Home » Idei si solutii »Justitie/Ordine publica »Societate/Life » Citesti:

România are bani. Azi, ne luăm maşină.

Cristi Danilet februarie 22, 2012 Idei si solutii, Justitie/Ordine publica, Societate/Life
35 comentarii 6,844 Vizualizari

Am ajuns la concluzia că România are bani. Bani mulţi, pe care îi face cadou românilor din când în când. Am identificat câteva mecanisme de făcut ceva bani în mod cinstit şi nu mă pot abţine să nu împărtăşesc reţeta succesului. Azi descriu procedeul prin care poţi primi bani dacă îţi iei o maşină:

Mecanism: Se cumpără o maşină la mâna a doua dintr-o ţară a Uniunii Europene. Se plăteşte taxa pe poluare, atunci când se înmatriculează maşina pentru prima dată în România. Apoi se dă în judecată statul român pentru a restitui acea taxă de poluare. Procesul judiciar durează câteva luni. Dar, la final, taxa plătită se restituie. Şi, odată cu ea, şi dobânda pentru suma încasată de stat pe nedrept. Mai mult, cum cel ce pierde un proces datorează şi cheltuieli de judecată părţii care a câştigat, şoferii primesc şi taxa de timbru achitată pentru declanşarea procesului, şi onorariul avocatului pe care l-au angajat.

Şanse de câştig: 99,99%. Vestea bună este mai ales pentru cei care şi-au cumpărat maşini de la 1 ian. 2007 încoace (data aderării României la UE) şi încă nu au deschis procesul: se pare că de multe ori dobânda, adunată de atâţia ani, depăşeşte ca nivel taxa plătită pentru maşină. Astfel că, cei care au dat statului bani şi-i iau acum înapoi într-o sumă mai mare decât dacă, în plină criză economico-financiară, ar fi pus aceşti bani la bancă.

De ce se întâmplă astea?!

Pentru că mai întâi nişte funcţionari de la finanţe, mediu şi transporturi (era să spun „specialişti” dar m-am oprit la timp) au găsit o sursă de încasat bani de la populaţie, modificând acum 5 ani Codul fiscal (apropo, articolele din acest cod s-au modificat până acum de cincimii de ori!!!!) şi inventând „taxa specială de primă înmatriculare” dar numai pentru maşinile aduse din afara României.

După ce au fost pronunţate primele hotărâri din România care au atras atenţia că UE interzice discriminarea în materie de taxe pe produsele provenind din comunitatea europeană, a apărut OUG 50/2008 care inventează o nouă taxă, numită „taxă pe poluare”. Pentru marea majoritatea a judecătorilor era evident că era vorba de aceeaşi veche taxă specială de primă înmatriculare purtând acum o altă denumire. Nu şi pentru Ministerul Justiţiei, organismul care dă avizul de legalitate pentru proiectele de acte normative ale Guvernului: astfel, ministrul justiţiei are obligaţia de a aviza negativ sau cu observaţii proiectele care încalcă Constituţia sau contravin reglementărilor internaţionale sau naţionale. Ceea ce ministrul justiţiei nu a văzut este nu numai că această taxă era contrară reglementărilor UE, obligatorii de aplicat în România, ci şi că urma să se aplice retroactiv. Astfel, PUG 50 spunea că banii plătiţi anterior cu titlu de taxă specială rămân încasaţi în contul taxei pe poluare, iar eventuala diferenţă se restituie – cu alte cuvinte, ministerul care în România trebuie să vegheze la constituţionalitatea şi legalitatea proiectelor de acte normative a dat aviz pozitiv unui act normativ care urma să se aplice retroactiv, contrar celui mai banal articol din Constituţia României care e cunoscut până şi de cei ce nu sunt studenţi la Drept. Evident, judecătorii nu au putut aplica această aberaţie şi au dispus restituirea banilor plătiţi deja, chiar dacă între timp apăruse un alt act normativ.

Unele instanţe au început să sesizeze Curtea de la Luxembourg pentru a interpreta oficial Tratatul UE şi să ne spună dacă e permis să ai o taxă pentru produse importate din UE care avantajează consumul de produse interne. Ministerele au anticipat că lucrurile le sunt defavorabile, astfel că au modificat de vreo trei ori această ordonanţă. De fiecare dată cu acordul Ministerului Justiţiei, care joacă rolul unui adevărat consilier juridic al Guvernului. Numai că inevitabilul s-a produs în 2011 şi au început să curgă deciziile de la Curtea UE. Toate în defavoarea statului român. De atunci, nici un judecător nu s-a mai îndoit, iar procesele pierdute de stat au atins cota de 100%.

Pentru a ascunde aparenţele, pârâtul în aceste procese se opune admiterii acţiunii şi exercită cale de atac în toate dosarele, din dorinţa de a întârzia restituirea banilor. Mai mult, în ianuarie 2012 au fost emise şi nişte norme prin care, intr-un articol ce se vrea aproape de neobservat, se spune că toate cheltuielile de judecata se suportă din taxa ilegală încasată. Evident, o aberaţie juridică cât casa.

Ce învăţăm din toate astea? Asta ne spune ce „buni” specialişti avem în ţară şi cum legalitatea Ministerului Justiţiei e alta decât cea stabilită de instanţe sau prevăzută în reglementările internaţionale. Ne mai spune cum oamenii atenţi pot face un ban cinstit, investind unde trebuie. Ne mai spune cum are grijă statul român să îşi acopere incompetenţa cu acte normative, în cascadă. Şi, evident, nimeni nu răspunde pentru nimic.

Mai mult, eu spun că toată lumea e fericită: Funcţionarii din ministere – pentru că tot găsesc idei magnifice de rezolvat problemele statului pentru a fi transformate în acte normative. Statul – pentru că a încasat o taxă pe care o varsă la bugetul public şi o foloseşte o perioadă de timp, raportând că sistemul de încasare a taxelor şi impozitelor funcţionează. Omul, soferul – pentru că îşi ia o maşină fără taxe suplimentare, ba mai primeşte şi un bonus pe deasupra, cadou de la statul român (dobânda fiscală pentru banii pe care, în mărinimia lui, i-a lăsat pentru un timp la stat). Juriştii de la Prefectură sau Direcţiile de finanţe – pentru că ei îşi justifică activitatea opunând întâmpinări în toate dosarele cu taxa pe poluare şi declarând recurs deşi ştiu sigur că instituţia lor va pierde, dar singurul lor interes este acela de a amâna cât mai mult restituirea banilor pentru a-i putea folosi un timp. Judecătorii – pentru că dau hotărâri pe formulare şi pe bandă rulantă care le sunt menţinute în căile de atac şi astfel la statistică înregistrează indicatori de calitate crescuţi. Avocatul – pentru că sigur câştigă procesul şi este plătit cu cât cere pentru că sigur procesul este câştigat.

Recapitulare: o maşină plus o taxă pe poluare plus un onorariu de avocat înseamnă o maşină plus ceva timp cheltuit dar minus taxa pe poluare, minus onorariul de avocat, plus dobândă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. illuce spune:

    true…sad, but true

    sunt si alte domenii in care se procedeaza la fel.
    vezi litigiile de munca.

  2. androidul cu sobolani spune:

    excelent. asteptam mai multe articole in aceeasi nota.

  3. Cris spune:

    Pai in final nu castigi nimic.

    Sa recapitulam ce ai zis:
    “…Dar, la final, taxa plătită se restituie. Şi, odată cu ea, şi dobânda pentru suma încasată de stat pe nedrept. Mai mult, cum cel ce pierde un proces datorează şi cheltuieli de judecată părţii care a câştigat, şoferii primesc şi taxa de timbru achitată pentru declanşarea procesului, şi onorariul avocatului pe care l-au angajat.”

    Pai de fapt castigi cheltuielile pe care le-ai facut, cu exceptia dobanzii pentru suma incasata de stat, pe care o puteai obtine linistit daca tinei banii la banca si nu faceai asa zisa inginerie financiara.

    Asa ca acest articol mi se parte o abureala fara logica.

    • Haideti sa va spun de ce nu este abureala: daca dvs puneti bani la banca, se cheama ca riscati si faceti o investitie, iar privatul respectiv (banca) va da dvs o dobanda din profitul sau. Daca dvs insa primiti acea dobanda de la stat, se cheama ca ati primit fara niciun fel de risc sau investitie (masina oricum v-at fi luat-o) niste bani stransi de la populatie. Parca nu e acelasi lucru…

  4. Boonierat spune:

    Taxa de poluare şi pensiile speciale, două metode ingenioase de făcut un ban cinstit.

  5. Bogdan spune:

    Sa nu uitam ca acei functionari de la finante si mediu au actionat la indicatiile pretioase ale lui Tariceanu care a actionat la lobby-ul producatorilor si imporatatorilor de automobile care isi vedeau piata amenintata de importurile second hand.
    Concluzia e adevarata pana la urma, Romania are bani si mai mult cei din aparatul de stat + politicieni nu prea raspund de ce fac.

  6. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    Excelent semnal de alarma. Intrebare: Din pozitia de membru CSM cum comunicati cu celalate institutii ale statului? Ma gandesc ca un asemena feed-back e f. util pentru functionarii care vad doar bucatica lor, precum cei de la finante.

    La cum (NU) se fac la noi analize ex-ante pe politici publice feed-back-ul intermediar este extrem de util pentru a schimba/opri masuri aberante care provoaca efecte perverse, neanticipate.

    E normal ca CSM-ul sa traga astfel de semnale de alarama si institutional mai ales atunci cand justitia influenteaza rezultatele diferitelor politici publice. Oricum contribuita aici e f. binevenita. Va incurajez sa continuati cu astfel de articole.

    Si o sugestie: poate CSM-ul coboara si mai mult cu picioarele pe pamant si isi intareste capacitatea de a face astfel de analize lunare (pentru ca simte justitia cel mai bine, mai bine chiar decat Ministerul) in care sa spuna atentie: 1, 2, 3, probleme luna asta.

  7. alina spune:

    buni specialisti adica interesati specialisti -sa traga spuza pe turta lor si sa plateasca restul ca e multi da prosti;
    adevaratii specialist stau cuminti si astepta urmatorul cot in gura

  8. Moi spune:

    Dar dl. Dănileţ, care este şi membru CSM pe deasupra, nu ştie ca actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate începe cel mai devreme din ziua depunerii plângerii prealabile pe contencios administrativ, şi nu de la data plătirii taxei nedatorate? Apoi legea contenciosului administrativ are, pentru depunerea plângerii prealabile, termene de decădere de 6 luni (max. un an în cazuri excepţionale), cum să se mai ceară acum desdăunări din 2007? Poate că metoda descrisă asigura succes de 99.99%, doar pentru că magistraţii colegi cu dl. Dănileţ, fac ceva aranjamente cu reclamanţii din dosare, în dauna statului, evident, prin hotărârile ilegale pe care le pronunţă.
    Poate ne explică CSM şi modul în care va sancţiona asemenea faptă mascată de corupţie din sistem, despre care vedem bine că deţine informaţii.

    • Eu nu am vorbit de `actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate`, ci de dobanda platita de stat urmare a incasarii nelegale a unor sume. Temeiul legal este art. 117 lit d si art. 124 din Codul de procedura fiscala. Ceva-ceva tot spuneti dvs, cum ca dobanda ar tr sa curga de la expirarea unui termene de cand s-a facut cererea de restituire.
      Dvs spuneti ceva de plangerea prealabila, dar va inselati: termenul de contestare in contencios se calculeaza de cand ai solicitat restituirea sumelor platite nelegal si nu de la data cumpararii autoturismului.
      Daca dvs aveti cunostinta despre cazuri concrete despre coruptia din justitie, faceti plangere la DNA. Nu CSM aplica sanctiuni pentru infractiui de coruptie, asa cum sustineti. Eu sper doar sa fie inchisi si cei care dau, si cei care iau mita. Indiferent ca este vorba de justitie sau alte domenii.

    • Moi spune:

      Eu am zis la fel, dobânda curge de când a făcut primul demers de restituire, mă rog, a depus cererea respectivă. Deci, în mod legal, nu ia samsarul de maşini astăzi bani de la stat (mai precis de la noi fraerii) pentru ce-a vândut el priin 2007, decât cu contribuţia vinovată a judecătorului de caz.
      La un procentaj de succes dubios de mare, de 99,99%, probabil extras din documente oficiale CSM, tocmai dumneavostră trebuie să ştiţi de pe unde vine corupţia şi să faceţi sesizări, nicidecum eu care nici n-am idee de câte procese or fi fost.

  9. studentURA spune:

    Faptul ca un judecator de top afirma ca dobanda aplicata sumelor datorate recuperate prin instanta este mai mare decat cea acordata de banci este un argument foarte solid in favoarea instantelor specializate. Ori ca exista in Romania instante care au aceasta practica, drept pentru care domnul membru al CSM ar trebui sa ne spuna care sunt acelea, deoarece rationamentul unor astfel de instante nu are de a face cu o judecata de valoare, ci cu o incalcare a legii, iar denuntatea unor astfel de fapte este o obligatie a CSM-ului. Sau ca imbogatirea fara justa cauza are cauza justa daca justetea ei provine din instanta, caci e “chiar politia in persoana”, ceea ce, nu-i asa? face schimbare unui asa printzipiu pe care, daca nu l-am avut, inseamna ca l-am pierdut. Domnule Danilet, va ascultam.

    • Dobanda nu se calculeaza de catre judecatori, ci de catre Finante, potrivit unor norme interne. Judecatorii doar dau dispozitie in acest sens. Sigur, pana sa se aseze practica, au existat practici diverse: unii au crezut ca trebuie acordata dobanda din dreptul comun, altii cea din codul de procedura fiscala, unii au crezut ca de la data incasarii sumei, altii de la data cererii de restituire a ei etc.
      Ceea ce trebuie inteles este ca taxa pe poluare in forma 2007-2011 a incalcat reglementarile UE. Statul, daca ar fi gandit, ar fi oprit zecile de mii de procese din Romania printr-un simplu act normativ prin care recunostea ca a incasat gresit niste bani si se angaja sa ii restituie. Asa insa, banii s-au incasat, procesul se declanseaza, mecanismul descris de mine functioneaza, iar la sfarsit Statul pierde in mod sigur. Si toate astea cu girul Ministerului Justitiei, care a autorizat din punct de vedere legal acest Caritas.

      • studentURA spune:

        Statul pierde ( de fapt pierdem noi, cu totii, inclusiv cei care pe moment au castigat, caci tot ambulanta aia ii va duce la spital si pe “castigatori” si tot politistul ala cu salariul cat o nuca va fi “foarte motivat” sa ii apare) si ne ascundem dupa acel “nimeni nu raspunde”. Scris este ca orice act normativ este insotit de un document de justificare, a carui denumire variaza functie de tipul actului. Oricum nu ne intereseaza cum le-a numit legiuitorul, ci faptul ca este obligatoriu ca in acel document de justificare sa fie inscrise implicatiile pe care le produce actul normativ propus spre aprobare. Din cele relatate de dumneavoastra rezulta ca implicatiile negative erau notorii pentru un jurist, dar au fost inscrise altfel, sau deloc. Ceea ce, in limbaj juridic, este o inscriere in fals a realitatii. Domnule Danilet, se stie cine a intocmit documentul, stiti unde este procuratura, spor la munca ! Dupa primul proces de acest gen nu o sa mai gasiti nici un functionar dispus sa scrie aberatii in notele de fundamentare. Procedura e veche, o gasiti descrisa si de Alexis (ca principiu). Asa ca nu vad de unde aceasta resemnare.

  10. Maria spune:

    Un lucru este cat se poate de clar.
    Atata vreme cat vanzatorii de masini isi dau cu parerea despre Codul Penal, iar judecatorii fac pe “analistii” pe problema vanzarilor de automobile..
    N-are cum sa iasa ceva bun.
    Dar asta stim de mult.
    Nu-i asa, Dle Danilet?

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Da, judecatorii trebuie sa fie rupti de societate si societate de ei. Sa stea acolo in lumea si casta lor si sa ne judece pe baza inspiratiei divine. Sa nu se bage acolo unde nu le fierbe oala.

      • Maria spune:

        Ma mir ca ati comentat atat de “autist”

        Dimpotriva chiar.
        La ora actuala, casta judecatorilor din Romania are cea mai mare libertate posibila din intreaga UE.
        CSM face greva
        CSM isi fixeaza singur salariile
        CSM isi fixeaza singur pensiile
        CSM isi fixeaza singur toate drepturile
        CSM isi alege sefii de gen Barbulescu, Stanoiu, Bejinariu, Jipa..
        CSM refuza orice control in randul magistratilor corupti
        Ce nu face CSM?…

        Culmea este ca acest CSM, nu gaseste nicio parghie prin care sa isi impuna oficial si legal punctul de vedere atunci cand e vb de cetateni!

        Vine acest domn Danilet si plange pe umarul romanilor, dar cand e vb de initierea unei legi in acest domeniu, acelasi Danilet voteaza impotriva.
        Adica, CSM a decis ca “nu se poate” cu un scor de 14 la 1 (sau cati or fi pe-acolo)

        Deci, cu ce ma incalzeste pe mine, ca simplu cetatean, ca Danilet imi da dreptate intr-o anumita cauza, daca aceasta “dreptate” mi-o ofera doar pe bloguri si prin ziare, dar cand e vb de adevaratul impact, adica in cadrul legal al unui CSM, acest Danilet voteaza exact contrar opiniilor pe care le exprima (populist pana la D-zeu) prin intermediul internetului?.

        Haideti sa fim totusi realisti.
        Ca n-o fi UE atat de idioata incat, de 7 ani de zile , sa dea , de fiecare data, bile negre CSM-ului tocmai datorita masurilor pe care le ( sau nu) le iau “dragii si onestii” nostri magistrati!!!
        Oare de ce?
        Explicati-mi!

        • Albert Neagu spune:

          Doamna Maria
          Nota 10!

          • Doamna, va inteleg frustrarea. Si eu am, de multe ori chiar in contact cu sistemul din care eu insumi fac parte. Ca dvs nu vreti sa vedeti mai departe de scrierea mea, va inteleg. Daca totusi veti dori sa aflati despre mine, in ideea ca nu ati dat inca de blogul meu (primul blog de magistrat din Ro), va dau doua elemente: ca judecator, eu am pronuntat prima hotarare pe taxa pe poluare in Romania in dec 2008, confirmata in 2011 de CJUE (am publicat-o, contrar tuturor practicilor rau intelese, pe blogul meu si o simpla cautare pe google va arunca la ea, preluata de zeci de site-uri), iar ca membru CSM daca vreti sa aflati ce am facut, de ex, in anul 2011, deschideti sectiunea Activitate in CSM din partea dreapta a primei pagini de pe blog (veti vedea un jurnal zilnic al activitatilor si modului de votare, pe care nu il veti mai intalni la nimeni in Romania). Poate nu e bine sau de ajuns ce fac, iar daca aveti sfaturi sau idei, sunt dispus si sa ne vedem in acest sens. Multumesc.

  11. Acest articol suna mai degraba a campanie electorala si nu are sens. Ceea ce ar avea sens intr-adevar ar fi 1). adrese trimise ministerelor care pot sa “faca” si “desfaca” practici oneroase si 2) initiativa legislativa pentru pedepsirea “ganditorilor” mecanismului oneros.

    Ma bucur ca CSM a fost criticat de CE – a fost corecta critica si inca prea blanda. Ati introdus termene pentru raspuns la Inspectia judiciara ? Poate scrieti si despre ceea ce se intampla la IJ si cum se trimit raspunsuri mincinoase, fara sa se analizeze dosare.

  12. CGiboi spune:

    Eu nu inteleg cum aceeasi taxa ce se poarta in alte tari din Uniune poate sa fie asa de prost implementata in Romania.

    Va dau exemplul Olandei, unde de multi ani exista o taxa de prima inmatriculare (se numeste BPM – Bijzondere Verbruiksbelasting van Personenauto’s). Taxa este foarte prohibitiva, ajunge pana la 30% din valuarea masinii de catalog.
    Asemanari cu taxa din Romania:
    - se aplica la prima inmatriculare in Olanda, nu conteaza masina noua sau second-hand, nu conteaza daca vine din Germania sau e noua de la show-room din Olanda
    - difera in functie de motorizare, emisii de CO2 si vechime
    - nu se aplica masinilor deja inmatriculate

    Deosebiti fata de taxa din Romaniei:
    - daca esti rezident, nu ai voie sa conduci masina cu numere ne-olandeze mai mult de 2 saptamani (vezi numere de Bulgaria de la noi). Dupa doua saptamani TREBUIE sa platesti taxa chiar daca pastrezi numere straine!!!

    Deci nu inteleg cum Cutrea Europeana de Justitie poate sa ii dea in cap Romaniei pentru aceeasi taxa care exista deja in Olanda. Inseamna ca Romania nu este in stare sa adopte o lege similara, care nu incalca tratatele UE.

  13. Lucian spune:

    Domnule Danilet,

    Statul a stiut din start ca taxa contravine normelor UE, cu atit mai mult in perioada cind se aplica doar masinilor second hand.
    Dar, banii incasati sint f. multi si nu toata lumea da statul in judecata – cei care castiga intre la pierderi, dar cei care nu intenteaza procese sint suficient de multi ca sa pastram taxa…
    Eu administrez unul din cele mai mari site de anunturi auto din tara de 5 ani si pot sa spun ca taxa a distorsionat enorm piata auto si a creat confuzie&panica(mai ales ca s-a schimbat de atitea ori…).

  14. daniel spune:

    De ce nu se menţionează nicăieri că taxa respectivă, urmărea restrângerea comerţului cu maşini second-hand şi a fost susţinută de politicieni care, întâmplător erau şi distribuitori de maşini noi. Fostul premier Tăriceanu reprezenta marca Citroen la vremea respectivă. Desigur, nimeni nu s-a indignat, când şeful executivului impune pe gât maşinile noi, şi creditele scumpe cetăţenilor, tâind alternativele unor bugete mai sărace.

    De altfel alterarea mecanismului legislativ în favoarea unor grupuri de interese partinice e savoir-faire-ul instituţional.

    Să vă spun care e următorul tun,- acela prin care se crează monopoluri- cel al asigurărilor. S-a creat obligaţia legală sub obligaţia de pedeapsă, pentru fiecare cetăţean, urmează concurenţa în şpagă pentru autorizaţiile legale în împărţirea feliei de tort. Curtierii etc.

  15. timbo spune:

    acum, intrebarea ar fi urmatoarea: oare statul pierde mai mult decat a incasat? care este procentul celor care dau statul in judecata pentru a-si recupera taxa? din pacate, fiind o natie obedienta, mi-e teama ca numarul celor care-si cauta dreptatea in instanta este destul de mic, iar ceea ce plateste acum statul (cu tot cu dobanzi, indexari, cheltuieli, onorarii etc.) reprezinta mai putin decat a incasat. prin urmare, iese pe profit. statul-SRL merge mai departe.

  16. euNuke spune:

    Iată că platforma Co.ro mai găzduieşte şi cîte un material bun, de substanţă, ce atacă punctual un subiect de mare interes – regimul taxării in .Ro. Noianul de speculaţii politicianiste ordinare perturbează astăzi orice dezbatere civilizată in agora, iar cetăţenii ce caută să se documenteze in special asupra relaţiei dintre stat, prin instituţiile sale cu atribuţii in mecanismele raptului, şi averea privată, ajung să plătească astfel o nouă taxă – taxa pe informaţie, colectată nu in bani, ci in orele pierdute cu balivernele zapciilor aburitori.

    Ilustrarea taxei metamorfozate schiţată cu minuţie de domnul Danileţ serveşte de minune unui studiu de caz asupra costurilor ultra-reglementării, intr-o digresiune in plan economic faţă de perspectiva juridică a articolului. Regimul de teroare fiscală iniţiat după 89 îşi are sorgintea in deturnarea unui instrument al legiferării, anume ordonanţa de urgenţă, a cărui funcţiune originară a fost alterată, domeniul utilizării sale fiind extins arbitrar şi constant pînă la situaţia actuală in care s-a incetăţenit ca o cutumă guvernamentală. In mod normal, guvernul nu ar trebui să aibă nicio atribuţie in reglementarea şi introducerea unor noi taxe şi impozite. Constituţia este foarte clară in această privinţă:
    “art 139, (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. ”

    Ca atare, un prim cost, firesc şi constituţinal, al reglementării fiscale rezidă in suportarea de către cetăţenii a mandatelor încredinţate parlamentarilor. Noi, contribuabilii, plătim cîteva sute de indivizi ca să ne reprezinte interesele patrimoniale şi să decidă asupra nivelului optim şi corect de taxare. Sute de parlamentari au o clauză de drept in mandatul lor să se ocupe in special cu acele instrumente care ne afectează averile in mod cotidian, şi să depună diligenţele necesare pentru ca raptul să fie minimal atunci cînd nu reuşesc să convingă populaţia supra justeţii unei noi dizlocări de patrimoniu prin intermediul birului.

    Pentru că parlamentarii nu şi-au respectat mandatul, cetăţenii au ajuns astăzi să suport un cost cel puţin dublu al legiferării fiscale. Desigur, in principiu funcţionarea unui Guvern este asigurată in mod legal, din contribuţiile cetăţenilor, nu insă şi direcţiile şi departamentele delegate să producă proiectele de norme fiscale in contul parlamentarilor ce şi-au abandonat mandatul. Aceşti funcţionari fixaţi in organigrama guvernului precum şi toţi acei consultanţi ocazionali plătiţi prin contracte civile din banii noştri formează astăzi o excrescenţă malignă pe trupul instituţiei executive, sumele destinate reglementării in afara mandatului reprezentativ fiind in realitate deturnări de fonduri cvasilicite, imorale şi neconstituţionale şi o primă povară suplimentară adiacentă reglementării fiscale. Din acest punct avem de-a face cu ultra-reglementare, pentru că nimic nu-i opreşte pe aceşti funcţiari in exerciţiul imaginaţiei lor, anume in inventarea unor noi taxe. Din contră, se pare că sînt stimulaţi in continuu de către şefii lor din guvern.

    Din momentul in care norma intră in vogoare cetăţenii vor suporta şi alte costuri indirecte, chiar dacă o taxă anume nu-i vizează. De pildă costul proceselor pe rol şi al despăgubirilor aferente ca urmarea pierderii proceselor din cauza propriei lăcomii şi incompetenţe este suportat de întreaga populaţie, chiar şi de către cei necontributori, pentru că sumele destinate altor domenii ale economiei parazitate de agenţiile statale ajuns să se subţieze. Pierderile cauzate de ultra-reglementare se repercutează in sistem, in special in învăţămînt şi sănătate. Ca atare, cu cît există mai mulţi birocraţi guvernamentali cu atribuţii in domeniul legiferării fiscale cu atît serviciile monopoliste ale statului vor avea mai mult de suferit, pentru că, neexitînd concurenţă, statul îşi permite să ofere cele mai ieftine, execrabile servicii acolo unde omul nu are de ales.

    Dar mai există şi alte costuri mai puţin vizibile sau ascunse ale ultrareglementării. De pildă costurile supravegherii aplicării normelor şi controlului in teritoriu. Cu cît vor exista mai multe taxe in vigoare cu atît aparatul de control -fiscul şi direcţiile centralizate- va fi mai augmentat, supradimensionat peste posibiltăţile fireşti ale statului. Se deleagă şi atribuţiile de control către alte structuri noi in lăuntrul vechilor agenţii. Sancţiunile cresc cu fiecare lărgire a cîmpului de acţiune prescris de normele guvernamentale. De unde şi 2 costuri suplimentare pentru cetăţeni: cuantumul majorat al taxelor şi creşterea limitei superioare a amenzilor [necesare acoperirii expandării bruşte a bugetelor noilor structuri] şi noul cost al noilor reglementări ce au făcut posibilă extinderea competenţei fiscale a guvernului şi a agenţiilor sale.

    Iată aşadar principala cauză a falimentului intr-un stat de nedrept, şi nici nu contează că-i dictatorial şi monopartinic sau democratic si multipartinic ca acesta, anume expansiunea fără limite, autoimpuse sau naturale -ale pieţelor, a competenţelor de legiferare ale organelor centrale executive in detrimentul puterii legislative reprezentative, şi instaurarea pe cale de consecinţă a arbitrariului şi in final a terorii fiscale. Niciunul dintre guvernele postrevoluţionare nu a catadicsit să calculeze costurile propriilor reglementări fiscale pentru a afla dacă nu cumva fiecare nouă taxă, cu inerentele modificărie, adăugiri, rectificări, aduce cu sine cheltuieli mai mari decît sumele obţiunte din colectarea ei.

  17. Alexandru Jecu spune:

    Mai ramane sa apara un articol al lui Basescu cu constatari de acest gen. Poate al lui Boc, de ce nu Ungureanu, Anastase, etc. Care sa constate aberatiile si hibele unor reglementari, nefunctionalitatile institutiilor, etc. De fapt avem aceste informatii la fiecare patru ani, la inceput de mandat, cand ne este reclamata greaua mostenire. Urmeaza o opera de reformare a statului. Si asa de vreo doua sute de ani ne reformam si tot in coada Europei suntem. Pana cand cei alesi si cei aflati in serviciul natiei nu vor fi evaluati si revocati direct de electorat, acest stat nu va functiona. Reducerea la doi a mandatului alesilor locali, revocarea dupa un an cu acelasi numar de voturi cu care au fost alesi, judecatorii de la prima instanta alesi direct de electorat pe mandate limitate, alegerea sefului politiei locale direct de catre electorat ar fi cateva dintre masurile care ar rezolva instantaneu mai toate din marile probleme ale Romaniei.Si ar scadea si cheltuiala sociala.

  18. isis spune:

    ar trebui facut un reportaj despre “nebunia” care s-a declansat la trezoreriile care ramburseaza aceasta taxa….

  19. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Pentru un economist preocupat de finantele statului, acest articol este extraordinar. Pune cap la cap mai multe lucruri care nu sunt accesibile doar prin prisma analizei actiunilor guvernamentale. Rog faceti o analiza 2007-2012 a acestei taxe, pt. a fost modificata de vreo cinci ori – asta doar cat am putut eu sa numar.

  20. Maria spune:

    “Dinel Staicu a scăpat de condamnarea de 7 ani de închisoare” (Romania Libera)

    Astea sunt problemele care ii ard pe romani la buzunar , mai mult decat oricare taxa auto!
    Sper ca intelegeti la ce ma refer!
    Dar despre asemenea “abnormitati juridice”…nicio vorbulita!

  21. IONUT spune:

    Noi juristii primim aceleasi salarii si daca facem aceste aparari si daca nu . Mai mult, in conditiile in care randurile noastre se subtiaza constant dar volumul de munca se mareste nu ne face nicio placere sa facem aparari desi stim ca pierdem. Nu stiu daca ati avut de a face cu sistemul administrativ din Romania dar daca sefu iti dispune sa faci recurs faci recurs.
    E usor sa aratam cu degetu!

  22. Horea Bilc spune:

    Uite ce nu inteleg eu. Daca tot voiau o taxa oare de ce nu s-au gandit sa o ia de la cei care aduc masini din exterior si traiesc din asta. Adica daca aduci masina in scopul revinzarii sa platesti un impozit de 16% ca tot omul. Aduci masina, o inmatriculezi, dai garantii, adica faci ce trebuie sa faca un comerciant cu acte in Romania.

  23. Dragos spune:

    De data asta, impecabil! Felicitari pentru acest articol extraordinar, d-le Danilet!

  24. lavinia spune:

    cum se poate sa castige cineva taxa auto si sa piarda cheltuielile de judecata?ce judecator a judecat acest proces?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)