dacă gândesc în același mod precum rezultă din cele scrise mai sus, chiar n-ar fi de mirare.

              Barbatul alb (cu binecunoscutele si nenumaratele lui defecte) tinde sa devina in USA cea neomarxista ceea ce era burghezia in Romania anilor 1950: grupul diabolizat si etichetat de propaganda ca dusman al poporului, raul absolut care trebuie eliminat prin orice mijloace din fabrici, uzine, universitati, politica etc. Si daca cineva isi permitea vreun sarcasm la adresa felului in care bolsevicii ii tratau pe cei mai valorosi dintre romani, se gasea totdeauna prin preajma vreun activist de partid cu profesionala la baza care sa ridiculizeze, sa interpreteze sau sa ironizeze in spirit proletar vorbele celui care, pe scurt, sugera ca ar fi preferabil sa gindim in continuare cu creierele, asa cum se face din vechime, nu cu muschii, nu cu pumnul inclestat si nici cu glandele.

              Atunci cind activistul din preajma era dintre cei cu doar 4 clase primare si nu gasea nici o replica acra, tot ce mai putea face era sa se uite fioros la dusmanul de clasa si sa mîrîie clasicul avertisment “ai grija ce vorbesti, tovarase, ca se poate interpreta!”. Sau sa foloseasca replica unui locotenent din armata romana care traia tot timpul cu impresia ca cineva din plutonul pe care il comanda isi bate joc de el. Se innegrea la fata si racnea marțial, dar tare nesigur pe el: “Bai, soldatule, daca vrei sa faci misto, sa spui!”.

              Ai fi fost mai putin ridicol, Hansel, daca nu incercai sa-ti depasesti conditia si o dadeai pe aia de nivelul tau si verificata in 45 de ani de bolsevism (“ai grija ce vorbesti, tovarase, ca se poate interpreta!”).

            • Hantzy spune:

              (…) cineva (…) sugera ca ar fi preferabil sa gindim in continuare cu creierele, asa cum se face din vechime, nu cu muschii, nu cu pumnul inclestat si nici cu glandele.

              De acord cu modul de gandire din vechime. deci nu cu muschii, nu cu glandele. Exact ce tintisem eu si interpretarati dumneavoastra, domnita Boeingadecolat.
              Restul interventiei matale, oricat ar fi de colturoasa s-ar dori, miroase tot a paie, precum papusa cea falacioasa.

          • neamtu tiganu spune:

            Harald, spre stiinta ta, un avion care intra in picaj, picaj cauzat de un sistem defectuos, isi mareste automat viteza. Deci viteza mare e o concecinta a unei timpenii de proiectare profunda si nicidecum a pilotului.

            • Harald spune:

              Lloyd Blunden

              Lloyd Blunden, Ret. SW Engineer. Former USAF pilot
              Answered Mar 16, 2019 · Author has 112 answers and 51.8k answer views

              @neamtu tiganu – ”spre știința ta”, în cockpit au fost minute întregi de confuzie. De ce N1 era la 94% chiar și după ce ATC aprobase 14,000 feet? (în loc de FL340, altitudinea vizată inițial).

              Găsești mai jos inclusiv locul unde se află butoanele care trebuiau apăsate.

              Lloyd Blunden, Ret. SW Engineer. Former USAF pilot:

              It is very quick and easy to arrest a runaway trim condition on the Boeing 737 MAX 8: switch the two guarded stabilizer cutout switches to the off position. These two switches are located immediately next to each other behind the #2 fuel cutoff switch and the flap handle.

              On a prior flight, the LionAir 737 apparently had encountered this MCAS/AOA malfunction and survived it. The pilots could have disabled the stabilizer trim to end the emergency.

              The condition was likely made worse in both crashes by confusion in the cockpit.
              Boeing claims that this procedure is documented under runaway trim.

            • Harald spune:

              @neamtu tiganu – se poate urmări pas cu pas în raport cum a evoluat viteza. Puterea motoarelor era mult prea mare, rămăsese setată pentru take-off roll. Iar copilotul nici n-ar fi avut ce căuta pe avioane de pasageri. La ”experiența” lui, trebuia să mai stea sute de ore pe cargo.

            • neamtu tiganu spune:

              Harald vorbesti prostii, nu ai inteoles absolut nimic
              http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2019/04/din-nou-despre-de-ce-cad-avioanele.html

            • Ioan spune:

              @Harald- trebuie să înțelegeți că acest avion are probleme fundamentale, nu e o simpla eroare umana. Asta o recunoaște inclusiv Boeing. Pentru aceasta serie avea deja mii de comenzi. Daca era o simplă chestie de soft era de mult rezolvată. Flota este consemnată la sol cel puțin până la sfârșitul lunii iunie. Comenzile incep sa fie anulate. Daca problemele nu sunt rezolvate temeinic, chiar și piloții ar putea să refuze să zboare cu acest aparat. Cine a dat OK și de la Boeing și de la FAA ar trebui sa răspundă . Chiar și presa americana, care în mod normal ar trebui să țină cu companiile autohtone, dezgroapă cazuri asemănătoare și din alte domenii, cazuri in care goana după profit și lipsa de regularizare au dus la catastrofe umane. Monsanto, era pomenită, cu un ierbicid cancerigen, Facebook, care vinde datele adunate, Intel care lasă diverse portițe pe chipuri, care compromit securitatea datelor. Aici este sursa acuzațiilor de marxism și socialism aduse UE, daca nu lasă corporațiile să-și facă de cap, devine imediat țintă a atacurilor și acuzelor prin diverși intermediari. Care este leit-motivul postărilor dvs. a lui Svejk și a altor câțiva, că UE, cu conducerea nealeasa, sugruma prin regularizare și fiscalitate libera inițiativă, că de aceea nu există giganți IT in Europa, … Cu actuala administrație Trump, SUA este în degringolada, urmărind să recupereze poziții pierdute în timp și la nivel politic și economic și militar, tăind taxe, deregularizand diverse domenii, negând încălzirea globală, șantajând orbește aliații… Noroc cu deep-state-ul american, care nu l-au luat în brațe pe Dragnea, altfel în loc sa comentam chestiuni globale, azi fi avut probleme mari acasă.

            • Harald spune:

              @neamtu tiganu – ai raportul în față, citezi din el, dar interpretezi complet anapoda funcționarea comenzilor de pe 737. Degeaba repeți ”vorbești prostii”, ăsta nu e un argument în favoarea ta :)

              STAB TRIM CUTOUT chiar întrerupe complet și definitiv acționarea automată a stabilizatorului orizontal, dacă ambele comutatoare sunt în poziția CUTOUT. Nu a acționat nimeni acele comutatoare, la avionul etiopian.

              Acționarea manuală a comenzilor stabilizatorului orizontal e cea care întrerupe doar pentru 5 secunde acționarea automată, dar chiar și așa te descurci cu el, dacă ai un copilot adevărat în cockpit. Oricum, la tine e o confuzie totală între acele comenzi.

          • Harald spune:

            @neamtu tiganu – am recitit încă o dată raportul, am văzut ce ziceau piloții că fac, dar nu corespunde cu ce zice Boeing că face avionul. Cel puțin spusele copilotului, că nu merge ajustarea manuală a stabilizatorului, par extrem de greu de crezut.

            Am găsit relevantă o singură întrebare des repetată printre piloți: ”When MCAS is trimming, does the trim WHEEL turn, like in normal yoke switch trimming?”

            Răspunsul e rar, dar e afirmativ: “Which ever motor moves the stab, the cockpit wheel has to move as it is back driven by cable. There is no other way to move the STAB. Visual cues are present for MCAS opn.” Chiar și în raport, tot asta se afirmă.

          • Harald spune:

            @neamtu tiganu – uite și poza cu amplasarea comutatoarelor, se vede cu ochiul liber că n-au cum să sară singure înapoi, dacă le pui în poziția CUTOUT:

            https://www.aopa.org/news-and-media/all-news/2019/march/14/faa-grounds-boeing-737-max-fleet

            The stabilizer trim switches of a Boeing 737 Max 8 aircraft are located on the center pedestal and can be defeated by either the pilot or the first officer, according to a career pilot familiar with the aircraft. Courtesy photo.

            • neamtu tiganu spune:

              Harald, nu as vrea sa ma repet spunind ca vorbesti prostii, vad ca scapi si timpenii

              Am descris totul pe blogul meu incl amplasarea butoanelor de decuplare, inca de la accidentul Lion Air si chiar si acum in linkul de pe avioationweek. Argumentul tau suprem a fost ca viteza prea mare a cauzat prabusirea.. acum o intorci.. patriotismul iti intuneca judecata, cum spuneam, ma dezamagesti!

            • Harald spune:

              @neamtu tiganu – am văzut ce-ai scris pe blogul tău, tu susții că MCAS a intrat din nou în funcțiune, deși ambele comutatoare erau în poziția CUTOUT. E o neînțelegere în sine a funcționării lor, butoanele alea chiar întrerup alimentarea electrică, iar stabilizatorul nu mai poate fi ajustat decât manual.

              În esență, tu susții că piloții au fost victimele Boeing, victimele MCAS etc. Eu susțin că au fost doar victimele propriei lor incompetențe. Iar viteza prea mare am folosit-o exact ca argument în direcția asta, ei nu mai știau ce fac de minute bune. Uită-te pe grafice și spune singur cu câte minute înainte de picaj viteza era deja prea mare.

      • Hantzy spune:

        (…) până când Bismarck s-a săturat și a făcut o confederație separată, pe baze naționale.

        Foarte bun exemplul cu prima monarhie a “Deutsches Reich”! Federația nou creată aduna sub steagul propriu mai multe “nații” care se considerau, până la acel moment, diferite. În paranteză fie spus, încă se mai consideră și astăzi, chiar dacă nu mai poartă războaie intee ele. Când sașii, bavarezii, șvabii, pomerezii, badenerii, alsacienii s-au numit cu toții “die Deutschen” s-a schimbat nu doar paradigma în care trăiau ei, ci a întregului continent.
        Când britanicii, francezii, spaniolii și chiar olandezii imprimau lumii propriile voințe, burgurile germane nici nu contau. Unite, au avut forța de a o face. (În ce fel au făcut-o, e o altă temă.)

        • Harald spune:

          Acele “nații” se considerau ele ”diferite”, dar vorbeau totuși diverse dialecte germane, se înțelegeau unele cu altele fără translator.

          • Hantzy spune:

            Harald, e mai puțin important elementul comun ce unește comunitățile, mult mai important este faptul că federația este liber consimțita. Adică UE se aseamănă mai mult cu confederația lui Bismarck decât cu imperiul Habsburg.

            P.s. Și astăzi încă, pentru a se înțelege un bavarez cu un badener au nevoie de traducere. La TV sunt oferite interviuri cu neaoși având subtitrare.

    • euNuke spune:

      “Sa luam ca exemplu Imperiul Habsburgic”
      Dar nu mai bine luam ca exemplu Imperiul Otoman? Ca a durat mai mult de juma’ de mileniu [1299-1922] si au fost puzderie de neamuri unite sub semiluna ce au supravietuit cumva sub papucul sultanilor. In plus, pare ca Europa occidentala se indreapta catre islam, iar daca nu se intampla vreo minune in maxim 50 de ani musulmanii o sa fie majoritari acolo. Hai ca e super exemplu de superstat supra si multi national [in fine, etnic], multicultural [crestinii erau tolerati ca cetateni de mana a doua, dar cu drepturi recunoscute - dhimmi], prosper, stabil si multilateral-dezvoltat. Aferim!

      • Ioan spune:

        @euNuke- știi care este problema voastră? La fel că și în cazul referendumului pentru familie, repetarea ad nauseam a pseudo-temelor pe care le vehiculați sfârșește prin a avea efecte contrare. Recentă alegere a Zuzanei Caputova in Slovacia este exact tipul de reacție de bun simț al unui popor care dorește să scape de tipul de corupție dezvoltat în țările foste socialiste. Azi am văzut un titlu din presa britanică despre cum un orășel din Țara Galilor fost industrial, fost votant de ” Leave” , tocmai si-a ales un parlamentar “Remain” in niste alegeri anticipate. Propaganda voastră goala de conținut, nu își mai face efectul în contra realității economice. Așa că cei care va fac strategia ar trebui sa va mai nuanțeze opiniile altfel arunca banii pe fereastră. Brexit-ul și atacul concertat americano-rus asupra UE, după cum vedeți a sporit solidaritatea și a întărit organizația.

        • Harald spune:

          Mai discutăm după ce pleacă Merkel :)

          Există țări care n-au de ales, gen România. Pentru ele, orice alternativă națională ar fi mai proastă decât deciziile UE. Dar alte țări, gen Italia, au de ales.

          În Slovacia se ajunsese la ziariști asasinați, asta a creat premizele pentru alegerea ca președinte a unui personaj neo-marxist. O să introducă adopțiile în cuplurile gay, asta o să fie principala ei realizare.

        • euNuke spune:

          [...]Propaganda voastră goala de conținut, nu își mai face efectul în contra realității economice. Așa că cei care va fac strategia[...]

          Si ziceati ca sunteti capabil sa identificati problemele altora? hm. Dar in afara de ad nauseam mai stiti si alte ziceri latinesti? de pilda de ‘ad hominem’ va spune ceva?

          • Ioan spune:

            @euNuke- mai stiu si alte ziceri latinesti, pentru ca am facut latina in clasa a VIII-a: acvila non capit muscam, cave canem, carpe diem, quod licet Jovis non licet bovis, si una de pe bancnota de 1 USD- e pluribus unum. Mai doriti?

            Cum am mai spus de dvs. si de Lucifer, dar nu strica sa reimprospatam memoria cititorilor, va incadrati perfect prin caracteristitice comentariilor in categoria trollilor de filiera rusa. Daca doriti putem dezvolta subiectul pe puncte si subpuncte, tonele dvs. de comentarii sunt disponibile. Nu cred ca cei care va analizeaza rezultatele si va platesc, ar fi incantati de punerea in evidenta, de scoaterea la lumina a strategiilor folosite. Exista o descriere detaliata publica in rapoartele procurorului Muller despre imixtiunea ruseasca in alegerile americane din 2016. Putem pune in paralel si documentele americane si comentariile dvs.si ii putem lasa pe cititori sa decida.

            • euNuke spune:

              “Putem pune in paralel si documentele americane si comentariile dvs.si ii putem lasa pe cititori sa decida.”
              Pai faceti asta si lasati’i pe citititori sa decida, ca pana una alta ati decis in locul lor bagandu’le pe gat teoria conspiratiei din postura de procuror al poporului care vaneaza troli rusi pe forumuri. ok?

              Si, daca se dovedeste ca nu e nicio legatura intre mine si regimul Putin, si ca nu am fost niciodata platit pentru comentariile mele, promiteti sa va simtiti penibil macar o secunda? .. :)

            • victor L spune:

              @ euNuke,
              ce poate fi mai asemanator unui troll putinist decit un antiamericanism gen @ Ioan ori @ Cinicul?

  17. stefanita spune:

    ce articol bun, multumiri!
    integrarea trebuia mai rapida, un plan hotarat in anii 80-90, ceva similar in politica cu zona Euro in finante. societatea si lumea s-au miscat prea repede (si imprevizibil) pentru establishmentul birocratic bruxellez.
    iar in prezent, o Europa ne-unita este usor de jucat pe degete de forte din exterior precum Rusia, China, etc.

  18. Cinicul spune:

    Statele Unite ale Americii s-au facut in urma unui razboi civil de aproape 5 ani in care nordul le-a impus cu forta armelor confederatilor sa stea in uniune.
    Din pacate UE nu are puterea sa faca asta si nici alte mecanisme la fel de eficiente.
    Ramane doar un proces de selectie. Statele Unite ale Europei se vor face, dar intr-o EU mai restransa. Va fi un drum lung, presarat de tradari si excluderi, dar cei care vor ramane in final vor fi mai solidari si mai lipsiti de mofturi nationaliste.
    Brexitul este exact ceea ce le trebuia carcotasilor din sud sau est, sa vada ca o economie mult mai solida decat a Italiei, Ungariei sau Poloniei nu sta bine pe picioare in afara UE.

    • Cinicul spune:

      PS
      Selectia pro-europenilor se face chiar si in interiorul tarilor recalcitrante, cu efecte negative asupra acestor tari.
      Un editorial din The Economist de azi scrie:

    • Harald spune:

      @Cinicul – Din pacate UE nu are puterea sa faca asta (un razboi civil de aproape 5 ani)

      O asemenea aserțiune spune mai multe despre cel care o emite, decât despre problema în discuție. Chiar ar trebui masacrate câteva zeci de milioane de oameni, dacă nu se poate construi altfel un stat supranațional european ?!

    • Cinicul spune:

      Editorialul suna asa:
      An IMF study in 2016 found a “significant negative association” between the rate of high-skill emigration from eastern European countries in 2000 and improvements in their quality of government 14 years later.
      The knock-on effects of recent waves of emigration will take at least as long to be felt fully. But they are already visible in some places. Mr Garton Ash points to countries like Poland, where the departure of highly informed, pro-European natives can be felt in the tone of national debates. “The Europeans have, as it were, gone to Europe.

  19. hanu spune:

    De acord ca SUE ar fi singura solutie pe termen lung insa am indoieli majore ca in context actual se mai poate face ceva cu actualul stil de conducere. SUE sunt o idee foarte buna, in sine, pusa insa in opera atat de rau incat pare intentionat…

    - s-a fortat poate prea mult si prea repede. Chiar nu era graba sa se impinga integrarea (in absolut) astfel incat sa se realizeze in timpul domniei dlui Junker, de exemplu. E nevoie de timp pt ca noile generatii sa se obisnuiasca cu noul status quo (scade rezistenta fireasca la schimbare)

    -comparatia directs USA – SUE nu este relevanta. Pentru inceput, avem barierele de limba…care sunt cruciale

    - nivelul perceput de trai al average Joe-ului european a scazut simtitor. Somajul in randul tinerilor este dezastruos in multe tari din uniune. Cred ca nu e nevoie sa explic la ce a dus in istorie neocuparea populatiei tinere, nu?

    - nici pentru adultii cu pregatire nu e chiar floare la ureche sa gasesti un job. Daca ai sau vrei copii vei avea nevoie garantat de 2 parinti care sa lucreze.

    - imigratie economica (extraeuropeana, pt ca cea interna se poate absorbi usor, in final, dupa cateva nazuri de fata mare catre tintele usoare, esticii, gen UKIP) de joasa calitate mascata in valuri de “refugiati”. Se puteau face atatea lucruri in interiorul uniunii pt aceiasi bani (incurajare natalitate? nivelat diferente economice intre tari?). Cred ca buba principala si cea de la care probabil se va trage sfarsitul uniunii aici a fost.

    -europeanul de rand este mult prea preocupat de traiul zilnic pentru a presta multa atentie dezbaterilor geopolitice. Sa va spun ce vede? Vede ca dintr-un vagon de tren plin singurii care nu au bilet si fac scandal sunt un subsaharian si un cetatean marocan. Poate ca in alt vagon au fost in aceeasi situatie 3 bastinasi, dar asta nu conteaza. Pentru ca suntem tribali, dincolo de spoiala de civilizatie pe care o avem si suntem fundamental tematori fata de “strain”. Un alt lucru pe care il avem este dreptul de vot… ceea ce explica ascensiunea perfect democratica a reactiilor anti UE.

    - nu exista o acceptare a legitimitatii criticilor la adresa conducerii UE iar lideri precum, spre exemplu, Juncker nu sunt alesi direct de cetateni dar iau cu impunitate decizii care le afecteaza grav viata si viitorul. Asta produce multa frustrare in randul celor care mai urmaresc cat de cat ce se intampla.

    Doua solutii simple si care ar taia urgent aripile euroscepticilor, (dar e mai probabil ca neomarxistii de serviciu vor conduce corabia EU direct spre stanci, mai degraba decat sa isi renege ideologia):

    - stopat orice fel de imigratie ilegala extraeuropeana. Respectarea legii, cu alte cuvinte.

    - Europa first. Pana Romania nu ajunge la nivelul Germaniei nu avem ce discuta despre imigratie din lumea a treia sau alte povesti dragi neomarxistilor.

    -initiat un dialog serios cu euroscepticii si recunoscut ca in anumite puncte au dreptate. Corectate respectivele puncte.

    - daca iarna demografica e atat de crunta, sa strangem lemne si sa ne pregatim sa stingem lumina, daca suntem ultimii cumva. Excelent! Nici un motiv pentru crestere fortata, este absurd. Daca ai suficienti oameni destepti si educati, tehnologia rezolva restul. Oamenii vor face copii, nici o grija, daca au conditiile necesare.

    -britanicii au ceva cu nemtii, ii dispretuiesc pe francezi, francezii pe toata lumea, etc : e doar “banter” e la fel cum Bucurestiul face misto de ardeleni si viceversa. E ceva ok, la fel cum divergentele sunt ok intr-o familie. Ramane ok atata vreme cat o ducem binisor economic si nu ne este afectat nivelul de trai.

  20. Catre toti EU sceptics/haters spune:

    Iată un motiv concret, faptic si extraodinar de fresh ptr.absoluta necesitate a standardelor comune, infringementului, etc, etc….
    București 05.04.2019.
    Cautat asiduu pe site-ul primăriei sector 3 unde se pot arunca/duce aparate electrice stricate/vechi, mici obiecte metalice si PET-uri…… Căutare zadarnică.
    Sunat la direcția informatică a primăriei conduse de extraordinarul Negoiță. Întrebat despre site….. Răspuns: Aaaa…..nu cred că există așa ceva pe site deoarece cei de la departamentul Presă nu ne-au comunicat nimic in sensul ăsta!!! Sunati la salubritate…..

    Greutăți mari la găsit nr.de tel. Sunat la centrală, găsit nr.tel.care nu figurează pe site….!!!
    Sunat acolo. Întrebat despre aparate electrice, mici obiecte metalice.
    - Aaaa, trebuie să sunați la noi ptr.ca organizăm de 2 ori pe lună o ridicare a obiectelor voluminoase.
    - Păi ale mele nu sunt voluminoase. Unde să le duc, eu singur!
    - Ăăă…. Nu aveți unde să le duceți. Trebuie să venim noi.
    - Până acum 2-3 luni erau niste containere pe la coltul unor blvd.care erau destinate acestui tip de deșeu reciclabil.
    - Nu mai există !!!! Si nu înțeleg de ce vă enervați pe mine.
    - Nu mă enervez pe dvs.personal ci pe faptul că primăria nu scrie aceste info.pe site, că nu există un loc unde putem duce personal aceste deșeuri reciclabile, etc.
    Dar unde aș putea să arunc PET-uri. Până acum vreo 3-4 săptămâni existau niște containere subterane/ingropate care aveau la suprafață recipiente marcate ptr.treirea deșeurilor: menajer, hârtie/carton, plastic&metal& sticlă. Acum par desființate.
    - Daaaa, domnul meu….. Blocul dvs.are contract de ridicare a PET-urilor?!? (M-a băgat in subtilități administrative)
    - Probabil că da.
    - Atunci lăsați-le la ghenă că le ia femeia de servici.
    - Păi avem 10 ghene pe scară….. Dar spuneți-mi unde să le duc/arunc eu insumi.
    - Nu aveți unde……

    Pe scurt. Servicii minime/obligatorii la primărie sunt organizate ca să NU funcționeze. Noi înjurăm UE că vrea standarde , că ne impune, că nu știu ce…. Ipocrizie, bufonerie stupidă și fudulie primitivă. That’s it și hai noroc!!!

  21. Constantin spune:

    “Păi avem 10 ghene pe scară…”

    Se înțelege din ceea ce scrieți că Uniunea Europeană este vinovată pentru că vă este greu să vă hotărâți la care dintre cele 10 ghene să lasați PET-urile. OK.

    Și eu locuiesc în București, iar dacă în privința deșeurilor informațiile [publice și ușor accesibile] pe care vi le transmit din experiența mea vă sunt utile, mă bucur că pot contribui la reducerea impactului asupra mediului.

    Toate imobilele au contracte de colectare/ridicare a deșeurilor cu firme specializate. În blocul în care locuiesc, în sectorul 2, la fiecare dintre cele 9 ghene este pus de personalul de serviciu un sac mare în care sun colectate deșeurile din plastic. Un altul este pus pentru hârtie și carton. Deșeurile menajere se aruncă închise în saci de plastic pe tobogan. La parter sunt tomberoane.

    Asociația de proprietari din imobilul în care locuiesc are contract cu firma Supercom. Cele mai multe dintre imobilele din sectorul 3 sunt deservite de Rosal. Ambele firme pot fi contactate telefonic pentru preluarea unor deșeuri diferite de cele menționate.

    Pentru cei care vor să predea cu mânuțele lor deșeurile firmelor de recuperare și reciclare, pentru că sunt fanatici apărători ai mediului și nu au încredere în personalul angajat cu atribuții în acest sens, Supercom are un punct de colectare a deșeurilor speciale (aparatură electrocasnică, acumulatori, computere și alte obiecte legate de tehnica de calcul, telefoane și aparatură de telecomunicații etc.) lângă Piața Obor. În apropierea locuinței mele, în cartierul Colentina, există două centre private de colectare a deșeurilor (inclusiv a celor metalice, din hârtie, plastic și sticlă).

    Țin să menționez că sunt informații ușor accesibile, la îndemâna oricui, pe care le-am accesat întâmplător, nu am nicio legătură cu domeniul recuperării deșeurilor șamd. Altfel, nici eu nu iubesc foarte tare pe funcționarii primăriei…

    Dar, de ce oare este în discuție Uniunea Europeană în chestiunea asta ?!…

    • Catre toti EU sceptics/haters spune:

      @Constantin
      Vă mulțumesc ptr.raspunsul detaliat și vă asigur că nu am dorit, nici o clipă, să se înțeleagă ca ar fi responsabilitatea directă a UE. Nu! Dar ptr.noi (Ro.) ar fi bine dacă am beneficia de niște standarde de eficiență obligatorii care să fie, cumva, impuse la nivel de UE. De standarde minimale vorbesc. In cazul nostru “specificitatea” e folosită intens ptr.hotie, lipsă de organizare și ia hoție și interes strict personal.

      La noi in sector NU există (conform dispeceratului de salubritate sector 3) un loc/platforma unde să fie duse/aruncate deșeurile electrice/electronice, micile fierătanii :-)….. Erau niște containere. S-au desființat!!!!
      Despre PET-URI. Ghena (unde se află tomberoanele) scării e închisă. E firesc. In fiecare weekend ghenele de pe etaje sunt blocate/infundate de PET-uri, cutii de pizza, etc.
      Normal ar fi să nu pretindem femeii de servici să facă triajul gunoiului menajer de cel reciclabil. Dar nu exista posibilitatea aruncării lor undeva intr-un loc unde să fie containere/saci de triaj.

      Încă ceva. Ideea contractului ptr.colectarea reciclabilelor este nepractica și lipsită de sens. Aceasta trebuie să funcționeze fără un contract ci in baza regulamentului orășenesc/sectorial. Să se organizeze comasat și să existe si o platformă unde doritorii să se debaraseze de astfel de deșeuri.
      Lipsa info.de pe site-ul Primăriei sector 3 e scandaloasă si cred că este voită!
      Vă rog să mă credeți că nu sunt deloc un “fanatic apărător al mediului” dar e normal ca atunci când vrei să scapi de numeroase mărunțișuri recuperabile să ai unde să le duci personal. Vi se pare exagerat?!?

      • Constantin spune:

        “e normal ca atunci când vrei să scapi de numeroase mărunțișuri recuperabile să ai unde să le duci personal…”

        Majoritatea informațiilor cu privire la locul în care să duc personal numeroasele mărunțișuri de care vreau să scap le-am obținut de la administratorul imobilului în care locuiesc. Întâlnirile cu el sau un reprezentant al lui le am cel puțin o dată pe lună, când plătesc cheltuielile de întreținere. Uneori mai des, când mă inundă vecinul de la etajul superior…Are și un program la Administrațe și un număr de telefon afișat la avizier, la care poate fi contactat non stop.

        Mă bucur că am putut să vă ajut.

  22. Caliman Eugen spune:

    1.Statele Unite al Europei ca potentiala realitate practica, sint rezultatul unor naivitati economice, dezvoltate apoi ca iluzie politica!Ele puteau exista numai sub conducere autocrata, daca Napoleon avea idee de geografia si rigorile anotimpurilor pentru campania din Rusia, in care si-a distrus ,,imperiul european”.Despre Europa unita a celui care a repetat eroarea sa nu-i cazul sa vorbim.Naivitatea economica consta in faptul ca nu intelegem ca traim intr-o comunitate vamala iar nu economica, in care Capitalul financiar-bancar si industrial s-a autodenumit UE.
    Acesta extrage profit si foloase din orice tara, acest lucru fiind de natura sa.El se comporta la fel ca o forta a naturii, dar in acelasi timp obliga conducerea sa formala, sa ofere bani pentru dezvoltarea tarilor UE.Prin natura sa, Capitalul nu poate cheltui fara profit direct si imediat resursele sale, motiv pentru care Uniunea formala pe care o conduce nu a construit un proiect de dezvoltare economica si industriala pentru tarile componente sau pentru UE.De aceea, dezvoltarea economica este in ,,practica si raspunderea nationala” iar nu a UE!
    2.Nici cu ocazia foii de parcurs a integrarii, nici ulterior, UE nu s-a angajat in dezvoltarea industriala a tarilor integrate sau in sustinerea economica directa a acestora.Din contra, a beneficiat de piata nationala a acestora, de specialistii si forta de munca migrata economic in Vest, fara nici o despagubire sau aport la educarea lor.
    Cind forta de munca din Est s-a epuizat, Capitalul a impus liberalizarea pentru accesul strainilor, indiferent de zona geografica sau culturala, care au adus terorismul.Crede cineva ca d-na Merkel sau birocratii UE nu stiau ca trebuie sa opreasca migrarea odata cu primul atentat terorist?N-o puteau opri, fiindca altfel Capitalul era lipsit de necesarul de forta de munca
    in crestere, odata cu expansiunea spre pietele din Est.
    3.Capitalul asigura resurse financiare si materiale pentru dezvoltare tarilor componente, cu conditia ca acestea sa fie ,,dezvoltatoare economic”, adica limitate.Crearea Statelor Unite ale Europei ar insemna ca acest Capital multinational european – sa construiasca proiecte de dezvoltare economica-industriala pentru Romania (si celelalte state inapoiate industrial) si sa aloce sume uriase de bani – de genul celor de 1000 de miliarde de marci investite intre 1990- 2000 in fosta Germanie de Est pentru fiecare!
    Restrictia creierii Statelor Unite ale Europei este inainte de toate, una economica-financiara si despre acest proiect va putea fi vorba, abia dupa ce statele UE vor cunoaste o dezvoltare economica-industriala apropiata de a Germaniei si Frantei.
    4.Pentru a iesi din blocajul utopiilor de tip ,,stat european” si a strategilor si directivelor birocratice ale UE, unica posibilitate este constructia ,,proiectului de tara” cu obiectivul reindustrializarii si solicitarea sprijinului logistic si financiar al UE – care apoi sa fie urmat de fiecare tara din Est, incit ,,centralizarea” lor sa devina ,,proiectul economic-industrial al UE”!
    Astfel s-ar realiza din initiativa si in folosul tarilor inapoiate industrial, primul pas economic in directia constructiei Statelor Unite ale Europei!Astfel ar dispare ori estompa ciorovaielile secundare dezvoltarii economice care azi sfisie unitatea economica si sociala a UE.
    Asteptarile ca dezvoltarea economica si industriala rapida sa vina de la sine, prin ,,proiectul cresterii salariilor si drepturilor sociale”, ori din proiectele UE sint inutile, asa cum dovedeste stagnarea noastra economica industriala incepind din 2000, cu indicatiile si directivele primite odata cu ,,foaia de parcursa a integrarii”!

    • Ursul Bruno spune:

      Aceste ajutoare din partea UE exista de mult sub forma fondurilor europene pt dezvoltarea economico/sociala cu rezultate foarte bune in Spania, Portugalia , Polonia, Ungaria insa cu rezultate catastrofale, vezi Romania ,Italia , Grecia, de regula tari in care coruptia la nivel inalt este doctrina de stat. Sunteti dispus ca banii dumneavostra, impozitele platite sa finanteze in continuare coruptia, nu avem nici o posibilitate sa ne opunem acestei stari de fapt.
      Este unul din motivele pt. care nationalistii occidentali castiga teren in Europa.
      Dupa 1989 am crezut cu totii ca investitiile occidentale in estul Europei vor fi mai substantiale insa capitalul a preferat Asia, o piata mult mai mare decat acesta zona politic instabila, potentialii investitori avand dreptate, n-au avut incredere in statele respective in care nomenclaturistii au preluat putera devenind peste noapte capitalisti , social-democrati, etc. etc. In acest sens pot vorbi din proprile experiente.
      Vorbiti de sume uriase de bani necesari pt reindustrializarea estului, de unde sa provina banii ? din datorii ? deocamdata UE se finanteaza din contributii care in parte tot din datorii se finateaza care insa sunt controlate si plafonate.
      Dezoltarea economica poate avea loc in conditiile pietii si a capitalului privat. Atata timp cat nu exista conditii politice stabile si predictibile capitalul va ocoli zonele respective si va fi investit unde riscul este calculabil.

  23. Ursul Bruno spune:

    SUE nu pot fi cladite pe formula actuala a CE, este prea complicat si aproape imposibil de realizat datorita intereselor divergente ale statelor nationale.
    Acest proiect indraznet nu poate fi implementat cu actuala garnitura de politicieni la nivel european. In primul rand trebuie vazut care va fi noul cancelar/cancelara in Germania. Sper sa nu fie actuala “printesa” , numele ei deja fiind un impediment, rostirea lui producand noduri pana si in limba vorbitorilor de limba germana, ce sa le cerem slavilor.
    Un nume daca nu poate fi ariculat corect nu prezinta respectul necesar, un mic experiment individual, cred ca poate confirma cele afirmate cu toate ca nemtii ar fi dispusi s-o voteze, vom vedea, depinde care vor contracandidatii ei.
    Franta , la Grand Nation nu va renunta la politica centralismului , a “regelui soare” in favoarea unui guvern european , nu-i vad pe francezi in stare de asa ceva, atunci care poate fi nucleul SUE ? Germania , Olanda, Spania , Belgia si Luxemburgul ? e prea putin.
    Italia, acum fascista, in “eterna” degringolada politica, cronic financiar cu spatele la zid ce garantii poate prezenta ?
    Pe tarile fostului lagar comunist nu se poate conta, virusul comunismului si al nationalismului nu a fost starpit cum bine putem observa.
    Marea Britanie oricum nu ar fi fost de acord , ei visand in continuare la refacera imperiului colonial de altadata, se vor trezi brusc dupa niste “pumni in cap”.
    Tot “vechea Europa” cea dinainte de caderea comunsmului va trebui sa gasesca solutia ca acest proiect sa devina realitate , planul de care nimic nu se mai aude a Europei cu mai multe vizete trebuind sa-si gaseasca aplicarea insa intr-o noua forma.
    Un alt tratat care din start sa formuleze idea SUE cu tot ce implica, un guvern , o legislatie, o armata, o politica fiscala/economica etc.etc. Cine doreste sa participe este binevenit insa trebuie sa-si ia ramas bun de la gandul de stat national, suveran si unitar.
    Avem trei state cu care concuram , SUA, China si Rusia fiecare din cele sus numite avand agenda proprie care nu tine cont de dorintele particulare ale fiecarui stat european in parte decat in masura in care aceste se suprapun cu propia agenda.
    Sunt europenii pregatiti sa faca pasul catre SUE si constientizeaza situatia in care se afla Europa ?

  24. Paul Butoi spune:

    ” …noi suntem de vina ca am ales asa ? Sau ei , ca una au spus si alta fac ? ”
    Evident , ” noi ” nu suntem de vina .
    Niciodata .
    De unde era sa stim ” noi ” ca PSD este o adunatura de hoti & prosti ?
    Puteam ” noi ” sa ne dam seama de asta dupa ( doar ) 25 de ani ?
    Asta ar fi presupus sa avem discernamant – sau macar sa ne asumam responsabilitatea faptelor ( alegerilor ) noastre , nu ?
    Cam greu …
    Acum mai bine de 100 de ani , unii ( G. Ibraileanu , cred ) erau de parere ca ” marile probleme de inteligenta se rezolva cu calitati de caracter ” …
    Sigur , putem sa ne intrebam daca aici chiar era o mare problema de inteligenta …
    ” oricat de bine informat ar fi electoratul , intentiile sale sunt aproape total dependente de onestitatea , buna credinta si profesionalismul clasei politice . ”
    Inteleg ca ” noi ” ne-am informat bine si am tras concluzia – dupa 25 de ani – ca PSD = onestitate , buna credinta , profesionalism .
    Tare de tot , nu ?

  25. Ion Adrian spune:

    Oricare ar fi trecutul si orice se spune pe peste tot: Da, de trei ori Da pentru SUE!

  26. Constantin spune:

    @Stefan Nicolescu_”Asa o “conducere” cum este Germania-Franta a UE, este o greseala…”

    După familiile jurnaliștilor uciși pentru că investigau fapte de corupție, d-na Kovesi primește sprijinul Vestelor Galbene…Cine vrea sprijinul unor anarhiști care sparg bănci?…Și totuși, a fost cel mai puțin violent week-end de 21 de săptămâni. „Zarvagii par să-și fi găsit în fine o temă constructivă pentru care să militeze, anume, justiția (cf pozelor twitter), dar oare doar despre asta să fie vorba?!….

    Cum observa un cunoscut jurnalist la un post TV, candidatul de naționaloitate franceză pentru postul de procuror șef european este un excelent reprezentant al birocrației, în vreme ce reprezentanta de origine română este o procuroare mai degrabă obișnuită cu munca efectivă.

    Unii [poate inclusiv din Franța], chiar și după Brexit, și-au spus „OK, Justiția la nivelul UE poate fi un act birocratic, pe care îl putem sabota din interior, astfel încât să nu devină niciodată efectivă”. De ce? Pentru că după un sistem fiscal unitar, o monedă comună șamd., o justiție comună cui adevărat funcțională înseamnă încă un pas către confederația europeană. Adică, va exista un organism care va și controla dacă ceea ce se spune se și înfăptuiește conform normei, iar în caz că nu, vor fi aplicate sancțiuni.

    Acum, dacă unii într-un stat european sunt corupți, este izolat statul respectiv și n-are decât să-și rezolve problemele în interior. După înființarea unui parchet european lucrurile se vor schimba radical, acesta putând ajunge la un moment dat să aplice legea europeană, cu tot cu sancțiuni, la nivelul fiecărui stat. Ca în SUA, spre exemplu, care nu-și izolează statele în care apar cazuri de corupție, spre exemplu…

    Așadar, guvernele unor state, deși au fost de acord cu existența parchetului european, au sperat că el va fi doar de formă, un organism birocratic și-atât, însă prin numirea unei persoane care chiar dorește efectuarea de anchete reale împotriva infractorilor la nivel european se tem că devine un organism efectiv, integrator și mai apropiat de SUE. Mai dispare o bucățică de suveranitate…

    Unii spun că trebuie decis prin noi referendumuri…Alții se tem că ar putea fi anchetați apropiați de-ai lor…Iată că după numeroase bazaconii Gilets Jaunes ne pune (și pune Franței) o întrebare pe care o tot amânăm. Dorim cu adevărat mai multă integrare? Dacă dsa, acționați în acest sens. Dacă, nu acționați invers. Dar este necesar să reduceți doza de ipocrizie. Nu cred că Gilets Jaunes au devenit cumva pro=federaliști, dar au găsit la fel precum guvernul României o ocazie să „dea șah” Europei, mai precis unuia dintre „motoarele integrării”, Franța.

    Deci, domnule Stefan Nicolescu, aș conchide cu o întrebare directă: “Dragă Franța, putem reduce puțin ipocrizia și „ne putem mișca mai cu talent”, luând o decizie clară dacă dorim cu adevărat mai multă integrare, sau vrem doar să vorbim frumos despre ea?!..”.

    • Constantin spune:

      Rog cititorii modestului meu text să-mi ierte greșelile de ortografie. Desigur, tastatura este cea vinovată pentru ele. -:) Comentariile nu se pot edita.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)