Home » Idei si solutii »Macro » Citesti:

O lume nebuna, nebuna, nebuna

Mihnea Vasilache martie 18, 2011 Idei si solutii, Macro
12 comentarii 4,226 Vizualizari

Daca in filmul cu acest titlu realizat in 1963 de Stanley Kramer caracterele alergau din ce in ce mai haotic si nebuneste dupa o comoara, in pietele financiare din aceste zile jucatorii alearga in toate directiile incercand sa discearna cursul economiei mondiale. Momentan acest lucru pare o misiune imposibila daca tinem cont de fluxul continuu de stiri negative de la inceputul anului: revolutiile din Tunisia si Egipt, razboiul civil din Libia si Coasta de Fildes (se pregateste Sudan), tulburarile sociale din Arabia Saudita si Bahrein, cresterea abrupta a dobanzilor pentru finantarea Portugaliei, catastrofa naturala si potential nucleara din Japonia. Pentru cineva care a trecut prin momentele maxime ale crizei economice de la sfarsitul anului 2008 prezent fiind in inima furtunii pot sa va spun ca nu suntem inca la acelasi nivel de teama si volatilitate, dar ne apropiem cu pasi repezi. Increderea fragila a consumatorilor si companiilor care a fost refacuta incet si cu mare dificultate in ultimii doi ani este din nou sub presiune. Aceasta incredere va determina parcursul economiei mondiale si ale pietelor financiare pe termen scurt. Impactele secundare asupra actului de guvernare, in special gestionarea banilor publici, pot fi insa semnificative.

Ingratitudinea guvernarii

Guvernele tarilor din tari democratice cu economii deschise si de piata au de gestionat aceeasi problema fundamentale. Veniturile bugetare sunt foarte variabile pentru ca in esenta deriva din activitati economice pe termen scurt in timp ce cheltuielile bugetare sunt in mare parte fixe pentru ca deriva din obligatii continue pe termen lung: pensii, educatie, sanatate, aparare, etc. Administrarea acestei disparitati fundamentale necesita competenta, credibilitate, buna comunicare si tarie in situatii dificile.
Concret, TVA-ul si accizele sunt direct proportionale cu consumul care la randul lui este influentat de increderea consumatorilor. Taxele pe profit si venit precum si cele de tip social deriva din profitabilitatea sectorului corporatist si nivelul de angajare (sau somaj) care la randul lui este direct determinat de profitabilitatea companiilor. Aceste cinci tipuri de taxe reprezinta majoritatea veniturilor bugetare din orice stat dezvoltat sau in curs de dezvoltare (in Romania acest procent este de 78%). Dupa cum s-a vazut in anii 2008 – 2010, volatilitatea increderii consumatorilor si a profiturilor corporatiste a fost mult mai mare decat s-au asteptat autoritatile. In acelasi timp cheltuielile bugetare au continuat sa creasca sub presiunea imbatranirii populatiei dublata de cresterea pensiilor, prelungirea duratei de viata, si cresterea numarului de angajati si a salariilor din sectorul public. Rezultatul a fost o serie de deficite bugetare nemaintalnite in timp de pace. Finantarea acestor bugete pe perioada crizei a devenit o chestiune de securitate nationala.
Tari precum Grecia si Irlanda au cazut la examenul de administrare a banilor publici, Portugalia este corijenta cu sanse mici de trecere, Spania, Italia si Belgia sunt sub presiune sa produca raspunsul corect. Cum se prezinta Romania? A luat in mod diligent meditatii (scumpe!) de la FMI si BCE si, pana in prezent, se mentine pe linia de plutire dar este in permanent pericol din cauza slabelor aptitudini de aplicare in practica a teoriei invatate. O intrebare mai important insa este ce se poate intampla mai rau in viitorul apropiat si daca suntem pregatiti sa facem fata?

Mirarea Dlui Lazaroiu

Dl Sebastian Lazaroiu, Consilier Prezidential, Departamentul de Planificare si Analiza Politica, a observat cu interes si aparent cu surpriza ca BNR este principalul artizan al politicilor macro-economice ale Romaniei din ultimii doi ani. Lasand la o parte falsa ingenuitate a dlui Lazaroiu care are scopuri pur electorale observatia dansului este corecta si conduce la intrebarile firesti „de ce?” si „dar mai departe?” Putem raspunde la prima intrebare beneficiind de intelegerea ulterioara a anilor de criza: compententa colectiva, credibilitate nationala dar si in pietele financiare globale, comunicare abila. Merita observat ca atat BCE cat si Federal Reserve si-au extins si ele rolurile normale in mod similar si din motive similare. Intr-o mare masura se poate spune si despre cele doua cele mai importante banci centrale din lume ca au capatat inevitabil si un rol politic semnificativ. Ce nu pot sa faca insa nici BNR si nici BCE sau Federal Reserve este sa implementeze politici anti-criza.
Din acest motiv, a doua intrebare este cruciala. Ce se poate face in viitorul apropiat pentru a gestiona criza economica si mai ales o potentiala inrautatire a ei. In Romania raspunsul la aceasta intrebare este complicat de actualele dispute politice si de apropierea alegerilor din 2012. In mod  normal guvernul ar trebui sa aiba un plan bine definit si opozitia sa il critice in mod constructiv oferind solutii alternative. In practica un astfel de plan ar trebui sa contina masuri de stimulare a economiei private, dezvoltare a infrastructurii si mentinere a disciplinei bugetare precum si solutii de avarie in cazul in care actuala volatilitate economica globala inrautateste declinul PIB-ului. Din pacate, dupa cum stim cu totii, acest lucru nu se intampla (inca) in Romania.

Fiscalitatea pe timp de criza

Una din principalele arme anti-criza pe care o are un guvern este determinarea fiscalitatii. Dupa cum am aratat deja volatilitatea, elasticitatea si mobilitatea bazei fiscale face acest act de guvernare deosebit de complex si dificil. Cu alte cuvinte, oamenii si companiile isi modifica comportamentul in mod abrupt („volatilitate”), reactioneaza la cresterea sau scaderea diferitelor taxe cu intensitati variabile („elasticitate”) sau se pot muta fizic sau legal in alte tari („mobilitate”). Este esential ca un guvern sa aiba intelegerea si estimarea teoretica a acestor fenomene pentru a folosi corect arma fiscalitatii. Acestea fiind spuse merita examinate principalele taxe din Romania in scopul determinarii nivelului optim care sa balanseze incurajarea cresterii economice cu mentinerea disciplinei (si finantarea pierderilor!) bugetare.

TVA

TVA-ul in Romania (care aduce 23% din veniturile bugetare) a crescut practic peste noapte de la 19% la 24%. Este evident ca a fost o masura de avarie, prost semnalizata si comunicata, cauzata de golirea accelerata a buzunarelor guvernamentale. Nivelul in sine este la limita de sus comparat cu restul tarilor din UE si ca atare nu mai poate fi crescut dar intrebarea se pune daca poate fi scazut? Trebuie considerate doua aspecte, impactul net asupra bugetului precum si predictibilitatea (si in consecinta credibilitatea) politicii fiscale in general. In tarile dezvoltate ministerele de finante au la indemana modele financiare complexe si testate in timp care estimeaza impactul modificarii oricarei taxe. Presupunand ca Romania nu are la indemana acest instrument, prudenta ar trebui sa domine instinctele populiste evitandu-se astfel repararea unui pocinog cu o boroboata. Desi este dureros pentru buzunarul consumatorilor TVA-ul trebuie sa ramana constant pentru a a asigura o minima stabilitate bugetara, acest lucru contribuind putin si la refacererea increderii in predictibilitea politicilor fiscale. Se poate bineanteles lucra la detalii prin scaderi temporare tintite la stimularea anumitor industrii cheie, de exemplu scaderea TVA-ului la materiale de constructii sau vanzari de masini noi sub un anumit pret. Atfel de masuri se pot contrabalansa prin impunerea de TVA pe produse si servicii de lux netaxate in prezent cum sunt de exemplu biletele de avion.

Contributii sociale

A doua categorie de taxe, cele de tip social, aduc in mod agregat 28% din veniturile bugetare. Nivelul acestor taxe in Romania este mare si (culmea!) in crestere de la 41.8% la 43% in 2010, comparabil fiind cu statele sociale si dezvoltate din vestul Europei. Evident, un astfel de nivel descurajeaza angajarea formala din sectorul privat. In combinatie cu portite de scapare gen conceptul de Persoana Fizice Autorizate (PFA), rezultatul este o forta de munca activa „cu acte” foarte mica raportat la populatie (Romania 19% fata de Marea Britanie 49% si SUA 50%!) dublata de cateva milioane de lucratori fara acte sau cu acte pe salarii mai mici decat realitatea. Tinta oricarui guvern care doreste dezvoltare economica si micsorarea economiei „la negru” trebuie sa fie scaderea acestor taxe chiar daca pe termen scurt impactul net este deficitar si deci trebuie finantat.

Cota unica

Veniturile bugetare din impozite pe profit si venit reprezinta 17% din total (6% persoane fizice si 11% persoane juridice). Una din putinele succese de necontestat ale politicii fiscale romanesti din ultimii sapte ani a fost implementarea si mentinerea cotei unice de 16%. Acum se pune problema daca aceasta cota se poate scade, creste sau diferentia ca masura anti-criza. Discutii similare au loc in toate tarile capitaliste cu argumente complexe si infierbantate in spatele fiecarei propuneri. In cazul specific al Romaniei trebuie tinut cont de doua circumstante importante: inabilitatea istorica de a colecta mai mult de o treime din PIB si nivelul relativ mic al cotei unice. Aceste circumstante ne indica empiric impactul bugetar redus al unei potentiale cresteri semnificative (din cauza cresterii evaziunii) sau al unei scaderi semnificative (din cauza nivelului relativ mic). Nu trebuie uitat si factorul politic in conditiile in care Germania si Franta, principalii finantatori ai UE, pun presiune crescanda pe tari unde cota unica este chiar mai mica decat in Romania (Irlanda 12.5%, Bulgaria 10%, Cipru 10%) ca si pret al ajutorarii financiare. Cota unica insa trebuie extinsa pe toate categoriile de venituri ale populatiei inclusiv castigurile din capital de orice fel, beneficii ne-monetare ca de exemplu asigurari private de sanatate sau de viata, mosteniri, precum si toate pensiile peste un anumit nivel minim.

O cota diferentiata este o masura cu caracter social si care se aplica intr-adevar in tarile dezvoltate europene. Implementarea unui astfel de sistem in acest moment in Romania este o idee proasta pentru ca ar duce la cresterea evaziunii fiscale din partea principalilor platitori de taxe si creatori de valoare si locuri de munca si anume persoanele cu venituri superioare. Cand Romania va avea un PIB pe cap de locuitor la media UE si va colecta in taxe mai mult de 40% din PIB putem sa stam de vorba, pana atunci este populism ieftin.

Quo vadis

Ce ne facem insa daca economia mondiala intra in recesie si PIB-ul Romaniei continua sa scada. Am argumentat pentru o politica fiscala stabila cu exceptia unor modificari punctuale si temporale de TVA si de scaderea graduala a CAS. Aceasta politica trebuie sustinuta de extinderea bazei fiscale si a tipurilor de venit taxabile. Chiar si in aceste conditii este posibil ca un soc economic extern sa duca la o agravare a deficitului bugetar. In acest caz insa guvernul va trebui sa recurga la cealalta mare arma care ii sta la dispozitie si anume reducerea cheltuielilor bugetare si a pierderilor din companiile de stat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Andrei spune:

    “inabilitatea istorica de a colecta mai mult de o treime din PIB” … de fapt totul se rezuma la fraza aceasta! De aici vin si necazurile! Acum se pune problema daca este necesar sa intarim sistemul fiscal existent sau sa incercam sa adoptam toate masurile spuse de dv? Chiar in articol se spune ca PFA-urile sunt o portita de fentare a fiscalitatii. Desi se stie de ea … nimeni nu face nimic in aceasta privinta, asta ca sa dau un exemplu! Eu cred ca trebuie sa umblam si sa intarim autoritatile de cotrol … si pe urma sa ne gandim la impozitarea altor venituri, umblat la TVA sau la costuri bugetare! Toate masurile astea au si efecte perverse, dar imbunatatire colectarii taxelor existete nu are nici un efect pervers. De impozitul forfetar pe unele afaceri cunoscute ca fiind evazioniste: gen discoteci, restaurante, etc unde nu se taie bilete si facturi … se mai aude ceva? Iata inca un exemplu in care statul stie ca nu isi colecteaza nici impozitele existente si totusi nu face nimic. Eu nu as fi asa defetist in privinta acestei fraze: ca nu putem sa adunam mai mult de 32% la buget. Eu cred ca aici trebuie sa presam si sa lasam celalte planuri pentru mai tarziu. Este singura cale mai logica si fara efecte secundare perverse.

    • pehash spune:

      1. pfa-urile nu ar trebui si cel mai probabil nu vor fi atinse pentru ca ar lovi intr-un segment de populatie care oricum contribuie la bugetul de stat mult peste medie (indirect, prin productivitate, dar si prin consum-tva), si nu cere prea mult inapoi.
      2. n-ar fi o solutie mai eleganta pe termen lung sa reducem gradual masa monetara M1 pana cand toti evazionistii vor fi nevoiti sa tranzactioneze prin sisteme bancare? cine va risca sa vireze salarii ‘la negru’ din cont? :)
      3. tva-ul poate fi crescut si mai mult. in suedia e 25% de 21 de ani… important este sa se decida o strategie pe termen lung si sa se incurajeze un anumit comportament de consum. de exemplu un 300% tva la publicitate.. sau la abonamentele de tembeliziune :)

  2. gigi spune:

    Cred ca risipa e o problema mult mai mare, oricat s-ar colecta, banii nu sunt cheltuiti eficient.

    Nu sunt folositi pentru dezvoltare si investitii ci mai degraba sunt aruncati in uriasa masina ineficienta numita statul roman si pe diverse licitatii cu dedicatie pe care le stim cu totii, ce mai ramane deabia ajunge pentru pensii si diverse ajutoare, multe din care discutabile ca statul roman e extrem de darnic.

  3. Fasanete spune:

    Cum ramine cu dubla impozitare a veniturilor companiilor, pe de o parte 16% pe profit, pe de o parte 16% pe dividende? De fapt decizia unor investitii (posibil majore), proiecte de infrastructura, industriale, etc…, se bazeaza pe calculul investitorului de a avea un impozit total de circa 28% si nu de 16%. Nu ca asta ar fi o chestiune pur romaneasca, singurul presedinte american contemporan care a avut curajul sa puna problema in discutie a fost George W Bush, carevasazica, si in statele occidentale, avem aceeasi problema. Dar in conditiile in care Romania are nevoie urgenta de investitii straine directe, chestiunea e mai relevanta ca oricind.

    Si daca tot vorbim de buget, hai sa vobim supply-side, adica de ce as fi interesat sa adun venituri la buget cind ele sunt cheltuite aiurea. Mai degraba sa nu mai cheltui aiurea decit sa ma ocup sa adun bani la buget.

    Si ca sa nu mai vorbesc de proiecte majore de investitii straine blocate arbitrar de autoritati din motive obscure. Adica stiu ei de ce le blocheaza.

    Morala comentariului meu este de ce as vrea sa adun 32%-40% din PIB la buget, cind Ministerul de Finante ca si ceilalti sunt total incompetenti in alocatia de resurse.

    • Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

      Don Fasanete – ca banii stransi se cheltuiesc prost este o alta discutie. Dubla impozitare a dividendelor, scutirea de impozit a profitului investit, facilitati speciale pentru investiii majore de importanta nationala (gen asfaltat str Gabroveni!), etc sunt altfel sugestii valabile macar de consideratie serioasa. Am onoarea.

  4. sym spune:

    Eu înțeleg că PFA-ul a fost aliniat la impozitele obișnuite, atunci când PFA-ul este asimilabil unui angajat (ceea ce bănuiesc că se întâmplă în majoritatea cazurilor).

    Chiar mă întreb de ce România are acest sistem de “PFA”. Văd țări care se descurcă bine-mersi fără, oricine poate fi “self-employed” fără mare birocrație și bătaie de cap. Mi se pare o invenție românească stupidă gen “cartea de muncă”, lucru de care nu am auzit prin lumea civilizată.

    În afară de birocratizarea și rigidizarea excesivă a muncii, cred că una din marile piedici este impozitarea ei. Este enormă, substanțial mai mare decât în UK de pildă, care nu e o țară chiar ieftină. În condițiile în care România nu oferă nici infrastructură echivalentă, nici justiție echivalentă, nici legislație de calitate, nici administrație stabilă și corectă, singurul lucru prin care poate să ofere competitivitate este un nivel foarte redus al salariilor. Nu sunt convins că asta e calea de urmat.

    PS: m-a amuzat descrierea biletelor de avion ca fiind “de lux”. Nu am nicio problemă în a se aplica TVA acolo, dar totuși, chiar lux? Dvs. călătoriți first-class peste tot? Marea majoritate a biletelor sunt în primul rând ieftine iar în al doilea rând o necesitate, nu un capriciu. Faceți o plimbare până la aeroportul Băneasa, să vedeți acolo connoisseur-i ai luxului, nu glumă.

  5. Frobenius spune:

    Un lefegiu de pe la ministerul cu finante zice ca “TVA ne aduce 40% din veniturile bugetare”.

    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8403419-ialomitianu-finante-2011-2012-nu-putem-permite-reducerea-tva-discutiile-despre-scaderea-cotei-unice-sunt-politice-discutiile-fmi-vizeaza-doar-scaderea-unor-contributii.htm

    Nu spun ca este o mare diferenta intre 23% si 40%. Vreau sa spun doar ca am mai multa incredere in procentele mentionate in articolul de mai sus. Pe linga taxe, volatilitati, procente si calcule, poate ca si “increderea” ar merita un capitol separat.

  6. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    PRECIZARE: 23% reprezinta TVA NET de defalcari ca procent din bugetul pe 2010 cand cota a crescut de la 19% la 24% in Iulie. In 2011, acest procent este estimat sa creasca la 31% iar suma TVA inclusiv defalcarile se ridica intr-adevar la 43%.

  7. aciduzzu spune:

    consider ca principalele probleme in romania indiferent de doctrina,sunt: coruptia,evaziunea si contrabanda la care se adauga incompetenta promovata prin nepotism si pe linie de partid.acestea fac ca peste 10 miliarde de euro sa nu ajunga la buget.fara legi simple,clare si drastice impotriva acestora,orice discutie cum sa fie asezata taxarea si cat in procente sa reprezinte fiecare, sunt doar discutii.
    faptul ca unele firme sunt protejate si evazioneaza la greu, distorsioneaza concurenta si in final sistemul de piata libera.
    sa analizam ce s-a intamplat in ultimele luni.
    in vama albita au fost infiltrati politisti sub acoperire, ca sa fie arestati controlorii care permiteau evaziunea celor care treceau cu cartusele de tigari.
    acum la oil terminal,se face control la produsele petroliere.chiar m-a distrat faptul ca managerul firmei multumea ca se face control..
    adica in portul prin care trec 50% din marfurile importate si se “actioneaza” cu vaporul,cu trenul cu tirul..e liniste si pace,nici macar valurele,ce sa mai zicem de un tsunami.
    analiza din articol e buna ptr tari in care legea se aplica si evaziunea este exceptia.deocamdata la noi furtul este regula.

  8. tzu spune:

    Eu cred ca una dintre solutii este marirea impozitelor pe proprietate. Daca tot se discuta de largirea bazei de impozitare, pe acest segment este gata largita. Suntem o natie de proprietari si taxele mai suporta cresteri. Primariile ar trebui sa poata functiona numai din taxele locale si bugetul de stat sa vina doar cu investitiile. Restructurarea administratiei s-ar face automat.

  9. nici o tara din lumea asta nu aduce la buget 40% din PIB doar din taxe: in Europa sunt tari care reusesc 40%, dar adaugand dividentele intreprinderilor cu capital de stat

    • tzu spune:

      Nu am vazut vreun studiu legat de redeventele incasate de stat, dar tare ma tem ca si aici stam mai rau decat altii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Vasilache


Mihnea Vasilache

Mihnea Vasilache are 17 de experienta in finante petrecuti la New York pe Wall Street si in City la Londra. In ultimii ani a fost responsabil de fonduri de investii in valoare de m... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)