Home » Idei si solutii »Media / Tech »Politica & Doctrine » Citesti:

Dacă tot schimbăm din nou sistemul de vot, hai măcar să-l schimbăm cu ceva mai bun

Gabi Teodoru septembrie 1, 2011 Idei si solutii, Media / Tech, Politica & Doctrine
54 comentarii 4,665 Vizualizari

În ultimele două săptămâni, politicienii au început să spună că vor să schimbe din nou sistemul de vot pentru alegerile parlamentare. Băsescu şi Ponta vor uninominal „curat“, deşi acest sistem de votare duce la o reprezentare neproporţională şi avantajarea primelor două partide. Dar există un sistem de vot ce poate satisface pe toată lumea.

O problemă ce apare în cazul tuturor sistemelor de votare folosite în prezent, problemă mult mai accentuată în cazul votului uninominal, este rotunjirea. În sistemul uninominal curat dintr-un singur tur, oricare ar fi proporţia voturilor exprimate pentru fiecare candidat, aceasta se rotunjeşte fie la 100%, fie la 0%. Dacă într-un colegiu 35% votează cu PA, 33% votează cu PB iar 32% votează cu PC, rezultatele sunt rotunjite la: 100% PA, 0% PB, 0% PC. Aceste erori sunt mici la nivelul unui singur colegiu – această rotunjire de la 35% la 100% este practic o rotunjire de 65% dintr-un mandat de parlamentar, dar la nivelul întregii ţări aceste rotunjiri se adună şi produc o reprezentare neproporţională a intenţiilor de vot ale populaţiei. De exemplu, la ultimele alegeri parlamentare din Regatul Unit, primele trei partide au obţinut 36%, 29% şi 23% din voturi, dar numărul de mandate obţinute a fost de 47%, 40% şi 9%. Practic votul uninominal avantajează primele două partide şi elimină aproape complet orice alte partide, ceea ce se poate vedea atât în SUA cât şi în Regatul Unit.

Chiar şi în sistemul votului pe listă există rotunjiri care distorsionează votul popular cu 1-2 mandate: sistemul actual foloseşte metoda lui d’Hondt pentru aporţionare, metodă ce tinde să avantajeze uşor cele două partide ce au primit cele mai multe voturi (la sfârşitul articolului voi scrie despre ce face exact această metodă, dar nu voi arăta cum şi pe cine avantajează). Pe deasupra, voturile unor români pot valora cu până la 55% mai mult decât ale altora, fiindcă unele colegii electorale pot avea o populaţie mai mare cu 55% decât altele, dar tot un singur mandat.

Dar există un sistem de vot care este şi uninominal, şi exact proporţional. Sistemul se numeşte reprezentare directă şi a fost propus încă din anii 1860 de J. Francis Fisher şi Simon Sterne. Ideea de bază este foarte simplă: în loc ca rezultatul alegerilor să fie un parlament unde fiecare parlamentar are o putere de vot egală, rezultatul alegerilor este un parlament unde fiecare parlamentar are o putere de vot mai mică sau mai mare, putere proporţională cu numărul persoanelor care l-au votat. Un astfel de corp legislativ există deja: Consiliul Uniunii Europene. Acolo, de exemplu, Germania are 29 de voturi, Spania are 27, România are 14, Suedia are 10, iar Malta are 3. Când o lege este supusă la vot, se adună voturile ţărilor care votează DA, iar dacă acest număr trece de pragul necesar (74% în cazul Consiliului UE, 50% în cazul acestui sistem de vot numit reprezentare directă) legea este promulgată.

Cum se aleg parlamentarii în acest sistem? Există un singur colegiu electoral cu toţi candidaţii. Pui ştampila pe candidatul preferat. După alegeri, se numără voturile pentru fiecare candidat. Primii 300 intră în parlament (după cum au votat românii la ultimul referendum), iar fiecare dintre aceşti parlamentari va avea în parlament un număr de voturi egal cu numărul de voturi obţinute la alegeri. Pragul electoral este implicit scorul celui de-al 300-lea candidat.

Ce avantaje are acest sistem? Este atât uninominal curat cât şi proporţional (după aplicarea pragului electoral). Nu mai există problema delimitării colegiilor, asigurând că voturile tuturor românilor sunt complet egale. Am scăpat de formulele magice ce produc situaţiile ciudate din 2008: Crin Antonescu câştigă alegerile de pe locul III sau PSD-PC ia mai multe voturi decât PD-L dar mai puţine mandate. Este un sistem curat, intuitiv şi uşor de înţeles.

Ce dezavantaje are acest sistem? În primul rând cred că acesta reduce puterea partidelor mai mult decât alte sisteme fiindcă independenţii pot primi voturi din întreaga ţară, dar nu sunt în competiţie cu listele de partid (şi probabil din acest motiv acest sistem de vot nu va fi niciodată implementat). În al doilea rând, cel puţin teoretic este posibil ca românii să voteze un parlament format din trei oameni (sau unde trei oameni au 90% din puterea de votare); acuma, nu ştiu de ce acest lucru ar fi un dezavantaj şi nu un avantaj – ne-am obişnuit cu sisteme politice unde executivul este mic şi legislativul este mare – dar dacă asta este ceva bun sau rău cred că face obiectul unei alte discuţii.

Un dezavantaj cu impact mai puţin academic este că în acest sistem nu este posibil să menţii atât o secretizare perfectă a votului şi, în acelaşi timp, să existe posibilitatea alegerilor parţiale. Acest lucru se întâmplă fiindcă în momentul în care un parlamentar îşi dă demisia sau decedează, numai cetăţenii care l-au votat pe acest parlamentar ar trebui să voteze din nou. O secretizare parţială poate fi menţinută astfel: fiecare alegător pune pe buletinul său de vot un cod la alegerile generale; dacă respectivul alegător are nevoie să voteze şi la alegeri parţiale, tot ce trebuie să facă este să pună pe buletin exact acelaşi cod, dând astfel posibilitatea statului să ştie că acest alegător l-a votat la alegerile trecute pe parlamentarul în cauză, dar binenţeles votul fiind secret, statul nu va şti cine este acest alegător. Problema apare dacă statul pune presiune pe un anume alegător să-şi dezvăluie acest cod, fiindcă atunci statul va şti cum a votat acest alegător; dar cred că dacă se ajunge până acolo suntem atât de aproape de dictatură că sistemul de vot oricum nu mai contează.

În fine, nu va mai exista un parlamentar care să reprezinte oficial o anumită regiune geografică, deşi unii parlamentari probabil vor avea ca platformă-program reprezentarea intereselor unor anumite regiuni. Nu vei mai avea în mod oficial „parlamentarul tău“, un parlamentar care este pentru mai mult de jumătate dintre români un parlamentar pe care nu l-au votat, dar vei putea să te adresezi parlamentarului pe care l-ai votat, persoană care va exista pentru mai mult de 90% de români, fiindcă în general mai puţin de 10% dintre voturi sunt irosite din cauza pragului electoral.

De asemenea există şi posibilitatea folosirii votului cumulativ în sistemul de reprezentare directă; de exemplu, fiecare persoană cu drept de vot poate avea trei voturi în loc de unul singur. Asta înseamnă că poate vota trei candidaţi care se axează pe probleme diferite; de exemplu: un parlamentar ce are ca platformă reprezentarea judeţului Iaşi, un parlamentar ce are ca platformă liberalizarea economiei şi un parlamentar ce are ca platformă investiţiile în tehnologii verzi. Un astfel de sistem dă fiecărei persoane să aleagă între mai multe nuanţe în fiecare chestiune politică, în locul sistemului uninominal „curat“ ce oferă, în general, o alegere între alb şi negru.


Articolul se încheie oficial aici. Dar, pentru pasionaţii de sisteme de vot, cât şi pentru pasionaţii de matematică, includ mai jos o descriere a metodei lui d’Hondt şi a unei metode ce produce acelaşi rezultat, metoda lui Jefferson. În final, dacă mai aveţi răbdare, demonstrez că aceste două metode sunt echivalente.


Ambele metode se referă la problema repartizării mandatelor într-un sistem de vot pe lista. Datele problemei sunt: numărul de voturi pentru fiecare partid, vi, şi numărul de mandate de repartizat, N. Rezultatul este numărul de mandate repartizate fiecărui partid, riN.

Iată metoda lui d’Hondt, metodă folosită în prezent de actualul sistem românesc de vot şi numita dupa inventatorul său, Victor d’Hondt, avocat şi matematician Belgian:

  1. Iniţializează numărul de mandate riN = 0, adică zero, pentru toate partidele
  2. Repetă de N ori:
  • j ← partidul pentru care cantitatea [vi / (riN + 1)] ia valoarea cea mai mare
  • rjNrjN + 1

Iată şi metoda lui Jefferson, metodă numită după inventatorul ei, Thomas Jefferson, unul dintre părinţii Statelor Unite:

  1. Găseşte un număr dN cu proprietatea că unde înseamnă x rotunjit în jos
  2. Pentru fiecare partid i,

Cele două metode produc întotdeauna exact acelaşi rezultat. Pentru simplitate vom presupune că în metoda lui d’Hondt valoarea maximă a cantităţii este unica, iar proprietatea din metoda lui Jefferson poate fi întotdeauna îndeplinită. Demonstraţia foloseşte inducţia matematică:

Pentru N = 1, ambele metode vor da un singur mandat partidului ce a strâns cele mai multe voturi. Metoda lui d’Hondt face asta fiindca, înainte de pasul 2, [vi / (ri1 + 1)] = vi. Metoda lui Jefferson face asta rezolvând pasul 1 cu d1 = cel mai mare numar de voturi primite, astfel încât vi / d1 = 1 numai pentru partidul cu cele mai multe voturi.

Pentru N = 2 arătăm că metoda lui Jefferson dă acelaşi rezultat ca metoda lui d’Hondt dacă rezultatele celor doua metode pentru N–1 sunt egale. Presupunând că ştim ri,N–1 si dN–1, iniţializăm dN = dN–1 şi apoi îl descreştem pe dN pâna când condiţia din pasul 1 este îndeplinita. Această condiţie va fi îndeplinită când cantitatea vj / dN va creşte până va ajunge la cel mai apropiat număr întreg, rjN, pentru un anume j ce desemneaza partidul ce primeşte al N-lea vot.

Observaţi că cantitatea din metoda lui d’Hondt este egala cu numărul de voturi obţinute de un partid i, împărţit la numărul de mandate obţinute de acel partid dacă acel partid ar obţine încă un mandat. Pentru partidul j la care m-am referit în paragraful anterior, cantitatea din metoda lui d’Hondt ne dă [vj / (rj,N–1 + 1)] = vj / rj,N = dN. Dar ştim că [vi / dN] < ri,N–1 + 1, fiindcă celelalte partide i j înca nu au primit înca un mandat, şi deci putem rescrie această inegalitate ca [vi / (ri,N–1 + 1)] < dN, ceea ce înseamna că [vj / (rj,N–1 + 1)] > [vi / (ri,N–1 + 1)] pentru toate partidele i j, ceea ce înseamna că partidul j maximizeaza cantitatea din metoda lui d’Hondt, şi deci acelaşi partid j primeşte următorul mandat atât în metoda lui d’Hondt cât si în metoda lui Jefferson. Quod erat demonstrandum.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "54 comments" on this Article:

  1. Promovarea listacilor nu trebuie încredinţată nici aritmeticii, nici partidelor. Am propus o metodă şi mai simplă de departajare a listacilor. Am considerat că cine nu şi-a îndeplinit norma electorală (pentru promovarea uninominală) este un repetent. Axiologic, orice formulă aritmetică de departajare a listacilor este imorală. În acelaşi timp, odată trecut testul electoral, partidele nu au nici criteriul, nici dreptul moral să le aloce mandate listacilor. Pentru ridicarea aporiei am propus aplicara dreptului natural, anume, tragerea la sorţi a listacilor, în funcţie de cîte voturi reziduale are fiecare formaţiune politică. Puteţi găsi întreaga discuţie pe blogul meu, în două articole lipicioase.

    • Hantzy spune:

      Nu e clar cine sunt listacii. Puteti da o definitie?!

      • Listacii sunt candidaţii care au cantitativ legitimitatea colectivă, dată de opţiunea pentru partid, dar nu au obţinut legimitatea individuală, dată de opţiunea pentru candidat. Legitimitatea colectivă trebuie însă convertită în mandate individuale. Am propus tragerea la sorţi pentru atribuirea mandatelor obţinute în virtutea legitimităţii colective. Dintr-o urnă cu nume de listaci se trag cîte bilete permite legea. Asta e tot. În acest fel, nu o formulă matematică duce la promovarea listacilor, (pentru că nu se pot acredita legitimităţi individuale intermediare într-un proces la urma urmei binar) ci pur şi simplu sorţii.

        • Hantzy spune:

          Multumesc pentru raspuns: acum stiu cine sunt listacii. Inteleg si suspiciunile datorate acelei nelegitimari individuale, insa nu prea pricep avantajele unei trieri aleatorii a listacilor. Pana la urma alba-neagra tot un proces binar este, fiind din acest pdv la fel de neconcludent. Insa daca parlamentarii “nelistaci” au fost identificati in urma unui procedeu aritmetic, de insumare a voturilor, nu vad de ce n-am pastra varianta pentru voturile reziduale, cei mai votati dintre listaci alegandu-se.
          Insa asta mi se pare o problema secundara, procedura de alegere putand fi pusa, in orice varianta, in discutie dpdv al legimitatii pe care o confera. Mai interesant ar fi sa intelegem pentru ce anume este conferit statutul de reprezentant al norodului in parlament. Daca acolo sunt reprezentate interesele locale ale fiecarei regiuni, atunci listacii ar trebui sa suplineasca si locurile inca neocupate din fiecare circumscriptie. Tocmai pentru ca parlamentarii de vaslui care se bat pentru a face un aeroport la Barlad sa nu fie numeric defavorizati in fata celor din Timisoara care vor fonduri centrale pentru un festival de jazz, de exemplu.
          Daca parlamentul nu are capacitatea sa decida in probleme locale, ci doar de interes general, atunci e mai putin importanta acea legitimitate individuala, intrucat parlamentul ia decizii doar prin majoritatile constituite. Iar in acest caz ce conteaza daca sortii sau aritmetica decide?

  2. momo spune:

    Sistemul e foarte extraordinar pana la momentul in care pui problema concentrarii voturilor in mana a primii 10 candidati. Da, asa o sa se intample, un asemenea sistem produce un “parlament” cu 290 de tuteri si 10 decidenti. Si nu, asta nu in nici un caz sanatos pentru democratie.

    Eu as propune altceva: sa recapitulam un pic de ce am ajuns aici. Am ajuns aici pentru ca am crezut (bine nu eu, ca nu sunt un naiv gangav, dar majoritatea prostimii romane) ca votul uninominal, care pune o persoana si nu partidul in fata alegatorului va sili partidele sa propuna candidati mai curati mai uscati care nu uda canapeaua.

    Rezultatul s-a vazut, uninominalul nu a adus nici un fel de asanare a clasei politice ba dimpotriva a ridicat la puterea a doua influenta baronilor locali care nemaiavand nevoie de “locul pe lista” de la centru au devenit ataotputernici in fiefurile lor devenite stat in stat.

    De ce, intreb eu, nu am reveni la votul pe lista.

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      De acord cu tine, dar dupa cum am scris si eu, de ce este acest lucru rau si nu bun? Sunt deschis la argumente…
      Suntem obisnuiti sa avem 1 presedinte, 1 prim-ministru, vreo 10-20 ministri si cam tot atati judecatori la Curtea Constitutionala, dar parlamentarii sa fie cu sutele. Si in practica, tot o mana de oameni legifereaza pana la urma: multe legi sunt promulgate prin ordonante de guvern, iar parlamentarii de cele mai multe ori oricum voteaza dupa cum le spune liderul de partid. Si in alte parti e la fel: de exemplu, in Marea Britanie, nici nu se pune problema sa nu votezi dupa cum spune liderul de partid. Imi spunea unu parlamentar liberal-democrat englez cand l-am intrebat de ce a votat pentru marirea taxelor universitare ca pentru fiecare coleg de partid de-al lui care a votat impotriva, trebuia sa fie unu care sa voteze pentru, si asta pentru ca legea *trebuia* sa treaca ca asa a venit ordin de sus.
      Si nu cred ca tine argumentul ca executivul trebuie sa ia decizii rapide, pe cand legislativul are mai mult timp la dispozitie: tocmai am vazut in SUA, unde nu se voteaza dupa cum zice liderul de partid, cum cei din Congres s-au certat pana in ultimul moment pe ridicarea pragului datoriei, iar intelegerea lor finala stipuleaza crearea unui Supercongres de 12 persoane care sa creeze urmatorul plan economic.

      • momo spune:

        Ma mir ca nu intelegeti de ce concentrarea puterii legislative in mainile a doar catorva oameni e foarte periculos pentru democratie.

        Desi nu au o functie aparenta, anonimii din Parlament care ridica mana in 99 de cazuri din 100 dupa cum le dicteaza seful de grup parlamentar sunt extrem de importanti. Ei functioneaza ca o masa intertiala care impiedica aberatiile, deviatia majora de la normalitate in procesul legislativ. Pentru ca fiind multi ei nu se pot imbata de puterea pe care o detin in mult prea mica masura si nu tot din cauza numarului nu pot fi usor nici corupti nici santajati. Nu vorbim aici de chestiuni banale, unde toti parlamentarii sunt corupti si santajabili ci vorbim de masuri radicale. Nu cred spre exemplu ca parlamentarii romani, nici macar cei din PDL, l-ar urma pe Basescu intr-o aventura dictatoriala. Cred in schimb ca cercul restrans de apropiati – Udrea, Boc, Anastase, Funeriu, Falca plus inca 10-20 ar face-o.

        • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

          Dar este concentrarea puterii legislative in mainile a doar catorva oameni un lucru MAI periculos decat concentrarea puterii executive (sau puterii judecatoresti) in mainile a doar catorva oameni? Daca da, poti sa explici de ce?

          De asemnea, daca tu consideri ca asta este o problema, cum ai sugera sa o rezolvi? Prin a OBLIGA alegatorul sa voteze cu un alt candidat decat candidatul preferat daca acesta este prea popular? Prin a diminua puterea voturilor acestor alegatori? Sau prin votul cumulativ, oferind alegatorului posibilitatea sa-si imparta votul intre mai multe persoane (oricate vrea acesta)? Care din aceste metode consideri tu ca este mai aproape de “democratie” (asa cum o definesti tu)?

          • momo spune:

            Cred ca deja intram in chestiuni de basics la filosofie politica. Si cum n-am studiat materia pot cel mult sa imi dau cu parerea din ce am citit si eu pe ici pe colo, fara sa am totusi o patalama in domeniu.

            In arhitectura noastra constitutionala lucrurile stau in felul urmator: din motive care tin strict de eficienta puterea executiva este concentrata in mainile a catorva oameni (in ce mai mare parte a unuia singur, premierul), Aceasta capcana autoritarista este contrabalansata de punerea clara a executivului in subordinea parlamentului care numeste si demite guvernul, aproba/modifica bugetul, interpeleaza ministrii, etc.. In parlament cum am spus puterea este disipata pentru a evita betia de putere si a diminua/amortiza consecintele cand cineva “important” isi pierde busola si, pe romaneste, o ia razna, indiferent de motiv (poate sa fie un puseu dictatorial, poate sa fie o criza religioasa personala, poate sa fie pur si simplu senilizare..) In ceea ce priveste ramura judecatoreasca acolo puterea e si disipata in buna masura – judecatorii nu se pot pronunta in afara ariei lor de competenta care e fie geografica fie penala/civila/administrativa/constitutionala. Oricum si pentru curtea suprema sau curtea constitutionala, unde sa zicem ca puterea este concentrata in mainile a putini, puterea lor este lai degraba una pasiva, limitata de procedura, asimilabila unui drept de veto mai mult decat unei puteri active, voluntare.

      • pehash spune:

        Sistemul propus de tine (reprezentare directa) poate functiona. Cu cateva ‘imbunatatiri’:
        1. o camera este aleasa pe circumscriptii, cealalta pe regiuni. la regiuni alegatorii propun o ordine a preferintelor pentru un numar fix de locuri. daca vrei sa ai 80 de senatori pe 8 regiuni, fiecare alegator va indica primii 10 candidati pe care ii prefera, in ordine. se pondereaza doar regional, deci cel mai bine plasat candidat nu poate avea mai mult de un anumit procent din puterea regiunii.. ~18% in exemplul meu si scapam de riscul unei dictaturi
        2. salarii mult mai mari si beneficii ulterioare mult mai mici pentru a atrage in politica profesionisti care nu s-ar ridica altfel din pat pentru mia de euro pe care o incaseaza azi net un parlamentar.

    • naiv spune:

      crezi cumva ca in UK primii alesi uninominal au fost puri si duri? NU, primenirea s-a facut in mai multe cicluri electorale. Daca dl.X ales in colegiul Y nu a facut nimic care sa impresioneze colegiul nu va mai fi ales. El poate incerca in colegiul Z, dar daca nici acolo nu performeaza, mai bine se lasa de parlament (poate ramane un vajnic acivist de partid). La votul pe liste numai slujul fata de sefimea partidului te poate duce sus pe liste si nu cred ca vrei exemple nominale ca sa nu ai dezamagiri profunde.

  3. andrei spune:

    Şi dacă ar veni fiecare partid cu lista lui iar votanţii ar putea ierarhiza candidaţii în funcţie de preferinţe? Nu ar fi mai simplu şi la fel de reprezentativ?

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Sunt doua lucruri diferite aici: primul este ce marcheaza alegatorul pe buletinul de vot (o singura persoana, o ierarhie, un scor pentru fiecare, etc.), al doilea este cum calculeaza algoritmul electoral rezultatul alegerii pornind de la toate buletinele de vot.
      Atat sistemul uninominal cat si sistemul proportional pe liste pot functiona cu buletine de vot pe care a fost marcata o ierarhie in loc de o singura persoana. Cum? Simplu: Folosim doar prima persoana din ierarhie si aplicam algoritmul, si le ignoram pe celelalte.
      Dar orice algoritm al carui rezultat este un parlament in care fiecare parlamentar are o putere de vot egala, indiferent daca porneste de la buletine de vot cu o ierarhie sau cu o singura persoana, va fi un compromis intre votul proportional si votul uninominal, si va avea rotunjiri mai mari decat sistemul reprezentarii directe.

      • andrei spune:

        Nu înţeleg exact argumentele. Adică, nu se pot stabili căştigăroii mandatelor? Ba se pot şi nu e lucru complicat. Pentru că nu am fost poate suficient de explicit, aici ar fi mai în detaliu: http://en.wikipedia.org/wiki/Single_transferable_vote
        În ceea ce priveşte puterea de vot a parlamentarilor nu vâd de ce unii ar trebui să aibă mai multă putere câtă vreme, cel puţin teoretic, reprezintă circumscripţii aproximativ egale. Treaba cu numărul de voturi e relativă că poate, de exemplu, într-o circumscripţie e epidemie de gripă şi vreme urătî şi oamenii nu pot ajunge la vot, iar în altă parte lumea e sănătoasă şi e vreme frumoasă. Şi atunci cei din prima circumscripţie se trezesc cu un parlamentar mai puţin puternic. E un exemplu ipotetic dar posibil. Iar pentru a creşte şi mai mult reprezentativitatea se poate elimina pragul electoral.

        • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

          OK, sa discutam STV. In primul rand, cred ca acest sistem este mai apropiat de reprezentarea directa decat alte sisteme pe care le-am vazut.
          Problema cea mai mare pe care o vad aici este ca daca candidatii tai preferati vor fi oricum votati de alte persoane, voturile tale se vor duce in jos pe lista pana vei ajunge ori la candidati care nu-ti plac, ori se va termina lista cu candidati si voturile se vor pierde.
          De asemenea, sistemul sufera de alte cateva probleme, din cauza sistemului complicat de alocare a voturilor: un candidat poate castiga sau pierde un mandat in functie ordinea in care voturile sunt transferate de la un candidat la altul (http://en.wikipedia.org/wiki/Issues_affecting_the_Single_Transferable_Vote#Tactical_voting). Alte probleme pe care le vad acolo sunt faptul ca un candidat poate obtine un mandat daca sunt n mandate de alocat, dar poate sa nu obtina mandatul daca sunt n+1 mandate de alocat, cu exact aceleasi voturi.
          Practic, constrangerile de rotunjire a voturilor dau nastere unor imposibilitati matematice; vezi si http://en.wikipedia.org/wiki/Arrow%27s_impossibility_theorem.
          Dupa cum am spus in articol, in reprezentarea directa exista un singur colegiu pentru intreaga tara, iar parlamentarii nu reprezinta persoanele dintr-o anume regiune geografica, ci reprezinta persoanele care i-au votat.
          Gripa este o problema la fel de mare in orice sistem, si nu cred ca are de-a face cu discutia de fata: in reprezentarea directa esti nereprezentat, in celelalte sisteme esti reprezentat de candidatul preferat al altuia. Pentru a rezolva aceasta problema tot ce e nevoie este sa tii urnele deschise pentru 1-2 saptamani, sau sa introduci votul prin corespondenta; astfel de masuri exista in SUA, Elvetia, etc.

          • andrei spune:

            Scuze, am vorbit de gripă gândindu-mă la împărțirea în mai multe circumscripții. Oricum, votul unic transferabil poate funcționa și într-o singură circumscripție. Nu e nevoie de împărțirea țării în mai multe. Și rezultatul ar fi cea mai fidelă reprezentare a opțiunilor electoratului. Ideal cu prag electoral 0. Cred însă că scăderea prea mare a numărului parlamentarilor nu este o soluție din motive cât se poate de prozaice: oamenii ar fi incapabil să își facă treaba de parlamentari. Las că ai noștrii nici acum nu prea fac treaba asta dar ideea e să avem instituții funcționale și, ar fi practic imposibil ca 2-3 oameni să examineze proiecte de legi, la noi e inflație de așa ceva, să răspundă petițiilor, să desfășoare acțiuni de control parlamentare, și alte lucruri SF pentru parlamentarii noștrii.

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Da, eu discutam votul unic transferabil pe o singura circumscriptie. Pot sa demonstrez daca vrei de ce rotunjirea in acest vot este mai mare decat in reprezentarea directa, dar diferenta este relativ nesemnificative — cred ca in jur de 1-2 mandate. Oricum, STV tot are acele probleme ale rezultatelor neintuitive — daca maresti numarul locurilor, atunci unii parlamentari isi pierd mandatul.

            Sunt de acord ca scaderea numarului parlamentarilor este unul dintre cele mai pertinente critici ale acestui sistem, desi nu sunt sigur daca acesta este un lucru rau sau un lucru bun. Daca sunt doar 3 parlamentari, asta nu inseamna ca acestia nu pot sa isi angajeze fiecare 200 de asistenti si consilieri sa faca toata treaba, tot ce inseamna este ca acestia au in final puterea de decizie, ceea ce nu este foarte diferit de ce se intampla acum cu sefii de partide sau cu legiferarea prin ordonanta de guvern. Chiar nu vad de ce ar fi mai bine sa votezi PDL stiind ca deputatii A, B si C probabil vor vota cum le spune seful PDL in loc sa-i dai sefului PDL direct 3 voturi.

  4. Béranger spune:

    Victor d’Hondt sucks. Cercaţi mai bine:

    “Alternative vote (AV)”, a.k.a. “Instant-runoff voting (IRV)”
    http://en.wikipedia.org/wiki/Instant-runoff_voting
    http://en.wikipedia.org/wiki/Borda_count
    http://en.wikipedia.org/wiki/Range_voting

    The Condorcet method şi the Schwartz Sequential Dropping variant of the Condorcet method:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Condorcet_method
    http://en.wikipedia.org/wiki/Schulze_method

    Chestii mai reprezentative, zic.

  5. V.R. spune:

    Cel mai bun sistem de vot este acela in care fiecare vot are o pondere, in functie de rezultatele alegatorului la un test-grila de inteligenta si de cultura generala atasat.

    Nu mi se pare normal ca parerile unui om incult sa aiba aceeasi pondere cu cele ale unui doctorant. Daca ai un bolnav de vindecat, nu supui la vot tratamentul – ci il incredintezi celor mai buni doctori (si numai lor). Tot asa cum majoritatea oamenilor nu se pricep la medicina, tot asa nu se pricep nici la politica.

    Nici macar Wikipedia nu e democratie egalitara.

    Asta este si o buna rezolvare a problemei pomenilor electorale.

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Pai si cine decide intrebarile? Cine verifica rezultatele? Astfel de sisteme au existat in trecut, in special ca sa nu poata negrii din sudul SUA sa voteze. Iata si un exemplu de astfel de test: http://www.crmvet.org/info/litques.pdf ; unele intrebari sunt foarte usoare, altele foarte grele; un grup de trei oameni decidea daca cetateanul trece testul sau nu dupa cum vroiau muschii lor.
      Astfel de sisteme nu se mai folosesc pentru ca posibilitatile de coruptie sunt foarte mari. Plus ca daca grupul de oameni ce nu reuseste dintr-un motiv sau altul sa fie ascultat devine destul de mare, am putea avea de-a face cu revolte sau razboi civil.
      Motivul pentru care fiecare persoana are un singur vot este destul de clar dupa parerea mea: daca in loc sa votam ne apucam sa ne dam unii altora cu bâta in cap pana toata lumea este de acord, in medie fiecare persoana va da cam la fel de tare cu bâta.

  6. Hantzy spune:

    Interesanta propunere, Gabi Teodoru!
    Pastrand proportiile, cam la fel se iau decizii in blocul cu 7 apartamente unde locuiesc. Fiecare proprietar are un vot proportional cu cuantumul de mp din suprafata locativa totala a cladirii, ce contine apartamente de 2, 3 si 4 camere.
    In cazul asta numarul de mp este decisiv. Pentru parlament insa, in formula prezentata, ar trebui limitat numarul de voturi acordate iar nu atingerea unui numar fix de parlamentari. Tocmai pentru a nu diminua puterea decizionala a celor mai votati prin diluare parlamentara.

    Si mai mult imi place varianta cu trei voturi de caciula. O gasesc insa prea limitativa in varianta din articol. Mai interesant ar fi un numar inca mai mare de voturi, sa zicem 9, pe care fiecare alegator sa le poata distribui cum doreste, oferind intre 0 si 9 sufragii oricarui candidat. Astfel am avea un gradient mult mai fin al opziunilor, iar rotunjirea de la urne ar fi ceva mai putin aproximativa.

    • Mircea spune:

      Foarte buna ideea, Dar nu pentru alegeri generale. Cum vede autorul buletinul de vot? Ca pe o revista cu minim 300 nume pe ea? (asta daca se modifica si constitutia pana atunci ca altfel sunt 2 reviste: una cu minim 137 su alta cu 332 de optiuni)
      Retineti minim inseamna ca presupunem prin absurd ca vor candida doar atati oameni cate locuri sunt. In realitate sunt de 5-6 ori mai multi. Daca se da drumul la independenti ajungem la 10 ori mai multi.
      Deci, ca sa revin, cum va arata un buletin de vot cu app 600-1000 candidati la senat si unul cu 1500-2500 la deputati?
      Si cine o sa aiba timp sa-l frunzareasca pentru a pune 1 (una) stampila pe el?

      • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

        Incep cu un exemplu: buletinul de vot din California din 2003, alegeri in care Arnold Schwarzenegger a devenit guvernator, cu 135 de candidati si cateva alte intrebari in plus: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/c/c6/Sample_ballot_for_CA_recall.png . Daca Schwarzenegger a reusit sa primeasca 4,2 milioane de voturi, cu un milion mai mult decat a primit Basescu la ultimele alegeri in primul tur (fiindca in California sunt alegeri cu un singur tur), inseamna ca nu o fi asa de greu sa rasfoiesti 10 pagini sa gasesti candidatul. Oricum, se poate folosi si ordinea alfabetica, sau candidatii pot sa anunte pagina la care sunt daca noi, romanii, nu suntem in stare nici macar sa cautam un nume pe cinci pagini.
        Insa daca problema este ca ne este prea LENE sau nu avem timp sa cautam un nume pe 5 pagini o data la patru ani, atunci chiar ca avem sistemul pe care il meritam. Democratia nu este un sistem care te rasplateste fara munca.

        • Mircea spune:

          Prost exemplu. 135 < 600. Daca avem parlament cu o singura camera vor fi cel putin 300 candidati, adica 1/loc. De doua ori mai multi decat exemplul tau. La 5 candidati pe pagina inseamna 60 pagini! Minim!
          In realitate vor fi peste 600 adica o adevarata cartulie cu cel putin 120 pagini! Si daca ramanem cu actualul mod de reprezentare se fac 2 cartulii dintre care una este de de 2 ori mai groasa decat prima.
          Am vazut ca te descuri cu usurinta prin calcule statistice. Chiar asa de prost stai la partea imaginativ-practica? Nu te inchipui intr-o cabina de vot de 1.5/1.5m cu o stampila si un astfel de tom in mana?
          Nu mai vorbesc de cum se face numararea voturilor, de transportul unei asemenea cantitati de hartie la si de la sectiile de vot.
          Sunt 2-300 de votanti pe sectie. la o participare de 40% rezulta minim 80 de cartulii care trebuie frunzarite in cele 120 de pagini ca sa gasesti stampila. De patru ochi nu de 2!
          O cartulie din asta are sa spunem cca 150-200g. Ori 80 rezulta 120kg/sectie de vot care trebuie transportate la prefectura. Intr-un judet sunt cca 400 sectii de vot! Adica 48 de tone de hartie in holul prefecturii gata sa fie arhivate! Minim! Vorbind de un singur buletin!
          Pentru ca am vazut ca stai prost la imaginatia practica; Un TIR transporta 22 tone maxim! Vei avea cel putin 2 tiruri de hartie pe holurile prefecturii! 4 pentru bicameral. 4 TIR-uri!
          Hai la vot!

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Exemplul l-am dat fiindca sunt 135 pe o pagina si jumatate, adica 90/pagina si 180/coala. Acum refa calculul cu numerele astea… N-am inteles niciodata de ce la romani sunt 5 candidati pe pagina si la americani pot sa fie si 90.

          • Mircea spune:

            Am gresit!
            Toate buletinele de vot, si cele votate si cele nevotate se duc la prefectura.
            O sa iau Bucurestiul ca exepmlu pentru ca sistemul trebuie sa functioneze si pentru cea mai mare prefectura.
            1.5 milioane tomuri a 80 grame = 1200 tone de hartie pe holul prefecturii. Adica 54 tiruri! Adica un tren marfar plin! Din care 40% cu vot, restul nefolosite! De fapt mai conteaza?

          • Mircea spune:

            Legislatia actuala spune ca stampila trebuie sa fie in careul candidatului, sa nu intre pe 2 careuri ca se anuleaza votul pentru ca devine neclar. De aceea este necesara o spatiere relativa mare intre patrate.
            Pune de 4 ori mai multi candidati pe pagina, 600/20 = 30 pagini pentru un buletin, 15 coli+coperti=17coli ca doar trebuie sa scrii pe fata ce buletin este nu poti incepe direct cu candidatii.
            Tine cont ca transportul la prefectura trebuie facut pentru toate buletinele cum am spus in mesajul al doilea si nu ai o garnitura de tren, ai doar un sfert de garnitura la prefectura Bucuresti. Perfect posibil nu-i asa?

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Pai noi oricum discutam de schimbarea legislatiei, asa ca ce legatura are legislatia actuala?

          • Mircea spune:

            Legislatia actuala are si ea motive practice si teoretice sa fie asa cum este. Nu poti sa imprimi doar numele candidatului din 2 motive:
            1 analfabetii,
            2 (scuza-mi limbajul) chiorii
            in concluzie trebuie sa imprimi pe buletin caracterele, la o marime suficient de mare si sigla candidatului

            Acum te rog sa faci un experiment practic:
            ia o foaie normala de hartie si rupe-o in doua bucati egale.
            una dintre bucati indoaie-o in doua, rezultatul inca o data, inca o data, si inca o data. In total 4 indoituri ale jumatatii de coala A4
            despatureste-o.
            Vei observa cu surprindere niste patrate mici delimitate de marginile indoiturilor. 16 la numar.
            In fiecare din acele patrate va trebui sa treci sigla si numele unui candidat. Daca ti se par prea mari poti sa mai faci o indoitura si vei obtine 32 de patrate. Sunt cam mici nu-i asa?
            Deci, maximul de candidati pe o foaie este de 16. Daca sustii altceva ai gresit la alegerea colii initiale, eu vorbeam de o coala normala de scris, format A4.
            2 pe loc, uninominal => 600 candidati. Impartit la 16 inseamna 37 pagini hai 38 ca nu avem cum sa le imprimam. adica 19 coli. + coperti => 21 coli
            Ti se pare un buletin usor de stampilat de alegator, verificat integral ca sa nu aiba 2 stampile de catre cel putin 2 membrii ai comisiei din sectie, transportat impreuna cu alte 400 -800 de buletine la prefectura si arhivat? Mie nu mi se pare.
            care parte din lege spui ca ar trebui modificata ca sa incapa mai multi pe buletin? cea cu numele scris mare sau cea cu sigla? poate si verificarea si numararea voturilor? transportul buletinelor? poate la arhivare?
            Poate ca ideea nu functioneaza din alt motiv. Nu este practica. Matematica din spate este frumoasa dar logistica necesara este imposibila.

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Si in California, la buletinele lor de vot cu 90 de candidati/pagina, cum fac? Suntem noi mai chiori si mai analfabeti decat americanii?

          • Mircea spune:

            Ai un buletin din asta de vot sa mi-l arati si mie? Ca eu sunt nespus de curios cum poti pune 90 de campuri pe un a5.
            Renuntarea la sigle cred ca este primul lucru necesar dar ce te faci cu stampila? Care trebuia sa fie de cel mult 4 ori mai mica decat casuta de aplicat. La 1×1 cm stampila rezulta o casuta de cel putin 4x4cm. Renuntam si la stampila? Votam cu pixul? Cum impiedici frauda? Daca ia unul 100 de buletine si le pixuleste?

          • Florin spune:

            @Mircea

            Romania este tara stampilelor. Evdent ca sa poate si altfel, nici macar nu trebuie re-inventata roata.

            Am descris intr-o postare de mai jos sistemul din Irlanda, pe acela il cunosc…

            Aici sunt cateva detalii:
            Pur si simplu, in fata fiecarui nume de candidat exista un patrat in care alegatorul trece un numar cu pixul (ordinea preferintei pentru candidatul respectiv), sau nu trece nimic (daca nu il vrea deloc pe acel candidat).

            Evident, nimeni nu isi pune problema fraudarii. Votarea se hotaraste de catre guvern cu fix doua saptamani inainte, timp in care se deruleaza campania electorala. Votarea se face intr-o zi lucratoare.

            Fiecare alegator primeste prin posta un certificat de votant, de formatul unei carti postale, fara de care nu poti vota.
            Votul se poate exprima NUMAI in localitatea de domiciliu, daca nu esti acasa, pur si simplu nu votezi..
            Organizarea nu presupune nici stampile, nici cabine de vot… in oraselul in care traiesc eu votul se petrece in sala de sport a comunitatii locale, unde sunt instalate niste mese cu listele pentru diverse diviziuni administrative (strazi / sate vecine), te prezinti si ti se da buletinul de vot. Pentru a vota, exista niste masute separate (gen tripod / tetrapod, cu un fel de paravan intre diviziuni) pe care trei/patru votanti isi pot completa buletinele. Totul este extrem de rapid, nu sunt cozi si nici masuri de securitate exceptionale.

            Nu sunt niciodata discutii referitoare la fraudare sau influentarea votului… dar probabil ca asta tine si de civilizatie.

            Cu stima,
            Florin

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Am postat-o si mai devreme, ai citit toata discutia cu ceilalti cititori?: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/c/c6/Sample_ballot_for_CA_recall.png
            Asta pare maxim o pagina de marimea Tabloid (432 x 279mm), se vede unde poate fi indoita o data la jumatate.

        • Mircea spune:

          Despre ce vorbim aici? Despre un sistem de vot mai bun sau despre cum sa facem in asa fel incat nimeni sa nu ne mai scape de fraude?
          Evemplu de la prezidentiale din 2009. aveti acolo un presedinte de CJ, si cativa lideri politici vorbind despre cum se fraudeaza buletinele peste toate masurile de precautie luate de lege: stampila, buletin, etc.
          http://www.youtube.com/watch?v=eRvHlBBSm2w
          Si voi propuneti votul cu un “X” scris cu pixul intr-o casuta????

          Pai daca-mi place buletinul il las, daca nu mai pun eu un x si-l anulez. Sau iau un teanc si ma duc la buda unde pun o gramada de x-uri.
          SAMD
          Acum intelegeti importanta stampilei si de ce exista acele regulamente?
          Numai informatizarea ne poate scapa dar aici trebuie vointa politica. Si nu e. Dupa aia puteti imparti voturile cum a place voua: nominal, nenominal, mixt sau proportional. Prima si cea mai mare problema nu e la impartire. E la fraudare!

          • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

            Acest articol este despre sistemul de votare, nu despre prevenirea fraudelor — aia ar fi o alta discutie. Uite, eu de exemplu am votat in Anglia cu CREIONUL. Dar nu vad de ce poate cineva sa puna un X cu pixul, dar nu poate sa puna o stampila? Crezi ca e greu sa faci rost de o stampila cu VOTAT ca sa anuleze votul?

          • Hantzy spune:

            Lacatul e pentru cei cinstiti.

            Pana la urma cu creion sau stampila falsificata, putem considera o distributie gaussiana a falsurilor in favoarea diferitilor catindati, falsuri care iarasi se anuleaza reciproc.

          • Florin spune:

            @Mircea
            Daca in alte tari, care au traditie democratica (si sunt considerate ca fiind profund democratice) se poate cu pixul, probabil ca defectiunea este in Romania si ca, in loc sa inventeze sisteme alambicate care sunt inutile, romanii ar trebui sa copieze sisteme care sunt dovedite ca functioneaza.
            Evident insa ca “originalitatea” trebuie sustinuta si este foarte bine sa invatam din greselile noastre :) (nu conteaza ca pe trebuie sa treaca 3…4 perioade brucaniene pana ajungem la ceva functional).

      • Hantzy spune:

        As putea adauga un alt exemplu: la alegerile locale in Schwarzwald-Baar-Kreis am primit cu circa 6 saptamani inainte buletinele de vot. Le puteam analiza in voie si puteam vota in doua moduri: fie facand un semn in casuta candidatilor preferati, fie decupand doar lista unui anume partid si introducand-o in urna. Puteam face asta inca de acasa, secretul votului cazand exclusiv in sarcina alegatorului, el fiind considerat un drept, dar nu si o obligatie in BRD.
        In conditille cand deja speculam pe marginea votului prin corespondenta, nu vad nici o problema sa se aplice aceeasi procedura.

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Numarul de voturi trebuie limitat din motive logistice — prea multi oameni nu vor incapea in sala. E teoretic posibil ca fiecare persoana sa candideze si sa se voteze pe ea insasi, si deci vom avea o democratie directa/participativa, care din nou este o alta discutie.

      Se poate modifica acest sistem electoral pentru a scadea puterea candidatilor cu foarte multe voturi si pentru a da mai multa putere candidatilor minoritari. Dar acest lucru binenteles ar incalca principiul democratic ca fiecare vot este egal.
      Un exemplu de astfel de modificare ar fi urmatorul: dupa ce voturile se aduna, se calculeaza radacina patrata a voturilor, dupa care puterea de vot in parlament este proportionala cu radacina patrata. Acest sistem (daca imi aduc bine aminte) ar fi similar cu cel folosit pana de curand la stabilirea numarului de voturi in Consiliul UE (acesta folosea un numar inrudit cumva cu radacina patrata a populatiei statului respectiv); astazi numarul de voturi este negociat prin tratat.

      In legatura cu votul cumulativ — am vrut doar sa dau un exemplu simplu, si de aceea am folosit doar trei voturi, dar binenteles acest sistem poate fi extins mult: de exemplu fiecare candidat poate primi orice proportie arbitrara din votul unei persoane; mai mult, persoana nici macar nu trebuie sa aiba grija ca numerele sa se adune la 100%, numaratoarea voturilor poate face asta automat; de exemplu, Ion Ionescu primeste 17 voturi, iar George Georgescu primeste 29 de voturi; asta inseamna 36.9565% pentru Ion si 63.0434% pentru George.

  7. Nightbox spune:

    Interesant conceptul de vot, sincer si eu ma gandisem la unul asemanator. +1 pentru articol

  8. Florin spune:

    V-as supune atentiei sistemul de vot proportional din Irlanda, sistem in care dorinta alegatorului este reprezentata cat se poate de exact. O explicatie a acestuia este la http://www.environ.ie/en/Publications/LocalGovernment/Voting/FileDownLoad,1895,en.pdf. Poate ca pare complicat, insa la alegerile parlamentare repartizarea voturilor este practic finalizata in doua zile.
    Pe scurt, fiecare elector selecteaza in ordine candidatii pe care ii doreste ca reprezentanti, in ordinea preferintelor – il pune pe locul 1 pe cel care este preferat, pe locul 2 pe cel pe care l-ar dori in cazul in care primul este deja selectat pentru parlament sau descalificat, etc. Nu se clasifica cei pe care electorul nu ii doreste sa il reprezinte.
    La repartizarea voturilor, se face o numaratoare in urma careia se stabileste pragul minim pentru fiecare circumscriptie electorala si se elimina candidatii care au primit mai putine voturi decat acest prag. Apoi, se completeaza locurile in ordinea preferintelor electorilor – repartizarea este un pic mai complicata, dar reprezinta cu acuratete dorintele electorilor.
    In acest fel, in parlament ajung atat partide mici, cat si independenti.

  9. Marcel spune:

    Adevarata problema este calitatea umana si intelectuala a candidatilor promovati de societatea romaneasca, indiferent de sistemul de votare. Atata timp cat romanul obisnuit confunda smecheria ieftina cu inteligenta, rautatea cu forta, “gargara” cu elocventa, graba cu eficienta, bunatatea cu slabiciunea, imoralitatea cu simtul realitatii si asa mai departe, nu se va schimba nimic in bine in tara asta. Este o iluzie sa crezi ca adoptarea unui anumit sistem de votare va duce automat la o schimbare in bine a societatii. Scara de valori a fost rarsturnata in timpul comunismului si a ramas asa.

  10. pragmatic spune:

    un prof de mate ar demonstra ca suboptimizarea nu aduce automat optimizare. In fiecare colegiu se alege persoana perfecta (indiferent de modul propus). In mod SIGUR nu vom avea un parlament perfect, caci asa cum interesele locale ale fiecarui colegiu sunt (mai ades) divergente, perfectii parlamentari vor fi in permamenta contradictie. Iar daca abandoneaza interesele colegiului pt. vointa superioara de partid, nu mai sunt perfecti in coegiul in cauza. Iata de ce persoana PERFECTA nu serveste la nimic, ba face chiar rau! Exemple: un parlamentar dintr-un colegiu unde exista o mare termocentrala va vota contra oricarei alte solutii energetice, un parlamentar dintr-un colegiu producator de vagoane si locomotive va vota contra autostrazilor sau transportului naval, s.a.md. (am simplificat exemplele). Cata negociere s-a purtat in USA pt. a alege care baze miliare vor fi redimensionate, iar perdantii isi risca colegiul. Gresesc? [Nota: in general nu cenzurez comentarii, dar aici vad ca ai postat de doua ori, asa ca l-am pastrat doar pe al doilea]

    • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

      Pai depinde ce functie vrei sa optimizezi, nu? Eu, ca alegator, vreau sa am persoana care imi reprezinta MIE interesele. Daca as fi cumva tara Romania, cumva cu trup si minte independenta de locuitorii ei, poate as vota altfel; dar pana acum numai oamenii s-au prezentat la vot, notiunea abstracta de Romania niciodata.
      Eu n-am incercat sa prezint un sistem de vot perfect, ci doar un sistem de vot *mai bun* (si mai simplu) decat votul uninominal “curat” sau cel pe liste.
      Un alt cititor a mentionat votul unic transferabil care, dupa parerea mea, este foarte apropiat de reprezentarea directa pe care am prezentat-o eu. Nu sunt sigur care dintre acestea doua este mai bun — reprezentarea directa este sigur mai simpla si mai intuitiva; pe de alta parte aceasta are riscul de a crea un parlament cu prea putini membri.

    • Hantzy spune:

      (…) perfectii parlamentari vor fi in permamenta contradictie

      Eu tocmai acest lucru il gasesc perfect! Superb! Un echilibru in miscare … imi place sa compar parlamentul cu un corp metalic. Metalele cristalizeaza anizotrop, conferind cristalului pe directii diferite proprietati diferite. Cum se face insa ca un corp metalic este totusi izotrop? Tocmai structura sa policristalina, cat mai fina, in care fiecare cristal component este orientat diferit ii asigura aceasta proprietate.
      Revenind la parlament, unanimitatea nu inseamna perfectiune. Doar antagonismul duce la progres.

      • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

        :) Pe acest principiu, daca vrem unanimitate ii bagam in camp magnetic si ii racim la zero Kelvin :P

        • Hantzy spune:

          Se orienteaza tonti intr-o derectie, ca fotonii sub emisia stimulata de radiatii … da’ raman fara volum. Vezi ce greu e sa fii perfect?! ;-)

      • pragmatic spune:

        @hantzy @ gabi. Timp de 200 de ani, Sejm polonez nu a putut lua NICIO decizie (erau pe principiul unanimitatii). In viata oricarui parlament sunt momente de decizie dificila: “ca sa punem ACOLO la buget, de unde taiem?” sau “pro/anti Kosovo?” sau… Sunt momente in care majoritatea si nu discutii sterile la infinit este necesara (de altfel parlamentele faramitate nu au vreo eficienta notabila). Daca acceptati cele de mai sus, cum Dzeu funcyioneaza un parlament cu TREI SUTE de persoane cu interese (normal) divergente? Sau , cu alte cuvint6e, cum Dzeu functioneaza un parlament fara PARTIDE (exemple va rog, nu consideratii teoretice)? Iar existenta unui partid inseamna (nu neaparat peiorativ) INREGIMENTAREA in spatele unui program. Iar acest program este prin definitie UN COMPROMIS politic.

        • Gabi Teodoru Gabi Teodoru spune:

          In acest sistem de vot nu te opreste nimeni sa votezi numai pentru membrii a 2-3 partide. Daca tu crezi ca tara nu va functiona daca votezi independenti, atunci nu vota independenti. Daca la alegeri penalizezi parlamentarii care in trecut nu au facut compromisuri si au blocat activitatea parlamentului, atunci parlamentul va functiona.
          Daca majoritatea alegatorilor sunt de acord cu tine, atunci aproape toata puterea din parlament va fi repartizata la 2-3 partide. Daca problema ta este ca ceilalti alegatori, nu tu, vor vota altfel de cum crezi tu ca e bine ca ei sa voteze, apoi…

        • Hantzy spune:

          pragmatice,
          personal prefer varianta elaborarii legilor si a considerarii in dezbatere a cat mai multor puncte de vedere. Tocmai pentru a ajunge la solutia optima. Lentoarea astfel cauzata, ar putea fi contracarata, in cazuri de urgenta de puterea executiva. E si normal, intrucat ea este organizata pe principiul piramidal, ca o armata, in vreme ce parklamentele sunt organe de dezbatere.
          Exista doua tendinte in ceea ce priveste structura parlamentara: cea bicolora si cea proportionala. In cazul celei de-a doua parlamentul este ca o fotografie la scara a societatii, el reprezentand proportional interesele alegatorilor.
          Insa indiferent de structura sa, in cazul votului parlamentar, fiecare membru al sau n-are decat trei optiuni: pro, contra sau abtinere. Insumate optiunile formeaza majoritatile ad-hoc, atat de necesare dpdv al dumnevoastra. Interesele divergente ale celor trei sute de parlamentari se manifesta pe probleme diferite, majoritatile astfel create fiind extrapartinice. Nu vad nici o problema daca parlamentarul se abate de la solicitarea partidului, intrucat in Parlament nu se voteaza ideologii ci metode care sa sustina ideologia. Si cum nu exista doar negru si alb, viziunea fiecarui membru poate diferi fata de cea a liderului de grup.
          Accesul in parlament nu trebuie interpretat ca pe o rasplata oferita de partid pentru respectarea votului hotarat la centru si anuntat cu degetul, ci ca o nevoie a partidului de a propune alegatorilor persoane, in care acestia sa aibe incredere.

          P.S. Curios e ca cei mai inversunati sustinatori ai uninominalului sunt, totodata, si cei ce sustin inregimentarea parlamentarului la linia partidului. Asta ar obliga parlamentarul respectiv la obedienta exclusiva fata de sefii ce-i ofera locul eligibil si nici o obligatie fata de alegatorii chemati sa-l voteze.

  11. Murphy spune:

    o solutie corecta si de bun simt mi se pare votul capacitaro-cenzitar; mai exact, fiecare primeste un numar de voturi (algoritmul de atribuire se poate stabili usor) in functie de studiile absolvite si de sumele platite ca taxe si impozite la buget; in acest fel, importanta politica a celor care n-au scoala si nu sustin financiar statul va scadea, demagogia va avea urmari mai putin grave iar pomenile electorale nu-si vor mai avea rostul.

  12. ribelalu` spune:

    Ungaria la primele alegeri dupa caderea comunismului a adoptat un sistem de vot mixt. Se vota uninominal in colegii si asa se alegeau o parte din candidati dar exista si o lista de candidati la nivel national. In functie de voturile din colegii se completa parlamentul si cu candidatii de pe lista de rezerva a partidului (era o lista unica la nivel national), unde puteau fi trecuti si candidatii din colegii (un fel de parasuta de rezerva). Acest sistem a fost propus atunci de fostii comunisti care se temeau ca vor fi exclusi din parlamentul maghiar in cazul votului uninominal pur.
    Problema mare cu acest sistem este ca in felul asta nu se poate scapa niciodata de o persoana pe care electoratul nu o doreste dar care are pile in partid si este pusa pe loc eligibil pe lista.
    Eu as propune altceva: indiferent de sistemul uninominal adoptat, candidatii dintr-un colegiu sa demonstreze ca au domiciliul stabil in acel colegiu si in cazul in care sunt alesi sa candideze obligatoriu si la viitoarele alegeri tot in acel colegiu electoral.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabi Teodoru


Gabi Teodoru

Doctorand în "machine learning" la Gatsby Computational Neuroscience Unit, UCL, Londra, Anglia. A absolvit Indiana University (Bloomington, IN, SUA) la secţia compoziţie muzica... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)