joi, martie 28, 2024

Trupele americane în Basarabia: prea devreme sau prea târziu?

Militarii americani au trecut frontiera dinspre România în Republica Moldova. Vor face un exerciţiu militar comun cu trupele moldovene, în perioada 3-20 mai. Foarte bine. Aparent, chestiuni banale, să nu „facă infarct” agitaţii pro-ruşi ai lui Igor Dodon, aflaţi în campanie electorală pentru prezidenţialele din toamnă şi deveniţi mari apărători ai „neutralităţii constituţionale” a micii republici post-sovietice, dar uitând de trupele de ocupaţie ruse din Transnistria. Le-a reamintit prompt Anatol Şalaru, ministrul Apărării, că unii au venit şi au uitat să mai plece, spre deosebire de trupele americane, care au un calendar foarte precis.

„Nimic combatant, numai lucruri paşnice, nu se va trage niciun cartuş” le răspund liniştitor oficialii de la Chişinău protestatarilor socialişti: deminări, aplicaţii de geniu, salvarea răniţilor, o expoziţie de tehnică militară, tarabe cu preparate culinare în piaţa centrală („vom face terciul ostăşesc şi vom servi pe toţi”[1]) pe 9 mai, să se bucure tot moldoveanul, că doar un pic de diplomaţie publică americană pe pământ fost sovietic de Ziua Victoriei nu strică, nu?

Şi, dacă tot a venit vorba de 8/9 mai şi de Ziua Victoriei, să ne amintim. Occidentul democratic a trădat şi a abandonat Europa Centrală şi de Est de cel puţin două ori în secolul XX. Nu includem aici Pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939, Germania nazistă nemaifiind atunci parte a Vestului liberal-democratic. Dar trădarea de care vorbim s-a făcut o dată prin Acordul de la München, în 1938, în faţa lui Hitler, şi a doua oară prin „Acordul procentajelor” de la Moscova, în octombrie 1944, când lui Churchill i-a fost clar că Anglia nu va putea apăra singură regiunea de ambiţiile lui Stalin iar americanii nu vor veni să lupte în Est, preferând, şi unii şi alţii, împărţirea Europei.

Fără a fi istoric, fac parte din categoria autorilor care leagă (până la un punct şi, desigur, fără pretenţia absolutizării) evoluţiile din politica internaţională actuală, de explicaţii şi fundamentări istorice. Aşa a fost mereu, a fost şi este valabil în toate epocile. Procesele politice globale şi regionale au fără îndoială un caracter istoric şi trebuie văzute în conexiune cu lucruri petrecute în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, dincolo de tehnicizarea lor birocratică şi de voinţa liderilor momentului de a le prezenta publicului întotdeauna în lumina unei lumi noi, complet detaşate de evenimentele din trecut. Dar lumea nu a început astăzi, cu noi, cu gândirea şi cu acţiunile noastre. Preluăm parţial din moştenirea generaţiilor trecute şi transmitem câte ceva către cele care urmează, e drept nu totul şi nu în aceleaşi forme. Oricât de puternică şi de înţeles ar fi pretenţia legitimării doar prin raţiunile prezentului, desfăşurările strategice ale zilelor noastre au în vedere (uneori doar într-o logică nerostită, subînţeleasă, discretă), şi considerente istorice, experienţe pozitive dar mai ales negative ale naţiunilor implicate, greşeli politice mai vechi sau mai recente sau culpabilităţi morale, procese neîncheiate, frustrări nerezolvate, presiuni acumulate, sentimentul unor generaţii că deciziile de altădată au fost incorecte şi trebuie neapărat îndreptate etc.

Spus foarte simplu, orice război şi orice pace poartă în spate un alt război sau o altă pace (înţelegere), dreaptă sau strâmbă, care le explică. Doar interpretările, de o parte şi de cealaltă, diferă, în funcţie de interesele specifice. Mecanismul gândirii politice şi strategice a liderilor este însă acelaşi („revanşa istorică”, dorinţa de a face dreptate în sensul pe care i-l atribuie actorul politic respectiv, nevoia de a repara ce s-a făcut greşit), să nu fim ipocriţi şi nici să nu vindem tinerilor iluzii constructiviste.

Privită strict tehnic, chestiunea se vrea banală, rutinieră. 198 de militari americani şi tehnica militară aferentă au trecut frontiera de stat dinspre România spre Republica Moldova (ministrul Apărării de la Chişinău îi asigură pe agitaţii lui Dodon că asta se întâmplă în fiecare an, după un calendar cu date de intrare şi de plecare precise, nu ca sovieticii în 1944), pentru a participa la un exerciţiu militar comun cu trupele moldovene, în perioada 3-20 mai. Trupe de geniu, antrenamente pentru deminare, operaţiuni de salvare, nimic spectaculos. Plus o expoziţie de tehnică militară şi tarabe cu bucătărie de campanie, luna mai fiind în general foarte bună pentru diplomaţia publică, iar aniversările şi celebrările cu valoare simbolică în Europa dând uneori evenimentelor mărunte o dimensiune suplimentară, încărcată de semnificaţii rostite şi nerostite.

Pentru a reduce mânia socialiştilor pro-ruşi, „mari apărători ai neutralităţii constituţionale” a Republicii Moldova (deşi exerciţiul nu înseamnă intrarea într-o alianţă politică şi militară a ţării), se arată în comunicate şi luări de poziţie că trupele nu sunt combatante, că doar transferă know-how american militarilor moldoveni în probleme de deminare şi salvare, în cadrul unui exerciţiu intitulat cum nu se poate mai stupid „Dragon Pioneer 2016” (fantezia naşilor strategi sau ce poate ieşi din întâlnirea ofiţerilor americani cu cei moldoveni), ori poate, cine ştie?, ascunde ceva extrem de inteligent în ridicolul acestei denumiri, care altminteri nu spune nimic opiniei publice ci doar sugerează ceva din a treia cale a culturii chineze, numai bună de derutat strategii vigilenţi de la Kremlin.

Pot să admit, însă doar dintr-o perspectivă strict electorală, că momentul politic nu este neapărat cel mai bine ales (este uşor provocator iar reacţia pro-ruşilor era previzibilă, nefiind benefică pe termen scurt atmosferei politice din Moldova, unde domneşte confuzia, iritarea şi dezamăgirea), de unde şi dorinţa vădită a autorităţilor de minimalizare a importanţei simbolice a prezenţei trupelor americane peste Prut. E limpede însă că decizia s-a luat anul trecut, planificarea era făcută de câteva luni bune, înainte de decizia (extrem de discutabilă din punct de vedere juridic) a Curţii Constituţionale de la Chişinău de a impune, fără vot în Parlament şi fără referendum, scrutin universal pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova, practic prin schimbarea abuzivă a Constituţiei şi a legii electorale a unei republici parlamentare, iar desfăşurarea unor asemenea exerciţii militare necesită costuri şi planificări care nu pot fi contramandate de pe o zi pe alta.

Pe termen mediu şi lung, semnalul este însă bun şi arată că Republica Moldova nu este în afara spaţiului de interese strategice ale Statelor Unite. Că „linia roşie” de întâlnire a Occidentului cu lumea rusă nu este pe Prut, aşa cum şi-a dorit Rusia dintotdeauna. Mai arată în subtext că, la limită, Basarabia poate fi şi apărată, dacă va fi nevoie. Pentru Moscova, care tocmai a protestat prin vocea purtătoarei de cuvânt a Ministerului de Externe împotriva dorinţei şi acţiunii constante a României de a obţine creşterea prezenţei militare a NATO pe Flancul Estic al Alianţei (cu referire inclusiv la proiectul flotei militare a NATO la Marea Neagră), intrarea trupelor americane în Republica Moldova se va putea dovedi o pastilă amară în plus, tot mai greu de înghiţit. Dar o vor înghiţi şi pe aceasta, probabil nu fără o nouă reacţie diplomatică, pentru că întregul produs este corect şi atent ambalat şi mai ales greu de combătut cu argumente războinice clasice sau chiar cu cele legate de echilibrul de forţe din proximitatea frontierelor vestice ale Rusiei. Este voinţa guvernelor celor două ţări suverane de a face acest exerciţiu militar comun şi asta e tot, nu e nimic agresiv aici şi nimic de comentat din alte capitale. Chiar dacă trimiterile, speculaţiile şi sugestiile pot fi multe. În plus, cu cât face Igor Dodon scandal mai mult, cu atât valoarea simbolică a prezenţei militarilor americani în Basarabia creşte. Nu e exclus să se fi mizat şi pe portavocea gratuită a pro-ruşilor pentru a amplifica succesul şi impactul acestui proiect, în sine mărunt.

Pentru unii, intrarea trupelor americane în Basarabia s-a făcut prea devreme, într-un context electoral agitat, de ascensiune a curentului pro-rus provocat de criza economică acută, de contra-performanţele şi corupţia guvernărilor pro-europene (nu că cele pro-ruse de până în 2009 n-ar fi fost la fel de proaste pentru oameni, dar tocmai lipsa diferenţelor între ele e catastrofală pentru opinia publică), într-un moment în care analiştii precauţi spun că apele nu ar trebui tulburate, echilibrele societăţii moldoveneşti fiind oricum foarte fragile iar agenţii provocatori pro-ruşi pândind orice greşeală tactică pentru a aprinde scânteia conflictului intern. Pentru alţii, venirea americanilor e prea târzie (cum s-ar spune, în engleză, „too little, too late”), într-o etapă a istoriei în care s-au epuizat deja resursele culturale pro-occidentale ale Basarabiei iar războiul identităţilor a fost pierdut, gestul nefăcând decât să toarne puţin gaz pe focul mocnit al unei societăţi îmbătrânite şi dezamăgite, jefuite de bogăţii şi de speranţe, trădate şi abandonate de mai multe ori în istoria ei modernă.

Să spunem în încheiere, cu riscul de a apela la un clişeu destul de tocit, că niciodată nu e prea târziu pentru a începe să faci un lucru bun, cu condiţia să ai convingerea, puterea şi perseverenţa de a consolida în timp noua opţiune pe care ai asumat-o. Nu ştim acum dacă „Dragon Pioneer 2016” este un simplu antrenament al geniştilor sau un semnal politic de tatonare a climatului din zonă, un gest izolat de colaborare militară între Statele Unite şi Republica Moldova sau un proiect de diplomaţie publică pe o dimensiune ceva mai curajoasă, dacă încearcă să testeze opinia publică locală prin forţa unor imagini şi simboluri puternice (convoaie, uniforme, vehicule militare etc.) sau chiar să vadă reacţia Moscovei la intrarea trupelor americane necombatante într-un teritoriu pe care Rusia îl consideră, din perspectivă istorică, parte a intereselor ei specifice. Rămâne să urmărim cum se va comporta Republica Moldova în perioada grea, aproape explozivă (oare de aceea să fi venit tocmai geniştii americani, pentru deminare la propriu şi la figurat?) de până la alegerile prezidenţiale din toamnă.
NOTE _____________
[1] http://www.moldova.org/anatol-salaru-face-precizari-sunt-militari-americani-si-nu-trupe-nato-nu-au-venit-sa-lupte-si-vor-pleca-pe-20-mai/

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Ce sa ne mai miram de agitatorii dodonisti in RM, cand in Germania acest tip de agitator – fie cetateni germani de nationalitate rusa, fie agenti rusi de nationalitate germana, au infestat consistent si suficient societatea germana pentru a putea acum sa se impuna ca un element important al „opiniei publice”. Rusul e ca si raia, odata realizat contactul nu mai scapi de ea decat prin mijloace fortate.

  2. Care Dodon? Ce infarct? Ce pro-ruşi? Cu toţi banii, presa si isteria pe care le mânuiesc cu obraz gros de mafiot, tot nu au adunat decât o mânuţă de oameni la „proteste”. Aţi vazut pozele? Nu reprezintă nimic ăştia şi nu cred că e bine să le facem publicitate.

    • „Mana” de oameni a lui Dodon reprezinta 25-30% din intentia de vot din Moldova, adica cel mai puternic partid. Daca si asta e de neglijat, atunci…

  3. Ca de obicei, fiecare articol al dvs. este o adevarata delicatesa :)

    Coincidenta sau nu, simultan cu vizita simbolica a minusculului efectiv american in Rep. Moldova, Shoigu a anuntat ca, pana la sfarsitul anului, vor fi organizate trei divizii noi in flancul vestic al Fed. Ruse, ca reactie la pozitionarea in perspectiva apropiata a trupelor NATO in tarile ECE, incl. in Romania. Nu este o surpriza, era de asteptat, cu toate ca rusii se misca mai repede decat eram obisnuiti.

    Amplasarea celor trei divizii este intuibila, in configuratia granitelor ruso-belaruse, iar una dintre divizii va fi probabil pozitionata in Crimeea, unde deja exista o puternica structura militara, ceea ce va face, probabil, aceasta zona un serios stronghold al rusilor pe o raza de 500 – 700 km. Din nefericire, cred ca vor „nucleariza” puternic Crimeea cu noile arme si echipamente mini-nucleare, pozabile pe tot felul de suporturi balistice gen Iskander, Kalibr etc., aeriene si navale/submarine, plus S400 si noile S500 care au termen devansat de livrare in nov. 2016. Ideea neplacuta este ca, in proximitatea Romaniei se aglomereaza echipamente si arme cu putere ampla de distrugere, dificil de neutralizat. Inerent, si NATO va replica prin pozitionarea de echipamente si trupe de raspuns, prportional sau nu, de vazut.

    Cert este insa ca, ne place/vrem sau nu, ne apropiem ingrijorator de mult de o situatie de conflict armat regional NATO/RU, care ar putea implica operatiuni militare pe/peste teritoriul Ro. Este suficienta o „confuzie”, „neintelegere” etc. (pretextul uzual) ca sa se declanseze un astfel de conflict, in care, evident, partile isi vor schimba furibund responsabilitatile.

    De aceea, cred cu convingere ferma, in urgenta initierii si dezvoltarii unor demersuri bi/multilaterale gen ONU/NATO/UE/RU, similare cu cele din perioada Razboiului rece in perioade de criza, care ar trebui declansate cat mai curand, iar Romania sa fie direct si activ implicata in negocieri, cu speranta ca, daca nu putem opri procesul conflictual (au trecut 70 de ani de pace…), macar sa il intarziemn rezonabil si sa-i reducem amploarea, evolutia si efectele devastatoare.

    • da, se merge direct spre un conflict si nu cred ca evitarea lui depinde de o singura parte !

      Rusia este cu spatele la zid dpdv economic si social, este intr-o fundatura din care aparent a renuntat de ceva timp sa iasa prin calea Dezvoltarii interne (adica a recunoasterii si integrarii intr-un sistem economic si de valori global) si se indreapta spre iesirea prin Razboi / actuala configurare a economiei pentru starea de „economie de razboi” este un semn de rau augur / Putin a ajuns dupa 16 ani de condus tara sa vrea probabil sa ramana in istorie ca cel care si-a luat revansa, probabil fara sa inteleaga ca tot colapsul imperiului URSS nu s-a datorat in principal factorilor externi ci tocmai lipsei de preocupare pentru dezvoltarea interna (dar nu pentru acea dezvoltare exprimata in tone de otel per capita ci pentru ca oamenii sa aiba libertati, oportunitati si echilibru – stari in care sa devina creativi si pozitivi pentru a pune in valoarea potentialul extraordinar pe care il au)

      China este probabil in balans, pentru ca a avut 25 de ani de dezvoltare formidabila gratie relatiilor economice si comerciale cu Occidentul; presiunea exercitata insa de Armata pare in crestere, dorinta de a-si arata muschii aparand tot mai evidenta; aici lucrurile nu sunt transate, pentru ca ei actioneaza pur strategic

      anul 2016 va fi un an f complicat pentru USA – are momentul vulnerabil al alegerilor prezidentiale, care in plus par sa genereze mai multa animozitate interna in locul unei naturale si astepate „corectii de curs” politice – este foarte probabil ca Rusia sa nu astepte acest moment de clarificare pentru a declansa un conflict major cu NATO / poate ar trebui luate in calcul scenarii de securitate fizica a factorilor de decizie mult mai dure decat cele „normale”, pentru ca un atentat sau mai multe atentate simultane la nivel inalt sub steag „terorist” sau ne-asumat ar putea fi un moment de slabire a capacitatii si legitimitatii de decizie a USA, care sa fie o conditie perfecta pentru startul unei confruntari

      sistemul NATO-UE are multe puncte vulnerabile, unul dintre cele mai importante fiind Turcia – care joaca dupa o logica proprie (…lui Erdogan) si nu dupa logica intereselor de ansamblu ale NATO; un singur stat „rebel” poate invalida dpdv al dreptului international si al legitimitatii sustinerii reciproce criticul Punct 5 – pana una altaTurcia se pune, prin modul in care actioneaza in pozitia de a starni animozitati in interiorul comunitatii de state care constituie NATO si s-ar putea constitui intr-un punct nevralgic ce poate fi speculat / aparent sarcina provocarii NATO a fost deja impartita, Rusia luand Baltica-Europa de Est-Marea Neagra-OM iar China luand zona Asia de S-E-Pacific (bineinteles cu ajutorul Coreei de N) / „constructia” tensiunii de securitate globale e evidenta si urmarim ca spectatori etapele viitoare

      in acest moment ordinea internationala postbelica a fost facuta praf de Rusia, odata cu invadarea si anexarea Crimeei – din pacate aceasta este o copiere mai brutala a independentei Kosovo, executata de USA cu ajutorul ONU (nu cred ca au inteles nici astazi implicatiile unei asemenea miscari, sau considerau ca vor exista doar urmari pozitive pentru ca erau „la butoane” si pt ca a trecut prin ONU) / Crimeea a fost utilizata de rusi ca punct de rupere in sensul utilizarii unui caz cu legitimitate flagrant scazuta dpdv istoric si etnic, pentru invalidarea sau punerea in discutie a intregului „esafodaj” al frontierelor actuale si odata cu el a suveranitatii actualelor Statelor – prabusind acest edificiu, orice se poate discuta iar cei puternici vor decide la „masa verde” / aceasta metoda poate oricand fi utilizata impotriva unor provincii ale unor state NATO, cu amorsarea propagandistica si utilizarea metodelor de diversiune si divizare deja testate

      relativ la Razboiul Rece – aparent atunci nu erau credibile scenarii de confruntare partiala ci doar scenarii (inacceptabile) de confruntare nucleara generalizata; ambele sisteme erau structurate pentru o reactie instantanee si la scara foarte mare ce urmarea a-nihil-area adversarului – cu orice risc / foarte probabil din aceasta cauza principiul „disuasiunii nucleare reciproce” functiona foarte bine; feelingul meu este ca in acest moment se evalueaza (de toate partile !!) scenarii de conflict intre marile puteri in care nu se va ajunge la utilizarea armelor nucleare strategice ci eventual doar a celor tactice – asta ar fi o situatie f nasoala pt ca ar insemna ca ne indreptam direct spre un conflict in care unii vor sa-si incerce sansele / probabil ca intr-un asemenea gen de conflict se va lasa decizia utilizarii armelor strategice conducerii politice (decizie pe care f probabil nu o vor lua, cel putin reprezentantii Occidentului) si se va lasa libertatea utilizarii armelor „clasice” si eventual a nuclearelor tactice militarilor

      • @ silviu dumitrescu – îi bănuiți pe ruși de prea multă subtilitate în problema Crimeii :)

        Lucrurile au fost mult mai simple și fără nicio legătură cu Kosovo: odată ce Ucraina se duce spre vest, rușii n-or să se roage de ea pentru menținerea bazei de la Sevastopol, așa că anexarea Crimeii a fost o decizie strategică absolut necesară, în fața căreia nu riscau decât proteste diplomatice, adică apă de ploaie.

        O consecință interesantă a anexării Crimeii ar fi că importanța strategică a Transnistriei scade, așa că rușii ar putea-o lăsa la un moment dat ”în plata Domnului”, cam în maniera în care au lăsat și RDG-ul: nu i-a forțat nimeni să-și evacueze trupele, au făcut-o ei singuri, după ce au obținut un aranjament cât de cât acceptabil.

      • @ silviu dumitrescu – ”relativ la Războiul Rece” cam ignorați amplasarea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune în Germania. Acelea nu erau în niciun caz destinate pentru o ”confruntare nucleara generalizata”, adică ambele tabere aveau și alte scenarii în minte.

        Povestea cu o ”confruntare nucleara generalizata” s-a cam încheiat înainte de 1980, când în universitățile americane ideea anihilării reciproce a fost înlocuită de teoria războiului nuclear câștigabil. Așa s-a ajuns la Inițiativa de Apărare Strategică (”Războiul Stelelor”) – tocmai pentru că anihilarea reciprocă devenise o idee desuetă.

    • Foarte adevărat. Există însă o diferenţă esenţială.
      Rusia nu mai are unde să dea înapoi. Enemy is at the gates.
      Dar NATO poate (dacă vrea) să renunţe la escaladare şi să revină la situaţia din 2013.
      Presiunile din partea NATO (proiectata extindere în Ucraina şi Georgia, anunţata instalare a trupelor americane în Ţările Baltice (la graniţa Rusiei), patrularea aero-navală permanentă în apropierea ţărmurilor ruseşti etc.) riscă să provoace reacţia Rusiei şi un război Rusia-NATO.

      Ca să înţelegem situaţia trebuie s-o privim în oglindă. E ca şi cum China şi Rusia ar încheia alianţe cu Mexic, Cuba şi Nicaragua, apoi s-ar îngrijora că n-ar reuşi să le apere în caz de atac american, aşa că ar înfiinţa baze acolo, ar patrula aero-naval la intimidare în Marea Caraibilor, Golful Mexic şi în apropierea coastelor Californiei, şi tot ele ar face gălăgie că SUA şi-au instalat anumite sisteme de apărare pe teritoriul său (cum au ruşii în Crimea şi Kaliningrad).

      • Scrofulos la datorie in apararea, chiar voalata, mamei Rusia :P
        De criza rachetelor ati auzit sau ati fost contemporan?
        E vina americanilor ca NATO rezista, iar Tratatul de la Varsovia s-a pulverizat?
        Tarile din jurul Rusiei nu sint ocupate de americani sau trupe NATO, ci solicita ajutor contra hraparetei Rusii.
        Solicita ajutor guvernele; faptul ca exista „dodoni” si avocati gen @ DanT e dreptul lor sa mai spere la imperialul URSS.
        Dar ai privit situatia intr-o oglinda strimba ;)

        • @Victor L.
          Cred ca nimeni dintre comentatorii articolului nu simpatizeaza cu establishmentul Fed. Ruse, dar asta nu inseamna ca nu ne putem mentine in limitele comunicarii civilizate, cand ne exprimam dezacordul cu preopinentii……

          Cat priveste „criza rachetelor”, o lectura mai atenta a materialelor recente v-ar putea lumina si, eventual,determina reevaluarea unor opinii. Incercati, de ex. arhivele NSA, veti fi deosebit de surprins:
          http://nsarchive.gwu.edu/nsa/cuba_mis_cri/moment.htm

          • Am inteles: cum o dai cum o intorci, Rusia reprezinta binele, iar SUA raul absolut.
            Poate ai auzit ca si turnurile gemene din NY au fost o cacealma provocata de americani.
            Chiar prabusirea URSS se datoreaza nesimtirii americanilor de a forta.. prabusirea elefantului cu picioare de lut.
            Cind pentru a scuza actiunile Rusiei aduci ca argument ca nici SUA nu procedeaza corect, iar Rusia ar fi indreptatita sa faca ceea ce face, nu mi se pare o discutie civilizata.

  4. Printre deputații socialiști care au blocat intrarea soldaților americani în Republica Moldova (http://actualitati.md/md/societate/deputatii-socialisti-au-blocat-intrarea-moldova-pentru-soldatii-nato) s-a aflat (cel puțin) și Ghenadi Mitriuc (http://parlament.md/StructuraParlamentului/Deputies/tabid/87/Id/559/language/ro-RO/Default.aspx), acesta având cetățenie română (http://www.timpul.md/articol/timpul-lanseaza-campania-dodon-arata-cererile-91219.html).

  5. Bun articolul, dar sa nu sunt de acord cu termenul de „tradare” pentru procentajele cu care s-a dus Churchill la Moscova. In octombrie 1944, cand a avut loc asa-zisa impartire a procentelor, Armata Rosie ocupa aproape toata Europa de Est (Polonia, Romania, Iugoslavia, Slovacia si Moravia, inclusiv trei sferturi din Ungaria). Churchill s-a adaptat la o situatie deja existenta. De fapt, prin aceasta manevra a salvat Grecia, care era cat pe-aci sa fie comunizata.

    • Exact aceeasi obiectie o am si eu la articol: nu a fost tradare ci o recunoastere a situatiei din teren. Ca doar nu s-o fi dat la o parte Stalin din Europa de Est pentru ca asa a zis Churchill.

  6. <>
    Este pacat ca la nivelul dvs. nu puteti intelege corect aceasta parte a istoriei si continuati paradigma romaneasca de a acuza de „tradare” occidentul si pe Churchill, fluturind mereu acel „acord al procentajelor” ! ei bine, noua, romanilor, ne vine foarte usor in a-i acuza pe altii, in timp ce noi am fost mai mult parte a problemei, nu a solutiei. Sa nu uitam ca Romania era aliata cu Germania pina la 23 August 1944. Chiar credeti ca le era usor englezilor si americanilor, dupa 4-5 ani de razboi, distrugeri, si pierderi imense de populatie, pina in Octombrie 1944, sa continue un razboi cu URSS, razboi in care aceste tari secatuite ar fi suferit pierderi probabil la fel de mari ?! Razboi pentru cine ? Pentru Romania care fusese aliata cu Germania pina cu 2 luni inainte ? In plus, la vremea respectiva (Octombrie 1944), Anglia si America erau inca aliate cu URSS, fara de care infringerea (rapida) a Germaniei ar fi fost imposibila. Asa ca eu zic sa o lasam mai incet cu acuzatiile de „tradare” impotriva Angliei si Americii, acuzatii care vin dintr-o frustrare tipic romaneasca, in care noi credem ca noi meritam totul, si altii sint obligati sa ne dea diverse chestii, iar noi trebuie doar sa stam, sa privim, si sa cerem. Mai sint multe de spus pe aceasta tema, insa incercati sa priviti etapa istorica respectiva si prin ochii englezilor si americanilor (care au eliberat jumatate de Europa de nazisti), nu numai prin ochii Romaniei…

    • Nici dumneavoastra nu tineti cont de un lucru. Romania era aliata Frantei si Angliei, inainte de a fi a Germaniei. Alianta cu Germania a fost ultima solutie in momentul in care am ramas fara garantii din partea celor doua puteri. Mai mult chiar, aceasta solutie ne-a fost chiar sugerata.
      Marile puteri intotdeauna au tinut cont doar de interesele proprii. Ca acestea pot sa coincida sau nu cu ale altora, este alta problema. Spre exemplu daca nu era razboiul din Iugoslavia, nu ajungeam noi in NATO.
      Interesul marilor puteri este pentru tarile mici precum vantul pentru navigatori. Daca stii sa-l folosesti, profiti, daca esti prins pe picior gresit, pierzi. Niciodata o mare putere nu-si va risca pozitia pentru o tara mica. Cel mai la indemana caz Crimeea. Irak a platit scump episodul Kuwait, aproape identic. Serbia la fel. Pentru Rusia deja se pregateste relaxarea sanctiunilor.

      • Domnule, in epoca in discutie (razboiul II mondial) franta era practic in totalitate ocupata de Germania nazista, asa ca nu are rost sa discutam desprea alianta Romaniei cu Franta. Ceea ce spuneti dvs. s-a petrecut cu mult inainte…

        • Exact. Cu mult inainte, si nu la sfarsitul razboiului, Franta si Anglia au abandonat estul Europei (nu doar Romania). Ce s-a intamplat dupa este doar consecinta.
          In planurile lor initiale Germania s-ar fi oprit la Europa de est, iar asta nu ii deranja prea tare pentru ca nu le afecta interesele din Mediterana. Aceasta atitudine (si nu numai, au existat sugestii directe si explicite) a impins Romania catre alianta cu Germania.
          Si cat de mult si-ar fi putut dori Romania „alianta” cu Germania dupa ce aceasta a impartit pe tava vecinilor teritoriile romanesti? Faptul ca Romania s-a aliat cu calaul sau, denota situatia disperata in care se afla. Deci „tradarea” nu numai ca a existat, dar a fost in forma continuata.
          Folosesc „tradare”, pentru ca intradevar nimeni nu are vreo obligatie sa salveze pe cineva. Dar asta nu face altceva decat sa confirme faptul ca marile puteri isi vad intotdeauna propriile interese. Pe de alta parte cat de moral este faptul ca Romaniei i se reproseaza aceasta alianta contra naturii, in care am fost impinsi cu buna-stiinta?

      • De fapt, e mai rău. România a fost aliata Franţei şi Imperiului Britanic şi în relaţii foarte bune cu SUA înainte de a fi aliata Reichului german, şi, în ciuda acestui fapt, nici Churchill şi nici francezii-liberi nu au denunţat această alianţă atâta vreme cât obiectivele statului român erau văzute ca legitime.

        22 iunie 1941: Reichul, Regatul Italiei şi Regatul României declară război URSS, imediat ce s-a trecut graniţa. (Ungurii nu au făcut-o decât pe data de 27.)

        Marea Britanie nu răspunde.

        Au avut loc mai multe avertismente transmise pe canalele diplomatice din partea britanicilor, ca Regatul României să se replieze în limitele teritoriului naţional de dinainte de 1940.

        2 decembrie 1941: ofensiva se opreşte la mică distanţă de Moscova.

        7 decembrie 1941: Marea Britanie declară război României şi Ungariei.

        11 decembrie 1941: Führerul declară război SUA. Ei răspund.

        12 decembrie 1941: România şi Bulgaria, la îndemnul Führerului, declară război SUA. Fără reacţie din partea acestora.

        5 iunie 1942: SUA declară război României, Bulgariei şi Ungariei.

  7. (cont.)
    Incepusem interventia mea de mai jos cu un extras din articol:
    „Dar trădarea de care vorbim s-a făcut o dată prin Acordul de la München, în 1938, în faţa lui Hitler, şi a doua oară prin „Acordul procentajelor” de la Moscova, în octombrie 1944, când lui Churchill i-a fost clar că Anglia nu va putea apăra singură regiunea de ambiţiile lui Stalin iar americanii nu vor veni să lupte în Est, preferând, şi unii şi alţii, împărţirea Europei.”

  8. (cont.)
    Iar impartirea Europei, trebuie sa fim constienti de acest lucru, nu s-a facut in Octombrie 1944 (acela a fost doar „finalul”- un final care nu se termina niciodata !), ci foarte probabil la Teheran, in 1943, oficial, cind era deja clar ca Anglia si America nu aveau forta suficienta (atit materiala, cit si umana) de a invinge REPEDE (pentru a diminua costurile, tot materiale si umane) Germania nazista (aliata in acea vreme si cu Romania, care se aliase cu Germania probabil mai mult fortat, pentru a recupera Basarabia, dar care poate avea ceva sperante de viitor la teritoriu suplimentar sovietic).

  9. Razboi sau pace?
    Asta este singura intrebare serioasa care se poate pune azi, asa cum se punea tot timpul si in trecut ,adica ma refer aici la epoca razboiului rece.
    Ca Occidentul nu a dorit in trecut razboiul avem o dovada clara: nu l-a facut cand putea sterge URSS de pe fata pamantului in scurta perioada de suprematie atomica pe care insa au aplicat-o Japoniei care continua cu orice pret un razboi evident pierdut si care nu credea probabil SUA capabila de o Hiroshima cum nici americanii nu crezusera mai inainte posibil un Pearl Harbour.
    Cat timp niciodata tratatele nu au fost respectate decat de teama si acest lucru se intampla si azi este de fapt o prostie sa le invoci decat doar justificativ petru a da o nuanta de dreptate si legitimitate unor actiuni care de fapt au alte motive.
    Despre motivele reale care vor fi fiind acelea pentru care Rusia ar dori sa vada Occidentul prabusindu-se si eventual si reciproca pentru Nato nu se discta fatis si este pacat.
    SUA a avut curajul si a spus odata despre uRSS ca este imperiul raului ceeea ce era adevarat, cu consecintele publice si militare care au rezultat din asta. Nu au spus insa in clar daca azi Rusia mai este sau nu asa ceva pentru ei. Si trebuie sa spuna caci pititul dupa par nu va avea vreun rezultat bun.
    Faptul ca Rusia considera ca zonele populate nativ cel putin de o generatie de etnici rusi(vorbitori nativi de rusa) sunt teritoriu propriu, asa cum musulmanii considera teritoriu propriu orice moschee, este o realitate si drepturile omului si alte baliverne (in ochii unui Putin sau ale unui lider Chinez sau arab ) nu au valoare decat in functie de cata forta bruta au in spate. Astea sunt realitatile azi si daca recunoscandu-le te asezi la o masa si discuti atunci poate ca s-ar putea ajunge la un staus quo care sa se mentina doar prin aigurarea unui echilibru militar si cheltuieli enorme.. Daca se accepta public adica fatis si fara ipocrizii pacifiste care si daca nu sunt astfel asa se vad ele din cealalta ograda ,ca intr-un conflict apararea este la fel de importanta ca si atacul si ca razboaiele se pierd cu siguranta daca permiti adversarului sa capete o superioritate in arma de aparare(vezi azi mijloacele antiracheta) atunci se vor putea duce discutii cat de cat utile, la fel ca si recunoasterea nu numai teoretica dar si practica ca daca ambii potentiali adversari au un echilibru in capacitatile de aparare nu vor escalada in compensare in zona capacitatilor ofensive si in discutie introduci elemente cat mai multe de natura obiectiva ;control, transparenta evaluare amatematic corecta atunci dovedesti ca doresti pace si daca nu este posibil fara sa intrerupi orice discutie, faci un zid in jurul adversarului sau al tau, pe care il lasi sa se sufoce economic cat timp mai ai tu resurse care sa te impiedice sa devii dependent de ale lui cu care nu ai relatii economice normale. SUA daca Europa este oscilanta este libera sa o lase balta si sa se ocupe de un zid in jurul lor si a zonei limitrofe adca a continentelor Americane si sa-i lase pe nemti etc sa – si traiasca relatia lor de dragoste vesnica dar frustrata cu rusii . Faptul ca si noi mai suntem pe aici nu trebuie sa aiba nici-o importanta daca se ajunge la asa ceva.
    Se mai pate glosa mult pe aceasta tema care de fapt este un scenariu dar care nu are nimic irational in el chiar daca etic si axiologic este oribil.

    O baza fertila de discutii planetare este sa se recunoasca deschis ca nicaeri in lume nu se traieste inca conform unor reguli care ar trebui sa fie demne de un regn uman adica nu demne de un regn de maimute cu cpuri electronice in cutia computerului bilogic, ca exista o solutie care se numeste Calea a treia pentru care singura pentru care merita facuta o globalizare a unor oameni si nu a unor triburi primitive care o folosesc pentru a-si acoperi setea si orgoliul de putere.

    • Erata la partea finala pe care am uitat sa o corectez:

      O baza fertila de discutii planetare este sa se recunoasca deschis ca nicaeri in lume nu se traieste inca conform unor reguli care ar trebui sa fie demne de un regn uman adica nu demne doar de un regn de maimute antropoide foarte inteligente mai ales pentru rau, cu cipuri electronice in cutia computerului bilogic, ca exista o solutie care se numeste Calea a treia singura pentru care merita facuta o globalizare a unor oameni si nu a unor triburi primitive care o folosesc doar pentru a-si acoperi setea si orgoliul de putere.

    • Putin şi americanii sunt prea şireţi ca să creadă că lucrurile se limitează la forţa brută. Spre deosebire de Stalin, ei ştiu câte divizii poate să aibă la nevoie Papa. Sau suspect-de-fericitul Kirill al lor.

      Când se folosesc imagini şi simboluri puternice (convoaie, uniforme, vehicule militare etc.) nu încearcă să testeze opinia publică locală. O modelează.

      Reporter, către ministrul Apărării Teodor Meleşcanu:

      – La ce folosesc toate aceste expoziţii şi parăzi cu tehnica militară, înainte erau doar de 1 Decembrie, acum sunt de cel puţin 4 ori pe an, fiindcă mai există şi Ziua Forţelor Terestre, şi Ziua Aviaţiei, şi Ziua Marinei?

      Teodor Meleşcanu:

      – Trebuie să vadă şi populaţia pe ce s-au cheltuit banii din impozite.

      Imaginile şi simbolurile sunt destinate populaţiei. Sub-comunică lucruri. Modelează felul ei de a gândi.

      E de remarcat faptul că mai toată propaganda Piticului Atomic de la Moscova ignoră chestiunile de teritorii, armament, rachete şi tunuri, petrol, minereuri şi alte resurse vizibile, şi se învârte în mod absurd în jurul faptului că ruşii şi est-europenii sunt „religioşi”, iar occidentalii sunt „homosexuali”.

  10. Domnul Naumescu vorbeste de tradarea lui Churchill. Nu stiu daca a fost o tradare, eu as numi-o un trag mudar al unui lider cinic si lipsit de scrupule cu un criminal si mai lipsit scrupule. Cine cunoaste biografia lui Churchill, incepand ideile sale din reportajele din timpul razboiului anglo-bur si pana la sugestia folosiri armeleor chimice impotriva kurzilor, nu e deloc surprins de acesta trag.
    Comportarea lui Churchil este tipic britanica (perfidul Albion al lui Napoleon) si la fel de caracteristica tuturor marilor puteri.
    IN 1812 cand rusii negociaua cu turcii soarta Principatelor in saloanele Hanului lui Manuc (spion rus) nu faceau decat sa prefigureze ce se va intampla peste 122 ani mai traziu intre Churchill si Stalin.
    De la vicontele Palmeston incoace Anglia are numai interese perpetui si nu prieteni. Acest principiu a fost repetat de Charles de Gaule si mai apoi de Henry Kissinger.

    Eu stiu de la bunici o zicala care spune cam asa: ciobanul care asteapta sa-i apere altii stana ramane cu oile mancate de lupi. Atat timp cat noi nu ne putem rezolva problemele in stana noastra, sa asteptam sa vina altii sa apere tarla de peste parleaz e dovada de naivitate. Primul pas este sa ne punem casa in ordine ca sa-i facem pe cei de peste garla sa vrea sa traiasca cu noi.
    Trebuie sa fim naivi sa credem ca US da doi bani pe Basarabia in jocurile strategice globale, cand US si Rusia joaca pocker in Orientul Mijlociu, folosind sauditii si iraniani pe post de crupieri, miza jocului fiind cand Siria, cand Yemen, cand.
    Exista deja un precedent. Un lider naiv, l-am numit pe actualul guvernator al Odesei, s-a luat dupa sfaturile consilierilor de peste ocean si a dat cu batul in cusca ursului. Zburdalnicul de viitor guvernator s-a ales cu o scarmaneala, iar consilierii au stat bine-merci si au privit de departe spectacolul.
    Merita amintit ca dintre puterile occidentale singura care n-a recunoscut dupa 1918 unirea Basarabiei cu Romania au fost Statele Unite. Asta cand Rusia era o putere invinsa, incheiase pace separata cu Germania si era mai rosie decat va ajunge vreodata.

    • Churchill era cinic, ticălos, perfid, tipic britanic precum buldogul, fish & chips şi ceaiul de la ora 5, dar de comportat s-a comportat aşa dintr-un singur motiv: nu mai avea cu ce. Marea Britanie era epuizată, secătuită. Mii de clădiri spulberate de bombardamente, un procent mare din populaţia activă, cu pregătire tehnică, ucis pe front, cheltuieli uriaşe, care nu mai puteau fi compensate cu nimic. Au avut raţii de alimente şi îmbrăcăminte până prin 1955. Victoria lor a fost plătită atât de scump încât, judecând la rece, de fapt au pierdut mai mult decât au câştigat.

      Tehnologiile adoptate în anii de după război trădează faptul că au fost făcute din sărăcie. Spre exemplu, standardul lor pentru electrificare, BS 1363, care are siguranţă în fiecare ştecher şi forma specifică a ştecherului, cu 3 picioruşe. A fost gândit special pentru a face cablarea “din priză în priză” (priza este şi doză pentru următoarea priză), cu circuitul ca un inel în jurul apartamentului, pentru că astfel se foloseau mai puţine cabluri de cupru. Una din primele economii din lume, un imperiu, ajunsese să nu mai aibă destul cupru pentru cabluri.

      Dacă imperiul nu mai avea nici măcar cupru, era foarte puţin probabil să mai aibă cu ce înfrunta Armata Roşie.

      • Cam fantezistă povestea cu cablurile de cupru. Englezii au tot felul de idei fixe, printre care și aceea de a face economie indiferent dacă e cazul sau nu, dar argumentele privind cantitatea de cupru nu-și prea găsesc locul în adoptarea standardului BS 1363. Cu-atât mai mult cu cât standardul respectiv este amendat în permanență: 1962, 2008, 2012 etc. Cred că putem să o includem la legende urbane.

      • @Nautilus (05/05/2016 la 19:16)

        „Spre exemplu, standardul lor pentru electrificare, BS 1363, care are siguranţă în fiecare ştecher şi forma specifică a ştecherului, cu 3 picioruşe. ”

        Explicatie pe care am primit-o de la inginerii britanici este ca acele trei picioruse (prones) sunt connectate astfel: faza, neutru/nul si earthig (impamantare de protectie). Echiparea cu sigurante a stcherelor (plugs) are rolul de a proteja restul instaliei electrice (a cladiriii) in sensu,l ca in caz de defect (scurcircuit), deconecteaza (izolarea) consumatorului „defect’ – protectia selectiva – si limiteaza riscul de incendiu in condiiile in care in UK vantul este prezent tot timpul. Siguranta fuzibila este mai ieftina si mult mai rapida decat un intreruptor automat dar este de unica folosire.

        De asemenea, din considerente practice (usurinta cu care poate fi inlocuita), siguranta este montata pe stecher cand acesta este „scos” din priza.

        Oricum, cuprul este folosit in industria electrotehnica cat si in cea de armament (gloante) ! De aici concurenta dintre cele doua industrii.

        Pare off topic acest comentariu dar cred ca unele explicatii tehnice sunt necesare in situatii in care se fac „presupuneri” politice.

      • De acord cu dvs, imperiul a fost secatuit, si acesta este principalul motiv pentru care Churchill a pierdut alegerile in 1945, el venea cu un program cu si mai multe sacrificii pentru pastrarea cu orice pret al imperiului.
        Totusi dimensiunea dezastrului asta nu se stia inca in 1944, pentru ca UK nu incepuse sa plateasca decat putin din Land Lease agreement si nici imprumutul din 1946 (Anglo-American loan), acesta din urma platit in 2006!!

        Un amanunt care pune mai mult context slabiciunea pre-existenta a imperiului este faptul ca in 1914 1/3 din barbatii recrutati din insulele britanice au fost gasiti inapti pe motive medicale, intre altele TBC. Asa ceva n-a existat in Germania sau Franta, posibil doar in Rusia lui Nicolae al II-ea.

    • Prea cinica analiza ta, si superficiala cit se poate.
      Chiar nu sti ca eram in razboi cu Marea Britanie? si atunci ce tratament special asteptai de la Churchill?
      Il acuzi ca isi apara interesul; ce spunea Mircea cel Batrin prin vocea poetului? Eu imi apar nevoile si neamul; era de condamnat?
      Ne prezinti ca litera de lege spusele lui de Gaule, unul dintre cei mai nerecunoscatori fata de englezi si americani: s-a impotrivit cit a putut intrarii UK in actuala UE si a retras Franta din NATO, caci voia ca Franta sa fie vioara intiia.
      Dupa al doilea mondial, desi UK era parte invingatoare, era mai saracita decit multe tari invinse. Si-a folosit (poate) tot tezaurul pentru purtarea razboiului si aprovizionarea URSS.
      A sacrifica zeci de mii de vieti pentru eliberarea Frantei ca sa-si instaleze un dusman fara scrupule, luat de altii drept etalon.

      • Prea cinica judecata mea asupra targului cu Stalin? Posibil, dar sa mai auzim si alte fapte
        Daca fata de Romania britanicii nu mai aveau nici o obligatie totusi fata de Polonia aveau pentru ca polonezii au luptat pana in ultima clipa impotriva nemtilor si au luptat mai apoi si in armata britanica (exista un cimitir in W Londrei unde sunt inmormantati aviatorii polonezi care I-au invatat pe britanci sa lupte in dog fights cu Luftwaffe). Totusi Churchill a recunoscut pana la urma guvernul de la Lublin desi guvernul legitim al Poloniei, cu care era angajat in alianta, se afla in Londra. Mai mult i-a fortat pe cei din exil sa evacueze ambasada poloneza din Londra. Comportare de mare lider.
        Mai mult decat atat, in 1943, la Teheran Churchil si Roosevelt au acceptat in secret anexarea de catre URSS a E Poloniei, fara ca guvernul in exil al acestei tari sa fie notificat, desi se afla la cativa km de 10 Downing Street. Aceasta se intampla cand rusii nu aveau inca control asupra intreg E Europei.
        Comportarea lui Churchill se inscrie pe linia unei politici externe amorale mai vechi a britanicilor.
        Cei care stiu un pic mai multa istorie uita ca britanicii sunt cei care au inceput razboaile napoleoniene si l-a lansat in istorie pe Napoleon prin debarcarea de la Toulon (n-o sa auzi asta nicioadata dintr-un manual de istorie din UK), ca sa apere un sistem feudal de care ei se debarasasera, ca tot ei au inceput doua razboaie cu China ca sa poate exporta opiu, probabil cel mai rusinos episod din intreaga istorie a lumii civilizate, ca au folosit arme chimice in Iraq cu 60 ani inaintea lui Sadam ,etc.
        Ne-am obisnuit sa fim indocrinati cu mitul unui Churchill legendar (we will fight them on the beaches…), al unui Moise care-i duce pe britanici pana la victorie, cand in fapt avem un lider care a avut multe pete negre in biografia sa.
        Iata cateva citate din marele lider, in fata caruia Hitler ar trebui sa se incline : „I do not admit for instance, that a great wrong has been done to the Red Indians of America or the black people of Australia. I do not admit that a wrong has been done to these people by the fact that a stronger race, a higher-grade race, a more worldly wise race to put it that way, has come in and taken their place.”
        Sau „I am strongly in favour of using poisoned gas against uncivilised tribes,” sau despre indieni in timpul foametei din Bengal care a ucis sute de mii de oameni iat Churchil a continuat sa expote orez (ca si cu Potato Famine in Ireland, cu 100 ani inainte) „they breed like rabbits”, despre Gandhi, “half naked fakir” si “”we should be rid of a bad man and an enemy of the Empire if he died.”
        Oricand la dispozita dvs sa furnizez si alte perle ale acestui mare lider, care a fost si plin de calitati dar si de mullte defecte.

        • Iata inca cateva mostre de real Churchill. In tinerete participa la represiunea din Pakistan si distruge sate intregi, la campanii din Sudan (unde ucide trei „savages”) si apara sistemul lagarelor de concentrare din Africa de Sud. De notat este ca britanicii sunt cei care au inventat lagarele de concentrare cu 35 ani inaintea lui Hitler.
          Din nou despre Ghandi ” „ought to be lain bound hand and foot at the gates of Delhi, and then trampled on by an enormous elephant with the new Viceroy seated on its back.”
          More?

        • Treaba asta cu trădarea polonezilor liberi de către beţivul nebun şi rasist Churchill sună eroic şi sublim când e spusă, dar în practică sensul ei lipseşte cu desăvârşire, cum ar fi zis onor. dl. Caţavencu. Şi e mai greu de crezut fiindcă a apărut în două surse contradictorii: prima oară în Magazinul Istoric al primilor ani de domnie ai lui Ceaşcă, şi a doua oară în presa de popularizare (nu specialitate) istorică din guvernarea PNCŢDului. Modul în care două grupări politice aşa-zis opuse vedeau la fel acelaşi eveniment istoric e cam suspect.

          Există şi ceva ce nu se spune oficial, doar o sugerează oameni din interiorul sistemului sovietic. Ca Isaac Babel, în calitatea lui de participant la războiul polono-sovietic din 1920.

          Existenţa Poloniei independente şi a Uniunii Sovietice erau incompatibile. Total. Fără posibilitate de negociere.

          Evenimentele din 1920 şi felul în care Polonia naţionaliştilor şi-a câştigat independenţa, cu atrocităţile comise de ambele părţi, cu Bătălia pentru Varşovia şi spulberarea frontului sovietic (întâmplător, având drept comisar politic pe un anume lider bolşevic numit Stalin…) au stârnit în rândul bolşevicilor o ură isterică, maniacală, la adresa a orice însemna clasa conducătoare poloneză. De la cei mai bogaţi dintre pani şi până la cel mai mărunt oficial. Masacrele de la Katyn şi de prin alte părţi nu au fost întâmplătoare, după cum nici ceea ce au făcut sovieticii după război nu a fost „doar o represiune, cum făceau comuniştii peste tot”. Polonia tradiţională trebuia să dispară, răzuită cu lama de pe hartă.

          A lua apărarea Poloniei în faţa lui Stalin în 1943 e cam acelaşi lucru cu a încerca să-i smulgi osul proaspăt şi plin de carne de la gură unui pitbull flămând. (Nu încercaţi aşa ceva acasă. Câinele nu mai ţine seama de nimic, se repede şi la gâtul stăpânului său.)

          Când depinzi de pitbullul furios, când el ţine frontul de Est, e o idee deosebit de proastă să îl atingi în punctul cel mai sensibil.

  11. Cred ca rusii sunt impinsi sa inceapa un razboi. Evident vor pierde si la pace China va lua jumatate din Siberia, tot Caucazul va fi liber iar Rusia va fi obligata sa se restranga intr-un teritoriu mic unde sunt majoritari. Cu o Ucraina pro-vest si toata populatia musulmana impotriva va fi greu de rusi. probabil vom vedea o Rusie cu 30-40 de milioane de locuitori. Adica o tara mica cu suprafata mica.
    Pana la razboi insa va fi o saracie crunta in Rusia, tara va fi devitalizata de oameni inteligenti si priceputi astfel incat rusii isi vor dori sa fie ocupati de vest.
    Scuzati stilul apodictic, chiar aforistic dar nu ma pricep.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro