Citesc mereu despre iniţiative pentru introducerea, extinderea sau sprijinirea predării IT-ului în şcoli. Cea mai recentă este propunerea SPD de a include studiul computerelor în Germania la toate nivelurile şcolare.
Problema computerelor în şcoli este destul de delicată, mai ales că din perspectiva noastră, a celor fripţi cu ciorbă, orice astfel de iniţiativă din partea politicienilor poate fi decodată şi din perspectiva biznisului care va să vie în spatele ei ( pentru că dacă studiezi calculatoarele şcolile vor trebui să şi cumpere astfel de ustensile, şi, iertată fie-mi lipsa de reverenţă, dar vorbim de patria lui Fujitsu-Siemens – altfel computerele respective sunt bune, eu care am lucrat cu ele sunt chiar fan, dar cel puţin la noi au căpătat un statut aproape simbolic) .Însă chestiunea delicată este alta: ce înseamnă studiul IT-ului în şcoală?
Pe vremea când eram în liceu, statul comunist a făcut o primă încercare în acest sens, introducând o disciplină numită de noi MATC – Matematici Aplicate în Tehnica de Calcul. La nivelul anilor ’80, computerele erau acele dulapuri din centrele de calcul, iar utilizatorii îşi scriau singuri programele. Deci manualul cuprindea noţiuni despre algoritmi, programare Fortran, algebra Boole şi aşa mai departe. Problema de atunci, care nu cred că este nici acum rezolvată, a fost a personalului cu care să predai aceste discipline. De unde să iei câteva mii de profesori care să cunoască nişte domenii de care nu prea se ocupase nimeni înainte? Bineînţeles, „măgăreaţa” a căzut pe profesorii de matematică; s-au introdus repede nişte cursuri la cunoscutele „reciclări” care se ţineau nu mai ţin minte la ce interval… şi gata. Ţin minte că purtam deseori discuţii cu tatăl meu (unul dintre profesorii de matematică în cauză) pe vremea aceea; din fericire pentru mine, la liceul nostru am avut pe cineva care chiar cunoştea domeniul, aşa că puteam să îi explic unele lucruri care nu erau clare în notiţele lui. Până la urmă, la noi în sat nu s-a înfiinţat decât un liceu agricol, unde nu se preda MATC, dar în general orele respective s-au transformat în ore suplimentare de matematică mai peste tot, mai ales că „piaţa” cerea, admiterea la Politehnică nu era un joc pe vremea respectivă.
După câţiva ani, când am ajuns student, IT-ul se schimbase deja. Apăruseră computerele cu CP/M, apoi Dos-ul, şi mai ales apăruseră programele dedicate. Chiar şi pe FELIX-ul din Politehnică puteam calcula circuite electronice în Spice. Sigur, eu am rămas în domeniu şi ce am învăţat în liceu m-a ajutat, dar în general utilizatorii „obişnuiţi” nu îşi mai scriau singuri programe. Pentru majoritatea colegilor mei ( şi nu vorbesc de „umanişti” ci de cei care au rămas în domeniul tehnic, politehnişti de toate specializările, fizicieni, matematicieni), orele de MATC au rămas în urmă ca o corvoadă inutilă.
În vremurile de acum, una din tendinţe este de a învăţa mai degrabă utilizarea PC-ului, începând cu suitele de tip Office. Lucru de altfel onorabil; e complicat în ziua de azi să găseşti o slujbă din cele mai simple fără să ştii să foloseşti cât de cât calculatorul, măcar cât să cauţi ceva pe Google sau să scrii o cerere.
Numai că învăţământul are un „delay” specific. Lucrurile pe care le învaţă azi copilul vor trebui să îi servească adultului peste patru sau zece ani. Merită să facem din asta un obiect de studiu când probabil în viitor îi vom dicta textul sau întrebarea lui Siri sau Andromeda sau cum o să o cheme pe secretara de nouă generaţie de atunci?
Pe de altă parte, eu nu pot înţelege cum se poate evalua şi nota o astfel de disciplină. Viteza de dactilografiere? Are vreo relevanţă că ştii să aliniezi un text la două rânduri sau să modifici style-ul?
Computerele au o proprietate pe care probabil că nici o altă unealtă făcută de mâna omului nu o are: sunt bune la orice în general şi la nimic în special. Contabilul le foloseşte ca să numere banii, arhitectul ca să proiecteze clădiri iar regizorul ca să producă trucaje ( sau mai nou, chiar filme întregi). Dar toate astea înseamnă că respectivul utilizator are deja o specializare care există independent de calculator; el poate foarte bine să îşi producă tot filmul pe computer dar să nu ştie să adune trei coloane într-un spreadsheet. Va fi pentru el ora de informatică altceva decât o corvoadă inutilă?
Fiind un instrument, cred că şi în școli computerul ar trebui folosit ca un instrument. Nu cred că trebuie „predat” , chiar dacă poate nişte noţiuni generale despre cum funcţionează ar putea fi incluse într-un manual de fizică, bunăoară, nu de alta dar există tendinţa de a-i atribui o oarecare magie. Cred însă că ar trebui să fie cumva „la dispoziţie” pentru cei care nu au unul acasă, chiar dacă asta înseamnă ceva „pierderi colaterale” ( de obicei stau încuiate sub nouă lacăte şi toţi decidenţii tremură să nu se întâmple ceva cu ele – sunt pe „FONDURI” ) Dar ceea ce e de întâmplat se întâmplă oricum: timpul trece, dacă nu se defectează oricum devin depăşite, obiecte inutile într-un ocean de inutilitate.
Îi văd locul într-o bibliotecă, într-un laborator cu intrare liberă (de unde elevii să poată copia de pe referate.ro). Dar nu cred că are ce căuta în programa şi aşa sufocată de prea multe lucruri inutile.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Perfect de accord. E ca si cum ai preda televiziunea sau tehnica tiparului.
In primul rand ar trebui sa stie profesorii sa lucreze la calculator, ceea ce ma indoiesc foarte tare pentru cel putin 50% dintre ei.
Apoi ar trebui sa stie profesorii o limba straina (engelza sau spaniola) ca sa poata sa si inteleaga ce gasesc pe internet (ca de p siteurile romanesti nu cred ca are cineva curaj sa se informeze).
Analfabetismul functional atinge 60% din populatia adulta si nivelul de cunoastere e de 10% din necesar, pentru majoritatea populatiei.
Fenomenele astea sunt si in alte state, dar nu la asemenea proportii catastrofice.
Nu poti „carpi” invatamantul cu „informatica”.
Se pare ca la varsta adulta multi decidenti mai cred in Mos Craciun – barbosul ala comunist care adduce cadou cunoastere si bunastare la tot poporul care a fost cuminte, si-a mancat toti micii si si-a baut toata berea rece si ieftina.
Corect, ati atins foarte bine problemele: programa adecvata, profesori competenti, relevanta cunostintelor peste 15 ani.
Pentru programa deja avem problema cu clasele a 5-a si a 6-a ce fac informatica (nu stiu denumirea exacta) si o fac dupa ureche, iar notarea se face din pixul profesorului. Stiu situatia de la fiul meu, ceea ce fac in clasa e la nivelul selectarii sortarii intr-un folder din Windows in timp ce cativa copii din clasa stiu sa programeze, la nivel mai mult sau mai putin bun, in C# sau Visual Basic si mai au si cunostinte decente de HTML&CSS. In acest caz o fetita care merge la olimpiade de informatica cu rezultate bune a luat 7 la clasa fara nici o explicatie (s-a discutat in sedinta cu parintii).
Cunostintele sigur nu vor fi relevante peste 15 ani pentru copii de clasa a 2-a care ar invata azi ceva. Sistemele de operare se schimba suficient de mult in 15 ani, suitele de birotica la fel, pana si navigarea pe Internet nu stim cum va fi peste 15 ani si cea curenta nu necesita un curs de un an.
O problema insa pierduta pe drum e volumul si implicatiile asupra programei scolare. Deja avem o „materie” irelevanta care se „studiaza” 12 ani la rand, inca una nu ar face decat sa completeze exceptia si sa intareasca impresia ca suntem tampiti. Ce e atat de mult de studiat despre computere incat sa constituie 12 ani de materie scolara? In orice facultate in 1-2 ani se pot pune baze solide de sisteme de operare, algoritmi, securitate, criptare (un curs bun de criptare la Stanford dureaza un semestru), iar in restul timpului se pot invata 2 limbaje de programare (unul strict, unul functional), SQL (ANSI-SQL), HTML& CSS si Javascript si la sfarsitul celor 3 ani se poate obtine un absolvent calificat si cu cautare pe piata muncii. In scoala nu se poate preda aceasta materie nici macar in 12 ani pentru ca in clasele primare depaseste nivelul elevilor, abia prin clasele 5-6 s-ar putea face notiuni despre sisteme de operare si suite de birotica, mai tarziu ceva HTML si CSS, iar restul materiei e complet neinteresanta pentru cineva care nu doreste sa aibe o cariera in IT. Deci, ce s-a preda in 12 ani si de ce? Nici macar orele de algoritmi de liceu la clasele de matematica-informatica nu sunt utile pentru toata lumea pentru ca nici jumatate din cei care sunt la asemenea clase nu vor ajunge sa profeseze IT si cei care o vor face vor urma o facultate unde vor face din nou materia, dar in mod serios. Serios in Germania, nu in Romania, unde profesorii din facultati sunt cu 10 ani in urma si studentii nu au nici o influenta in stabilirea materiilor de curs (a facut cineva „Tehnologie” in ASE? se studia „Sinteza detergentului Perlan” in ASE, manualul e disponibil si acum si exista numele unui profesor universitar pe asa ceva: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=390&idb=).
Inteleg ca la liceu se preda TIC (tehnica utilizarii calculatoarelor). Nu m-am uitat peste programa, dar colegele care predau mi-au spus ca predau Photoshop si Indesign! Tananana! Asa ca aprob pozitiv: orele de „computer” in sine sunt degeaba. As fi curios sa vad cat au costat licentele pentru softurile astea!
Din experiență personală, dobândită la interviurile pentru angajare pe care le organizam în urmă cu vreo 15 ani: ceea ce făceam noi la firmă oricum nu se învăța nicăieri, deci nu puteam spera să știe cineva ceva în domeniu. Însă dactilografierea unui text de 8 sau 10 rânduri era extrem de utilă. Nu pentru viteză, ci pentru a ne lămuri în privința candidaților care încă nu erau convinși că absolut toate literele alfabetului se află pe tastatură :)
Cel puțin pentru C, V, B și N s-a întâmplat efectiv ca unii să spună că respectivele litere nu există :P
O precizare: programarea in sine e utila doar ca parte a culturii generale.
Utilizarea calculatoarelor nu ar trebui sa fie „materie de studio” ci un curs rapid de 4-6 ore annual, cu parcurgere benevola, la care sa se invete ceva mai mult decat poate singur fiecare.
In general, multe materii nu se mai preteaza de mult timp la „studiere” in cadrul unor „discipline”, cel putin din motivul avansului prea rapid al cunostintelor si necesitatilor.
Cred ca problema a pusa stramb: nu programele trebuie schimbate doar acum, ci trebuie acceptata idea de baza ca programele TREBUIE schimbate ESENTIAL la fiecare 2-3 ani.
Nu „disciplinele” trebuie schimbate, ci durata lor de predare. Ele trebuie allocate per semestru, nu per an. Nu ar trebui invatata „matematica” 12 ani la rand, ci create module semestriale de cunostinte matematice specific: matematica in constructii, statistica pentru formularea politicilor etc.
O parte din discipline ar trebui mutate in extracurricular, unde oricum lucrurile se modifica de la sine mult mai repede. Extracurricularul ar trebui finantat inclusive pentru furnizori privati si revigorate financiar Cercurile elevilor, ca solutie temporara.
Ar trebui sa vorbim despre module de studiu, nu despre discipline.
Lectia in sine e deja depasita, ea se poate pastras doar la gimnaziu, si acolo doar pentruunele cunostinte. La scoala primara trebuie aduse metode din didactica si pedagogia creaativa, deorece creativitatea este esentiala si se poate pastra doar daca te ocupi de ea de la varste mici.
La gimnaziu trebuie pus accent pe munca in echipa si pe tehnici de investigare, lucru de neatins prin lectii.
La liceu ar trebui vorbit despre specializare dinamica, nu despre bacalaurat.
In paralel ar trebui modificat essential setul de referinte, trecandu-se de la manual la scheme de cautare (dotate cu puncte de referinta), profesorii ar trebui re-instruiti in masa in limba engleza si utilizarea procesoarelor de texte, a internetului etc.
Bani sunt cu gramada, fondurile UE si asa se cheltuie aiurea in tramvai. Ar trebui renuntat la imprumutir pentru autostrazi ca oricum nu le vom face in veacul vecilor amin (partial si din cause obiective – geografico-geologice) si la POS-uri funambulesti in care toata lumea face orcshopuri si cheltuie pe o cladire de trei ori cat valoarea ei in aur. Acesti bani disponibili ar trbui alocati rapid in invatamant, pe progrme dedicate – cam cum a facut Roosevelt.
In 3 ani o astfel de reforma ar da primele roade.
Sigur, nu am pretentia ca ar trebui facut exact cum am spus. Dar cam asa ar fi o reforma reala, nu una mimata, in care punem manualele in pdf si le numim „electronice” , cumparam calculatoare pe care nu le utilizeaza nimeni si numim asta „informatizare” samd
Reforma invatamantului ar avea doua obstacole majore:
a) defetismul romanesc, complet distructiv („asa nu e bine dar nu stiu cum ar trebui sa fie”)
b) falsa imagine politica („invatamantul nu aduce voturi”)
Sunt insa foarte sceptic. Vorba lui Harald: oamenii astia nici nu stiu unde sunt literele pe tastatura.
Cred ca utilizatorii calculatorului se impart in doua categorii ale caror linii de demarcatie sunt oarecum difuze: cei care creeaza continut si cunostinte si cei care consuma acest continut si cunostinte.
Pentru consumul de continut si cunostinte vremea calculatorului a trecut … avem tabletele, care la 300 de lei bucata, cred ca sunt accesibile unui segment impresionant de oameni.
@Harald;
Pentru informarea mea (poate si a altora), puteti fi mai specific;
– unde era firma dvs. in Romania, in Europa, USA etc.?
– keyboard era QWERTY ori altceva.
Precizez ca nu lucrez in Romania (de peste 20 de ani si folosesc QWERTY keyboard) si as dori sa vad care-i diferenta.
În România era, iar tastaturile erau QWERTY, bineînțeles. Însă la vremea aceea (în urmă cu 15 ani) erau destui absolvenți a căror relație cu calculatorul era bazată pe ignorare reciprocă. Nu cred că mai e valabil astăzi, fie și doar datorită smartphone-urilor și a tabletelor.
Două aspecte erau deranjante la respectivii candidați. Primul fiind acela că abia se aflau la faza căutării literelor pe tastatură, iar al doilea, mult mai grav, era modul de gândire: cât de retardat poate să fie cineva, ca să-și imagineze că nu sunt toate literele pe o tasstatură de PC? :)
Presupun că se întâmpla cu literele C,V, B, N pentru că sunt mai greu de observat, pentru că le mascau cu propriile degete atunci când le căutau sau ceva de genul ăsta. Dar ca unui om să-i treacă prin minte să spună ”C nu este”, înseamnă că acel om are probleme serioase de gândire logică, indiferent ce diplomă zice el că are.
Nu, ceva cursuri generale despre software si sisteme de operare tot ar merita facut. Caci dau din ce in ce mai des de copii/adolescenti care fac prastie rapid un PC. Conduc rachete si impusca zombie la greu prin jocurile lor si nu au habar nici ce e ala sistemul de fisiere al calculatorului. Nu au habar nici macar ce e ala sistemul de operare. Nu fac diferenta intre RAM si spatiu de stocare. Nu mai vorbesc de minime precautii privind infectarea cu malware sau reguli de prevenire in pierderea datelor confifentiale/critice sau cunostiinte despre cum merge un firewall Si da, chiar si perimatul Office e ceva cam strain pentru ei. Fie-mea ma chinuie la fiecare referat sa vin eu si sa ii aranjez cat de cat documentul ala. Ei ii e lene sau nu are nimeni timp sa ii arate ceva minimal macar (si eu sunt tot in categoria asta, adulti care nua au timp).
O sa zica ca astea sunt chestii mult prea dedicate si un om normal nu are nevoie de asa ceva. Eu nu cred asta, e vorba de a castiga timp in a utiliza un calculator si a te proteja de pierderea de date importate. E util si la un elev de 14 ani si la aproape orice angajat care foloseste un calculator in aceste zile.
Si nu, nu cred eu ca progresul o sa fie atat de rapid incat sa stim sigur ca in 10 ani de aici o sa poti sa iti aranjezi un document Word „din vorbe”. Ca sa nu mai zic de o foaie de calcul, o diagama Visio, un program de calculator sau asa mai departe. Tot o sa trebuiasca sa ai idee de felul cum merge, pe ce butoane sa apesi cu mouse-ul sau cu degetul si pe unde iti depozitezi in siguranta informatia, ca sa o poti regasi mai tarziu.
Mi se pare ca producem un gol cam mare (10 ani?20 de ani?) neinstruind cat de cat temeinic copiii in privinta utilizarii unui calculator, asa cum este astazi, asteptand programele cu comanda vocala care or sa faca totul pentru noi, inclusiv micul dejun.
Atentia, nu am zis nimic de scheme logice, MATC, C++, algoritmi de sortare, a treia forma normala a BD relationale sau alte chestii. Doar chestii de bun simt despre cum functioneaza software-ul pe un calculator si cum il poti utiliza cat mai bine.
Asta cu RAM-ul și spațiul de stocare e confuzie clasică, dar am găsit pe vremuri o analogie excelentă, cred că într-un manual de Peter Norton (da, exact acel Norton :) ).
Spațiul de stocare e biblioteca (obiectul de mobilier) iar RAM-ul e masa de lucru. Și până acum toți cei cărora le-am explicat așa (copii și adulți) au fost de-acord că nu poți deschide o carte sau un caiet în timp ce se află în bibliotecă, trebuie să-l aduci pe masa de lucru ca să-l deschizi. Și cu cât masa de lucru e mai mare, cu-atât poți avea deschise mai multe cărți și caiete deodată. Iar o bibliotecă mai mare a admis oricine că e mai bine să aibă, chiar dacă se pierde mai mult timp căutând cartea sau caietul dorit.
Mai complicat a fost cu fișierul de intermediere (swap-file) dar am stabilit că acela e un raft în bibliotecă unde punem cărțile și caietele gata deschise, ca să nu mai căutăm din nou prin ele pagina dorită în aceeași sesiune de lucru. Și tot așa, cartea sau caietul, chiar dacă sunt deja deschise, trebuie mai întâi aduse pe masa de lucru, nu le putem folosi în timp ce se află în raftul din bibliotecă.
Însă la finalul explicațiilor, din partea copiilor vine mai mereu remarca plină de dezamăgire: ” … dacă ne-ar explica așa și la școală :( … ”
Ati ramas în urma cu totii… Acum se spune „rami” :-)
„Câti rami are calcul tau?” este o întrebare fundamentala printre adolescenti. Cuvântul este cool, e misto sa ai rami în calc. Unii spun ca au 4 giga de rami, altii spun ca au 1 terra de rami. Asta este…
Dom’le, nu ne jucam cu evolutia limbii romane :) E si asta o forma de specializare semantica, avand in vedere ca râul şi ramul sunt luate, se dezvoltă o alta forma de plural pentru a desemna un obiect diferit ( vezi celebrul exemplu cu porumb/porumbel ) Ar mai fi amanuntul ca RAM e un acronim, dar cine se mai impiedica de asta in zilele noastre ?
„Pe vremea mea”, 4 giga nu putea fi decât spațiu de stocare. Și încă unul foarte de generos, multe plăci de bază nu suportau hdd mai mare de 2 giga. Primul SCSI pe care l-am adus din Germania avea 1 giga. Și mergea mâncând pământul, avea controller-ul lui propriu. De mp3 încă nu știa nimeni, iar în magazine încă nu se vindeau ”kit-urile multimedia” (unitate CD-ROM, placă de sunet cu controller IDE pe ea pentru unitatea CD-ROM și o pereche de boxe active). Ca să faci mp3-iuri dintr-un cd audio dura o noapte întreagă, lansai programul când te duceai la culcare și el termina a doua zi pe la 10. Asta fiind pe 486 (DX, nu SX! :P )
Eu predau la clasele I-VIII TIC. Asta înseamnă cunoștințe minime de operare și de structură hardware.
Copiii noștri știu să intre pe Facebook dar nu știu ce e ăla browser. Nu știu că există și Mozilla, și Opera sau mai știu eu ce altele. Nu știu ce e Word, Paint sau Excel.
Asta fac eu. Îi învăț ce sunt programele și cum să le folosească. Așa că nu cred că sunt inutile orele de TIC. Cred, dimpotrivă, că ar trebui incluse în trunchiul comun ( lb. română, mate, fizică, chimie, istorie) și dezvoltate cu cod.
Acesta e viitorul și noi îl umplem cu religie, o „știință” neverificată de 2000 de ani.
A! Era să uit!
Succesuri!
Aș dori să vă întreb dacă predați după un anumit manual, care este acesta și cât este de recent. Băiatul meu a aflat că va face o materie numită „Calculatorul – prietenul nostru” dar nu a primit încă manualul. Am căutat pe net și am dat de o carte cu același nume, depășită probabil încă din momentul apariției, și care sper să nu fie folosită ca suport de curs.
In privinta „IT” cred ca ar trebui sa diferentiem foarte bine intre Programmers/Designers/Architects (intr-un cavant cei care „produc” software si hardware) si End-users (utilizatorii).
Depinde ce nivel de cunostinte si la ce clase/varste se decide a se introduce acestea, trebuie sa fie o abordare echilibrata.
In unele tari, elevii din clasele elementare/liceala invata ca „end-user” sa foloseasca PC pentru comunicare/business, adica typing (dactilo, cu toate cele zece degete), spreadsheet, power point (slides), outlook (e-mail, setting a meeting). Cei care se indreapta spre IT, ajung la colegii/universitati unde se specializeaza pe diverse domenii
Similar, End-users (designeri si ingineri) in consulting engineering care folosesc diferite software: AutoCAD, Solid Edge, CATIA, E-Plan, Mentor Graphics etc. sunt scolarizati (prin cursuri la firma sau continous education la colegii/universitati) pentru a le folosi cu maxima eficienta.
Nu am un raspuns pentru problema asa ca am s-o complic si mai mult:
http://www.theregister.co.uk/2015/09/15/dont_bother_buying_computers_for_schools_says_oecd_report/
Simplul acces la tehnologie nu face pe nimeni mai deștept. Ba chiar dimpotrivă :P
Nu accesul la tehnologie e important, ăsta e disponibil de la sine, ci accesul ”sub capota” tehnologiei. La terminarea liceului, oricine ar trebui să știe să instaleze un sistem de operare, să folosească un live-CD ca să iasă pe Internet în disperare de cauză, să-și instaleze niște ”rami” în plus într-o imprimantă laser și chestii din astea.
Și nu pentru a da examen, ci pentru a se descurca în lumea modernă. Ce face dacă nu poate ieși pe Internet ca să facă o plată online? Așteaptă până a doua zi dimineață să se deschidă banca?
Cu utilizarea unui Live CD sau instalarea unei memorii cred ca deja cereti prea mult. Eu am vazut functionari care pierdeau 2 ore ca sa scrie o pagina in Word (nu stiu nici sa alinieze un paragraf altfel decat cu spatii). In cazul asta cred ca era mai eficient s-o scrie cu mana :) .
In concluzie, nu cred ca li se poate cere mai mult decat utilizarea eficienta a catorva programe uzuale.
Ar trebui predate doua lucruri in scoala elementara si gimnaziala:
1. dactilografie (touch typing). Cand ma aflu in Romania ma uit cu mila/sila la cum tasteaza marea majoritate a functionarilor/celor de la banca/profesorilor/secretarelor. Indiferent de cat de destept e romanul si cat de prost americanul, 60wpm e de 6 ori mai rapid decat 10wpm. A nu fi rapid la tastatura e ca si cum ai invata sa conduci cu un voal pe ochi.
2. a-i pune sa invete orice, cat de simplu, dar nu fun (jocuri, fb). Word. Paint.net (free). Un ticketing system. Ceva cat mai simplu, ca sa le dea curaj. In Romania exista preconceptia ca IT-ul e ceva complicat, doar pentru „oameni destepti”.