Home » Media / Tech » Citesti:

Presa, puterea a patra sau a cincea?

Brindusa Armanca mai 10, 2016 Media / Tech
6 comentarii 680 Vizualizari

Teorii recente definesc comunicarea informală pe rețelele sociale și jurnalismul cetățenesc ca fiind a cincea putere în stat, mereu în opoziție cu celelalte puteri. În răspăr stă și față de puterea mediatică, fiindcă Facebook,Twitter, Instagram, Snappshot sau bloggerul devenit brand, au de multe ori capacitatea de a stabili agenda, susține William Dutton de la Oxford Internet Institute. O parafrază la aceste ierarhii dicutate serios în conferințe de comunitatea media, descalifică presa coborând-o pe locul cinci, fiindcă, nu-i așa, puterea a patra e publicitatea, atât timp cât banii decid existența organizațiilor și companiilor de presă. Nu e chiar o glumă. Însăși presa germană, bine finanțată, cu o piață solidă, unde printul păstrează un loc respectat, chiar dacă tirajele au scăzut o dată cu progresul online-ului, are îngrijorările sale. O dezbatere cu tema Quo vadis Media?, inițiată de jurnaliști germani din presa publică și privată, cu contribuția unui grup divers de jurnaliști și experți din țări ca Belarus, Franța, Chile, România, Serbia, Malaesia, Bolivia, Ghana, Kosova, Kirghistan, Moldova, Namibia, Pakistan, Arabia Saudită, Kosovo, Thailanda, Venezuela , a relevat preocupări și temeri similare față de enorma fragmentare a lumii de azi, care solicită alte perspective asupra comunicării media. Forma sau conținutul, povestea sau imaginea, investigația sau divertismentul, audiența sau faptele, sunt câteva dileme comune presei de oriunde. Însă există și diferențe. Jurnaliștii din Germania, care au un sistem funcțional pentru zona etică, cu un Consiliu de presă independent, cu o sindicalizare consolidată, au în prezent câteva îngrijorări legitime: cum să trateze criza creată de fenomenul ”Lügenpresse”/Presa minte și ce drum să aleagă în Era digitală, după scăderea popularității ziarelor în print și a televiziunii clasice (o cifră aproximativă ar fi scăderea totală a tirajelor de la 20 milioane de exemplare în anii ’90 la 5 milioane azi). La sediul organizației germane Reporteri fără frontiere îngrijorarea e subliniată și de căderea Germaniei de pe locul 12 pe locul 16 în Indexul mondial al libertății presei. A contribuit la scădere hărțuirea mass-media de către grupul islamofob Pegida și de partidul radical Alternativa pentru Germania, care agresează jurnaliștii scandând ”presa minte!”. ”S-a mai auzit acest slogan în timpul celui de-al treilea Reich, când naziștii au sugrumat presa liberă”, a subliniat Maximilian Popp de la Der Spiegel, accentuând că presa va recupera încrederea dacă nu cedează propagandei. Totuși, situația dezvăluie un conflict în interiorul societății germane, o frustrare în creștere care permite afirmarea mesajelor populiste. Nici cazul Jan Böhmermann, autor satiric german, judecat pentru insultă adusă președintelui turc Erdogan, nu aduce vești bune pentru libertatea opiniei. În schimb, modelul mediilor publice, radio și televiziune, cu o finanțare de aproape 7 miliarde de Euro anual, așa cum au fost prezentate cifrele de Dr. Susane Pfab, secretar-general la ARD, pare să fie indestructibil. Taxa obligatorie colectată în proporție de 86% este de 17 Euro de familie în fiecare lună. Declinul mediilor publice românești vine, desigur, din prost management, dar diferența de finanțare din taxa radio-tv își spune cuvântul*. Presa privată, puternicele trusturi deținute de Axel-Spriger sau Bertelsman, dar și agenția de presă DPA, a cărei autonomie e dată de un acționariat mare provenit din subscripții, se află într-o efervescență digitală care schimbă piața și lumea, dar nu și importanța sumelor venite din reclamă. Puterea a patra, deci?

Jurnaliștii germani se întâlnesc în 3 mai la Media Convention/re:publica, târgul media unde se pot vedea ultimele noutăți în comunicare și tehnologie. O dezbatere despre competiția televiziunilor internaționale de știri a dezvoltat o polemică majoră între reprezentanții Deutsche Welle, Russia Today, CNN și Al Jazeera: cine poartă responsabilitatea obiectivității, presa sau publicul? Russia Today spune că publicul trebuie să fie sceptic, să caute singur adevărul, din mai multe surse mediatice, să se îndoiască de orice informație din cauza diversității digitale. Etica, o condiție a libertății presei, este aceeași pentru toți jurnaliștii, ea trebuie respectată fiindcă pierderea încrederii publicului înseamnă ”Adio jurnalism! Bun venit propagandă, manipulare, conspirație, spionită”, aceasta a fost concluzia lui Peter Limbourg, directorul Deutsche Welle, aplaudată de participanți.

* Este intolerabil cum membrii comisiilor reunite de cultură și mass-media din Parlamentul Românei – de data aceasta cu excepția parlamentarilor PNL retrași de la acest abuz – tratează legea după bunul lor plac: luni, 9 mai, comisia condusă de Georgică Severin a chemat-o la audieri nu doar pe Monica Ghiurco, desemnată a doua oară prin vot de Consiliul de Administrație al TVR pentru funcția de președinte, ci și pe Irina Radu, favorita PSD, părtașă de mai mulți ani la dezastrul instituției. Din nou, legea este călcată în picioare de parlamentari, fiindcă Legea 41/1994 indică la art.3 cum se face desemnarea și validarea președintelui-director general în mediile publice: ”În vederea propunerii, comisiile permanente de specialitate vor examina cu prioritate, în termen de 7 zile, candidatul recomandat de către membrii titulari ai consiliilor de administraţie. Audierea candidatului se face de către comisii, în prezenţa membrilor consiliului de administraţie respectiv”. Dacă prevederea ar avea altă interpretare, atunci comisia ar fi procedat de la bun început la audierea mai multor candidați, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată până acum. În niciun mandat. Mai mult, în plen va fi trimisă doar propunerea Irinei Radu, nu și celalată propunere, rezultată din votul și voința Consiliului de Administrație. PSD (plus UNPR, ALDE, UDMR) spune răspicat că vrea să își planteze omul și să controleze TVR, așa cum controlează SRR, fără să îi pese de incompatibilități și alte chestiuni penale. Nici acest viol colectiv n-a reușit să îi scoată din inerție pe oamenii televiziunii publice, care ar trebui să tragă heblul și să iasă în stradă. Telejurnalul zilei a atârnat mai la coada știrilor că a avut loc audierea la comisie și că va fi soare, dacă nu va ploua.

Articol aparut si in revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Digitalul in fotografie a generat o inflatie de fotografi si de fotografii. Inevitabil, prin marirea exponentiala a bazei de selectie, digitalul a ridicat serios stacheta calitatii fotografiilor ce merita sa fie facute publice (si sunt apreciate de catre public).
    Cam asa sper sa se intample si cu presa. Adica, atatia oameni, care chiar au ceva de spus, o pot face azi fara sa aiba nevoie de o “presa” de tiparit sau de un canal TV. Iar publicul are a alege dintre mai multe oferte, care nu sunt neaparat dependente de resurse materiale importante si, implicit, aservite unor interese. Este chiar o revolutie, daca stam sa ne gandim…

    Cred ca presa “clasica” va ceda teren in favoarea mediului online. Iar daca mediul online va trai din publicitate, presa “clasica” poate cadea chiar pe locul 6.

    Cat despre vajnicii nostri parlamentari (care nu ma mai pot surprinde decat cu decizii coerente), ma intreb daca e posibil ca un proiect serios de inteligenta artificiala sa le poata lua locul, candva, in viitor… Cum ar fi, oare?… :)

    • nnm spune:

      A crescut stacheta prin “marirea exponentiala a bazei de selectie”? Din contra, daca e sa calculam raportul intre calitate si kitsch, a scazut.
      Iar in ce priveste bloguriele, e plin de oameni care-si dau cu parerea fara sa aiba nicio legatura cu subiectul (evident, nu in cazul de fata). Nu mai vorbim de faptul ca foarte multi bloggeri sunt platiti (sau au anumite interese) pentru a scrie articole, ceea ce e foarte grav, mai ales ca nu se specifica nicaieri acest lucru.
      Despre wikipedia, nu mai vorbim, calitatea este extrem de slaba. Acest lucru n-ar fi o problema daca oamenii s-ar limita sa o foloseasca doar ca punct de plecare intr-o cercetare, insa multi iau drept litera de lege lucruri scrise de catre amatori. Pentru ca oricat am vrea, 1000 de amatori nu pot inlocui un profesionist. Volumul nu va inlocui niciodata calitatea, oricat entuziasm ar exista. A scrie o carte, sau un articol (la un anumit nivel de calitate), presupune o pregatire si un efort mult peste posibilitatile omului de rand.
      O sa spuneti ca fiecare e liber sa decida daca este un material de calitate sau nu. Dar oare fiecare are competenta de a decide acest lucru? Practic se inlocuieste sistemul traditional, bazat pe editori sau peer-review, adica pe oameni cu un nivel de competenta cert, cu un sistem bazat pe judecata “de valoare” a unor amatori.
      O sa mai spuneti ca in timp lucrurile se cern, si vor ramane cele de calitate. Dar este fals, pentru ca raman acele lucruri pentru care exista cerere, iar asta depinde de nivelul publicului si nu de cel al publicistului. Un public mediocru se va multumi intotdeauna cu materiale mediocre. Si se intra intr-un cerc vicios, in care se cere din ce in ce mai putin, si se ofera pe masura.
      Avem ca exemplu la indemana “democratizarea” produsa in muzica in deceniile trecute, care n-a dus la cresterea calitatii (dimpotriva) ci doar a cantitati, si ceea ce este mai rau la pervertirea gustului publicului. Asa se face ca maneaua este asta genul muzical national.

      • Decebal spune:

        Nu stiu ce ati inteles dumneavoastra ca vreau sa spun, dar am spus exact ce vroiam sa spun. :) Incerc s-o spun si altfel: In fotografie, “democratizarea” mijloacelor de acces la public, usurarea “procesului tehnologic” si ieftinirea “sculelor” au marit baza de selectie si au ridicat stacheta calitatii. Usurarea accesului la mijloacele de exprimare scoate din noroi diamante care, in conditiile unor medii cvasi-inchise (profesioniste, poate, dar inchistate), ar fi ramas in noroi. Inevitabil, este si mult gunoi, intr-adevar, dar, daca stii unde sa cauti, gasesti diamantele.

        Si mai spuneam ca SPER sa se intample si cu presa ceea ce s-a intamplat cu arta fotografica.

        Evident, cine cauta pe site-uri de kitch, va gasi kitsch, iar cine asculta posturi de manele, va auzi doar manele. A sti ce sa alegi, tine de “consumator”, nu de “furnizor”.

        P.S. Avand in vedere nivelul la care se prezinta “jurnalismul” de astazi, as zice ca e destul de greu ca “bloggerii” sa se situeze sub acest nivel.

        • nnm spune:

          Un amator care are acces la mijloace profesioniste nu devine profesionist. Iar in presa nu exista mijloace tehnice sofisticate ca-n fotografie de exemplu. Nu devine nimeni mai inteligent daca scrie la tastatura in loc de creion si hartie.
          Se poate argumenta ca accesul facil la informatie creste productivitatea, dar categoric nu te face jurnalist. Esentiala e capacitatea de a prelucra informatia. Iar aceasta nu tine nici de democratie, nici de internet, ci de pregatire. In lipsa unui filtru competent, e greu de crezut ca un jurnalist se poate forma doar pe baza like-urilor. E ca si cum am crede ca e posibil sa faci o scoala fara profesori, in care elevii sa invete doar unul de la celalalt. Sigur, ar putea functiona pana la un punct, dar nivelul va fi extrem de limitat.
          Deci nu e de asteptat nimic bun din presa online, din contra. Pana acum s-a demonstrat in toate domeniile (muzica, literatura, tv) ca “democratizarea” duce la cresterea cantitatii si scaderea calitatii pe ansamblu. Iar in conditiile unei cantitati imense de informatie disponibila, devine aproape imposibila discernerea intre informatia utila si cea inutila sau mai rau, alterata. Iar manipularea devine un instrument extrem de puternic si la indemana.

          • Decebal spune:

            Mai intai, cu respect, va rog sa mai cititi o data, cu atentie, ceea ce am scris.

            “Profesionist” nu inseamna dotat, talentat, capabil, integru, inteligent sau sclipitor. Inseamna doar ca persoana a facut o scoala (sau un curs) in domeniul respectiv si castiga bani din activitatea respectiva. Atat. Nu este o garantie pentru calitatea productiilor sale.
            Astazi, daca ma uit la “jurnalistii profesionisti”, constat ca au uitat pana si de principiul verificarii informatiei din trei surse independente. Asa ca eu as zice sa o lasati mai moale cu profesionistii din presa…
            Bineinteles, in cazul ofiterilor deghizati in jurnalisti si a jurnalistilor-tonomat, verificarea informatiei nu intra in sarcina lor. :)

            • nnm spune:

              Nu stiu de unde aveti ideea ca as lua apararea “profesionistilor” din presa. Ceea ce vreau sa spun este ca mare parte din jurnalistii de astazi sunt produsul “democratizarii” presei, si ca efectul va fi din ce in ce mai vizibil, pana la disparitia presei de calitate. In momentul in care singurul arbitru devine consumatorul, iar acesta este unul nepregatit, calitatea nu are cum sa creasca, din contra.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)