duminică, mai 5, 2024

ARM-urile in PC-uri

Într-o discuţie la LinuxCon 2015, Linus Torvalds afirmă că anul 2016 ar putea fi anul ARM-urilor. Bineînţeles, afirmaţia are nevoie de nuanţare, pentru că depinde din ce unghi priveşti: pe de o parte ARM-ul este deja o familie de procesoare în plină glorie, ţinând cont că aproape tot ce e smartphone în prezent le foloseşte; pe de altă parte, în zona PC-urilor ( fie portabile, fie staţionare) deocamdată ponderea lor este redusă. Cum producţia de echipamente hardware are o oarecare inerţie ( pentru că e un proces tehnologic de durată) , e greu de crezut că această pondere ar putea fi schimbată peste noapte, deci sigur 2016 ar putea fi cel mult un an de început, în nici un caz un an al producţiei masive. Dar chiar şi aşa, lucrurile ar putea începe să devină în curând interesante pe această piaţă dominată până acum copios de Intel. Bineînţeles, în domeniul PC-urilor lucrurile depind în mare măsură de un jucător major: Microsoft. Ori Microsoft are o relaţie veche de colaborare cu Intel pe care sunt destul de convins că va încerca să nu o strice. Pe de altă parte, ambiţiile de a intra pe piaţa mobilelor i-au forţat să îşi migreze sistemul de operare şi pe ARM, zona de consum redus fiind o nişă pe care Intel nu prea are multe de spus, procesorul Atom parându-mi-se destul de neconcludent. Deocamdată nu îmi este clar ( cred că nici lor) care va fi atitudinea Microsoft faţă de dispozitive cu ARM din categoria „mare”,  care să poată fi folosite cu aplicaţii de productivitate, ca să evit termenul de PC. E clar că în zona mobilelor nu au de ales.

Evident însă că Linus trăieşte într-un alt mediu, iar observaţia lui exclude din start produsele Microsoft ( pentru că nu cred că o să îşi cumpere un notebook cu Windows 10). Citită aşa, declaraţia ar putea exprima speranţa într-un reviriment al produselor de desktop non-Windows.

Lucrurile sunt însă destul de complicate. Aşa cum presupuneam într-un articol de acum vreun an, Microsoft a remarcat într-un final eroarea strategică pe care a comis-o cu Windows 8. Celebra bară de start a reapărut în Windows 10, şi bineînţeles că nu bara era problema, ci schimbarea întregii paradigme în lucrul cu computerul. Utilizatorul avea nevoie de ceva nou, dar în acelaşi timp familiar, care să nu îi producă dificultăţi de adaptare. Este posibil ca noua interfaţă să fi fost mai ergonomică (deşi mă îndoiesc) dar  necesitatea reală de a trimite  toţi utilizatorii la training pentru a face upgrade la Windows 8 a îndepărtat mulţi din potenţialii clienţi şi probabil ar putea candida uşor la titlul de „gafa deceniului”. În plus, febra mobilelor pare să fi depăşit deja punctul de inflexiune iar atenţia Microsoft va trebui să se îndrepte din nou spre principalii clienţi, utilizatorii din companii mici şi mari, zonă în care deja unele tehnologii au devenit învechite şi necesită o revigorare.

Ori, câtă vreme nu va exista suport Microsoft pentru dispozitive desktop cu ARM, nici un producător nu se va avânta în acest domeniu. Evident, exceptând Chromebook, unde motivaţiile nu sunt neapărat economice.

Bineînţeles, nici 2016 nu va fi anul „linux on desktop”, deci va fi dificil să vedem pe piaţă hardware cu ARM atâta vreme cât nu vom avea un sistem de operare pentru el.  Ori, după câte spune și Linus în aceeaşi discuţie, dezvoltarea kernelului ( şi cred că putem extinde discuţia şi la alte componente)  duce lipsă de maintaineri. În stadiul actual, Linux are cam tot ce i-ar trebui unui sistem de operare folosibil pentru desktop. Dar ceea ce îi lipseşte este acea coerenţă în detalii pe care utilizatorul obişnuit s-a obişnuit să o găsească la un Windows sau la un Mac. Ori acest tip de integrare nu prea poate fi făcut cu voluntari, măcar pentru că e vorba de nişte personalităţi care se vor ciocni totdeauna.

Surprinzător, există în schimb o piaţă pentru ARM-uri în zona de servere. Cum procesoarele au devenit suficient de puternice, sunt anumite zone în care nu e nevoie de mai mult. Un exemplu ar fi dispozitivele de backup, care uneori nici măcar nu lucrează decăt o oră, noaptea, timp în care nu fac decât să copieze nişte date de pe un server pe un disc. Ori într-un datacenter mare, înlocuirea unui număr mare de servere cu Intel s-ar putea să se vadă destul de consistent în consumul de energie. Nu am adunat date, dar e posibil ca această piaţă să fie suficientă pentru a stimula cererea de procesoare ARM performante. Pentru că probabil atunci când performaţele lor le vor depăşi pe cele ale arhitecturilor x86, Microsoft va fi oricum forţat să nu le mai ignore.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Linux e gata pentru desktop de mult … In lumea aplicatiilor web sistemul de operare e din ce in ce mai putin relevant.

    Problema ridicata de ARM-uri e legata de Secure Boot. Platformele cu ARM vin cu cheile de platforma de la Microsoft ceea ce inseamna ca poti instala doar vreo 3 sisteme de operare care si-au semnat boot loader-ul cu cheile de la Microsoft: Windows, RedHat sI SuSE si cred ca si Ubuntu. Pentru restul sistemelor de operare procesul devine destul de complicat. Trebuie sa-ti generezi propriile chei de platforma si sa semnezi boot loader-ul si kernel-ul pe care ai de gand sa le instalezi cu cheile tale.

    Procesul e complicat, necesita cunostinte tehnice si un calculator aditional pe care sa poti face aceste operatii, probabil unul care sa nu fie codat cu cheile Microsoft, intrucat noile fisiere semnate vor fi straine de ecosistemul Microsoft si deci nu vor fi semnate cu „trusted” keys.

    Se creeaza doua ecosisteme delimitate destul de clar fizic si din punct de vedere al securitatii: cel Linux cu adevarat liber in care oamenii aleg sa schimbe intre ei binare semnate cu chei private schimbate pe baza unor retele de tipul web of trust si cel al platformelor comerciale inchise in care utilizatorul ramane captiv.

    • Da, si Ubuntu, s-ar putea sa mearga si Centos, nu am verificat. Linux e gata… si nu e gata in acelasi timp, am scris mai demult parerea mea pe tema asta. E o lume a aplicatiilor web, dar nu e doar a aplicatiilor web, Microsoft e greu de ucis pe zona de productivitate ( si eu am crezut o vreme ca poti inlocui MS Office cu Libreoffice sau Google Docs, articolele mele sunt scrise cu Libre Office, insa am clienti care folosesc documente excel complexe, cu multe formatari, si am mereu „meciuri” pe tema asta, eu fiind un pic mai catolic decat papa si impotriva pirateriei software :) ) Pur si simplu merge mai bine, e usor de folosit, bine integrat… plus ca utilizatorii l-au folosit deja si il cunosc. E o discutie complexa, cautati articolul de anul trecut.

      • Si eu lucrez cu Libre Office. E sufficient pentru 90% din texte. Porneste cam greu, dar nu e un capat de tara. Probabil ca nu am aflat eu cum sa il fac sa plece doar cu procesorul de texte nu cu toata herghelia de aplicatii office. Sau nu stiu…

        Mai exista si alternative de a avea mai multe terminale cu Libre Office (sau altceva similar) si un singur PC cu MS Office (sau Word Perfect!- lumea l-a uitat in Ro…), pentru formatari mai sofisticate.

  2. Cu cheia de platforma de la Microsoft preinstalata pe platforma ARM si fara posibilitatea de a o dezactiva, practic utilizatorul nu este proprietar pe hardware-ul pe care il achizitioneaza … decat dupa ce schimba cheia. Conceptul proprietatii private nu e respectat …

    In cazul platformel Intel e posibil sa dezactivezi secure boot-ul dar in cazul platformelor ARM cerintele Microsoft sunt ca Secure Boot-ul sa nu poata fi dezactivat. Fara schimbarea cheilor utilizatorul ramane cu optiunea de a utiliza doar sisteme de operare semnate cu cheia Microsoft.

    Articolul de mai jos nu prezinta o imagine completa asupra realitatii:

    Obama Won’t Seek Access to Encrypted User Data – NYTimes.com
    http://www.nytimes.com/2015/10/11/us/politics/obama-wont-seek-access-to-encrypted-user-data.html?nytmobile=0

    • Da, asa se intampla, dar asta e o limitare comerciala, nu tehnica. Nimeni nu ii impiedica pe producatori sa faca platforme fara Secure Boot ( desigur, in afara de contractele semnate cu MS) Deocamdata discutia este la nivel de principiu.

      • Pai cred ca nu e doar de principiu … Ideea e ca limitarile tehnice sunt „impuse” probabil prin contractele de licentiere. Producatorii de hardware, in special PC-uri, unde profitul este destul de mic, au de ales intre supravietuire si iesirea de pe piata … adica preturi preferentiale la licentele sistemelor de operare si niste discounturi substantiale … sau pot opta pentru Linux cu asumarea unei profitabilitati mai mici …

        Problema devine efectiva in momentul in care nu ai posibilitatea sa-ti inlocuiesti cheia si sa iei in posesie platforma: lipsa de cunostinte tehnice, timp, platforma hardware aditionala unde sa faci operatiile specifice … Concluzia va fi ca esti trapped … Deloc placut … mai ales cand constati ca ai dat si banul …

        Alte consecinte deloc principiale sunt problemele de securitate … Cine poseda cheia de platforma, practic are acces la tot ce misca, putand la o adica sa o ia efectiv in posesie …

        Increderea e clar ca nu e bidirectionala din moment ce libertatea utilizatorului nu este luata in considerare …

        Cat despre guverne … si relatia lor cu companiile, in special a guvernului american, am serioase dubii ca nu se vor imixtiona in datele si platformele cetatenilor …

  3. Din cate stiu, si platformele tip Arduino merg cu ARM si e OK, ajung.

    In definitive, am cam uitat cand ne inghesuiam pe un FELIX si ne zbateam zile in sir pentru o economie de timp sau de memorie, pentru structurarea programelor….

    Mai multa putere de calcul pare sa genereza risipa de putere de calcul in proportie geometrica. Parerea mea, dar as aprecia orice comentariu pe tema contributiei factorului uman. Ca prea ne concentram pe hardware.

  4. Trebuie sa recunosc ca traiesc o anumita dedublare a personalitatii in privinta relatiei mele in raport cu ceea ce inseamna IT, atit in privinta hard cit si soft. Ca si hard am trecut prin utilizarea familiilor de 8xxx paralel cu 68xx si ajungind sa incep sa invat ARM, si continui sa invat. 8xxxx-urile ma depasesc in momentul actual ca si aplicatii hard. Ca si soft am inceput cu asamblor, DOS, trecind la utilizarea unor programe dedicate. Acum sint un utilizator Windows la servici. Acasa din anii 90 am cochetat cu Unix, BSD, … si in 2002 am inceput cu SuSe 8.1, azi am Open SUSE 13.2. Sint si eu sensibil la piratare.
    Am despartit cele doua aspecte legate de hard si soft. Dar cred ca atunci cind vorbim de ARM in PC este vorba in primul rind de aspecte hard. Raminind la SUSE, softul este disponibil si pentru ARM. Dar acest lucru nu inseamna ca putem sa construim un work-station cu Arm. Un PC are de gestionat busuri si prin aceste busuri periferice, interne si externe. Pentru acest lucru trebuie sa existe instructiuni pentru a opera semnalele si pini prin care sa se realizeaza aceste legaturi. Arhitectura ARM de 64 de biti abia a aparut. Nu am gasit circuite integrate care sa realizeze cuplarea PCI la ARM. Existe variante realizate cu FPGA, dar cu viteza limitata. Linux poate opera o placa de accelerator grafic cu CUDA dar nu cu hard ARM. Sigur nu la performantele la care lucreaza cu un procesor clasic de PC. Daca mutam toate elementele de performanta ale PC-ului undeva in exterior si ceea ce ramine numim PC, si un ARM e bun. Si atunci, doar atunci, avem un PC cu ARM.
    Momentan ma indoiesc ca ARM-ul se va dezvolta in directia de a inlocui procesorul clasic de PC. Utilizarile de consum redus si de performanta locala mai specializata, e clar, e al procesoarelor ARM. Si din aceasta cauza vor fi din ce in ce mai multe si mai performante. Pe de alta parte aplicatile cu un grad mare de versatilitate necesitind resurse bogate vor ramine pentru procesoare clasice de PC. Pentru domenii specifice exista si se vor dezvolta procesoare speciale. Cel mai bun exemplu sint procesoarele grafice de la Intel si Nvidia. Cu astfel de procesoare sint realizate cele mai rapide supercomputerele actuale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro