Legea defăimării sociale și analfabetismul juridic al parlamentarilor

Puțin înainte de ”furtunoasele” alegeri din PSD, Liviu Dragnea a dat societății românești de ronțăit o ințiativă legislativă plină de aberații logice, conceptuale și juridice, numită Legea defămării sociale. Definiția defăimării sociale ar fi ”fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”, adică acea ”categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”. Legea a primit urgent avizele necesare, a trecut în viteza a patra prin Senat și a ajuns la un pas de a fi votată în Camera Deputaților, ca for decizional. Luată prin surpridere, ceea ce a devenit tradiție într-o lume lipsită de transparență, fiindcă propunerea nu a fost postată pe site-ul Senatului și nici lansată în dezbatere, societatea civilă a sărit în sus, cerând să fie retrasă, oprită sau respinsă o lege penibilă, care adâncește confuzia în materie de defăimare, diversitate, grup social etc., permite abuzul și limitează libertatea de exprimare.

Trebuie spus că legislatura prezentă, când Parlamentul României s-a dublat, a excelat în inițiative iresponsabile, în conduita plină de dispreț față de electorat, dar și față de lege, umplând până la refuz ”Beciul domnesc” cu parlamentari și oferind Direcției Naționale Anticorupție material abundent pentru dosare de corupție. La vârful politicii s-au cocoțat oameni cu studii suspecte, plagiatori dovediți, foști repetenți, șmecherii școlilor de ieri, care azi decid soarta țării. Mass-media au demonstrat că Dragnea, Ponta, Oprea, Zgonea și unii din omologii lor de la conducerea dreptei sunt personaje cu educație precară, dornice de parvenire. Analizele făcute de mass-media arată că diverși patiseri, șoferi, lăcătuși, chelneri etc. au devenit parlamentari, ceea ce n-ar fi un păcat dacă legile elaborate în legislativul actual n-ar fi atât de proaste. Aceasta ar fi în parte explicația pentru bătaia de joc numită Legea defăimării sociale, o mostră de analfabetism juridic, care are ca scop nemărturisit protecția găștilor politice. Organizațiile civice interesate în apărarea drepturilor omului, a libertății de exprimare, a nediscriminării au arătat deficiențele inițiativei și au dezvăluit adevărul din spatele bunelor intenții declarate.”Suntem împotriva acestei legi deoarece definițiile privind „grupul social” și „defăimare socială” sunt vagi, imprevizibile și permit interpretări abuzive…În condițiile ambiguităților privind definițiile, este neclar dacă, de exemplu, legea nu ar permite amendarea cu sume usturătoare a unui jurnalist sau om obișnuit care scrie în spațiul public despre un partid ca având mai mulți corupți decât alții sau despre parlamentari ca votându-și în grup pensii speciale. Cuantumul amenzilor este suficient de mare încât să ducă la autocenzurarea vocilor critice”, au reacționat Freedom House, Expert Forum, GDS și alte organizații reunite în Inițiativa pentru o justiție curată. Dacă ar intra în vigoare legea, defăimarea ar fi taxată cu amenzi de până la 60 000 lei inclusiv pe Facebook pentru observații critice la adresa unor ”grupuri” printre care partidele politice sunt menționate explicit. Vin alegerile și ar fi bună o umbrelă în plus! Alte ONG-uri ca ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Convenția Organizațiilor de Media, APADOR-CH, Societatea Academică Română ș.a. au promovat în spațiul public o demonstrație pe două coloane a aberațiilor ”Legii Dragnea” , care ignoră prevederi deja existente în Codul Civil și în Codul Penal, sau în legile antidiscriminare. Încă din expunerea de motive, ”monumentul” legislativ își dezvăluie primitivismul conceptual:”Expunerea de motive arată ce înseamnă de fapt“segregarea socială”, devoalând pe deplin sorgintea legii în filozofia totalitară național-comunistă din epoca Ceaușescu…responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare”, se arată în documentul comparativ. Protestele nu indică dorința societății civile de a stimula comportamentele nedemne, înjurătura, vulgaritatea, agresiunile de orice fel, ci încearcă descurajarea legiuitorului de a-și promova interesele de grup, sub acoperirea bunelor intenții.

Articol apărut în revista “22”