Home » Media / Tech » Citesti:

De ce nu pot fi colegă cu Dan Andronic

Brindusa Armanca mai 30, 2017 Media / Tech
9 comentarii 3,071 Vizualizari

Când se autointitulează sau e numit de alții jurnalist, Dan Andronic este azi subiectul unei imposturi. Biografia sa profesională începe într-adevăr în presă, chiar la Evenimentul zilei, unde tatăl său era caricaturist și continuă o vreme prin diverse redacții de ziar și televiziune, ca redactor sau manager de presă. În 2001 a descoperit o ocupație mult mai profitabilă: consultant politic. Și-a făcut firmă împreună cu Bogdan Teodorescu și s-a înfipt consilier de imagine pe lângă Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, exersând săritura calului pe tabla de șah a politicii autohtone: PSD, PNL, PDL, apoi de la capăt. A fost directorul mai multor campanii electorale eșuate, dar piața consilierilor politici nu l-a exclus. Dimpotrivă, a fondat în 2006, împreună cu israelienii, dintre care numele lui Tal Silberstein este de notorietate ca parte a dosarului de corupție Truică/Prințul Paul, o firmă mare de consultanță sub numele de First One Communication. Ce este de neacceptat în consultanță și PR, așa cum atestă și standardele Asociației Române de Relații Publice, printre ai cărei membri se numără și Andronic, este mixajul funcțiilor de consultant și jurnalist, încălcând etica ambelor profesii. International Communication Consultancy Organization – ICCO a adoptat Carta de la Stockholm și Carta Transparenței Media care impun standarde și separații clare, cerând independență, integritate, responsabilitate consultanților:”Consultanții în comunicare nu pot avea interese care compromit rolul lor ca independenți”, se arată în Stockholm Charter.

Dan Andronic a păstrat drapajul de consilier politic, rămânând apropiat de Traian Băsescu și Elena Udrea, a încercat la alegerile recente și în politică pe listele PMP pentru Camera Deputaților, unde a eșuat. S-a ”încuscrit” cu mai mulți politicieni și oameni de afaceri penali ca Șerban Mihăilescu zis ”Micky Șpagă”, Dan Ioan Popescu sau Nicolae Dumitru ”Niro”, și-a făcut nuntă, botez și concedii cu ei, a obținut privilegii. Cârdășia cu Sebastian Ghiță, pe care gurile rele zic că l-a vizitat la Belgrad înainte de a fi prins, nu miră pe nimeni. A ales astfel să compromită cam tot ce începuse: meseria de consultant, dar și meseria de jurnalist. Ca patron de presă (e o nebuloasă cum a ajuns) s-a definit singur:”Sunt cel mai prost patron de presă!”. Declarație autoironică și pretext pentru a-i ataca pe jurnaliștii care au părăsit barca suspectă a ziarului. Au plecat in corpore de la EvZ editorialiști și redactori colțoși, care au văzut încotro e dirijat ziarul, intrat în jocuri politice murdare, de partea penalilor care se zbat să răpună justiția și măsurile anticorupție. Băgat până în gât cu penalii, Dan Andronic a ajuns și el pe banca acuzaților în dosarul ”Ferma Băneasa” instrumentat de DNA. Cercetat, inițial a anunțat că se retrage din presă. Nu numai că n-a făcut-o, dar a pornit o campanie uriașă de presă, sub acoperirea libertății de exprimare, folosindu-l catapultă pe trahanachele presei românești, Ion Cristoiu, împotriva justiției, a șefei DNA, a jurnaliștilor care susțin justiția imparțială. Pe aceștia a încercat să-i discrediteze insinuând că sunt ”jurnaliști cu epoleți”. Știa că legea este astfel făcută încât să nu se poată deconspira nimic, cum nici fostul președinte Băsescu nu a putut să îl deconspire oficial pe premierul ”acoperit” Ponta. Dintre jurnaliștii incriminați, Sorina Matei a anunțat că îl acționează în instanță pe Dan Cătălin Andronic ”pentru acte de denigrare și discreditare personală și profesională săvârșite prin comunicarea publică a unor informații mincinoase și defăimătoare”afectându-i onoarea, demnitatea, reputația şi imaginea. Asta ar trebui să facă toți jurnaliștii care țin la meseria lor și la imaginea de oameni onești: Dan Tapalagă, Liviu Avram, Ondine Gherghuț, Mircea Marian, Attila Biro, Ionel Stoica, Alex Costache, Cristian Câmpeanu ș.a. Cele mai noi episoade ale campaniei se referă la arhiva SIPA, praf în ochi pentru a demonstra că justiția e compromisă, în beneficiul său și al penalilor de rang înalt. Judecătorul Cristi Danileț a făcut o plângere la parchet pentru a se cerceta sursa unor documente secrete folosite de Andronic în afara prevederilor legale. Atacul la Monica Macovei, adică tocmai la ministrul care a desființat SIPA, serviciul secret al justiției, este halucinant. Cei care au folosit acest instrument pentru a influența sentințe nu sunt întrebați.”Dan Andronic face parte din tagma jurnaliștilor care se freacă de politicieni cum se freacă pechinezul de picioarele oaspeților. Cei din tagma asta nu slujesc partide, ci oameni din partide, nu sprijină ideologii, ci cauze ale unor găști… Printre picături, insistă s-o facă pe imparțialul ca om de presă. .. Cert e că a ajuns la o asemenea intimitate cu impostura încât aceasta îl trimite să doarmă pe canapea când vine acasă fără urme de politician pe gulerul cămășii”, scria Mihai Radu în 2015 în Cațavencii. Vedeți, de asta nu pot fi colegă ca jurnalistă cu Dan Andronic.

Articol apărut în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. celentano spune:

    Acest articol este o gura de aer proaspat si o raza de speranta ca nu este totul pierdut in Romania. Vazandu-i pe cei doi (“maistrul” si patronul de la EvZ) + directia pe care a luat-o B1TV, ma intrebam daca sunt eu singurul prost din tara asta care tine la niste percepte morale si nu ma vand pe 30 de arginti? Ma uitam dezamagit in jurul meu, zambeam intristat vazand atatia “dani andronici” si ma intrebam – oare chiar sunt toti asa?

    Ma infioreaza sleahta de profesori (chiar academicieni) universitari fara urma de respect de sine care le tin isonul unor banditi. Ma intrebam ce bucurie launtrica poate fi in mintea (sufletul?) unuia precum “maistrul”de la EvZ sau a faimosului “avocat al poporului” cand se vand ca niste prostituate la coltz de pod? Imi aduc aminte ca m-a intrigat (atunci nu am inteles, insa mi se parea suspect) momentul in care “maistrul” anunta ca el isi poate spunea opinia liber, ca citeste comentariile la adresa lui fara sa ii pese. De fapt isi anunta stapanii ca pt un pret bun, pot conta pe el – are pielea groasa. Banul sa iasa.

    Ma bucur sa vad ca nu suntem in tara asta toti asa.

    #rezist & #insist

    • Gabriel Deliu spune:

      Sigur că, pe fond, doamna are dreptate. Dar ce tristețe de articol!

      Să te legi de o încercare de glumă (poate, slabă, accept) cum a fost cea cu patronul “prost” de presă, nu mi se pare deloc o idee inspirată. De fapt, având cu prisosință argumente valabile, doamna Armanca le reține doar pe cele de cancan.

      Nu am înțeles foarte clar de ce, dacă o face onest si cu dedicație, nu poate face si meseria de jurnalist. Dacă citești agumentația ICCO și mai și gândești cu capul tău, observi că nu e vorba de nicio contradicție, de fapt. Șamd.

      In fine, aveam o părere mai bună despre autoare, greșită, se pare.

      Mai spun o dată că Andronic îmi e oarecum antipatic. Și repet: fondul corect e compromis de o scriere nepotrivită, mai ales că e un articol de “apărare” a tagmei jurnaliștlor.

  2. ipsilon spune:

    Foarte buna luarea de pozitie, si chiar sunteti obligati, jurnalistii care mai cred in meserie, ca Dvs., sa luati pozitie impotriva unor astfel de lichele, ca se numesc Andronic, SRS, Cristoiu, Turcescu, Chireac, etc. etc., nu mi-i mai amintesc pe toti jnaanii care se dau jurnalisti impartiali pe la TV, ca mai apoi sa flam despre ei in ce rahaturi sunt bagati, adanc … “Jurnalismul”, pentru ei, este doar un fel de scut pe care-l ridica atunci cand vor sa se disimuleze in fata opiniei publice de la “afacerile de gasti” de care vorbeati.

  3. andrei spune:

    Singurul “prost” din gasca de impostori ca sa zic asa e Dan Diaconescu, el a cam dat-o in bara. A aparut de nicaieri si nu a avut de cine sa se agate. Jurnalistii astia de la noi aduc aminte de gangsterii din “Once upon a Time in America”. Doar ca la noi, nu se termina filmul, tot continua “tranzitia” asta post 89′ la nesfarsit.

  4. T. Bucur spune:

    Maestrul Cristoiu din Gagesti, zis trahanachele presei romanesti, folosit ca catapulta. E buna, buna! Ca catapulta! Ca catapulta!

  5. cetatean spune:

    …”independență, integritate, responsabilitate”
    frumoase deziderate! ar fi bine ca macar 2 din cele 3 sa fie aplicabile functionarilor si persoanelor care gestioneaza bunurile publice
    Dincolo de atributiile consilierilor, ajungem la o intrebare mai importanta: este politicianul (cel consiliat) dator sa fie loial in primul rand ideologiei de partid (interesului unui grup platit din bani publici?) sau sa reprezinte interesul cetatenilor? Cat de transparent? Cum sunt responsabilizati cei care ajung la “putere” cu “promisiuni electorale” pe care ulterior le ignora sau distorsioneaza? Se poate spune ca sunt platiti din bani publici pentru a minti frumos?
    Felicitari Doamnei Armanca pentru curajul de a spune adevarul clar, impartial, fara intrasigenta; este cel mai bun mod de a iesi din mlastina minciunilor baltite, indiferent de mainile celor care ar vrea sa o traga in noroi

  6. victor L spune:

    Daca mi se permite, caci prima postare mi-a fost stearsa.
    Nu mi-e “drag” Andronic, dar fara ziaristi ca el nu am afla multe magarii intimplate in tara asta.
    Vreti sa le “ingropam”? dece nu militati pentru ingroparea arhivei CNSAS? caci si arhiva SIPA tot de monahi de la manastirea Secu a fost facuta!
    Cu ziaristi doar “de opinie”, nu afli decit opinia lui X, care se crede detinatorul adevarului.
    Si nu ai voie sa-l contrazici, cum nu aveai voie in vremi apuse.
    E nevoie si de “Andronici”, chiar daca nu vreti sa fiti coleg cu el.

  7. Sergiu Simion spune:

    Societatea diversiunii si dezinformarii. Un diagnostic dupa 27 de ani

    “Cu televizorul, ati mintit poporul !”
    1990

    Un articol aparut recent pe Contributors.ro ( Brandusa Armanca – De ce nu pot fi colega cu Dan Andronic ) reuseste performanta de a imprastia ceata din spatiul social si din mass-media romaneasca.
    Pornind de la analiza unui caz concret – consultantul politic si jurnalistul Dan Andronic – argumentatia impecabila a autoarei, exprimarea clara , concisa si logica de manual prezinta cititorului agenda sociala ascunsa prin care cetatenii obisnuiti raman captivi in plasa manipularii si dezinformarii si identifica si cauzele si agentii sociali implicati.
    Reteta succesului in acest caz este una simpla, dar cu o eficienta garantata in orice societate in care principiile statului de drept si ale societatii deschise sunt sistematic incalcate .
    Regula de baza este aceea a traseismului politic , social si profesional ( “exersând săritura calului pe tabla de șah a politicii autohtone: PSD, PNL, PDL, apoi de la capăt. ” ) la care se adauga incalcarea eticii si deontologiei profesionale prin mixajul functiilor de consultant si jurnalist incalcand standardele de independenta , integritate si responsabilitate din ambele profesii exact dupa principiul “hotul striga prindeti hotii” :

    ” Băgat până în gât cu penalii, Dan Andronic a ajuns și el pe banca acuzaților în dosarul ”Ferma Băneasa” instrumentat de DNA. Cercetat, inițial a anunțat că se retrage din presă. Nu numai că n-a făcut-o, dar a pornit o campanie uriașă de presă, sub acoperirea libertății de exprimare, folosindu-l catapultă pe trahanachele presei românești, Ion Cristoiu, împotriva justiției, a șefei DNA, a jurnaliștilor care susțin justiția imparțială.”

    Foarte interesant in acest caz este modul profesionist in care este analizata prestatia profesionala a subiectului respectiv pornind nu de la persoana ( argumentul ad hominem este exclus ) , ci de la faptele ei care nu pot fi contestate de nimeni. De aici si reactia neputincioasa si plina de furie a trollilor de pe forum-ul articolului care nu pot contesta cu argumente textul in cauza si atunci nu le mai ramane decat atacul josnic la persoana autoarei articolului.
    Demascarea acestei imposturi sfidatoare are loc concomitent cu aparitia unui alt articol in Revista 22 despre deformatorii de opinie ( Rodica Culcer – Deformatorii de opinie ) care pune acelasi gen de intrebari si ridica acelasi gen de dileme deontologice si profesionale :

    “Două întrebări se impun: 1) ce cre­di­bi­li­tate are un per­sonaj cu două dosare pe­na­le, acuzat de mărturie min­cinoasă? și 2) poate fi un ziarist partener de afa­ceri cu politicienii?, dar con­sul­tant politic și / sau me­dia? Eu zic că nu, pentru că nu mai poți relata cu obiec­ti­vitate despre afacerile oa­menilor po­­litici. Și apoi, cât de obiectiv și de in­cisiv vei fi față de politicianul ca­re ți-a achitat un onorariu gras înainte de a intra în emisiune? Toto­dată, atunci când un anchetat penal scrie articole despre ins­ti­tuțiile care îl an­che­tea­ză, credibilitatea lui este zero, ceea ce este valabil și pentru dom­nul Andronic.”

    Deformatorii de opinie joaca un rol esential in vicierea climatul moral din societate si in degradarea spatiului public :

    “Nu în­tâm­plător, „formatorii de opinie“ care ocupă studiourile – și mentalul colectiv al pu­bli­cului fără discernământ – au fost atent se­lec­ționați. Ea include nu numai personaje penale ca Dan Andronic și Sorin Roșca Stă­nescu, condamnat deja în Dosarul Rom­petrol, pentru utilizare de informaţii privi­legiate şi constituire a unui grup infrac­ţional organizat, ci și susținători fervenți ai unor astfel de personaje, ca Ion Cri­s­to­iu, de pildă, marele confident al Elenei Udrea, tratat cu mare deferență de esta­blishmentul mediatic, care din „maestru“ nu-l scoate, ceea ce ne trimite cu gândul la Balada maeștrilor de Tudor Arghezi. Or, Ion Cristoiu a trecut pe la toți mogulii, mi­grând de la Dan Voiculescu la SOV și apoi la cooperativa politico-mediatică Udrea-Andronic de la B1. Peste tot a avut același discurs. Și tot din clubul select al formatorilor de opinie admiși de mafia mo­gulilor face parte și Cristian Tudor Po­pes­cu, apărătorul mineriadei din 1990, pen­tru care TVR nu ar fi trebuit niciodată să dezvăluie vreun material incriminant la adresa lui Decebal Traian Remeș. A dis­pă­rut, momentan, Liviu Mihaiu, care dădea certificate de integritate tuturor, dar nu poa­te explica în mod credibil de ce era SOV dispus să plătească o mită de un mili­on de dolari pentru numirea sa ca guver­nator al Deltei Dunării. Lista este bogată, spațiul nostru însă este limitat.Niciunul dintre aceste personaje nu ar fi ac­ceptat în presă într-o democrație con­solidată; nu i-ar angaja nimeni, pentru că ar fi respinși de public (s.n.).”
    “La noi însă ei fac legea, acuzându-i pe cei care susțin statul de drept și anticorupția că ar fi „aco­pe­riți“ ai serviciilor. Astfel, în România, din „câine de pază al democrației“, partea cea mai influentă a presei a devenit dulăul de pază al corupților.”
    ” Acum se mai face și presă, este ade­vărat, dar în zonele marginale, cât mai de­parte de televiziuni, pentru că la te­le­vi­ziuni (de)formatorii de opinie și-au ad­ju­decat partea leului.”

    Primul articol citat are meritul incontestabil de a pune in sfarsit degetul pe rana si de a defini fara echivoc si cu argumente adevarata natura si adevaratul rol al unui celebru (de) formator de opinie de la noi.
    Al doilea articol nu face decat sa extinda lista , dar adauga in fruntea ei si politicienii.
    In acest caz, problema cea mai grava nu esta atat coruptia ( care teoretic poate fi transata in justitie ) cat incalcarea deontologiei profesionale in breasla jurnalistilor care nu mai poate fi imputata politicienilor care au cu totul alte obiective si prioritati.
    Ajungem astfel la esenta problemei . Cum este posibil ca dupa 27 de ani de “democratie si societate deschisa” sa ramanem in situatia in care o singura mana de (de)formatori de opinie dau tonul, controleaza direct sau indirect intregul spatiu mediatic si in ultima instanta fac legea ?
    Este posibil intr-un singur mod, respectiv atunci cand problemele profesionale unei bresle profesionale nu sunt rezolvate in interiorul ei si de catre profesionisti recunoscuti care respecta un cod dentologic, ci prin interventia si imixtiunea altor instante straine domeniului.
    Aici lucrurile devin foarte interesante pentru ca nu numai breasla jurnalistilor este in aceasta situatie , ci si alte bresle profesionale din profesiile “liberale” ( cu numele ) pentru ca problema lor a ramas nerezolvata inca din 2006 cand un articol din vechiul ziar Cotidianul promitea o alinierea
    profesiilor liberale la standardele europene ( Razvan Mihai Vintilescu – Parlamentul pregateste spargerea castelor ), aliniere care nu a mai avut loc niciodata !
    Intr-o situatie oarecum similara se afla sociologii si psihologii ai caror corifei au mari probleme de prestigiu social si de credibilitate. Cel mai recent exemplu este dat de breasla psihologilor care a incercat sa rezolve aceasta problema votand cu mare entuziasm o celebra lege de organizare a profesiei ( jurnalistii au avut totusi inspiratia sa respinga o astfel de solutie ….).
    Aceasta lege de organizare a profesiei ar fi trebuit sa apere “interesele profesiei de psiholog” ( nu se stie fata de cine, important era sa fie aparata …) . In realitate, problema era degringolada totala din acest domeniu care era deja una cronica inca inainte de 1990.
    Rezultatul ? Dupa estimarile oficiale , 20.000 de psihologi au devenit prizonierii de constiinta ai unui domeniu distrus chiar de catre corifeii lui ( cf: Daniel David – Să bată clopotele pentru psihologia românească…!) si au ajuns captivi ai unei organizatii “de drept privat” , respectiv Colegiul Psihologilor din Romania care s-a substituit in realitate Universitatii , oferind in locul ei dreptul de a profesa si contra a n taxe.
    La randul ei aceasta organizatie bizara neintalnita in Occident este condusa despotic de un grup ( sau grupuri ) care refuza sa faca public bugetul institutiei , refuza sa demisioneze si al carui presedinte a fost trimis recent in judecata de catre DNA pentru motive de neimaginat in Occident ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html ). Ultima isprava a acestei organizatii este un scandal monstru care a afectat grav imaginea acestei profesii provocand râsul cetatenilor (https://stiri-zilnic.ro/2017/03/28/cearta-ca-la-nebuni-la-colegiul-psihologilor/ ).
    Starea precara in care se afla unele domenii liberale foarte importante pentru existenta si dezvoltarea statului de drept ( jurnalismul , sociologia, psihologia,etc. ) semnaleaza o problema de sistem care , contrar opiniilor curente, arata ca adevaratul punct nevralgic al societatii romanesti nu este atat o clasa politica primitiva ( in mod evident de natura penala ! ) ci un sistem care o perpetueaza si nu o sanctioneaza.
    In privinta raporturilor dintre politica si manipularea prin jurnalism si mass-media , dr. Peter Gross directorul Școlii de Jurnalism și Media Electronice din cadrul Universității din Tennessee, SUA are o abordare cu totul revolutionara care schimba total optica de abordare a acestor raporturi :

    „ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
    Peter Gross – Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 ( Editura Nemira, 2015 ).

    La limita , cazurile punctuale prezentate semnaleaza diferentele fundamentale dintre o societate cu adevarat democratica si europeana si societatea romaneasca care doar mimeaza democratia si statul de drept pentru nu se stie cat timp de aici inainte, respectiv o societate duplicitara de gradul doi sau o societate a diversiunii si dezinformarii in care sub ceva se ascunde altceva.

  8. Michael Dumas Michael spune:

    Andronic este cazul cel mai viciat al relatiei jurnalist-politician, foarte bine descris de autoare. Dar nici multi alti jurnalisti nu reusesc sa mentina o atitudine gen “caine de paza” contra politicului din Romania. Ghicesti usor, ca cititior sau privitor la TV, cam ce interese sau gasti se perinda prin viata acestei lumi mustind de bani si privilegii. Asa o fi si in alte tari? Peste tot in lume presa nu se da in laturi de la murdarii de tot felul (va amintiti cazul Rebekah Mary Brooks de la News International in scandalul interceparilor ilegale ale telefoanelor unor vipuri din Anglia) in goana dupa senzational , dar la noi pare altceva, mai degraba o fratie gen mafiot avida de bani si putere.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)