Home » Media / Tech » Citesti:

Ceva esential a ramas nespus

Solomon Marcus martie 24, 2014 Media / Tech
74 comentarii 3,988 Vizualizari

Am in vedere Dezbaterea cu tema Cartile viitorului, viitorul cartilor, care a avut loc in ziua de 21 martie 2014, la Standul Romaniei de la Salonul International de Carte de la Paris (martie 2014). Prietenul Basarab Nicolescu a avut grija sa trimita o relatare despre aceasta Dezbatere, la care au participat, intre altii, teatrologul George Banu, scriitorul Alexandru Calinescu si Ambasadorul Romaniei la UNESCO, Nicolae Manolescu. Chiar prin aprecierea inscrisa in titlul relatarii, Mostenirea umanitatii nu este amenintata de noile tehnologii,  George Banu isi ia distanta fata de repetatele declaratii anterioare facute de diversi oameni de cultura romani, in  care se pretindea ca Internetul ar constitui o amenintare la adresa culturii. S-a facut deci, in aceasta dezbatere, un pas esential in directia buna. Alte cateva observatii ale lui George Banu mi se par importante. Mai intai, a constatat ca viitorul cartii pe hartie este vazut diferit de diferitele generatii. Apoi a marturisit ca fantasma hartiei, pentru d-sa esentiala, nu mai exista la tinerele generatii, studentii sai sunt fericiti « ca nu ating materia ». George Banu a observat ca actul lecturii, dorinta de citit nu dispar, chiar daca nu mai implica hartia. S-a detasat astfel de Alexandru Calinescu, pentru care este de neconceput disparitia cartii pe hartie. Dar o afirmatie de incheiere a lui George Banu, care « nu crede ca modificarea tehnologiilor ne va afecta fundamentele » merita sa fie discutata, dupa cum si Nicolae Manolescu ne ramane dator cu explicatii atunci cand, in aceeasi Dezbatere, reproseaza Internetului ca « nu are spirit critic ». Prin faptul ca Internetul este intr-o continua dinamica, erorile sunt inevitabile, dar tocmai aceasta stimuleaza spiritul critic al utilizatorului, care urmareste si compara cu circumspectie toate informatiile.

De-a lungul istoriei, omul a recurs la tot felul de proteze, ale muschilor, ale simturilor si acum, in mod special, ale activitatii cerebrale. Initial, aceste proteze au avut numai un statut instrumental. Dar nu este confirmat de experienta faptul ca uneori, prin utilizare insistenta, o proteza se poate insinua cu atata putere in identitatea noastra incat s-o modifice pe aceasta in mod semnificativ ? Si nu e oare tocmai aceasta situatia calculatorului electronic, mai ales acum, in etapa Internetului ?

Sa ducem mai departe constatarea lui George Banu. Studentii sai au crescut odata cu Internetul, la fel elevii pe care-i tot observ in ultimii zece ani, mai cu seama in tabere de vara, unde se manifesta mai liber, mai independent. Imi este clar ca in mintea lor lucrurile se aseaza altfel decat se asezau in a noastra, cand eram de varsta lor. S-ar putea sa-i intelegem gresit, deci ca unele din criteriile noastre de stabilire a ceea ce trebuie ei sa invete sa nu mai fie valabile. A devenit aproape un ritual, la unii intelectuali, sa se scandalizeze ca tinerii de azi nu  mai citesc (cu adoptarea presupozitiei ca este vorba de cartea pe hartie). Dar i-am vazut pe unii dintre acestia si am ramas uimit sa constat maturitatea gandirii si comportamentului lor, capacitatea de a argumenta         spontan si a contraargumenta.  E o alta viteza in gandire, in informare, in comunicare, in decizii, noile generatii sunt mai putin inclinate spre reverie, spre contemplare, spre intarziere si reluare a lecturii si de aici deficitul de afectivitate. La aparitia Internetului, aveam vreo 68 de ani, varsta la care se considera ca greu se mai schimba oamenii. Si cu toate acestea, pot spune fara ezitare ca Internetul mi-a schimbat viata, randamentul meu intelectual a crescut in mod substantial. Pot spune aceasta, deoarece am un termen de comparatie, situatia mea anterioara Internetului. Dar noile generatii, crescute in Internet, nu au un termen de comparatie si nu au cum sa inteleaga natura revolutionara a Internetului. Fata de acesti tineri s-a comis un adevarat atentat prin faptul ca, la peste 20 de ani de la aparitia  Internetului, scoala inca nu a inceput educarea frecventarii sale corecte si cat mai profitabile. Ne aflam intr-o perioada de tranzitie, in care este nevoie de o folosire combinata a culturii traditionale, « pe hartie », si a culturii dezvoltate de Internet. Se impune o naveta continua intre cele doua medii, cele doua tehnologii, dar aceasta naveta trebuie educata si fiecare educator, indiferent de specialitate si de nivel (de la gradinita la masterat), trebuie sa fie capabil sa faca educatia acestei navete. Cat de departe suntem de aceasta situatie ! Vorbim de carte, dar acesta este un mod simbolic de a vorbi despre toate formele de manifestare a culturii scrise, revistele de specialitate nu sunt cu nimic mai prejos decat cartile iar in unele domenii sunt chiar mai semnificative decat cartile.

A ne rezuma sa mentinem Internetul intr-o pozitie de defensiva, de inculpat care se apara de anumite acuzatii, si de a pronunta un verdict de achitare (dupa ce alte instante l-au condamnat aspru) asa cum pare ca s-au petrecut lucrurile la Dezbaterea de la Salonul de Carte de la Paris, este prea putin, chiar daca e un progres fata de o situatie anterioara. Este o ironie, chiar daca involuntara, dar si o rusine ca o cucerire de asemenea proportii a inteligentei si creativitatii umane, cum este Internetul, sa fie tratata in acest fel.

Treziti-va, oameni de cultura, cei care aveti raspunderea deciziilor in materie de educatie, de monitorizare a culturii. Noile generatii au o nevoie vitala de cunoasterea utilizarii cat mai profitabile a Internetului, dar si de capacitatea de a face naveta intre cultura pe Internet si cultura pe hartie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "74 comments" on this Article:

  1. noba spune:

    De acord.
    As avea, totusi, o singura observatie: calculatorul nu este o proteza, este un instrument.
    Prin folosirea imaginii protezei, autorul, poate fara sa-si dea seama, da apa la moara celor pe care ii admonesteaza pentru ca ii vad pe tinerii de astazi, crescuti cu calculatorul si cu Internetul, niste handicapati.

    • om normal spune:

      Nu va sta in caracter sa folositi expresii asa de dure. La ce va referiti cand spuneti “handicapati”. Am avut impresia ca, in general, aveti mare grija la termenii pe care ii folositi.
      Sa fie oare legat de prima parte a comentariului? Eu am avut senzatia ca sensul mesajului este exact faptul ca este si va ramane un instrument.
      Ne modificam numai modul de a gandi, nu incetam sa gandim.

      • noba spune:

        Aveti dreptate.
        M-am gandit si eu imediat dupa ce am dat drumul la text ca folosirea termenului a fost cam deplasata.
        Pe Domnul Solomon Marcus il apreciez de mult, n-am avut intentia sa creez confuzii, Cu toate acestea Domnia sa a folosit termenul de proteza iar eu am considerat ca poate fi creator de neintelegere. Pentru ca unul care foloseste proteza / ma rog, nu neaparat dentara/, este handicapat in sens propriu si nu peiorativ. Acest sens l-am avut in vedere. Probabil ca cuantificatorul “niste” a schimbat sensul.
        Si va mai spun ceva: in loc de instrument vroiam sa folosesc un alt termen care se potriveste, cred eu, cel mai bine la calculator in sensul pe care l-a indicat si Domnul Marcus. Nu l-am folosit pentru ca intre timp a primit si un sens vulgar si depreciativ. Este vorba de termenul scula.
        Dar aveti dreptate: n-am cantarit indeajuns.

        • om normal spune:

          Da “niste” schimba mult sensul
          Interesant ca mentionati schimbarea sensurilor unor termeni. urmatorul dupa scula este instrumentul. Un instrument isi pastreaza sensul, in schimb instrumentul (the…pronuntat di) si-l schimba….usor usor. Procesul este in regres, prin folosirea termenilor populari/vulgari din ce in ce mai des.
          Dar ce vorbim noi aici? sa revenim la rolul internetului.
          Ametitor dar limitat. Explic mai tarziu
          Cu respect

    • Nana Hatieganu spune:

      Demersul Domnului Profesor Academician Solomon Marcus mă duce cu gândul la Michel Serres, care în cartea „Petite Poucette” (să-i spunem „Degețica”) propune o colaborare între generații, ținând cont de noile tehnologii care revoluționează societatea. Cel din urmă (dar nu ultimul) declară că este o nouă perioadă de criză decisivă, ca cea a trecerii de la oral la scris și apoi cea de la scriere la imprimerie, care se acompaniază de mutații politice, sociale, cognitive. Noua generație, care este una mutantă, a fost botezată „Degețica” printr-o fină aluzie la „Petit Poucet” care a căpătat dexteritatea de a utiliza în mesajele scrise pe calculator, telefon, degetul cel mare al mâinii, cel opozabil, cel care face posibilă cuprinderea, încercuirea.
      Tema „Cărțile viitorului, viitorul cărților” este dezbătută de ceva vreme în ceva țări. La fel cum nu a dispărut cinematograful din cauza televiziunii de exemplu, la fel nici cartea imprimată pe hârtie nu se va stinge, dar pot fi și alte suporturi materiale pentru ea. Deja există așa-zisele „mediateci”, biblioteci în care cărțile din rafturi sunt pe hârtie (mai fină sau nu, cu litere mici, mijlocii sau mari pentru cei care nu vor să pună ochelari, în Braille ) pe discuri, CD-uri auditive, CD-ROM-uri cu conținut mixt, dischete tot mai discrete, tablete tactile.
      Existența unora nu impietează asupra altora.
      La Salonul de Carte 2014 de la Paris au fost prezentate multe noutăți bazate pe ultimele descoperiri informatice, dar cumpărarea de cărți frumos editate pe care autorii dau autografe a rămas partea cea mai atractivă a acestui eveniment.
      Un ultim sondaj efectuat în Franța de către SNRS arată că, în mod contrar ideilor preconizate preconcepute, limbajul „Textist” utilizat în SMS-uri nu are o influență nocivă asupra ortografiei, ci din contră, duce la o înțelegere mai profundă a limbii, la creativitate, la universalitate. UNESCO susținuse încă din 2010 limbajul utilizat cu ușurință și entuziasm de către adolescenți în SMS-uri, căci ar putea fi un suport pentru predarea școlară.
      Schimburile între generații ar trebui susținute și intensificate. Este ceea ce face cu propriile mijloace, prin diverse modalități, Domnul Solomon Marcus care devine tot mai tânăr pe măsură ce înaintează în vârstă.

  2. om normal spune:

    Cu respect, inainte de un comentariu mai amplu, imi permit sa va pun o intrebare: Ati trimis o copie tiparita oamenilor de cultura?

  3. Stefan spune:

    Chapeau domnule Solomon Marcus! Orice cuvant in plus ar fi de prisos.

  4. Serban Pretor Serban Pretor spune:

    Ce înseamnă să aveţi un spirit tînăr, Domnule Profesor!
    La ora la care şcoala românească este incapabilă să ţină ritmul cu bogăţia şi diversitatea mijloacelor prin care se poate învăţa, chiar dacă nu în sistem clasic “predare-ascultare”, dar cu infinite perspective de direcţionare a creşterii eficienţei, vocea Dumneavoastră vine şi loveşte din plin unul din motivele majore pentru care “şcoala româneaască produce tîmpiţi”.
    Se pot spune multe despre nocivitatea internetului la tinerii neîndrumaţi sau care iau contact cu posibilităţile acestuia la voia întămplării, dar se pot spune şi mai multe despre infinitele sale posibilităţi de cultivare a valorii. Manifestarea spiritului critic prin comentarii, dezbateri, confruntări de idei, duse uneori spre adevărate încleştări, este mai prezentă decît în oricare alt mediu, astfel încît nu depinde decît de dorinţa şi disponibilitatea participanţilor să se bucure de deliciile pe care aceasta le poate oferi.
    Dacă cei îndrituiţi cu organizarea învăţămîntului ar fi mai puţin preocupaţi de subordonarea lor politică şi s-ar apleca asupra sfaturilor ce le pot primi de la vizionarii cu experienţă (cine nu are bătrîni să-şi cumpere! spunea vechea înţelepciune a poporului), şcoala românească ar putea primi şansa renaşterii.

  5. Ela spune:

    Stimate domn Solomon Marcus,am perceput articolul dvs ca pe un semnal de alarma(!) adresat principalilor actori ai momentului istoric crucial pe care-l traim astazi in Ro,cand diferentele de mentalitate dintre generatii par a se institutionaliza,pe cat de temeinic pe atat de pagubos!
    N-as putea spune ca m-a surprins,dar am notat faptul ca la dezbatere n-au participat multi tineri,eventualele lor luari de pozitie fiind cu siguranta transmise,dar probabil si interpretate,de diversi,ilustri adulti…!?
    Mi se pare insuportabila aceasta abordare condescendenta in virtutuea careia,cei care au o experienta,prin definitie TRECUTA,se considera apti a da lectii de VIITOR,tocmai celor care vor trai acel viitor!
    Este un paternalism care si-a demonstrat limitele,atat la nivelul familiei cat si al societatii in general!
    Tinerii nu cer sa fie protejati de pericole previzibile,ci sa posede suficiente arme pentru a se confrunta singuri cu propria lor viata,absolut inedita si imprevizibila!Ei nu sunt “vaze de umplut”,ci “focuri de aprins”…

    • lovitura vs. crapatura spune:

      Dl Profesor mentioneaza ütilizarea profitabila a Internetului, care practic poate insemna ca un tanar, in loc sa copieze un conspect si sa il prezinte la scoala drept creatie proprie, sa vrea sa acceseze mai multe conspecte si eventual sa scrie unul cu propriile idei si cuvinte.
      Evitarea reinventarii rotii este inca ceva pe care Dl Profesor incearca sa il ofere tinerilor.
      Dvs insa Dna Ela pareti ca nu puteti distinge intre un sfat intelept al unei persoane si o pozitie abuziva a altor persoane.
      Salut respectuos si felicit pe Dl Solomon Marcus pentru acest articol si multe alte lucruri frumoase!

  6. athos spune:

    Probabil ca impactul cu adevarat revolutionar al internetului asupra invatamantului inca ramane latent: relativizarea si apoi destramarea paradigmei clasei, ca loc fizic de desfasurare a cursurilor. Este probabil calea prin care procesul educatiei va ajuge si el in prezent.

  7. Mihai spune:

    Domnule Marcus,

    Editorialul dumneavoastra este foarte interesant! Felicitari!

    Eu constat ca toata lumea scrie opinii. Este foarte bine. Dar sunt foarte putini oameni de actiune. As avea cateva intrebari:

    1. Ce actiuni a facut si ce face Academia Romana pentru a schimba starea invatamantului romanesc?

    2. Dumneavoastra personal ce faceti si ce ati facut pentru a lumina poporul roman sau macar o mica parte a lui?

    3. Exista vreun academician roman in viata care are initiative concrete si eficiente de face poporul roman sa fie mai luminat?

    Va rog sa nu imi luati in nume de rau intrebarile de mai sus. Dar eu stiu ca ceausescu, asa cum a fost el, a reusit sa aduca cel putin zeci de mii de oameni de la coada vacii si sa ii faca profesori universitari. Dar nu am aflat inca de nici o actiune serioasa a Academiei Romane sau a vreunui academician de a ridica nivelul poporului roman din punct de vedere educational, spiritual sau cultural.

    • Marcel Marcian Jr spune:

      >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
      Dumneavoastra personal ce faceti si ce ati facut pentru a lumina poporul roman sau macar o mica parte a lui?

      Exista vreun academician roman in viata care are initiative concrete si eficiente de face poporul roman sa fie mai luminat?
      >>>>>>>>>>>>>>>>>>>

      Parerea mea este ca Prof Solomon Marcus a facut si continua sa faca FOARTE MULT pentru “a lumina poporul” din Roamania.

      Scrie, publica pe teme generale (filozofie, stiinta la confluenta cu alte discipline, etc), si, mai concret, pe teme legate de educatie si invatamint, de multe ori cu accent pe Matematica si Lingvistica (domeniile lui), apare la televizor pe o multime de canale si programe. Viziteaza scoli din tara, dialogheaza cu elevii. Presa, mass-media din Romania au mentionat aceste evenimente. Multe aparitii ale lui se pot (re)vedea pe YouTube.

      Nu conosc alta personalitate din Romania care sa faca ATIT DE MULT cit face Prof Solomon Marcus pentru “a lumina” pe cei care vor sa fie luminati. In ciuda virstei inaintate (nascut: 1 martie 1925) Prof Solomon Marcus este FOARTE activ !.

      Academician roman ? Solomon Marcus !

  8. UnOarecare spune:

    Multumesc. Pt articol si pt cartile dvs ce mi-au bucurat viata.

  9. Elena Ungureanu spune:

    Jos pălăria, stimate Dle prof. Solomon Marcus!

  10. Andreeak spune:

    Buna ziua,

    In primul rand felicitari pentru articol, reuseste sa puna pe ganduri.
    In al doilea rand, o parte a unei fraze m-a facut sa ma gandesc:
    citez: ‘ Prin faptul ca Internetul este intr-o continua dinamica, erorile sunt inevitabile, dar tocmai aceasta stimuleaza spiritul critic al utilizatorului, care urmareste si compara cu circumspectie toate informatiile.’ Partea care m-a facut sa ma gandesc este ultima ‘…utilizatorului, care urmareste si compara cu circumspectie toate informatiile.’ Din observatiile mele (opinie personala) majoritatea persoanelor (indiferent de varsta) care acceseaza internetul inghit pe nemestecate informatia care se gaseste acolo, foarte putin sunt cei care reusesc sa disemine si sa fie circumspecti cu informatia de pe internet, stiind ca si acesta este supus erori, uneori chiar mai mult decat o carte sau un curs. Mi-am pus intrebarea: Oare cum am putea educa generatiile tinere care petrec mult timp pe internet schimband, citind, scriind informatii, pentru a putea sa inteleaga si sa discearna sensul informatiei? Poate parea stupid, dar raspunsul care l-am gasit eu (deci nu neaparat cel mai bun) este ca tot in scoala ar trebui sa se invete acet lucru – fie ca un curs de sine statator fie ca o tabara de vara dedicata acestui subiect. Dumneavoastra ce parere aveti? Vedei cumva si alte solutii pentru educarea acestui aspect?
    Multumesc

    • om normal spune:

      Buna ziua

      L-ati intrebat pe domnul Solomon sau putem sa raspundem si noi?

      Cu respect
      om normal

      • andreeak spune:

        Bineinteles ca puteti raspunde.
        Intrebarea se adreseaza tuturor, pentru ca mi se pare ca impreuna se poate gasii o solutie. Domnul Solomon poate oferii o opinie mai avizata, de aceea am adresat-o in primul rand dumnealui.

        Andreea

    • Vlad spune:

      Mergeti cu copilul afara, in excursii, e un mod minunat de a petrece timpul liber.

    • Vlad spune:

      Ca si sens al informatiilor s-au creat doua categorii de utilizatori al informatiilor: cei care o produc si cei care o consuma. Categoriile nu sunt neaparat disjuncte in sensul ca si cei care produc sunt si ei consumatori si invers dar preponderent produc pe cand ceilalti preponderent consuma.

      Intrebarea pe care si-au pus-o multi relativ la importanta informatiei, pentru ca informatia este folosita in procesele decizionale a devenit semnificativa in contextul volumului foarte mare de date pe care creierul nu le mai poate asimila si in mod cert nici nu le mai poate procesa ajungand in blocaje sau si mai rau la sindromul burn out.

      Solutia au adus-o retele sociale de genul Linkedin, Facebook, Twitter in care se proceseaza volume mari de date si se pun in legatura cererea cu oferta. Informatia relevanta, pentru multi cea monetizabila este colectata de la cerere si pusa in legatura cu ofertantii care stiu astfel sa-si regleze stocurile de marfa, sa faca previziuni si sa targeteze audienta relevanta cu reclame. Celalata varianta este cea a liderului de opinie cel care are audienta cea mai mare care reuseste sa se faca auzit de cat mai multi oameni (pe Linkedin este un astfel de panou).

      Altfel informatia de pe internet nu este structurata si aici motoarele de cautare vin in ajutor. Oricum si algoritmii de cautare sunt tot in functia importantei, o informatie sau un site care se afla in legatura cu altul mai vizitat va avea relevanta mai buna in cautari.

  11. Vlad spune:

    Informatia e aceeasi care era si inainte, ce s-a marit este viteza de diseminare si schimbare a acesteia.

    Comunicarea pe hartie devine impractica si inutila desi, spun studiile, ar atinge alti centri cerebrali. Ce se pierde in mod cert este personalitatea care transpira atat de evident din scrisul de mana. Fara sa citesti un paragraf scris de mana poti sa spui diverse lucruri despre cel care l-a scris.

    Deficitul de afectivitate este un efect secundar al folosirii mediului online, poate cu marirea vitezei si introducerea pe scara mai larga a comunicarii video, acest lucru sa capete o oarecare transformare. Decuplarea vizuala dintre participantii la discutie lasa loc mai putin la mesajul non verbal si se orienteaza mai mult catre continut. Emotia ramane pe locul doi.

    O alta problema curenta este ca mediul online presupune preocuparea permanenta cu ce se intampla acum. A fi online a devenit similar cu a respira. Esti offline nu stii ce se mai intampla, pare ca te-ai decuplat de la realitate. Online si pulsul revine la normal, e totul in regula. Volumul informatiilor pe care un om trebuie sa le proceseze zilnic a crescut incredibil de mult. Informatiile se transmit in mod real si volumul procesat de un utilizator obisnuit in decursul unei singure zile depaseste mult ceea ce procesa un om intr-un an intreg acum 20-30 de ani in urma. Acest lucru lasa foarte putin timp pentru studiul informatiilor din trecut pentru ca si asa cele din ziua curenta te satureaza.

    • om normal spune:

      Nu stim sa comunicam prin internet. Nu ca nu se pot transmite senzatii.
      Iti dau un exemplu. Incearca sa vizualizezi ce iti comunic acum:

      Un emigrant este pe malul marii, singur….

      Altcineva nu intelege, dar tu stii ca marea era Marea Mediterana. Si emigrantul e roman. Si sta in Spania….
      Am dreptate? Nici una din aceste informatii nu era in mesajul initial.

      • Vlad spune:

        Da, asa e … se poate extinde la orice comunicare. Internetul creeaza niste conditii speciale, pentru ca nu poti sa stii uneori care e natura unei interactiuni decat post interactiune cand deja te confrunti cu rezultatul, ceea ce in viata reala nu s-ar intampla pentru ca nici macar nu ai initia acea interactiune sau invers.

  12. om normal spune:

    Cate scoli au 400 de profesori?(unii mai activi altii mai putin activi) Cateva
    Cate scoli au toti profesorii activi si in alte domenii? Mai putine
    Cate scoli au o proportie covarsitoare de profesori general-acceptati ca foarte buni? Mai putine
    Cate scoli au profesorii si elevi in acelasi timp? (daca vor) mai putine
    Cati profesori te asculta imediat dupa ce predau si, eventual iti si raspund? mai putine
    Cati profesori te lasa sa copiezi, cu conditia sa retii ce ai copiat? Si mai putine
    Ce scoala te lasa sa inveti in egala masura de la elevi si de la profesori? si mai putine

    Ati cam priceput…

    Ce scoala imi e draga mie pentru ca la ea invat acum?
    Una singura….contributors

  13. Florin Diacu spune:

    Domnul Profesor Marcus e in mod cert mai tanar in spirit decat cei ce nu au inteles ca progresul inseamna schimbare. Si mie imi placea inainte a simti ziarul cu degetele mainii. Acum, dupa ce pot sa citesc stiri din diverse surse pe iPad, nu numai ca senzatia placuta tactila a disparut, dar a fost inlocuita de una neplacuta: degetele mi se murdaresc de cerneala de tipar cand mai iau un ziar in mana.

    In cateva decenii nu se vor mai produce carti si ziare din hartie, asa cum nu mai producem pergamente sau papirusuri de sute de ani. In schimb oamenii vor citi mai mult.

  14. Mocanu Sorina spune:

    Stimate domn Solomon Marcus,

    Sunt intru totul de acord cu dvs. Pentru noi, tinerii, si mai cu seama elevii, internetul constituie un sprijin de nadejde si o mana de ajutor in ceea ce priveste activitatea noastra scolara. Acesta ne ofera numeroase informatii pe care le putem accesa extrem de repede, castigand astefel timp valoros. Multe dintre informatiile necesare nu se gasesc in manualele scolare si, prin urmare, avem nevoie de mai multe surse de informare. De asemenea, comunicarea intre noi, tinerii de pretutindeni, este, asa cum ati spus si dvs, una dintre cheile viitorului oferite de internet.

    Spiritul dvs tanar ce inclina spre progres, in orice domeniu ar fi el, si curajul de a spune intotdeauna ceea ce ganditi ma impresioneaza profund, mai ales ca multi oameni de cultura nu gandesc ca dvs.

    Abia astept sa va revad,

    Cu drag si stima,
    Mocanu Sorina

  15. alabaster spune:

    Am citit in mai multe randuri articolul si il voi mai reciti si maine, cu deosebita consideratie.
    Domnul Academician impinge analiza in profunzime, fiecare fraza are un sens adaugat.
    Asa, la suprafata, as commenta faptul ca noile tehnologii pun in valoare mostenirea umanitatii iar referitor la naveta intre cultura pe hartie si cea pe siliciu, tinerii de astazi vor face la randul lor tranzitia pentru urmatoarea generatie spre cultura exclusiv a Internetului.

  16. Emil spune:

    Deficitul de afectivitate. Ati pus degetul pe rana, domnule profesor.

  17. Vlad spune:

    @om normal

    Interesant … dar de ce se preteaza Internetul mai bine la asta ?

  18. R.A.Muresan spune:

    Excelent articol, domnule profesor. Marturisesc ca nu ma asteptam la o pozitie atit de favorabila noilor medii, mai ales ca sint la noi atit de multi oameni cultivati si cu mult mai tineri decit d-voastra care, desi considera undeva in forul lor interior ca internetul a venit prea tirziu pentru ei, afiseaza in acelasi timp o atitudine exagerat de circumspecta fata de internet si, prin extensie, fata de cei care pretuiesc si utilizeaza curent aceasta resursa extraordinara: intr-adevar, asa cum spuneti, este “o rusine ca o cucerire de asemenea proportii a inteligentei si creativitatii umane, cum este Internetul, sa fie tratata in acest fel”.
    Cred ca este foarte important ca un indemn ca acesta vine din partea unui om ca dumneavoastra,
    “Treziti-va, oameni de cultura, cei care aveti raspunderea deciziilor in materie de educatie, de monitorizare a culturii. Noile generatii au o nevoie vitala de cunoasterea utilizarii cat mai profitabile a Internetului, dar si de capacitatea de a face naveta intre cultura pe Internet si cultura pe hartie”.

  19. Cetatean spune:

    Cred ca o discutie serioasa despre Internet nu poate sa fie disociata de discutia despre terminalul cu care este accesat Internetul. La fel cum cartea scrisa a fost folosita atat pentru a publica tratate stiintifice precum si pentru a publica romane politiste, Internetul poate sa fie folosit pentru activitati academice sau pentru relaxare (de exemplu). Daca suntem de buna credinta, trebuie sa admitem faptul ca un smartphone sau o tableta nu vor fi folosite pentru activitati academice (“proteza” pentru “productia intelectuala”). Daca urmarim ultimele tendinte vom observa ca aceste dispozitive au depasit (in unele tari) sau vor depasi PC-urile sau laptop-urile in preferintele utilizatorilor de Internet, iar aceasta tendinta nu este una lineara, este una accelerata. Acest lucru ne arata faptul ca pentru majoritatea tinerilor, Internetul reprezinta doar o “discoteca”, nu si o “biblioteca”. Nu este suficient sa folosesti Internetul, depinde si cum il folosesti, pentru ca aceasta “cucerire de proportii a inteligentei si creativitatii umane” sa ne schimbe intr-adevar existenta. In momentul de fata, scoala romaneasca nu ii ajuta deloc pe tineri sa descopere adevaratul potential al binomului Internet-Computer.

    P.S. Folosirea Internetului cu scop recreativ este un lucru bun, insa fara utilitate in educatie.

    • marius spune:

      Permiteti-mi va rog sa va atrag atentia asupra unor posibile probleme in rationamentul pe care il faceti.

      Faptul ca numarul telefoanelor mobile il depaseste pe cel al lap-top-urilor nu inseamna automat ca exista o tendinta ca numarul creatorilor de continut sa scada in defavoarea consumatorilor. Atentie cum interpretati aceste cifre de market share. Voi lua evenimente si tipare comportamentale din viata mea personala pentru a ilustra :
      - mi-am luat un laptop acum 3 ani
      - acum trei ani nu consumam prea mult continut pe telefon (pur si simplu nu accesam alte servicii pe telefon in afara celor de voce).
      - in ultimii 3 ani mi-am cumparat vreo 3 telefoane si am ajuns sa consum foarte multa informatie scrisa si multimedia pe telefon.
      - in ultimii ani nu a scazut cu nimic, ba poate chiar a crescut, volumul de continut pe care il produc pe laptop.

      In concluzie, cazul meu respecta trend-ul pe care il vedeti cu privire la numarul de terminale mobile vs. laptop-uri, insa nu valideaza si temerea dvs. ca descreste numarul sau calitatea producatorilor de continut. Intuitia mea este ca de fapt in termeni absoluti numarul producatorilor de continut a crescut in aceasta perioada (nici eu nu am date pe care sa ma bazez, ci extrapolez de la ce vad in jurul meu, oameni carora acum zece ani nu le-ar fi trecut prin cap sa produca ceva, ci doar consumau televiziune sau carti, in cel mai bun caz, iar azi scriu de zor pe blogul lor). Ce s-a intamplat de fapt este ca a crescut cu o acceleratie mult mai mare, datorita accesibilitatii si atractivitarii terminalelor mobile, numarul celor care inainte nu aveau acces la niciun fel de continut de pe Internet. Haideti sa va mai dau un exemplu: fata de 17 ani a precupetei din piata Domenii de la care am cumparat ieri cartofi trebaluia pe un android ieftin. Consuma, cum ar veni. Credeti ca ea a renuntat la laptop ca sa puna mana pe smartphone? Nu, evident, ea acum 3 ani nu exista pentru Internet. Acum exista. Fie si numai in calitate de consumator. Ce-o fi rau in asta, nu inteleg?

      Acum o mie de ani, o natie civilizata producea cateva carti originale pe an. Deci producatorii de continut puteau fi numarati pe degete. 500 de ani mai tarziu a fost inventat tiparul. Si a fost prima crestere semnificativa dupa secole a volumului de opere produse. Un alt ordin de marime. Evident, unii au produs prostioare, care in numar absolut erau mult mai multe decat pe vremea manuscriselor, insa au ramas si multe opere remarcabile. Doua secole mai tarziu, cartea a ajuns la un moment dat destul de ieftin de produs, nu mai era un produs de lux. Au aparut gazetele/ziarele. Din nou, o explozie a numarului de producatori de continut. Aparitia Internetului a scazut si mai mult costurile de productie si mai ales de diseminare ale operelor intelectuale. Din nou, s-a trecut la un alt ordin de marime. Evident ca se produce si mult garbagge, insa daca e sa privim la jumatatea plina a paharului, sunt convins ca multi autori valorosi, care acum 50 de ani n-ar fi avut nicio sansa sa-si scrie operele si acestea sa fie publicate, acum ajung la publicul lor fara probleme, fapt ce ii incurajeaza si pe altii sa incerce. So, why panic? Din cauza ca acum o opera intelectuala poate fi consumata si pe miliarde de terminale mobile?

      Iar in ceea ce priveste domeniul academic. Acum o suta de ani, dupa o munca de 20 de ani, de scotocit prin biblioteci publice si private, puteai fi considerat un mare cercetator daca reuseai sa produci echivalentul unui rezultat al unui search de 2 secunde pe Google. Exagerez, evident, insa nu foarte mult: puteai scrie o lucrare de doctorat avand ca tema inventarierea tuturor articolelor pe care le-a publicat Eminescu, mentionand anul aparitiei,revista in care a aparut, subiectul si cine a polemizat cu autorul. Eventual dadeai lovitura daca faceai si un graph de tip mindmap cu toate aceste relatii. Iata, Internetul ne permite azi sa ne descatusam, sa ne concentram pe partea creativa, nu pe arhivistica, inventariere, indosariere, structurare a informatiei, etc. So, why panic? Ca e prea mult garbagge in lumea asta a Internetului?
      Tocmai asta este si teza d-lui Marcus: noi avem nevoie de o resetare epistemologica pentru a valorifica aceste extraordinare oportunitati puse in fata noastra de instrumentul numit Internet, iar scoala noastra e pe nicaieri. Si in acest timp, adaug eu, zimbrii culturii noastre suspina amar dupa mirosul cernelii de tipar si fosnetul foilor de hartie de proasta calitate.

      Cumva pe acelasi subiect: doar mie mi-a venit in minte Phaidros citind acest articol?
      De-abia atunci as incerca sa-i inteleg pe cei care deplang cuvantul digital, daca ar gandi in linia: cuvantul digital decadere din cuvantul tiparit,
      cuvantul tiparit decadere din cuvantul scris,
      cuvantul scris decadere din cuvantul rostit,
      cuvantul rostit decadere din cuvantul gandit,
      cuvantul gandit decadere din Cuvant.

      O astfel de jelanie parca ar merita explorata.

      • marius spune:

        Scuze pentru greseli de genul “atractivitarii”, “garbagge” (de 2 ori!!). Viteza si superficialitatea internetului, bat-o vina :-)

      • Cetatean spune:

        Comiteti o eroare des intalnita: generalizati pornind de la un caz particular, cel al dvs. Numarul utilizatorilor de smartphone-uri sau de tablete creste mult mai repede decat numarul creatorilor de continut.

        Oricum, nu doar numarul celor care cumpara smartphone-uri si tablete creste accelerat, ci si procentul celor care acceseaza Internetul de pe aceste terminale:

        “Studiu SUA: accesarea Internetului de pe dispozitive mobile s-a dublat (in anul 2013) fata de anul 2009.
        CNN: Atunci cand smartphone-ul usureaza accesul la Internet, de ce sa iti mai bati capul cu un desktop sau laptop demodat?

        Tinerii cu abilitati tehnice de 18-29 vor fi cei care vor merge online cel mai probabil de pe un smartphone … ”

        http://tinyurl.com/prkwlm9

        • marius spune:

          Nu cred ca poate fi considerata o eroare din moment ce chiar eu am spus asta: voi da exemple din experienta proprie, insa am facut acest lucru pentru a ilustra, nu pentru a fundamenta argumentele mele.

          In al doilea rand, datele pe care le furnizati nu contrazic ce am sustinut eu, pentru ca si eu am sustinut acelasi lucru, ca numarul terminalelor mobile il depaseste si are o rata de crestere mai mare decat cel al terminalelor clasice (aka. desktop+lap-top).

          Incercam insa sa va atrag atentia ca aceste fapte (facts) nu duc automat la concluzia pe care ati tras-o dvs. initial : “faptul ca numarul telefoanelor mobile il depaseste pe cel al lap-top-urilor nu inseamna automat ca exista o tendinta ca numarul creatorilor de continut sa scada” . Din pacate, cred ca v-am pierdut pe drum (poate din vina mea, nu am stiut sa fiu suficient de clar si/sau concis). Asa ca ma opresc aici.

          • Cetatean spune:

            Am impresia ca s-a creat o neintelegere. Articolul domnului profesor Solomon Marcus trage un semnal de alarma in legatura cu subestimarea potentialului folosirii corecte a Internetului in procesul EDUCATIEI:

            “Treziti-va, oameni de cultura, cei care aveti raspunderea deciziilor IN MATERIE DE EDUCATIE, de monitorizare a culturii. NOILE GENERATII au o nevoie vitala de CUNOASTEREA UTILIZARII CAT MAI PROFITABILE A INTERNETULUI”.

            Comentariul meu initial (cel la care ati reactionat dvs.) se referea la legatura dintre “utilizarea profitabila” a Internetului si educatie:

            - Pentru majoritatea tinerilor, Internetul reprezinta doar o “discoteca”, nu si o “biblioteca”.
            - In momentul de fata, scoala romaneasca nu ii ajuta deloc pe tineri sa descopere adevaratul potential al binomului Internet-Computer.
            - Folosirea Internetului cu scop recreativ este un lucru bun, insa fara utilitate in educatie.

            In cel de-al doilea comentariu, citam din CNN:

            “Tinerii cu abilitati tehnice de 18-29 vor fi cei care vor merge online cel mai probabil de pe un smartphone … ”

            Comentariile dvs. nu se refera la domeniul educatiei ci la problema “creatorilor de continut” (aceasta tema necesita o abordare separata). “Cunoasterea utilizarii cat mai profitabile a Internetului” de catre elevi si studenti (“Treziti-va, oameni de cultura, cei care aveti raspunderea deciziilor in materie de educatie!”) este cea care va face ca “o cucerire de asemenea proportii a inteligentei si creativitatii umane” sa ne schimbe intr-adevar existenta (avand ca efect si cresterea exponentiala a “creatorilor de continut”, la care va referiti dvs.) .

  20. Vlad spune:

    @cetatean

    Tabletele si smartphone-urile sunt utilizate preponderent pentru consumul informatiei. Laptopul, statia de lucru se preteaza mai bine pentru crearea de informatii.

    Internetul ca si orice inventie a omului schimba existenta acestuia o data ce este inteleasa si integrata armonios in viata de zi cu zi.

    • Cetatean spune:

      Si “consumul informatiei” poate sa fie folosit pentru activitati academice sau pentru relaxare. Informatia “consumata” pe un smartphone sau pe o tableta este greu de manipulat: de stocat, de editat, de filtrat, de sortat, de comparat, de organizat, de cautat (in volume mari de informatii), adica de folosit eficient in munca de “productie intelectuala” (realizata “off-line”).

  21. fudulu spune:

    Discutia aceasta pare putin desueta. Acum peste 20 de ani in urma cand s-a trecut si la noi la informatizarea bibliotecilor in sensul de a asigura accesul generalizat si de la distanta prin Internet la catalogul analitic si, de ce nu, la continutul bibliotecilor (se generalizase si la noi redactarea cu calculatorul si existau fisierele documentelor produse) stimatul Prof.Ion Stoica, scriitor si directorul BCU pe atunci, a lansat expresia “biblioteca virtuala” pentru zona bibliotecilor informatizate. Mie, inginerului de calculatoare, mi-a placut formularea dar, atunci, cand am avut ocazia, am ezitat ca in fata adevaratilor profesionisti ai bibliotecilor, sa-mi exprim parerea ca eu vad cartile in viitor, in general, ca fisiere fara ca, neaparat, forma tiparita pe hartie sa dispara cu totul (sa ramana ca hobby sau pentru alte situatii specifice: uneori, ca la recentul Targ de carte Kilipir de la Sala Dales, am o senzatie bizara cand vad multitudinea de carti, cu multa munca inglobata, care se vand cu preturi modice daca se vand). Mai tarziu, dupa ce o distinsa doamna din domeniu si-a dat un doctorat romano-francez in biblioteconomie, dupa stagiul din Franta, am intrebat-o cum a abordat cartile pe acolo. Mi-a raspuns ca, evident, le-a utilizat sub forma de fisiere de la calculator.
    De fapt cred ca in domeniul producatorilor de “cultura materiala” aceasta discutie de mult a fost transata, daca o fi existat cumva.
    Cui ii place sa citesca literatura cred ca poate aborda ambele modalitati. Candva ma gandeam la oamenii carora le place sa citeasca in pat. La inceput cartea tiparita era in avantaj pentru acestia dar au aparut e-book-urile si s-a rezolvat si aceasta mica problema.
    Semnalez ca acesta este punctual de vedere al unui om de 75 de ani.

  22. Mihaela spune:

    Desi nu sunt din generatia ”Digital Natives”, ci apartin aceleia indeobste cunoscute cu denumirea de ”Digital Immigrants”, desi nu petrec ore in sir on-line si respir inca, metaforic vorbind, fără ”plamanii” Internetului, ma alatur dlui Prof. Solomon MARCUS si imi exprim nemultumirea fata de modul in care scoala romaneasca neglijeaza educatia frecventarii Internetului. Intrebarea care se ridica este de o simplitate dezarmanta si, tocmai prin aceasta, devine dificila: Cum am putea oferi elevilor o educatie on-line de calitate, daca suntem noi insine, educatorii, privati de ea? Trebuie ca in acelasi timp sa invatam noi si sa-i invatam pe elevii nostri frecventarea cu folos a internetului. Ma voi adresa acum utilizatorului MIHAI, care-l intreaba pe Profesorul Marcus ce face si ce a facut pentru a lumina poporul roman sau macar o mica parte a lui. Ii voi raspunde lui si poate multor altora care nu cunosc activitatea Profesorului , sa mearga pe google si sa formeze «solomon marcus » ; se va convinge ca persoana in chestiune se dedica de peste 60 de ani tocmai activitatii educationale la care se refera intrebarea. Cartile sale din ultimii ani „Rani deschise” (trei volume, este anuntat acum al patrulea) identifica tocmai neajunsurile de felul celor discutate in articolul sau de acum, dar si multe alte patologii, pentru care ofera un diagnostic si o terapie.

  23. Vlad spune:

    @om normal

    Asa e trebuie cu moderatie, din pacate tinerii si chiar adultii nu au dobandit capacitatile de utilizare moderata a Internetului. Vad tineri care ies impreuna afara dar vorbesc cu altii pe telefon. Multi au inceput sa aiba probleme cervicale de la atata utilizare. Dar implicatiile cele mai dureroase pentru ei sunt lipsa de implicare afectiva, deconectarea de la realitate, superficialitate in relatiile interpersonale. De multe ori vad oameni care se conecteaza la realitate pentru putin timp pentru a reveni online in scurt timp. Cam trist …

  24. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    Le semnalati oamenilor de cultura Internetul? Nu e prea clar ce vreti sa faca. Adica sa se angajeze la companile care produc motoare de cautare, sa interzica site-uri ca referate.ro si pornografia, sa ceara izolarea lucrarilor plagiat prin introducerea de aplicatii in marile browsere, sa ceara marilor companii ca google sa scada costurile la reclamele cartilor, sa cultive educatia la distanta etc. Nu e prea clar.
    Altminteri destul de ciudata toata chestia asta a dvs. Chiar, de cine credeti ca aparati internetul astazi? Cu exceptia catorva produse naturale, eventual de preparate culinare personale, aproape totul implica un blueprint digital, un software, structuri de tip hardware etc. Chiar si cei care isi mai scriu inca cartile cu toc si cerneluri de la bacanie, nu le vad pe piata inainte ca astea sa fie transformate intr-un format electronic. Piata utilizarii de carte free e pur si simplu fabuloasa, bibliotecile nu mai au de multa vreme monopolul. Ce sa faca oamenii de cultura? Din text ar rezulta mai curand ca ei sunt problema :)
    Toate cele bune

    • Cetatean spune:

      Intrebarea ta: “Chiar, de cine credeti ca aparati internetul astazi?” este una ipocrita.

      Pe site-ul RAZBOI INTRU CUVANT (“Un site ortodox dedicat tuturor celor care vor sa poarte lupta duhovniceasca intru Cuvant“) este publicat un material intitulat “VIATA PE INTERNET SAU “ZOMBIFICAREA” OMULUI/ Smartphonurile strica viata de familie? (Opinii si studii despre internet)”.

      Iata niste extrase din acest “studiu”:

      Cristian Serban, Internetul. Tinerii in fata provocarii:

      “Totusi Internetul este si va ramane un instrument al nelinistii prin aceea ca uneste sute de popoare si milioane si milioane de utilizatori. In fapt, ca mijloc de comunicare, Internetul a cunoscut o explozie globala fara precedent si o metamorfoza formidabila. «Meritul» metamorfozei nu acopera pagubele pe care Internetul le face in special sufletelor. Vitezele Internetului se dezvolta zilnic in fiecare zona a globului. Practic, in fiecare secunda pacatul creste, se solidifica, se diversifica”.

      ***

      Crestinortodox – Paul Curca: Internetul ne vrea prosti:

      “Ca sa spunem lucrurile direct, internetul este o sinucidere lenta a creierului persoanei umane, iar asta nu e totul. Ne distruge relatiile pe care le avem cu ceilalti oameni, sau cel putin le schimba substantial natura. Internetul ne face prosti.

      Teologic vorbind, internetul face parte din acele chestii ale lumii moderne, alaturi de drogurile de toate felurile, care dau dependenta si care distorsioneaza chipul omului. Omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu, iar dependentele vin nu sa distruga acest chip- pentru ca e imposibil de distrus- ci sa faca chipul inoperant, pentru ca noi sa nu mai putem purcede intru cautarea asemanarii. Din momentul in care devenim constienti de efectele negative ale internetului (e posibil sa nu fim de la inceput) e musai sa actionam in asa fel incat sa-i limitam prezenta in vietile noastre. Sa nu lasam pe seama lui nici rugaciunea, nici mersul la biserica, nici intalnirea cu alti oameni, si nici macar lectura, cu toate ca netul are substitute pentru toate aceste lucruri”.

      http://tinyurl.com/oklh8jf

    • R.A.Muresan spune:

      Nu va indemn sa recititi articolul cu atentie, ci doar sa faceti o cautare (cu ^ + F) pentru ‘educ’: veti gasi exact 5 cuvinte cu aceasta radacina. Recititi apoi, fara sa va concentrati prea mult, doar frazele in care apar aceste cinci cuvinte: acestea constituie “radacina” articolului, fiindca totul in el trimite la educatie. Si este nevoie de educatie fiindca inclusiv o buna parte dintre specialistii IT utilizeaza prost Internetul. De ce? Ei bine, tocmai fiindca lipseste legatura naturala si trainica intre cultura cartii si cea a internetului. Va las acum d-voastra placerea descoperirii a ceea ce e de facut.

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Frumos codul dvs, amatorii de exegeze sper sa stie de el, altminteri textul dlui Marcus ramane un excelent exemplu despre cum poti transforma o enorma banalitate dintre doi oameni care au dificultati in a-si intelege semenii mai tineri intr-un articol cu peste 3000 de vizualizari.
        Nu stiu ce fac IT-istii dvs, probabil cauta site-uri porno intre doua revizuiri de algoritm si o pizza in loc sa caute carti. Adevarul e ca nu prea te poti relaxa cu o poezie sau un eseu, un film prost e infinit mai indicat. Nu mi-e clar inca ce credeti dvs ca ar fi de facut, probabil sa-i indemnam pe poeti sa se angajeze la google. In orice caz, cultura netului (nu stiu ce e asta) si cultura cartii (aici am o vaga idee) sunt chestii care trebuie sa aiba de-a face cu multe alte lucruri in afara internetului: scoala, familie, amici, ambitii personale etc. Daca ai identificat netul ca problema, ceea ce-ti ramane de facut atunci e sa te apuci sa faci cu el ce face, nu stiu, Erdogan in Turcia. Adevarul e ca dl Marcus e cam confuz: ba face din omul de cultura o problema, ba vede in el salvarea tinerei generatii (nu stiu daca codul dvs va ajuta sa vedeti si asta)
        Toate cele bune

  25. Mariana spune:

    Am citit cu interes articolul dumneavoastra si dati-mi voie sa va spun un “Bravo” sincer! Mi se pare formidabil ca un om cu eruditia, experienta si, sa nu ma intelegeti gresit, virsta dumneavoastra sa adopte o pozitie atit de revolutionara, dar si absolut necesara, fata de “frica” nejustificata a multor oameni de cultura fata de tehnica moderna. Sa ne amintim ca in urma cu doar 100 – 200 de ani majoritatea oamenilor nu stiau sa scrie sau sa citeasca, acest lucru fiind vazut de autoritatile vremii ca foarte “nociv” si menit sa suceasca mintile multimii. Sa ne amintim ca putin mai inainte chiar si in biserici oamenii ascultau slujbe pe care nu le intelegeau, iar cei care au propus traducerea “cartilor sfinte” in limbile locale au fost arsi pe rug ca niste eretici.

    Problema tehnologiei nu este ea insasi, ci felul in care ne vom educa pe noi insine si noile generatii sa o utilizeze. Sunt perfect de acord ca Internetul este intr-o permanenta “miscare si transformare” si nu este “critic” in sine, dar daca vom sti sa ne cultivam discernamintul si sa-l utilizam la potentialul sau pozitiv maxim vom avea doar de cistigat. Cartile pe suport de hirtie sunt benefice doar pentru ca sunt pe hirtie? Nu cred si nici nu este nevoie sa aduc argumente in acest sens.

    Sunt perfect de acord cu afirmatia dumneavoastra ca “fata de acesti tineri s-a comis un adevarat atentat prin faptul ca, la peste 20 de ani de la aparitia Internetului, scoala inca nu a inceput educarea frecventarii sale corecte si cat mai profitabile. Ne aflam intr-o perioada de tranzitie, in care este nevoie de o folosire combinata a culturii traditionale, « pe hartie », si a culturii dezvoltate de Internet”.

  26. Ioan spune:

    Sunt familiarizat cu spiritul vivace al dlui academician. In conditiile in care alte persoane de conditia sa se complac in situatia de spectatori ai vietii, dumnealui se topeste in marea de consumatori/beneficiari ai mijloacelor moderne de comunicare si ne atentioneaza asupra binefacerilor aduse de acestea.
    De acord cu spiritul critic pe care il activeaza erorile din paginile internetului. Problema se pune daca nu exista riscul ca noi sa operam deja cu o inexactitate, iar suportul pentru control sa lipseasca. Nu ar trebui inventat un mod de autoprotectionism al internetului de felul corectorului ortografic? E o provocare pentru mintea umana, aflata la indemana, dupa parerea mea.

    • George spune:

      - ”producerea” de azi în mediul virtual poate fi asemănată (dar la modul exponențial) cu trecere de la scrierea efectuată în lapidarium cu aceea pe hârtie (consider că nu e de analizat comparativ diferența dintre lectura pe hârtie și cea pe desktop, ci de la piatră la hârtie și de acolo mai departe/fiecare dintre aceste impresionează în mod diferit receptorul);
      - consider că există o relație profundă între suportul pe care este înscrisă informația și receptorul acesteia;
      - ”rezultatul informațional” are implicații pe fond și implicații pe formă asupra subiectului;
      - important este sensul ! acesta structurează (PIATRA-HÂRTIA-DESKTOPUL)!
      - nu putem desprinde așteptările din partea lecturii de oferta socială (manifestă politic);
      - partea cea mai proastă este aceea că educația nu propune viziuni și concepții care să preceadă evoluțiile tehnologice.
      George

  27. LIGIA spune spune:

    Draga Domnule Profesor,
    Cata dreptate aveti,cat adevar si ce viziune de perspectiva razbate din apelul patetic de la final pe care il adresati educatorilor pe care – pe buna dreptate – ii considerati raspunzatori de functionarea mintilor generatiilor care vor veni.
    Intr-adevar,din “proteza”a gandirii, calculatorul a ajuns déjà instrument de creatie , ba in unele cazuri inlocuitor al omului(vezi evolutia roboticii), iar perspectivele evolutiei lui sunt de-a dreptul fabuloase. De aceea ,dupa cum bine spuneti, intelegerea conceptelor informaticii si luarea in stapanire a mecanismelor ei a devenit ‘imperativul absolut ‘ al zilelor noastre.
    Aceasta abordare a cunoasterii si educatiei dobandeste o greutate si o semnificatie cu atat mai mare, cu cat vine din partea unei peronalitati de anvergura stiintifica, care s-a format si a performat in cadrul baremelor traditionale.,dar care ,acum,se situiaza in avangarda noilor cerinte ale viitorului.

    La fel de adevarata e si constatarea Dumneavoastra ca noul model de gandire conduce la un deficit de afectivitate.

    Acest lucru s-ar putea explica
    , prin lipsa culturii asa cum era inteleasa inainte – cultura umanista, cea legata de carte, de hartie, de contemplare,de “spiritul critic”- ca proces de asumare si comentare/modificare a unui concept.
    Dar,in acelas timp, se poate justifica prin “viteza in gandire in informare, in comunicare, in decizii “ reclamata de lumea grabita a viitorului si pe care Dumneavoastra ,cu neobosita dorinta de informare care Va caractrizeaza, le-ati sesizat la tinerii de la care “va incarcati bateriile”

    In materie de educatie, cred ca handicapul este al educatorului:
    “incremenit in proiect”-cum spune G.Liiceanu –convins de valoarea si justetea proiectului sau ,confirmat prin generatii –
    lucru , de altfel.PERFECT valabil – dar incapabil sa inteleaga si, mai ales , sa accepte schimbarea , ca un comandament inexorabil al devenirii istorice

  28. Vlad spune:

    Cred ca religia nu foloseste Internetul in mod activ. Oamenii au nevoie de spiritualitate asta nu se gaseste pe Internet decat in mod pasiv. Trebuie o implicare activa a preotilor din toate religiile in indrumare si calauzire spirituala fara discriminare cu privire la apartenenta religioasa.

    • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

      De ce dle? Vi se pare ca nu ne-am virtualizat destul? Ar trebui mai curand sa priviti rasturnat probl. Dl Marcus aici are o probl cu cei care inca mai pastreaza colectii de pene de scris prin casa.
      Vedeti totusi ca spiritualitatea aia fara apartenenta e o contradictie in termeni. Si asa cum stau lucrurile acum, nici online-ul s-ar putea produca nimic nou in materie :)
      Toate cele bune

      • Vlad spune:

        Preotii e clar ca mai pot lucra la virtualizare …
        Cum adica spiritualitate fara apartenenta ? Nu inteleg … puteti sa fiti mai explicit ?

        • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

          Pai deplangeti spiritualitatea de pe net (nu vreau sa ma incurc cu termeni ca activ/pasiv, dvs stiti mai bine), apoi pretindeti ca apartenentele sa le lasam acasa, de ex un preot catolic ar trebui sa fie gata oricand si preferabil fara comentarii sa-i adminstreze taina spovedaniei unui martor al lui Iehova, si vice versa. Or cum spiritualitatea e eminamente un produs al apartenentei, ce vreti dvs e ca si cum i-ati cere unui leu sa treaca pe fasole sau, si mai rau, i-ati cere unui adventist sa accepte o bucata de costita afumata. Sunteti liber sa persistati in melodia asta, dar nu inseamna decat ca n-ati inteles cum sta treaba nici cu leul, nici cu adventistul.

          • Vlad spune:

            Religia e un produs al apartenentei. Spiritualitatea este viata si viata ne anima pe toti indiferent de religie.

      • Vlad spune:

        Am recitit mesajele …

        Nu e nicio contradictie. Cred ca cetateanul poate sa-si aleaga sa vorbeasca cu orice preot din orice religie. Oricum diferentele sunt mai mult de forma, mici inadvertente de interpretare, esenta e comuna indiferent de religie. In felul asta ar exista si o deschidere mai ampla din ambele parti care oricum banuinesc ca exista, cel putin in ce-i priveste pe unii enoriasi. Oportunitatea e buna pentru ca in masura in care preotii cunosc limba engleza si oamenii care folosesc internetul in general cunosc se poate ajunge la o comunicare cu preoti musulmani, budisti, zen. Deschiderea e foarte ampla si cred ca ar fi un lucru bun.

  29. Vlad spune:

    Omul trebuie sa poata face o spovedanie online.

  30. Vlad spune:

    Poate e bine sa ne gandim la cum sa utilizam internetul pornind de la ce nu poate fi folosit: nu poate fi folosit ca inlcouitor pentru hrana, haine si locuinta.

  31. Sunt intr-u totul de acord draga Solomon Marcus, in ceea ce spui, internetul este o cale de a fortifica intelectul, tocmai prin accesul rapid la informatie si cultivarea spiritului critic. Ce este important, cred eu, si aici trebuie lucrat, este faptul de a renunta sa incercam acuzarea si balansarea continua a internetului, in defavoarea cartilor. Sunt 2 moduri de exprimare si cultivare. Trebuie gasite metode care sa faca puntea intre gandirea puternic intelectuala ( si deseori lipsita de afectivitate, cum foarte bine ai observat) si sensibilitate ( cultivata prin cititul de carti, dialog, arta).

    Asa e, internetul nu este o piaza rea, trebuie doar canalizat si coordoonat cu celelalte forme de cultura. Cum bine spui, oamenii de cultura ar trebui sa se trezeasca, sa ” faca naveta” – o expresie care-mi place foarte mult, total potrivita contextului.

  32. Sorin Muresan spune:

    Domnul Profesor Marcus este unul dintre foarte putinii oameni de cultura din Romania care reusesc sa argumenteze si interdisciplinar si la cel mai inalt nivel stiintific in acelasi timp.

    Internetul este instrumentul care ne da acces la trairea naturii noastre umane in forma sa mondializata. Cu alte cuvinte, universalitatea naturii umane poate fi traita prin oportunitatile de informare si comunicare oferite de aceasta retea mondiala a internet-ului.

    Mentiunea de facut este ca pentru o utilizare constructiva a oportunitatilor internet-ului (academice, de educatie, comerciale, etc.), atat pentru utilizator cat si pentru toti ceilalti, nivelul de educatie al utilizatorilor trebuie sa fie peste un nivel minim. Altfel, internetul poate deveni destructiv prin aceea ca utilizatorii nu aleg materiale constructive, sau potrivite pentru dezvoltarea lor insisi.

    Pentru constructivitatea utilizarii avem nevoie de auto-disciplina si constienta perseverenta a telurilor de dezvoltare (academica, materiala, etc.) pe care vrem sa le atingem.

    Oricum, pana vom atinge acest nivel, va trebui sa “facem naveta” intre “academia” pe hartie si cea electronica.

    Ceea ce poate nu s-a spus in comentarii este ca internetul nu numai ca este complet public, dar puterea care rezulta din el se bazeaza pe informatiile care sunt transportate si care sunt de fapt in mana celor care administreaza serverele. Ca urmare, ca si in teoria relatiilor internationale, este de tinut cont si de “echilibrul de putere” intre consumatorii de retele informatice si administratorii lor.

  33. Tudor spune:

    Pentru mine internetul este o poteca virtuala pe care eu singur decid unde merg, cat merg, cand merg si cu cine stau de vorba. Tableta de pe care scriu acum este un instrument. Daca ar fi sa ma iau dupa cei care sunt incapabili sa vada si partile bune ale internetului (inclusiv dreptul fiecaruia dintre noi de a alege), ar trebui sa ne calugarim cu totii.

    Pentru a veni in sprijinul celor care vor sa inteleaga “ce este internetul?” am creeat proiectul http://www.staupenet.ro/ce-este-internetul unde postez raspunsuri la aceasta intrebare.

    Sanatate si fericire

  34. Vlad spune:

    Multe din comunicatiile care se intampla pe Internet nu sunt transparente, nu vezi interlocutorul, nu-l auzi totusi ajungi sa comunici cu el. Poate esti bine dispus si vrei sa-ti impartasesti buna dispozitie, in cealalta parte e unul ursuz care are chef sa strice ziua cuiva. In viata reala cei doi s-ar evita, pe internet ajung de multe ori sa comunice. Comunicarea virtuala a ajuns sa o inlocuiasca pe cea reala lucru care duce la deficitul de afectivitate de care vorbeste domnul Solomon.

  35. Vlad spune:

    Pai e folosit deja in publicitate. Motoarele de cautare o fac de ceva vreme, Google-ul, Bing-ul au ceea ce se cheama pay per click si ofera publicitate contextuala in functie de cautarile pe care le faci sau a continutului relevant detectat in mail-urile personale pastrate pe Gmail de exemplu si parsate de ei. Facebook-ul aduna si partajeaza like-urile utilizatorilor si probabil si multe altele pentru a oferi la fel publicitate targetata. Acelasi lucru se intampla pe aproape toate site-urile de internet unde datele pastrate despre utilizatori in cookie-urile de sesiune sau a datelor de conectare a utilizatorilor sunt folosite pentru a oferi publicitate contextuala.

  36. M. Constantin spune:

    Indiferent de definitia ei, normalitatea deranjeaza. Perseverati in a fi om normal si veti sfarsi prin a fi repudiat.

  37. M. Constantin spune:

    Cand iesiti din orizontul d-vs de om normal, punand mana pe o carte, sau navigand pe net, sperati in fond sa accedeti la nivelul omului exceptional (real sau imaginar). Coabitarea celor doi -vino si stai langa mine- are mai mereu ceva vicios intrucat “omul normal” pute pentru omul exceptional.
    Academicianul singur printre statuile lui, ofteaza privind admirativ in oglinda: lumea nu ma merita. Omul normal, plutind printre fantasme, este tinut la respect-distanta, dincolo de admiratie ori iubire.
    Oameni pana la urma tristi, pentru ca avand atatea posibilitati de a comunica, in fond nu au ce comunica.

  38. Vlad spune:

    Sunt imaginare, dar in viata reala utilizarea Internetul se substituie experientelor de viata care ar putea fi transmise prin intermediul lui, devenind astfel singura experienta de viata. Ce ramane ca si experienta de viata este consumul si producerea de informatii.

  39. Vlad spune:

    In ciuda progresului tehnologic, de netagaduit, omul a ramas tot primitiv in gandire. Preocuparile omului sunt aceleasi care erau si acum cateva mii de ani: hrana, procreere, adapost.. Noile tehnologii il fascineaza permanent le incearca, le testeaza, le miroase, le pune in aplicare dar cam aici se opreste evolutia lui :)

  40. om normal spune:

    Cu asta nu pot fi de acord dar e mult de povestit,

  41. Vlad spune:

    Pai uita-te la ce se intampla in lume, in politica si vorbim aici de cel mai inalt nivel. Ti se pare ca oamenii aia gandesc ? Fac inferente logice poate, dar gandesc ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Solomon Marcus


Solomon Marcus

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)