Home » Media / Tech »Reactie rapida » Citesti:

Dumitru Popescu, responsabil pentru eşecul sondei spaţiale Schiaparelli?

Cristian Presura noiembrie 25, 2016 Media / Tech, Reactie rapida
25 comentarii 3,031 Vizualizari

Pentru cine nu ştie, Dumitru Popescu este preşedintele companiei spaţiale ARCA, fondată la Râmnicu Vâlcea în urmă cu 17 ani. De trei ani, compania activează în New Mexico (Statele Unite). Schiaparelli este o sondă spaţială europeană care s-a prăbuşit pe solul marţian acum o lună. Reprezentanti ai agenţiei spaţiale italiene il acuză direct pe Dumitru Popescu pentru eşecul sondei. Compania ARCA ar fi trebuit să testeze sistemul de paraşutare şi nu a făcut-o. Este ARCA vinovată?

Să spunem de la început un lucru: Dumitru Popescu este considerat un impostor  de către Agenția Spațială Română (ROSA)  şi de majoritatea internauţilor români interesaţi de ştiinţele spaţiale. El se laudă cu prima rachetă românească în spaţiu, motoare revoluţionare, construcţia unui avion supersonic, etc. Criticii îi reproşează că tehnologia aleasă de el pentru lansarea rachetelor (din balon) a fost abandonată de americani acum 100 de ani, racheta lansată (Helen) nu a ajuns în spaţiu (care este definit ca graniţa de 100Km), iar avionul supersonic a rămas în faza de machetă. Claudiu Tănăselia a făcut o analiză detaliată pe site-ul parsec.ro. Citez concluzia:

„ARCA Space acționează similar cu cei care promovează produse pseudo-science: folosesc hiperbole, cuvinte complicate, un site haotic, pentru a transmite un mesaj greu de descifrat de către cei fără studii sau preocupări în domeniu. Nu ai nevoie de studii de aeronautică pentru a sesiza enormitățile din spatele declarațiilor ARCA Space, e nevoie doar de bun simț și o minimă educație științifică. ARCA Space se înscrie astfel pe o listă din care mai face parte Mars One, companii producătoare de produse homeopate, numerologi, parapsihologi sau astrologi: același discurs, aceleași rezultate nule.”

Totuşi, este ARCA responsabilă de eşecul sondei spaţiale Schiaparelli, care ar fi trebuit să „amartizeze” pe suprafaţa planetei Marte acum o lună?. Cum decurge un astfel de proces? În primul rând, ai nevoie de o paraşută mai mare, pentru că aerul de pe Marte e mai rarefiat decât pe Pământ. Apoi mai adaugi şi nişte rachete ajutătoare, orientate în sus, care trebuie să se aprindă pentru scurt timp chiar înainte de impactul cu solul, pentru a încetini viteza de impact. În mare, procedura are două etape. În prima, deschizi paraşuta şi aştepţi să te apropii de sol.  În a doua etapă, cu puţin înainte de impact, eliberezi paraşuta şi porneşti rachetele, pe care le opreşti după ce ai atins solul..

Procedura nu a decurs cum trebuie. Comunicatul recent al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) identifică şi cauza eşecului. Prima parte, deschiderea paraşutei, a decurs bine. Apoi senzorii sondei au monitorizat apropierea de suprafaţă. A existat un senzor Doppler ce monitoriza direct distanţa faţă de sol, unul de presiune şi unul inerţial (ce măsoară mişcarea). Procesorul de bord a fuzionat datele de la senzori, şi, atunci când a crezut că sonda se afla aproape de sol, a dat drumul la paraşută şi a pornit rachetele de încetinire, pentru câteva secunde. Eroare, însă, sonda se afla la câţiva kilometri distanţă de sol, în cădere liberă! Deznodământul nu e greu de ghicit.

Ipoteza a fost confirmată de modelările din cadrul agenţiei spaţiale europene ESA. Senzorul de vină este cel inerţial. După câte înţeleg, sarcina lui era să măsoare pendularea sondei, şi nu impactul (pentru că motoarele de rachetă trebuiau pornite înainte de impact). Că senzorul poate da date greşite, îmi imaginez. Ce nu îmi e clar este de ce i s-a acordat acestui senzor o „încredere” aşa de mare în sistemul total (ceilalţi senzori au funcţionat bine, spune ESA). Rezultatele anunţate acum sunt preliminare, ESA va continua investigaţiile.

Tehnologia de mai sus nu mai este astăzi „rocket science”. Chiar şi aşa, agenţia spaţială italiană, ce are un rol important în proiectul Exomars, a insistat să se facă teste serioase ale sistemului, înainte de lansare. Şi, pentru că atmosfera la suprafaţa Pământului este densă, ei au propus lansarea unei copii a sondei de la mare altitudine (zeci de kilometri), acolo unde atmosfera este rarefiată. Testele ar fi urmat să fie efectuate de agenţia suedeză. Italienii acuză ESA că a vrut să economisească bani, şi a dat proiectul unei echipe româneşti cu puţină experienţă (ARCA).

În 2013 are loc prima şi singura lansare de la mare altitudine, în Marea Neagră: o cutie radio care testează sistemele de comunicare şi cele de recuperare. După aceea, proiectul intră într-un con de umbră. Italienii acuză că el s-ar fi oprit din cauza managementului defectuos. Întrebat de reporteri, Dumitru Popescu dă  vina pe ocuparea Crimeei: lansările ulterioare ar fi avut loc deasupra Mării Negre, iar Rusia tocmai anexase Crimeea. ARCA, spune Popescu, nu voia să provoace un război între Europa şi Rusia. Nu ştiu detaliile proiectului, mă găndesc însă că el putea continua in Marea Mediterană, sau conlucrând cu Rusia.

Vedem că ARCA ar fi trebuit să testeze numai sistemul de deschidere al paraşutei, care oricum a funcţionat corect pe Marte. Ce a dat greş a fost al doilea sistem, cel ce trebuia să detecteze apropierea de solul martian. Acesta a fost testat însă în altă parte. De aceea, răspunzând la întrebarea din titlu, nu cred că ARCA poate fi facută vinovată de eşecul Schiaparelli.

Desigur, asta nu absolvă compania de “păcatele”  din trecut. ARCA se află şi azi în modul “PR”: face câteva lucruri demonstrative pentru a atrage investitori, fără a confirma prin rezultate concrete.  Recent, ARCA  a lansat o rundă de atragere de acţiuni, în valoare de un milion de euro. În prezentarea către investitori, Dumitru Popescu spune: “Avem o istorie bogată în testarea capsulelor aflate în cădere, cel mai important dintre teste fiind cel care verificat paraşuta Exomars”.  Sper că nu va mai vorbi despre asta, nu pentru că nu dă bine asocierea cu eşecul sondei, dar pentru că testele respective nu fost finalizate oricum.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. Fârtat Cicero spune:

    doar o remarcă:
    „rachete ajutătoare, orientate în sus”
    probabil aţi dorit să spuneţi orientate în jos…

    • nici cum nu cred ca stiu are este exprimarea corecta :) Orientarea rachetei este, pentru publicul larg, data de varful ei. Gazele ies in directia opusa. In cazul nostru gazele trebuie sa iasa in jos, pentru a frana, deci “racheta” ar fi orientata in sus… In fine, banuiesc ca o exprimare ce se poate imbunatati.

  2. neamtu tiganu spune:

    Fiind de meserie am urmarit cu infrigurare supersonicul lui ARCA. Mi-am dorit enorm sa reuseasca acest proiect, mai ales pt. a le da peste nas arogantiilor mei (nostrii) profesori de fizica si mecanica masinilor aeriene care au impus niste legi si principii tehnice de parca ar fi fost parlamentari. Se pare insa ca indrazneala de a contrazice aceste legi, pe undeva absurde, nu a fost inteleasa de mediocrii decidenti romani si domnul s-a autoexilat in USA, tara tuturor posibilitatilor.

    Domnul Popescu are niste calitati extraordinare, reuseste sa atraga investitori, lucru extrem de greu, ar fi ideal daca ar avea si ceva cunostinte de tehnica si fizica, sau chiar daca si-ar face o echipa care sa aiba in componenta si meseriasi, nu numai visatori.

    I-as recomanda domnului sa-si ia ca idol pe Burt Rutan, un visator care stie si ceva tehnica.

  3. neamtu tiganu spune:

    “In 1997 Dumitru Popescu a fost admis la Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Inginerie Aerospațială și la Facultatea de Teologie din cadrul ULBS; În 2001, a absolvit Facultatea de Teologie, iar studiile Facultății de Inginerie Aerospațială le-a întrerupt în anul III, pentru a se dedica proiectelor ARCA.”

    Aha, acum m-am prins, credeam ca am fost colegi, deci e explicabila indrazneala lui, in anul intii nu se face mecanica masinilor aeriene, poate se face la teologie, zborul ingerilor.
    De altfel nici Bill Gates nu are studii de specialitate.

    E posibil ca-n cazul concret cu racheta si parasuta sa nu poarte nici o vina, dar un asemenea ghinion li se-ntimpla unora.

  4. ion spune:

    E o vina si a proiectantilor, nu doar a testului. Acuma trebuie analizat bine ce s-a intamplat si corectat greselile, mers mai departe. Ar trebui si mers cumva mai rapid, am impresia ca acest domeniu e in somn adanc in europa, pare mult mai viu in america.

  5. victor L spune:

    Prima stire, pe Hotnews, suna cam asa “sonda europeana Schiaparelli a aterizat cu succes pe planeta Marte”.
    Timid am atras atentia ca pe Marte nu se aterizeaza; autorul nu mi-a dat nicio atentie, iar comentatorii au incercat sa ma ridiculizeze. A aparut si a doua stire cu aterizarea pe Marte, dar sai pierderea legaturii. Peste o zi stirea spunea ca sonda Schiaparelli s-a distrus prabusindu-e pe Marte.
    Acum aflu (de fapt ieri am aflat) ca vinovat de esecul sondei europene este un roman.
    (Asa cum vuieste presa ca pricipalul erou al victoriei lui Trump (sau infringerii dnei Clinton) ar fi tot un roman.) Asa se naste protocronismul :D
    Pentru italieni, acarul Păun pare a fi un român :P

    • un pas mic pentru nimic spune:

      e vorba de o eroare sub presiune, in ce priveste densitatea cortexului care difera daca o masori pe Terra dupa care ti-o masori pe Marte – o eroare de cativa km, NASA?

  6. Radu spune:

    Linkul catre parsec.ro nu functioneaza, sunt niste “:” dupa el. Acesta e linkul corect

    http://parsec.ro/2015/12/de-ce-nu-am-incredere-in-arca-space/

  7. Kurt spune:

    … „… Să spunem de la început un lucru: Dumitru Popescu este considerat un impostor, nu numai de către Agenția Spațială Română (ROSA), dar şi de majoritatea internauţilor români interesaţi de ştiinţele spaţiale…..” ….

    Să începem cu zborul spaţial spre lună 1969 şi intoarcerea celor teri astronauţ americani pe pămînt. NASA a efectuat zborul pe lună 1969 la îndemnul preşedintelui J.F. Kennedy 1962, după o consultare cu W. Von Braun/ NASA.

    …”…. În 2013 are loc prima şi singura lansare de la mare altitudine, în Marea Neagră: o cutie radio care testează sistemele de comunicare şi cele de recuperare. După aceea, proiectul intră într-un con de umbră. Italienii acuză că el s-ar fi oprit din cauza managementului defectuos. Întrebat de reporteri, Dumitru Popescu dă vina… „….

    NASA a testat toate componentele de rachete sub conducerea lui W.von Braun
    (teste de rachete americane în anii 1950 sub conducerea marinei au esuat) la fiecare proiect condus de el.

    Hermann Oberth (Universitatea din Cluj- lucrarea de diplomă 1923, calcule pentru zboruri spaţiale, un timp profesor de fizică în Siebenbürgen / Hermann Julius Oberth * 25. Juni 1894 in Hermannstadt, Siebenbürgen, Österreich-Ungarn; † 1989 in Nürnberg war ein siebenbürgischer Physiker und Raketenpionier. Er gilt als einer der Begründer der wissenschaftlichen Raketentechnik und Astronautik sowie als prophetischer Initiator der Raumfahrt und der Weltraummedizin. Nach ihm sind beide Oberth-Effekte benannt. 1917 entwarf er eine mit Ethanol und Sauerstoff betriebene Rakete. So reichte er sein Manuskript als Diplomarbeit in Klausenburg ein und bestand 1923 das Staatsexamen. Im selben Jahr veröffentlichte der Münchner Wissenschaftsverlag Oldenbourg das Manuskript. Zwar hatte Oberth selbst für die Druckkosten aufkommen müssen, aber sein Erstlingswerk wurde ein Erfolg. Von 1923 bis 1938 arbeitete Oberth mit Unterbrechungen als Gymnasiallehrer in seiner Heimat Siebenbürgen in Rumänien. In seinem 1923 erschienenen Buch Die Rakete zu den Planetenräumen, das eine Kompilation seiner bis dato erarbeiteten Grundlagen und Theorien zur Raketentechnik und Weltraumfahrt darstellt, beschreibt Oberth nahezu alle wesentlichen Elemente zum Bau von mit Flüssigtreibstoff angetriebenen Groß- und Mehrstufenraketen. Oberth war Mitglied im 1927 gegründeten Verein für Raumschiffahrt (VfR) und knüpfte dort Kontakte zu anderen Vordenkern der Raketentechnik, wie etwa Rudolf Nebel und Walter Hohmann. 1929 und 1930 war Oberth der 1. Vorsitzende des VfR. Bei Fritz Langs visionärem Film Frau im Mond (1929) wirkte er zusammen mit Rudolf Nebel als wissenschaftlicher Berater mit. Der Start einer Rakete zur Premiere misslang jedoch. Oberths Arbeiten bildeten die Grundlage für die erste Generation von deutschen Raketentechnikern und Raumfahrtpionieren: Wernher von Braun, der ab 1929 mit Oberth zusammenarbeitete, Eugen Sänger, Ernst Stuhlinger, Helmut Gröttrup, Walter Thiel und viele andere mehr. Diese Spezialisten und die Ergebnisse aus dem deutschen V2-Programm wiederum begründeten nach dem Zweiten Weltkrieg in den USA und UdSSR die dortige Großraketentechnik, die zur Weltraumfahrt führen konnte. 1955 arbeitete er auf Betreiben seines ehemaligen Schülers Wernher von Braun in den USA im Raketen-Entwicklungszentrum in Huntsville in Alabama.) a fost începînd cu anii 1934 un partener al lui W. von Braun, la primele teste de rachte mici într-un Raketenverein german. A urmat cea ce e cunoscut: Hermann Oberth a avut parte la succesele în construirea rachetelor ( de laV2 in razboi anii 1943/45… la NASA după 1955 /… / de la primele rachte 1917 experimenate de H.O la V2 si 1955 in SUA a contribuit esenţial la zborurile spaţiale NASA…. ….) pînă la aterizarea pe luna sub conducerea elevului său W. Von Braun.

    Cercetare ( ……… Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik- Werner Heisenberg -Piper Verlag 1996-2015- descrie cum s-au refacut, reconstruit centrele der cercetare germane Max Planck Institute – după 1945- în locul Kaiser Wilhelm Institute / deci centre de cercetare bine dotate şi independente), inovaţie (Stefan Hell, Max Plank Institut Göttingen, premiul Nobel 2014, din Banat /Lenau Lyceum…/… /..Stefan Walter Hell *1962 in Arad. Er ist Direktor am Max Planck Institut für biophysikalische Chemie in Göttingen. Stefan Hell entstammt einer Familie Banater Schwaben aus dem zwanzig Kilometer von Arad entfernten Dorf Sântana- Sanktanna, wo er die deutsche Schule besuchte. Von 1977 bis 1978 war er Schüler des Nikolaus-Lenau-Lyzeums in Temeswar- Timișoara, bevor seine Familie 1978 mit ihm in die Bundesrepublik Deutschland übersiedelte und er am Carl-Bosch-Gymnasium in Ludwigshafen am Rhein das Abitur ablegte. Hell studierte ab 1981 Physik an der Universität Heidelberg. 2014 wurde Stefan Hell für die Entwicklung superauflösender Fluoreszenzmikroskopie gemeinsam mit Eric Betzig und William E. Moerner der Nobelpreis für Chemie zuerkannt. …… brandul bănăţean….TM2021…), ştiinţă, seriozitate e un drum spre belşug, prosperitate şi bunăstare in România liberă.

    Brain drain ?.. pînă cînd?

    România are de ales 2016.

    • neamtu tiganu spune:

      “brain drain” e intr-adevar o mare problema pt. tarile mici, dar in cazul ARCA nu cred ca trebuie sa ne ingrijoram prea tare…
      Desigur realizarea marilor viziuni e presarata cu multe greutati, cu infringeri, dar asta nu-nseamna ca prin infringeri definim mari viziuni. Nu tot ce nu reuseste din prima va reusi vrodata.

  8. Valentin spune:

    Urmăresc ARCA de ceva ani, poate tocmai pentru faptul că a fost mediatizată. N-am știut că agenția română de specialitate i-a numit ”amatori avizi de publicitate” decât după incident. Citisem de plecarea lor în America și am remarcat că totuși, după ce fuseseră mediatizați și supramediatizați în România dar au plecat cu fițe în America ceva de genul geniilor nerecunoscute. Și le-aș fi dat crezare. Suntem dispuși, nu-i așa, să ne autoflagelăm tot timpul, că România n-are, că alții au și tot așa. Totuși nu am putut să nu observ că timpul trece și marile rezultate întârzie. Strict în cazul sondei mi se pare noaptea minții. Ok am înțeles românul cel țepar nu a făcut testul, dar managerii de proiect cum au acceptat să dea banii și să nu primească studiul. Aici sună a blufuri europene. Au contractat cu românul pentru că era ieftin și s-au făcut că nu văd nerealizarea pentru că ar fi însemnat întârziere, constatarea amatorismului celor ce au licitat și altele. Și i-au dat drumul așa sperând că merge și-așa. Dar iote placa asta noi românii o știm. Și noi n-avem bani și acceptăm compromisuri și după aceea autostrada se scufundă. Poate e un moment să înțelegem că cercetarea trebuie sprijinită și că banii nu se recuperează imediat. Pe de altă parte am văzut prea multe cercetări de dragul cercetărilor. Am văzut brevete trase de păr. Proiecte peste proiecte cu cercetare din birou cu teste burtite. Sunt convins că ARCA e condusă de un amator hipertrofiat. Modelul Steve Jobs sau Bill Gates ne-a făcut să credem că oricine nu termină facultatea poate fi geniu. Problema este că ei s-au bazat tot timpul pe o masă critică de ingineri redutabili și pe bani cu care să-i plătească. Elon Musk la fel nu e el inventator ci un om care preia idei și le materializează. Din păcate la noi și știința e de multe ori prefabricată.
    Dacă avem decani plagiatori cum vrem să ducem știința departe.

  9. neamtu tiganu spune:

    Uneori sunt induiosat de naivitatea americanilor, bazindu-se pe succesele fulminante ale unor genii, succese favorizate si de o anumita conjunctura, celebrele exemple von Braun, Sikorski, Bill Gates, Howard Hughes (preferatul meu), Boeing, Burt Rutan, si sa ma ierte cei pe care i-am uitat acum, ca dee am si eu o virsta, cred ca tot ce e altfel e genial, sunt gata sa intre in orice aventura tehnico-stiintifica.

    Zilele trecute citeam despre Igor Pasternak, tot un geniu neinteles, din Ucraina, care a primit o caciula de bani sa-i ia pe americani in balon, vezi Dragon Dream, si asta dupa ce a existat marea catastrofa germana pe nume Cargolifter.

    Un pic sunt totusi dezamagit de amis, ca nu s-au bagat in multimea inventiilor romanesti legate de motorul cu apa chioara, mi se pare o mare discriminare.

    Avantajul celor care nu au studiat e ca au o mai mare libertate in gindire, nu sunt ingraditi de legi, teoreme…

    Sa nu uitam totusi ca marele lautar Grigoras Dinicu a facut conservatorul!

    • neamtu tiganu spune:

      mare dreptate aveti duomnule :)

      trebuie subliniat si dorinta disperata a romanilor de a se mai naste un Stefan cel Mare, Coanda, Enescu, Hagi, Comaneci, Brancusi, unu sa rupa gura lumii. Din aceasta dorinta e gata sa-l crediteze pe orice Popescu, acum pe bune, isi poate imagina cineva ca tocmai Popescu, care mai e si Mitica, bine ca nu e Dorel, ar fi genial (?), sa-l lanseze pe orbita.

  10. Tralala spune:

    Un site arunca cu noroi in ARCA si tu ai preluat repede. Profesionalism, ce sa zic…. Stirile negative imediat apar.

    • victor L spune:

      Sincer: ai citit articolul? sau ai “citit repede” :P
      “Vedem că ARCA ar fi trebuit să testeze numai sistemul de deschidere al paraşutei, care oricum a funcţionat corect pe Marte. Ce a dat greş a fost al doilea sistem, cel ce trebuia să detecteze apropierea de solul martian. Acesta a fost testat însă în altă parte. De aceea, răspunzând la întrebarea din titlu, nu cred că ARCA poate fi facută vinovată de eşecul Schiaparelli.”
      Ai auzit de proportia de 42%?

    • Gamma spune:

      Pai stai un pic ,in articol tocmai i-a scuzat pe cei de la Arca . Cat despre noroi , scuza-ne , unii din noi au cultura tehnica si stiu ce invart domnii aia acolo .
      Apropo de ce s-a intamplat pe intelesul tuturor , calculatorul a luat in considerare datele livrate de senzori imediat dupa deschiderea parasutei , date care erau complet in afara realitatii din cauza miscariilor violente induse de parasuta si limitarile lor constructive (inchipuiti-va o busola intr-o minge de tenis intr-un meci .Le-a dat crezare total si i-a dat cu virgula :) , ca se afla deja jos , chiar sub nivelul suprafetei asa ca a decis sa puna frana finala si sa largheze parasuta .O idee proasta cand in realitate era la 4 km altitudine . Posibil ARCA ar fi putuit sa avertizeze ESA in privinta vibratiilor foarte mari din perioada deschiderii parasutei daca ar fi facut testul dar vina este in continuare a softului .E idiot sa ai un sistem care poate trece de la 4km la -1 intr-o secunda .

  11. Popescu M spune:

    Daca-i ordin cu placere!

  12. Josef Svejk spune:

    O poveste din liceu de la sfârșitul epocii de aur. Făceam „practică industrială” la o fabrică ce producea în principal pompe pentru locomotive, dar și cabluri prelungitoare, biscuiți Eugenia, șuruburi și elemente de caroserie din fibră se sticlă prin L-RTM (remarcabile pentru vremea aia) pentru Dacia Lăstun :P Cam jumătate din pompe erau rebuturi (nu că restul produselor ar fi fost mai bune :P ) și curgea uleiul din ele prin toate încheieturile. Ăla cu calitatea stătea în afara standului, cu spatele la el. Completa certificatele CTC și țipa la omul care testa pomple una câte una: „Asta mere nea Martine?!” La care nea Martin negru de ulei, de numai albul ochilor ce i se mai vedea, și cu cizmele în câteva degete de ulei, zbiera: „Mere de râgâie, dom’ șăf!” indiferent cât de tare curgea pompa. „No, apăi dă-i să sune nea Martine, că planu-i cât China!”

    In extremis cam așa a procedat și directorul de proiect al sondei spațiale dacă acuzele mcaronanirlor la adresa ARCA sunt aevărate. Nu contează faptul că ăștia de la ARCA sunt niște găinari sau nu. Vina pentru eșec nu e a lor, dacă eșecul se datorează într-adevăr testării improprii a parașutelor, ci a directorului de proiect. E de datoria sa să se asigure că toate validările din program s-au executat. Că există rapoarte de testare, că aceste rapoarte au fost evaluate de „system leader-ul” respectiv și că datele sunt credibile și confirmă buna funcțonre a sistemului.

    Pentru o nenorocită de mașină pentru construcții, ce nu pleacă pe Marte, se testarea prototipurile sute de ore întâi pe terenul nostru de încercare, Apoi mașinile instrumentate merrg la diverși clienți ce le primesc pe gratis și le folosesc măcar un sezon.Datele sunt transimse continuu prin satelit printr-un sistem similar On-star-ului de la GM. În paralel se fac teste de verificare a pachetului radiatorului în deșert, apoi teste de pornire la rece în Alaska, amprenta hidraulică, cea electromagnetică, etc. + teste structurale cu sute de canale pentru mărci tensometrice și accelormetre ce trebuie corelate cu analizele FEA. Fiecare eveniment al testării e înregistrat video. Dacă există date invalide, lipsă, sau suspicioase testul respectiv se reia pe socoteala contractoului care a furnizat datele. E inimaginabil ca o mașină să intre în fabricația de preserie (nu de serie!) dacă vreo-un test nu e completat în mod satisfăcător. Din nou, chestiile astea nu merg pe Marte. Programele dezvoltare a lor sunt mai ieftine decât ceea ce a cheltuit ESA, pe sonda Schiaparelli (chiar dacă inginerii sunt mai bine plăiți ca la NASA sau ESA :P ) și îmi permit să afirm că masinăriile astea sunt mai complexe (măcar ca număr de componente noi) decât sonda spațială…

    • Sacco si Vanzetti spune:

      “cam așa a procedat și directorul de proiect al sondei spațiale dacă acuzele mcaronanirlor la adresa ARCA sunt aevărate. Nu contează faptul că ăștia de la ARCA sunt niște găinari sau nu. Vina pentru eșec nu e a lor, dacă eșecul se datorează într-adevăr testării improprii a parașutelor, ci a directorului de proiect.”

      Ai dreptate, insa, in cazul Schiaparelli, proiect PUBLIC european, adica gestionat de birocrati si finantat din banii contribuabililor, nimeni nu va fi facut raspunzator in mod oficial sau penal, singurul vinovat – care va fi bestelit OFICIAL, dar in limitele corectitudinii politice – fiind deja identificat: senzorul inerţial.

      Cind e vorba de proiecte gestionate de politruci exista o sumedenie de obiective politico-ideologice si birocratice mai importante decit reusita proiectului. Cum ar fi: crearea de job-uri, promovarea egalitatii de gen, a multiculturalismului si diversitatii, a cauzei minoritatilor sexuale, reprezentarea tuturor statelor UE etc. Ca la Olimpiade: important e sa participi, nu sa bati recorduri. (Si mai e sifonarea de bani spre partide, poate singurul obiectiv adevarat).

      Sint convins ca birocratul sef al UE, sub al carui “inalt patronaj” politic s-a demarat proiectul asta, vreun komisar probabil, a impus cote minimale de reprezentare pe sexe, grupe de virsta, studii superioare si medii, orientare sexuala, preferinte alimentare, diversitate etnica etc., cote care – CU SIGURANTA – au fost respectate si pot fi prezentate azi ca un succes cert al acestui proiect.

      In fond, succesul misiunii propriu zise era doar unul dintre obiective, ca doar nu era o afacere privata in care cineva isi risca propriii bani.

      E exact ca pe vremea lui Ceausescu: obiectivul #1 era, in toate domeniile (stiinta, arta, cultura, mass media, invatamint, sanatate, sport etc.), servirea cauzei socialismului si raminerea in cadrul rigid al ideologiei indiferent de consecinte, de-ar fi fost sa pierim cu totii de foame si de frig. Si aproape ca i-a/ne-a reusit. Si mentinerea Ceausestilor si a acolitilor lor la putere, desigur.

      Cei care au avut de a face cu proiecte guvernamentale (lucrurile merg la fel ca in Romania si in Europa, si in America, si in Australia, peste tot) stiu ca:
      - banii sint mai multi, salariile mai mari si job-ul mai sigur decit la privati
      - o parte mare din bani ajung de la firmele private care au cistigat “licitatiile” la partidele politrucilor care le-au acordat contractele
      - munca e usoara; nimeni nu munceste mai mult de 2-3 ore din cele 7-8 platite
      - stressul e inexistent, singura grija fiind sa nu te pui rau cu seful direct
      - sedintele sint multe, lungi si se termina cu bancuri, risete si intr-o veselie generala
      - la ora 17:01 nu mai e nimeni in birouri
      - de cite ori ai produs o margica in 2-3 ore de munca, urmatoarele 7 zile le petreci scriind documentatia aferenta care, odata aprobata – si aprobarea e o rutina -, te-a eliberat de orice responsabilitate, pot sa se prabuseasca toate sondele spatiale la care “ai lucrat”
      - aprobarile merg de jos in sus, pina la komisar/ministru – ultimul si unicul responsabil -, care insa, la fel ca bancherii, nu va fi facut niciodata raspunzator pentru esecuri de coledzii lui, ceilalti komisari. Ar fi improductiv, tovarasi! In plus, de multe ori proiectele incep cu un komisar si se termina cu altul, asa incit la sfirsit nu mai stie nimeni cine, ce a gresit sau despre ce anume era vorba in proiectul respectiv. Da’ nici nu conteaza, ca nu e nimeni sa plinga dupa banii irositi. S-apoi, au fost create atitea joburi, s-a avansat in egalitatea de gen, societatea a devenit mai inclusiva etc.

  13. Mircea Modan MirceaM spune:

    Si eu cred ca nu poate fi vorba de vreo vina a ARCA.
    Oricine a participat vreodata la omologarea unui produs, fie el prototip sau serie (zero, mica mare) stie ca exista o tema de proiectare in care se specifica ce se doreste, foarte clar (uneori e mai dificil sa expui dorinta decat sa o realizezi :P , majoritatea beneficiarilor au discutii serioase cu executantul general inainte de a da tema) apoi un caiet de sarcini care expliciteaza extrem de clar atat cerintele cat si modul in care se verifica fiecare in parte (conform caror “stas”-uri sau norme).Ma gandesc ca si in cazul asta ar fi trebuit sa fie ceva asemanator.
    Omologarea se face de catre o comisie formata din toti participantii importanti , care purica la sange corespondenta intre tema, caiet de sarcini si documentele care atesta efectuarea incercarilor, exact asa cum sunt cerute in CS.
    Nu exista omologare fara absolut toate incercarile. Cu atat mai mult cu cat incercarile gasesc de cele mai multe ori puncte slabe sau imposibil de realizat, prototipul suferind modificarile aferente. Uneori se merge pana la abandon, daca beneficiarul considera ca modificarile deformeaza scopul propus.
    Intrebarea este: buletinul dat de ARCA era conform cu ce i se ceruse? Indifernt de aviz, poziitiv sau negativ. Daca da, ies din discutie. Ies din discutie si daca au facut teste incomplete dar au mentionat asta in raport (asa pare din articol) , este o problema de indeplinire sau nu a conditiilor contractului, nu de avizare. SIngura lor vina ar fi daca au mintit spunand ca totul e OK si omologarea s-a produs in baza unor buletine incorecte, falsificate. Se pare ca nu.
    Desigur, toti intuim ca vina principala e a celor care au “managiuit” omologarea sondei, nu faci probe la cine e mai ieftin ci la cine e mai bun, cine are experienta si referinte de incredere. ARCA nu avea. De ce i-au ales pe ei? Apoi cum de au trecut cu vederea o incercare incompleta? CIne a semnat o obligatorie derogare, fara de care nu se putea da aviz cum ca toate probele sunt conforme? Daca nu a semnat nimeni poate ca avem o eroare a temei de proiectare, greu de crezut…
    Aflam apoi ca nu stiu ce modelare ESA a confirmat ipoteza cu senzorul vinovat. Dupa …nu inainte. Pai modelarea asta nu era inclusa in lista de “incercari”? Inainte?
    Mie imi da ca vina este atat a celor care au intocmit conditionarile tehnice, metodele de incercare cat si a celor care au avizat “produsul” in baza unor buletine neconforme. Oricat de nepregatiti erau cei de la ARCA nu este vina lor ca produslui i s-a dat OK-ul in halul asta.
    Interesant este de vazut ce capete vor cadea. La ESA.

  14. Mircea Modan MirceaM spune:

    Ma uitam pe siteul ESA, cum sunt finantati.
    Tarile membre participa proportional cu PIB-ul lor
    http://www.esa.int/About_Us/Welcome_to_ESA/Funding
    Bugetul pe 2016 este de 5,2 mld. cei mai mari contributori fiind
    Germania, Franta si Italia. Aaaa, si UK :P , cat or mai fi, probabil ca nu mult timp.
    Per capita, cica, e cam ca pretul uni bilet la cienema, un fleac.
    Bun, director general e neamtul Johann-Dietrich ‘Jan’ Woerner, cu studii mai mult in …constructii civile, siguranta la cutremure, expert in energie…dar si seful delegatiei germane la ESA pana in 2015 . cand a fost ales sef mare.
    Interesant este si filmuletul postat pe blogul lui
    http://blogs.esa.int/janwoerner/2016/10/21/spacecraft-are-tricky-and-engineering-is-an-art-form/
    Parasuta se deschide la 11 km decupleaza la 1,1 km, cand intra in actiunile rachetele de franare.
    Cica avem o rata de succes de…96% :P
    Alta postare face comparatie cu explozia unei drone SpaceX…desigur uitand sa spuna ca aia era pe banii lor.
    Bun, in comunicatele ESA nu am gasit vinovati, asteptam raportul din 2017, elaborat de niste “independenti”. Nimic despre ARCA, pana la urma de unde provine informatia cu vina?

  15. Micu spune:

    Ce asteptati?
    Schiapareli e in nume numai ca pare ca provine din schiappa – care insemna “nataflet”.
    Sarind peste “profesionismul” si procedurile agentiei: n-am vazut decat senzorul de , senzorul care.. Pai pe un amarat de avion sau vapor toate trebuie sa fie duble si triple, iar pentru sutele de milioane cheltuite sa te bazezi pe un singur senzor?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Presura


Cristian Presura

Fizician, cercetator la compania Philips, Olanda. Autor al lucrarii "Fizica Povestita", aparuta la editura Humanitas in anul 2014. Absolvent al facultatilor de electrotehnica si de... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)