joi, martie 28, 2024

VIDEO Octavian Pantis: Romanii inca au multe scopuri din categoria “sa am”. In Vest scopurile se refera tot mai mult la “sa fiu”

„Romanii trebuie sa identifice ce vor ei de la munca. Daca esti supra-ocupat cu munca asigura-te ca stii de ce o faci. Daca esti supra-ocupat cu munca si ai tu un plan sa ajungi intr-un interval de timp pe o anumita treapta a ierarhiei in corporatie sau din industrie e in regula. Dar, daca faci asta pentru ca te-a luat valul, pentru ca si altii fac asta, pentru ca ti se pare ca e cool, dar nu e scopul tau suta la suta, atunci e periculos…”, spune Octavian Pantis in interviul de mai jos.

Autorul va asteapta la lansarea cartii sale la Targul Gaudeamus,  standul editurii Publica, sambata de la ora 15 30.

Probabil, cu totii avem probleme cu timpul, nu mai reusim sa-l impartim cu familia si prietenii, sa-l distribuim sarcinilor ce ne revin si deseori spunem ca nu ne mai ajunge.

Ne gandim poate prea putin la un astfel de lucru, dar astazi,  faptul de a sti sa iti administrezi timpul si a sti sa nu-l pierzi devine o intelepciune a lumii in care traim.

„Timpul e mult mai valoros decat banii. Suntem invatati inca de mici sa avem grija de bani, ceea ce e foarte bine. Dar, din pacate, nu ni se insufla aceeasi preocupare si fata de timp. Ca dovada, il pierdem printre degete de prea multe ori. Cu trista constatare ca timpul scurs e iremediabil pierdut, te invit sa te bucuri din plin de timpul pe care-l ai in fiecare zi si sa-i gasesti utilizari valoroase,” spune  Octavian Pantis in ultima sa carte intitulata „Musai List”, aparuta la Editura Publica.

Octavian Pantiș, unul dintre cei mai apreciați traineri din România și specialist cu o experiență de peste 15 ani în Time Management, ne pune pe gânduri cu privire la modul în care ne administrăm atât timpul de la birou, cât și cel pe care-l petrecem alături de cei dragi sau angrenați în activități care ne fac plăcere. Mai mult decât atât, ni se oferă instrumente și sfaturi practice pentru a deveni mai eficienți și mai productivi la locul de muncă, precum și sugestii pentru a petrece timp de calitate pe plan personal. (vezi detalii)

Citeste un fragment din carte aici

Octavian Pantis a discutat cu cititorii Contributors.ro.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Ce parere aveti despre introducerea in programa scolara unor elemente
    de baza de managementul timpului – in abordare pragmatica si a unor cunostinte vitale
    ca deosebirea dintre CHRONOS si KAIROS sau :despre FLOW a lui Csikszentmihalyi?

    Dar de fapt NU educatia e problema cheie ci contra-educatia si deprinderea irosirii
    suicidale a timpului este o componenta esentiala a imbecilizarii prin cultul personalitatilor
    si fanship vezi ce am scris aici: http://egooutpeters.blogspot.ro/search?q=F-word

    Peter

    • In privinta obiceiurilor privind managementului timpului, copilul e mai „lipicios” la ce vede acasa decat la ce i se spune la scoala. De aceea cred ca parintii trebuie sa fie un bun exemplu pentru copiii lor in modul in care isi ocupa timpul si in calitatea timpului petrecut impreuna.

      Scoala are in esenta ei un principiu contraproductiv, anume acela ca totul e important. Trebuie sa-ti faci toate temele, la toate materiile, in fiecare zi. Or, in viata nu e totul la fel de important si una din cheile succesului este sa stii caror lucruri le dai prioritate si pe care le mai lasi sa astepte sau le elimini in intregime.

  2. Ma intereseaza foarte tare chestia asta pentru ca sint un procrastinator tenace (daca pot sa zic asa).
    Eu sint in afara tarii, pot sa cumpar cartea in versiune electronica? Stiu ca pe Amazon am gasit ceva carti in romana, de autori romani. Chiar mi-ar ajuta sa citesc despre asa ceva in limba romana, mi-e mai usor sa inteleg.

    • Deocamdata e disponibila varianta tiparita a cartii. Planul e ca anul viitor, probabil in primavara, sa publicam si versiunea e-book iar mai tarziu versiunea audio-book. Multumesc pentru interes.

      • Eu am cumparat ambele CD-uri de pana acum.
        Si pentru ca le-am facut cadou mi-am cumparat pt mine versiunile mp3.
        Felicitari pentru ele, am gasit multe chestii misto, mai greu cu aplicatul…

        Sper ca accelerati cu facutul multimedia pentru ca eu nu mai cumpar material de tip mind set altfel decat multimedia. Cred ca mai sunt ca mine.

        • Iti multumesc ca ai cumparat audiobook-urile. Vin si variantele electronice in curand. Pana atunci, mai are si hartia farmecul ei.

  3. E limpede pentru toată lumea citadină că trăim din ce în ce mai schematic, mai accelerat, mai precar. Nu mai avem zile, ci scadențe, priorități calendaristice, intrări de agendă. Suntem hărțuiți, ceas de ceas, de tot soiul de mărunțișuri imperative, urgențe vide, voci neabătute, corvezi. Pînă și răgazurile au devenit, pentru mulți, un soi de stop-joc, un salt mecanic dincolo de tușă, pentru recuperarea portretului de lucru: te scuturi de praf, îți pui altă cravată, bei o cafea și, eventual, revezi, incantatoriu, o lozincă de viață (sau de breaslă).

    Prizonierul unei asemenea rutine are, la răstimpuri, fulgurante dubii de sine, pane de ambiție, scurte trăiri divagatorii. Simte că ceva e în neregulă cu galopul lui, cu peisajul în care funcționează, cu timpul lui. Și caută o rezolvare, un reper exterior lumii sale. Un guru? Nu, e prea mult. E radical. Marii înțelepți cer, mai întotdeauna, imposibilul: asceză, lectură, restructurare lăuntrică. Or, asta e o utopie. Nu poți fi și slujbaș eficace, și agreabil în familie, și metafizician.

    Omul nostru are nevoie, prin urmare, de cineva care să-i vorbească despre destin, despre sens și despre timp fără a impune, propagandistic, chilia, dar și fără a relua platitudinile de cabinet ale psihologului „de multinaționalăˮ. Nu un sihastru alpin, dar nici o flașnetă vag euforizantă.

    Plecînd de la observațiile de mai sus, l-aș întreba pe dl. Octavian Pantis:

    1. Dincolo de îndemnul evaziv « Bucură-te de timpul tău! », care trimite către ideea de hobby, de tabiet vesel, aveți a ne spune ceva și despre importanța singurătăților, a calmului dubitativ, a dialogului interior? Sau despre înțelepciunea de a lenevi amănunțit uneori, de a pierde timpul (renunțînd la obsesia administrării lui integrale)?

    2. Cum arată parcursul, evoluția cuiva ajuns, iată, expert în gospodărirea optimă a timpului? Ce tip de exerciții, de bibliografie, de disciplină presupune o asemenea carte de vizită?

    • 1. „Sa faci loc pentru ce-ti place”, una dintre ideile din subtitlul cartii, inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti. Exista persoane care se relaxeaza in singuratate si in meditatie, la fel cum exista persoane care se simt cel mai bine in mijlocul unui grup, oricat de mic, de colegi sau prieteni. Nu exista o reteta potrivita tututor privind ingredientele zilei perfecte. Totul e sa stii ce-ti place si sa incepi sa faci cate putin loc in fiecare zi pentru aceste preocupari.

      2. Continuand ideea de mai sus, echilibrul vine nu numai in urma efortului de a gasi un job care sa-ti placa ci si in urma preocuparii de a identifica ce-ti place in actualul job. Cred ca nu trebuie cautata situatia perfecta ci, mai degraba, merita gasite partile bune ale situatiei actuale. Daca ne gandim mai mult la ele si mai putin la cele neplacute, constatam ca, usor, usor, nivelul de stres scade. Asta nu inseamna ca ne multumim cu mai putin ci inseamna ca nu suntem mereu nemultumiti. Pentru ca daca e sa cauti nod in papura, il gasesti in orice job.

      • Mulțumesc.

        Două observații:

        Prima mea întrebare bătea undeva dincolo de plezirism și beatitudine de apartament. Mă gîndeam, de pildă, cît de importante sunt, pentru un om întreg, clipele de stupoare, de criză sufletească, de nebuloasă existențială. Or, dl. Pantiș pare să aibă doar răspunsuri roz: unii iubesc arta, alții prăjiturile. Important e să eviți hipertensiunea arterială, insomnia, cearcănul gros.

        La întrebarea a doua nu am primit răspuns. Eu întreb despre istoria carierei domnului Pantiș, despre culisele succesului său, iar el mă mută într-un discurs cumsecade despre slujbe în general, despre relativisme zîmbitoare și vitamine profesionale.

        Sunt naiv. Am crezut că pot indispune fertil și zgîndări nițel un specialist în birocrația ideală a minutelor. Evident, nu mi-a ieșit.

        • Iata si raspunsul mai precis la a doua intrebare. Ma gandeam ca interesul e mai degraba pentru zona comuna, aplicabila oricui.

          In ceea ce ma priveste: lucrez la TMI (www.tmi.ro) la Bucuresti din 1999, cand inca eram student full time la Oradea, orasul meu natal. Tot tinand cursuri si tot studiind diverse lucruri pentru a ma pregati, de la cursuri de specialitate, la carti si articole, m-am straduit sa aplic cat mai mult din ideile pe care le descopeream. Trebuia sa fac asta ca sa nu vorbesc din carti, vroiam sa fac asta pentru ca beneficiile ideilor erau atragatoare.

          Dintre toate ariile de expertiza ale TMI, m-a atras cel mai mult managementul timpului. Acum, cand echipa de traineri TMI poate sustine toate cursurile din portofoliu, pentru orice nivel de experienta al participantilor, Time Management este cursul pe care inca il sustin eu, in format de curs deschis in Bucuresti.

          Vanzarile bune si feedbackul incurajator al audiobook-ului Time Management (http://www.libhumanitas.ro/catalogsearch/advanced/result/?book_author=octavian%20pantis) m-au facut sa ma pregatesc pentru nivelul urmator, cel al unei carti.

          Dupa aproape 2 ani de studiu pentru acest proiect, ma bucur sa putem sta de vorba acum, cu ocazia lansarii cartii Musai List (www.musailist.ro).

          Deci daca e vreun secret pe undeva prin randurile de mai sus, acela e aplicarea cu disciplina a lucrurilor care in cazul altora raman doar la nivel de „teorie” sau „nu merge la noi, dom’le”. Cate putin, tot merge.

          Sa ne auzim cu bine!

  4. Doua intrebari:

    – din experienta dvs in Romania, care sunt greselile pe care le fac oamenii cand isi stabilesc obiective. Ce ii diferentiaza pe cei din Romania de altii?

    – care este recomandarea dvs expresa pentru romani in ceea ce priveste time management, care e greseala sau ce le intra cel mai greu in minte ca trebuie sa faca?

    • 1. Greseli in stabilirea scopurilor:
      – definirea neclara (sa fiu bogat, sa am un job motivant);
      – definirea prin comparatie cu altii (sa am si eu un SUV);
      – lasarea scopurilor in aer, in loc sa le notam undeva si sa le avem la indemana tot timpul;
      – modificarea scopurilor pe parcurs, din comoditate („sa slabesc 10kg pana la 1 decembrie” devine „sa slabesc 10kg pana la 31 ianuarie”);
      – netranspunerea scopurilor in niste actiuni concrete;
      – stabilirea de scopuri fara o motivatie puternica in spate („sa invat limba franceza”. De ce? „pentru ca prinde bine, nu stii niciodata cand ai nevoie de ea. In plus, suna frumos”). In aceste cazuri, aproape tot timpul apare ceva mai important de facut decat ora de franceza.

      2. romani fata de altii: romanii inca au multe scopuri din categoria „sa am”, de exemplu sa am o masina, o casa, bani. In Vest scopurile se refera tot mai mult la „sa fiu”… mai putin stresat, sa fiu sanatos, un bun parinte pentru copii, prezent in viata copiilor etc.

      3. recomandare pentru romani: sa amanam mai putin. Daca am hotarat ca ne ocupam de ceva intr-o zi, sa ne tinem de treaba. Pentru multi oameni ziua de maine este principalul instrument de time management: „nu prea am timp azi, dar rezolv maine”.

  5. Oare tot acest control asupra persoanei proprii nu este o excesiva rationalizare? Totul spre un succes de bani si pozitie sociala. Instinctul meu de a traversa situatiile si viata nu conteaza? Daca imi pun toata viata intr-un tabel, imi socotesc fiecare clipa, nu se intampla exact opusul? Am citit mai demult o carte pentru copii, Momo, de Michael Ende. Acolo erau niste oameni cenusii care indemnau oamenii sa nu piarda timpul, sa economiseasca fiecare secunda. Pana la urma, s-a dovedit ca exact aceasta rationlizare le rapea oamenilor fiecare secunda. Culmea, cu cat economiseau mai mult timp, cu atat il pierdeau mai mult.

    • Foarte buna trimitere la Momo. Si foarte buna carte, un adevarat leac filosofic pentru cei care sunt „inghititi” de treburi si simt ca nu mai au timp pentru nimic din lucrurile importante pe planul interior al vietii.

      dar simt ca dl. Pantis are niste solutii mai curand pentru eficientizarea de care romanii duc lipsa dacat pentru a umple agenda pina la refuz. niste solutii impotriva omuletilor cenusii, pina la urma. :)

    • Belsug in privinta banilor inseamna ca nu mai trebuie sa-ti tot faci bugete si liste cu cheltuieli si cu venituri. Oarecum in acelasi fel, succes in time management inseamna ca nu trebuie sa-ti organizezi timpul pana la ultimul minut. Exista, intr-adevar, destule carti, articole si cursuri care te indeamna sa-ti planifici ziua in detaliu. Convingerea mea si a colegilor mei de la TMI este ca instrumentul pentru a castiga timp nu este sa te „robotizezi” ci sa prioritizezi, sa stabilesti ce e important si ce nu, sa lasi deoparte lucruri care nu-ti aduc vreun castig. Un alt instrument este sa poti lucra neintrerupt pentru ca in acest fel esti mai eficient si termini mai repede ce ai de facut.

  6. Daca ati putea sa ma invatati cateva metode de a alunga ezitarea, v-as fi recunoscatoare. Nu imi place sa iau decizii, stiu ca este o problema de responsabilitate, in principiu, dar cred ca la mine e vorba de altceva. Am senzatia ca daca astept pana in ultimul moment in a lua o decizie vor aparea elemente noi care ma vor ajuta sa fac lucrurile mai bine. E in regula acest lucru? Toata lumea spune ca nu :)

    • Unii oameni decid prea devreme, altii decid prea tarziu. De obicei si unii, si altii regreta. Daca dumneavoastra constatati ca deciziile luate in urma informatiilor de ultim moment sunt bune si ca nu pierdeti mare lucru amanand decizia, atunci ignorati linistita ce va spun altii.

      Daca insa va doriti o schimbare, atunci consecintele negative simtite de dumneavoastra pe propria piele in trecut ar trebui sa fie un imbold pentru a decide mai devreme.

      Doua lucruri care probabil va vor ajuta:
      1. Niciodata nu vom avea toate informatiile. Exista tot timpul o anume incertitudine. I-am si dedicat un intreg capitol in cartea Musai List. Capitolul se numeste „Obisnuieste-te cu incertitudinea”. Oricat am astepta inainte de a decide, tot raman lucruri nelamurite pe deplin si tot ramane un oarecare risc.
      2. Prea multa analiza nu ne face bine. Desigur ca trebuie sa tragem cateva concluzii de pe urma propriilor experiente dar a sta prea mult cu gandul in trecut e neproductiv. Asa ca decideti si apoi, cum zic americanii, „move on”.

  7. Mi-a placut ce scrie pe coperta: „toata viata ai scris pe maculator si n-ai avut timp sa treci pe curat” In realitate, astea sunt vremurile, toata viata asteptam sa se intample ceva, sa traim real, sa ajungem la un eveniment, la un capat, dar acest lucru nu se intampla niciodata, nu cunosc pe nimeni caruia sa i se fi intamplat.

    Tot ce am putea face ar fi sa mai trecem din cand in cand, cu greseli si pete de cerneala, si pe curat.

    • Pentru ca viata este…astazi. Nu maine, nu poimaine. Este chiar azi.

      Am senzatia ca aceasta eterna „pregatire pentru maine” vine cumva dintr-un sentiment de nefericire a clipei prezente si-atunci toate proiectiile „cu iz de de bucurie” le-ndreptam spre clipa care urmeaza.

    • Aveti dreptate. Bine-ar fi sa fim mai mult „prezenti” in clipa pe care o traim. Uneori mintea e la ce n-am facut ieri, alteori la ce ne asteapta maine iar copilul ne trage de maneca si trebuie sa ne povesteasca inca o data ce-a facut la scoala sau la gradinita, pentru ca vede si el ca din prima „trecere” n-am inteles mare lucru.

  8. Teorie si Realitate

    Context: sotia mea lucreaza (efectiv) in fiecare zi (luni-vineri) de la ora 7 la ora 17,30 (uneori chiar mai mult), in plus lucreaza cel putin trei sambete pe luna de la ora 7 la ora 13,30. Asta pentru un salariu mediu din Romania.
    Am citit multe opinii care sustin ca succesul in viata se obtine doar printr-o munca sustinuta. Sa presupunem ca avem cu totii (cam) aceiasi reprezentare a notiunii de „succes”. Totusi, in ceea ce priveste notiunea de „munca”, lucrurile nu stau la fel. Cineva care face o „munca” creativa care ii dezvolta aptitudinile profesionale (prin rezolvarea de probleme mereu noi) nu va avea aceeasi viziune asupra conceptului de „munca” ca si cineva care face o „munca” plictisitoare, de rutina, care ii atrofiaza gandirea creativa, ii atrofiaza motivatia si ii blocheaza dezvoltarea profesionala.
    Sa presupunem acum ca si cel care face o munca creativa si cel care face o munca de rutina au acelasi program de lucru (ca angajati) ca si cel al sotiei mele. Cei doi isi vor administra timpul ramas complet diferit. Moralul lor, energia lor, motivatiile lor vor fi complet diferite. Putem vorbi despre „intelepciunea de a nu pierde timpul” numai in cazul in care oamenii vor inceta sa mai fie niste „sclavi moderni” prin supradimensionarea programului de „munca fortata” (pentru asigurarea supravietuirii).

    • Desigur ca avem nevoie de niste surse de energie. Daca le gasim mai greu la serviciu, trebuie sa le avem acasa sau in anumite hobbyuri.

  9. O intrebare: Ceea ce numim „oamenii eficienti” fac mai multe in acelasi timp, sunt mai rapizi, sau este vorba doar despre concentrarea pe activitatile importante?
    Este vorba despre o mai buna eficienta, sau o intelegere a prioritaţilor?
    Un Speedy Gonzales care face toata treaba (cat mai repede si in permanenta sub presiunea timpului) sau un Trahanache care isi ia timp sa identifice prioritatile si apoi se concentreaza cu pedanterie doar pe acestea?

    • Tot mai multe studii demonstreaza ca „multitaskingul” nu e foarte productiv. Aparent ne ocupam de trei lucruri deodata, de fapt nu ne ocupam de niciunul cum trebuie. Mai ales in randul tinerilor e la moda sa fii implicat in tot felul de activitati in acelasi timp, tentatia e sa crezi ca daca bifezi cat mai multe lucruri cat mai repede atunci esti eficient.

      De exemplu, dintr-un „to do list” de 10 elemente, daca le bifam pe cele mai usoare 8 dar cele mai grele si mai importante 2 inca nu sunt facute, nu avem ce ne bucura prea tare.

      Solutia e sa incepi exact cu cele 2, sa lucrezi neintrerupt (pe cat posibil) la ele, pe rand, iar abia apoi poti rasufla usurat. Celelalte 8 se rezolva mai usor dupa aceea.

  10. Inca o intrebare: Acum ati mai facut si altceva in timp ce ati raspuns aici la comentarii? Sau de cand ati citit prima intrebare pana cand ati raspuns la ultima a fost un timp acordat exclusiv acestei munci?

    • Poate ne-ai si vazut in live stream aici in redactia Contributors: „lucram” exclusiv la dialogul cu dumneavoastra. E-mailurile si alte activitati pot astepta.

  11. Mutumesc si din pacate trebuie sa fiu de acord cu Dvs, o multme de lucruri
    esentiale NU se invata la scoala (exemplu- cum sa gandesti) iar altele care
    se invata au utilitatea unei ventuze la un picior de lemn.
    Peter

  12. Ca bine spuneti! Fara sanatate si fara simtul umorului nimeni nu-si poate
    manageui timpul. De abia astept sa citesc cartea, mi-au placut raspunsurile.
    Nu-mi scrieti un Guest Editorial pentru blogul Ego Out?
    Peter

  13. Scopurile din categoria „Sa fiu” ale occidentalilor sunt dupa ce si le-au indeplinit pe cele din categoria „Sa am” ??!
    Confirma teoria(piramida) lui Maslow ?!
    Sau au sarit peste „Sa am” ??!!!

    • Lili, eu cred ca in Occident eu au trecut demult de capitolul „sa am”. Ei nu mai simt aceasta nevoie nu pentru ca au ci pentru ca nu au nevoie. In Occident ei nu simt nevoie de a avea cea mai noua masina sau una mai „tare” decat a vecinului sau o casa mai mare decat a vecinului sau un televizor cat mai mare si mai nou sau… si putem continua asa cum este (de prea multe ori) mentalitatea romanului. Ei nu simt aceasta nevoie, nu considera ca trebuie sa isi schimbe anual televizorul sau telefonul sau…, ei si-au stabilit alte scopuri in viata. Desigur, si acolo exista exceptii dar in Romania cei ca ei sunt exceptia (exact invers).
      P.S. Nu are nici o legatura cu piramida lui Maslow, nevoile de baza in piramida lui Maslow sunt complet diferite de conceptia nevoilor de baza ale romanilor (nu cred ca ai inteles teoria enuntata de aceasta piramida).

  14. Spuneti in titlu: „Romanii inca au multe scopuri din categoria “sa am”. In Vest scopurile se refera tot mai mult la “sa fiu”. M-ar interesa ce intelegeti dumneavoastra prin Vest, unde ar incepe si s-ar termina Vestul si cum ati ajuns la concluzia din titlu.

    Cartea lui Erich Fromm, „To be or to have”, trateaza pe larg cele doua „categorii”, cum le numiti dumneavoastra. Este cartea dvoastra o continuare a ideilor exprimate de Fromm in capitolele „what is the having mode”, „what is the being mode” de pilda sau este un volum destinat publicului interesat de training, consultanta, optimizare de timp din multinationalele romanesti in care aceste categorii/idei si-au gasit locul natural?

    Nu am posibilitatea sa procur cartea, de aceea va adresez intrebarile aici.

    Va multumesc

    • 1. Sa am / sa fiu

      Oamenii sunt foarte diferiti si e greu sa-i pui in niste categorii rigide. Dar daca e sa diferentiem totusi lucrurile prin ceva, „sa am” si „sa fiu” mi s-au parut potrivite. Sunt niste observatii empirice. Aud si vad frecvent romani care vor lucruri tot mai grozave, la fel cum observ ca mai la vest obiectivele tin de altceva. Diferenta e data nu numai de faptul ca noi 50 de ani „n-am avut” si ca pentru ei „a avea” e mai la indemana ci si de cum suntem educati si unii si altii. Cand zic Vest ma gandesc la Ungaria, mai mult la Austria, si mai mult la Elvetia si Franta si in aceeasi masura la tarile de la nordul lor. Mai putin la Anglia, care mi se pare mai atipica.

      2. Subiectul cartii

      Musai List nu detaliaza povestea de la punctul 1 ci isi propune sa le fie de folos angajatilor de peste tot, antreprenorilor, studentilor in a munci mai eficient, a face loc pentru ce le place si a se bucura mai mult de fiecare zi.

  15. Mi-ar place sa vad principiile acestei carti implementate in firmele de stat, unde nu conteaza cat timp ai la dispozitie ci cat de ocupat ii pari sefului. Am auzit cazuri in care, in urma aplicarii entuziaste dar fara aprobare a principiilor de gestionarea timpului, departamente intregi au fost restructurate si penalizate desi isi faceau treaba la 150%, pentru ca … nu numai ca nu pareau prea ocupati, dar mai si dadeau impresia ca le place ceea ce fac.

    In strainatate multe companii de stat au trebuit restructurate din cauza taierii bugetelor, iar angajatii re-formatati pe principiile muncii rapide si eficiente. In practica acest lucru a insemnat concedieri mult mai massive decat era necesar, fiindca angajatii vechi cu obiceiuri proaste care au supravietuit epurarii n-au facut fata noilor conditii si au trebuit angajati oameni noi. Exemple clasice – posta, utilitatile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro