The Internet of Things (IoT): Lumea obiectelor inteligente. Beneficii și riscuri

În secolul următor, planeta Pământ

se va acoperi cu o piele electronică.

Ea va utiliza Internetul ca pe o structură

care să-i suporte și să-i transmită senzațiile.

Neil Gross, 1999

Pielea umană este o minune inginerească. Având cea mai mare suprafață – 1,5 – 2 m^p – din corpul unui adult,  ea procesează imense cantități de date despre temperatură, umiditate și presiunea atmosferică. Înregistrează  mișcările aerului, estimează mărimea obiectele prin distanța dintre punctele de contact, ne alertează când apare un pericol, ne ajută, prin transpirație, să ne controlăm căldura internă și ne pregătește pentru plăcere. Dar pielea face mai mult decât să înregistreze evenimente superficiale – ea este și un controlor de sistem. Ne trimite semnale care reglementează fluxul sanguin, activează glandele sudoripare, alertează celulele imunitare în cazul unor invazii dăunătoare și blochează radiațiile ultraviolete. Chiar și atunci când moare, pielea este utilă: celulele moarte se acumulează în strate suprapuse pentru a preveni penetrări nedorite.

Ce-ar fi dacă și planeta Pământ ar avea o „piele” a ei, prin care să suporte și să transmită senzațiile terestre, să simtă diverse pericole – activități seismice, furtuni geomagnetice, erupții vulcanice etc. – și să ne alerteze pentru a le evita?

În realitate, există deja o „piele” electronică planetară, formată din multele milioane de dispozitive electronice de măsurare, monitorizare, alertare etc., conectate între ele prin Internet:  termostate, detectori de poluare, camere video, manometre, microfoane, senzori de toate tipurile (e.g., pentru tensiunea arterială, nivelul glucozei, temperatură, presiune), electroencefalograme, electrocardiograme ș.a.m.d. Toate acestea măsoară și monitorizează orașele, speciile pe cale de dispariție, atmosfera, vapoarele, autostrăzile, convoaiele de autocamioane, conversațiile noastre, corpurile noastre: Welcome to the Internet of Things (IoT) – lumea obiectelor inteligente[1], care crează, sub ochii noștri, o nouă viziune paradigmatică a secolului al XXI-lea.

Inventat în 1999 de către antreprenorul britanic Kevin Aston, conceptul The Internet of Things (IoT) semnifică o structură de obiecte fizice, sau „lucruri”, înzestrate cu componente electronice, softuri, senzori și conexiuni la internet, prin care se colectează și se distribuie date. Obiectele sunt unic identificate, sunt „auto-conștiente” și pot comunica între ele, local sau global, fără intervenția umană (doar pe baza conectivității IP). IoT reprezintă totodată și conceptul de conectivitate omniprezentă pentru afaceri, guverne și consumatori, având propriile sisteme de management, monitorizare, calcule statistice și analiză a datelor.

Definiția de mai sus se poate extinde dincolo de obiecte, incluzând oameni și animale deopotrivă. În IoT, un „lucru” se referă și la o persoană cu un implant cardiac monitorizat, sau un câine cu un micro-cip sub pielea capului sau orice alt obiect natural sau artificial căruia i se poate atașa o adresă IP și care este capabil să transfere date printr-o rețea de internet.

The Internet of Things este deja o prezență cotidiană în viața multora dintre noi: în casele noastre, unde contoare inteligente coordonează și economisesc consumul de energie electrică; în automobilele noastre conectate la Internet, în care sistemul OnStar (SUA) sau eCall (UE)  declanșează un răspuns automat în caz de accident, urmărește mașina dacă este furată sau oferă asistență tehnică în caz de nevoie; pe corpurile noastre, ca o inserție în tricoul sau șortul inteligent cu care alergăm,  ori ca un implant auditiv care captează zgomotul mașinii de pompieri și îl „moaie” înainte ca noi să-l auzim.

Și apoi, IoT este o idee al cărei timp a venit și, de aceea, mai puternică decât orice armată din lume[2]. Cum se explică? Există o confluență de câțiva factori care, adunați împreună, au transformat un domeniu de science-fiction în realitate: codul de bare (1974); dispozitivul (eticheta) RFID (Radio Frequency Identification); scăderea incredibilă a prețurilor dispozitivelor de stocare a bazelor de date, necesare pentru colectarea, stocarea și procesarea a mii de miliarde biți; apariția IPv6, protocolul de internet care a înlocuit versiunea precedentă, IPv4. Cu noul protocol, este posibil ca o adresă de internet să fie disponibilă în orice obiect care are softul stocat în el: periuța de dinți, mașina de cafea, frigiderul, mașina de spălat vase etc. Tehnologic, IoT a devenit o colecție de coduri de bare, coduri QR, etichete RFID, aplicații NFC (Near Field Communication) and SAAS (Software-As-A-Service), dispozitive de comunicare M2M (Machine-to-Machine), senzori activi, Wi-Fi și IPv6.

Dar, în opinia mea, factorii determinanți în proliferarea și succesul eclatant al IoT sunt apariția și dezvoltarea metodelor de inteligența artificială, machine learning și data mining[3].

Creșterea exponențială a capacității computerelor și apariția IoT ar putea îngropa lumea în volume uriașe de date neinteligibile. Pentru a rezolva această problemă înainte de a deveni prea complexă ca să mai poată fi abordată, folosirea metodelor de inteligență artificială (AI) a devenit opțiunea favorită a companiilor care încearcă să țină sub control mareea de date (Big Data). Scopul inteligenței artificiale este de a prelua mari cantități de date nestructurate – precum cele produse de dispozitivele IoT – și a lua decizii acționabile în legătură cu aceste date. Pe scurt, AI este tehnologia care dă sens datelor și produce instrucțiuni semnificative, cum ar fi comenzile date dispozitivelor IoT pentru a efectua acțiuni specifice.

Machine learning este termenul-umbrelă pentru algoritmii care, automat sau cu ceva sprijin uman, identifică  pattern-uri în fluviile de Big Data și determină care comportamente ale dispozitivelor IoT tind să creeze cele mai dorite rezultate. Pe baza algoritmilor de învățare, computerele pot acționa fără a fi programate explicit. În ultimul deceniu, tehnologia machine learning ne-a dat, printre altele, mașinile fără șofer, recunoașterea vorbirii, căutarea efectivă pe internet și o vastă înțelegere a genomului uman. Machine learning este un instrument inteligent atât de prezent astăzi încât unii dintre noi îl folosim de zeci de ori pe zi fără să ne dăm seama.

Data mining este procesul analitic de explorare a bazelor mari de date – Big Data – pentru căutarea și găsirea unor pattern-uri consistente sau/și relații sistematice între diversele variabile, urmat apoi de aplicarea pattern-urilor detectate la noi seturi de date.

IoT este în esență un flux continuu între:

–        BAN (body area network): implantul auditiv, tricoul sau șortul inteligent;

–        LAN (local area network): contorul inteligent ca interfață a locuinței noastre;

–        WAN (wide area network): bicicleta, automobilul, trenul, autobuzul, drona, toate inteligente;

–        VWAN (very wide area network): orașul „inteligent”, în care e-serviciile sunt omniprezente, fără a mai fi legate de locații fizice.

Cine asigură trasabilitatea, sustenabilitatea și securitatea rețelelor interconectate devine de facto și de jure noul „stăpân al inelelor”. Un posibil candidat la această poziție este Google cu Glass,  PowerMeter, NEST,  automobilul fără șofer și www.google.org. Dar competiția pentru a deveni o nouă putere în lumea IoT este acerbă și alți jucători importanți (IBM, CISCO, Accenture, SAP, Microsoft ș.a.) au dezvoltat programe competitive în încercarea de a atrage noi clienți. Iar IoT a început să se diversifice pentru a răspunde mai bine cererilor consumatorilor: Industrial Internet of Things (IIoT), Commercial Internet of Things (CIoT) sau chiar Architectural Internet of Things (AIoT).

Miza competiției dintre giganții menționați este relativ simplă (vezi figura de mai jos):

Conform firmei IDC, până în 2020

–        Patru miliarde de oameni vor fi conectați la IoT;

–        Patru mii miliarde dolari vor reprezenta veniturile firmelor implicate în IoT;

–        Peste 25 milioane de aplicații vor fi disponibile pentru cei interesați;

–        Peste 25 miliarde de sisteme incorporate și inteligente vor fi funcționale;

–        Cantitatea de date manipulate de IoT va atinge 50 mii miliarde GB.

–        În 2014, mărimea pieței europene pentru IoT a fost de 78,9 miliarde USD.

Dincolo de conectarea dispozitivelor la sistemele IT, adevărata valoare a IoT constă în abilitatea de a depista, aproape în timp real, calitățile inerente sau relațiile existente în datele care cresc mereu ca volum, viteză și varietate.  IoT nu are nevoie să fie complicat. Chiar și câteva informații critice, descoperite la timp și împărtășite cu cine trebuie, pot optimiza procesele de afaceri, conduce la luarea unor decizii mai informate, identifica noi oportunități de venituri și prevedea comportamentul clienților și partenerilor în moduri neimaginate până acum.

Beneficiile IoT

Există o miriadă de domenii unde se aplică în prezent, sau se vor aplica foarte curând, tehnologiile IoT. Nu-mi propun să exemplific exhaustiv aceste domenii – sunt convins că, printre cititorii articolului de față, se găsesc numeroși specialiști avizați, și ei vor putea  oferi detalii specifice. Aș vrea doar să evidențiez acele sectoare sau industrii ale căror activități pot fi dramatic modificate de IoT.

Automatizarea locuințelor: O casă tipică are actualmente o mulțime de dispozitive care sunt pregătite pentru automatizare prin IoT. Unele se găsesc în zona de entertainment (e.g., Smart TV), altele sunt aparate electrocasnice, sau dispozitive de iluminare, acces în locuință și securitate. Utilizând metode de inteligență artificială, managementul acestor dispozitive IoT poate produce o creștere dramatică a calității vieții.

Automobile inteligente: În prezent, șoferul trebuie să configureze manual dispozitivele și funcțiile lor, de la radio la încălzire/aer condiționat, navigație și altele. IoT va transforma aceste dispozitive în obiecte fără folosință curentă, ba chiar le va înlocui cu totul. Dispozitivele IoT, încorporate în automobilele fără șofer, vor elibera șoferii de grijile configurărilor manuale a multor aplicații actuale.

Domeniul sănătății: Aici, IoT va avea cel mai mare impact asupra modului în care bolile sunt diagnosticate și tratate. Practic, prin IoT,  îngrijirea sănătății poate deveni mai accesibilă prin creșterea eficienții cu care pacienții sunt diagnosticați și tratați. De exemplu, dispozitivele IoT ar putea face posibilă detectarea rapidă și timpurie a anomaliilor din corpul uman, urmată de stabilirea unui diagnostic și a unui tratament adecvat. Instituțiile medicale ar putea  elibera medicamente mai eficient, pe baza analizei AI a feedback-ului produs de dispozitivele IoT. Aceste dispozitive pot fi de diverse dimensiuni, de la cele implantate în corpul uman până la cele care monitorizează mediul în care trăiește bolnavul. Cu alte cuvinte, dispozitivele IoT pot fi utilizate pentru a supraveghea sănătatea pacientului și a transmite medicilor toate informațiile necesare pentru ca ei să ofere o îngrijire mai precisă și personalizată.

Orașele inteligente (care vor schimba lumea): Pe măsură ce rețeaua Google Fiber (1 GB/s) devine disponibilă în tot mai multe orașe, iar IoT cunoaște o dezvoltare impetuoasă, ne putem aștepta ca tot mai multe orașe inteligente să apară în următorii ani.

Tehnologiile destinate orașelor inteligente vor valora 27,5 miliarde USD până în 2023, iar numărul acestor orașe va crește la 88 în 2025, conform unui raport publicat de New Jersey Institute of Technology (NJIT). Datele produse de orașele inteligente vor fi prelucrate și analizate pentru a se determina cum se poate îmbunătăți calitatea vieții în fiecare oraș, de la managementul resurselor financiare la lupta împotriva criminalității ș.a.m.d.

Cel mai mare avantaj al folosirii tehnologiei IoT sunt economiile aduse bugetelor orășenești. Mixând sistemele IoT cu Big Data s-ar putea produce în SUA economii de 1,200 miliarde USD. Instalarea unor sisteme de transport inteligent în marele orașe (d. ex., New York, Chicago, Los Angeles, San Francisco) ar contribui 800 miliarde USD anual, începând din 2030. Alte domenii, în care orașele inteligente vor obține reducerea cheltuielilor, sunt consumul de apă și de energie, managementul deșeurilor domestice și industriale, siguranța publică (pompieri, ofițeri de poliție, salvări, controlori de trafic) sau clădiri inteligente (d. ex., Seattle este un lider mondial în eforturile sale de a construi clădiri cu consumuri reduse de energie).

În sectorul public al orașelor inteligente, putem, de asemenea, să întâlnim dispozitive IoT care îndeplinesc o multitudine de roluri – de la monitorizarea nivelului râurilor la declanșarea alertelor de inundații, la identificarea diverselor tipuri de infractori etc.

Un element cheie pentru creșterea rolului IoT în orașe sunt serviciile deschise, oferite de diverse firme. Ele sunt publicate pe Web și permit publicului să le urmărească pe dispozitive portabile, iar aplicații specializate (d. ex., FixMyStreet, UK) pot raporta  diverse probleme fără a recurge la e-mailuri.

Poate cel mai bun exemplu de IoT orășenesc vine din Boston (aplicația Street Bump). Acest mod inovator de utilizare a tehnologiei monitorizează drumurile cetățenilor prin oraș, detectează inteligent și raportează gropile din asfalt prin zguduituri primite de iPhone și le raportează imediat oficialităților orașului.

În Houston, dispozitivele IoT permit semafoarelor defecte să se auto-raporteze la autorități (fără a mai fi nevoie de interventia agenților de circulație), iar cetățenii din locuințele sociale au la dispoziție boilere care auto-raportează defectele sau cheamă instalatorii de serviciu.

Industria de petrol și gaze: Resursele neconvenționale (țiței și gaze de șist) au schimbat fundamental industria hidrocarburilor. Explorarea și exploatarea actuală a rezervoarelor de țiței și gaze necesită noi senzori, destructurarea datelor, analize predictive, mentenanță preventivă și procese analitice în timp real. Sistemele folosite au nevoie de conectivitate, monitorizare și control, toate mai bune, ca și de automatizarea proceselor. Tehnologia folosită anterior limita abilitatea de a integra rapid și sigur și de a opera robust sistemele de date teren-„nor” („cloud”), în special când instalațiile folosite erau de proporții mari.

În mediul curent, cu prețuri scăzute, companiile de petrol și gaze și-au dat seama de beneficiile potențiale oferite de creșterea conexiunilor între mașini, facilități, mijloace de transport terestru și marin, rețele de internet și chiar oameni – pe scurt, IoT. Aceste conexiuni multiple pot optimiza operațiile de explorare, exploatare, transport și rafinare, minimiza riscurile și crea noi surse de venituri.

Se pot distinge cel puțin cinci modalități prin care IoT schimbă actualmente industria de petrol și gaze: automatizarea operațiunilor din zonele îndepărtate (d. e., foraje oceanice); colectarea masivă a datelor (cantitatea de date generate de un singur foraj fracturat hidraulic variază între 1 și 15 TB); integrarea analizelor logice; securizarea operațiunilor pentru detectarea și oprirea încercărilor de hacking; și înlocuirea softurilor speciale cu platforme IoT.

După ce a creat sistemul cognitiv Watson, IBM a lansat și platforma IoT Maximo pentru petrol și gaze, care integrează soluții manageriale pentru echipamentele de producție, facilități, mijloace de transport și infrastructură. Prin adoptarea platformei Maximo, sistemele de explorare și exploatare a hidrocarburilor devin reziliente, având abilitatea de a se adapta la circumstanțe oscilante (variații de preț, cerere/ofertă etc.), menținându-și în același timp scopul lor central. Principalele atu-uri ale platformei Maximo sunt ușurința utilizării, flexibilitatea, standardele deschise, timpul redus pentru obținerea beneficiilor, strategia competitivă și eco-sistemul robust.

Lista beneficiilor produse de implementarea tehnologiei IoT este mult mai extinsă decât am descris mai sus și cuprinde, printre altele, controlul poluării aerului, detectarea incendiilor de pădure, îmbunătățirea calității vinurilor și a apei potabile, shopping-ul inteligent, parcarea inteligentă, hărți ale zgomotelor urbane, detectarea nivelelor de radiații nucleare, managementul deșeurilor din containere, congestia traficului etc., etc.

Riscurile IoT

Implementarea IoT pe scară globală, afectând miliarde de oameni și dispozitive nu are numai beneficii. Două aspecte – securitatea cibernetică și protejarea intimității personale – mi se par riscurile esențiale cu care se confruntă actualmente IoT. Secundar, se pot enumera probleme legate integrarea, fiabilitatea și scalabilitatea datelor folosite.

Conectivitatea dispozitivelor IoT este, simultan, o condiție sine qua non și un călcâi al lui Ahile. De multe ori, legăturile prin internet sunt vulnerabile, indiferent de tipul lor (WiFi, Bluetooth, celulare, prin satelit sau microunde) sau de modul cum sunt conectate la „cloud” (PAAS – Platform-As-A-Service – or SAAS) sau alte servere și servicii setate să caute, să proceseze sau să primească date de la o aplicație IoT. Clasele de vulnerabilități descoperite, de exemplu, în industria hidrocarburilor, includ protocoale nedocumentate, protocoale nesigure, parole slabe și „backdoors” (diverse metode de eludare a autentificării utilizatorilor legitimi).

Aceste vulnerabilități pot permite unui hacker să intercepteze, manipuleze sau blocheze comunicările, iar în unele cazuri să preia controlul unui dispozitiv fizic. De exemplu, experții în securitate cibernetică Chris Valasek și Charlie Miller au făcut senzație când au „spart” computerele  din Toyota Prius și Ford Escape, folosind un laptop cuplat la portul de diagnosticare din cele două automobile. „Hackerii” au putut apoi să manipuleze luminile, direcția și frânele.

În aprilie 2014, Scott Erven și echipa lui de cercetători au publicat un studiu despre vulnerabilitatea dispozitivelor medicale. Studiul a scos în evidență probleme majore de securitate, care ar putea produce amenințări serioase la adresa sănătății și siguranței pacienților. Ei au demonstrat că pot manipula de la distanță pompele de infuzie a unor medicamente (d. ex., morfină, antibiotice sau cele utilizate în chimioterapie), defibrilatoarele, scanerele MRI sau mașinile cu raze X. Este bine-cunoscut cazul fostului Vicepreședinte american Dick Cheney, al cărui defibrilator a fost modificat în 2007 pentru a nu permite unor teroriști să-i oprească funcționarea.

În 2012, Department of Homeland Security a descoperit o breșă de securitate în dispozitivele produse de RuggedCom, care asigură buna funcționare a rețelei naționale de energie. Prin decriptarea traficului dintre consumatorul final și router-ele RuggedCom, un hacker ar putea lansa atacuri de compromitere a rețelei de energie.

Statisticile despre atacurile cibernetice variază în funcție de sursă, dar toate sunt de acord că acestea sunt în creștere. Un studiu recent, publicat de Symantec, indică o creștere cu 91% a atacurilor în 2013 față de anul precedent, incluzând și o creștere cu 62% a numărului de „spargeri”. Un raport IBM afirmă că numai în Statele Unite numărul atacurilor cibernetice în 2013 a ajuns la circa 1,5 milioane, în timp ce costul total al unei singure „spargeri” (furt) de date a ajuns la$3,8 milioane, reprezentând o creștere cu 23% față de 2013.

Indiferent de numere, două tendințe sunt evidente în lumea IoT:

–        Atacurile cibernetice sunt în continuă creștere;

–        Atacurile cibernetice devin tot mai distructive, iar impactul atacurilor este tot mai puternic.

Conform unui studiu din 2012 (Global Oil and Gas Infrastructure Security Market Assesment), cheltuielile totale pentru asigurarea securității cibernetice a infrastructurii de petrol și gaze vor crește de la $18 miliarde/an în 2011 la $31 miliarde/an în 2021. O mare parte din acești bani va fi folosită pentru a contracara ceea ce se numește Advanced Persistent Threat – APT (Amenințare Avansată Permanentă): un atac greu de depistat, periculos și – foarte adesea –  reușit. Detalii despre criteriile de identificare APT și tacticile de luptă contra spionajului cibernetic se pot citi aici.

Big Data = Big Surveillance ? Sau I din IoT

I din IoT înseamnă Intimitate sau Identitate, pentru o mulțime de oameni. Pe măsură ce companiile tehnice și agențiile guvernamentale dezvoltă tot mai multe mijloace intruzive de urmărire și influențare a oamenilor, cum mai putem trăi vieți libere? Omniprezența dispozitivelor conectabile prin intermediul internetului și folosirea cvasi-permanentă a telefoanelor inteligente au sporit și posibilitățile celor interesați de a ne cunoaște tot felul de intimități (comerciale, politice, și nu numai).

De exemplu, reprezentanții diverselor corporații și ai guvernului știu unde mă aflu. Google își amintește tot ce am căutat vreodată, BuzzFeed știe exact cum am marcat chestionarele lor, operatorul meu de telefonie mobilă știe cu cine și ce vorbesc[4]. Numeroase companii colectează date despre mine, le stochează un timp nedefinit și le utilizează cum vor ele.  Tot acolo le vor găsi și FBI, NSA sau alții interesați.

Ne intersectăm cu computerele în fiecare zi și toate produc meta-date. Chiar dacă conținutul mesajelor noastre nu apare pe internet, părțile interesate pot să spună cu precizie unde, când și cui le-am trimis. Tot ce facem online se înregistrează, nu numai ceea ce postăm sau cumpărăm. Facebook salvează ceea ce scriem, ștergem sau nu postăm deloc. Amazon notează unde am ne-am oprit cu cititul cărții pe Kindle. Știu toate acestea.

Dar mai știu că „reclama e sufletul comerțului”. Companiile fac bani din reclamele online, astfel că supravegherea atentă și continuă a clientului devine modelul de afaceri al internetului. Iar vânzările vor depinde foarte mult de modelul efectiv al „reclamelor personalizate”, care sunt afișate pe site-urile cu acces gratuit (Google, Yahoo, Bing, Amazon ș.a.). Înțeleg toate acestea și, deși nu-mi plac, le accept ca parte a modelului comercial on-line.

Problema majoră apare atunci când datele colectate despre mine, sau oricare alt cetățean, nu sunt folosite în scop pur comercial. Când acele date, fără știrea sau consimțământul meu, ajung într-un algoritm, care încearcă să-mi prevadă comportamentul într-o situație anume și, pe cât posibil, să-l manipuleze. Pierderea vieții private, pierderea voinței libere – un gând paranoic, care îmi dă frisoane.

Un exemplu recent a fost publicat, sub titlul Neuropolitics, Where Campaigns Try to Read Your Mind, în The New York Times. Autorul articolului descrie un hol dintr-o clădire publică din Mexico City, prin care oamenii trec cu diverse treburi. În drumul lor, ei aruncă o scurtă privire către un afiș digital, reprezentând un candidat pentru Congresul mexican. Fără ca ei să știe, și afișul îi privea pe cetățeni! În interiorul lui, o cameră digitală înregistra expresiile faciale ale trecătorilor și, printr-un algoritm, le citea reacțiile emoționale provocate de poza candidatului: fericire, surpriză, mânie, dezgust, frică sau tristețe. Datele erau apoi transmise campaniei candidatului, unde, experții PR ajustau mesajul lui electoral pentru a produce o versiune pe care alegătorii ar fi găsit-o mai bună.

Tehnologii precum codarea facială, bio-feedback-ul și imaginarea creierului au fost folosite de multă vreme de companii în speranța că-și vor putea lărgi piața produselor proprii și dezvoltarea unora noi.  Însă utilizarea acestor tehnologii de către partidele politice și guverne pentru promovarea agendelor/intereselor ideologice a devenit un fenomen îngrijorător, evocând scene futuriste din filmul „Minority Report”, unde afișe inteligente scanau ochii trecătorile și apoi îi strigau pe nume.

Consultanții neuropolitici conduc cercetări în peste 12 țări, incluzând Argentina, Brazilia, Costa Rica, El Salvador, Rusia, Spania, Polonia, Turcia, Mexic și mai puțin SUA. Ei argumentează că beneficiile cercetărilor lor sunt evidente: anchetele și investigațiile pre-electorale nu sunt demne de încredere pentru că adeseori, oamenii nu știu, nu pot exprima sau sunt reținuți în a spune ce simt ei în realitate despre un candidat. În contrast, undele craniene, expresiile faciale și neurobiologia trădează opiniile și sentimentele alegătorului, astfel că aceste tehnologii devin un predictor mai bun al comportamentului în cabina de votare.

Mai știu, de asemenea, ce a dezvăluit Edward Snowden (erou? trădător?) despre programele NSA de spionaj al cetățenilor (PRISM, XKeycore) ori dispozitivele stingray, care, sub forma unor stâlpi de telefon falși, extrag informații din orice telefon mobil aflat în raza lor de acțiune.

Mi-aduc apoi aminte despre ce declara în 2012, generalul David Petraeus, fostul șef CIA și fostul meu coleg la CUNY (în 2013, pentru un salariu de $1/an).  Referindu-se la obiectele inteligente, capabile să comunice singure prin internet, generalul a spus: „Itemurile interesante [pentru noi] vor fi localizate, identificate, monitorizate și controlate de la distanță prin tehnologii precum RFID, rețele de senzori, servere miniaturale încorporate și surse de energie neconvențională…”. „Noi vă vom spiona prin mașina de spălat vase” a apărut apoi în presă, ca titlu senzațional.

Pe măsură ce IoT se maturizează, obiectele casnice și altele vor deveni tot mai interconectate. Luminile din tavan, termostatul din perete, aragazul, chiar și ciorapii sau tricourile vor fi dotate cu echipamentul necesar interconectării și vor putea transmite date despre noi prin internet. FBI-ul nu va mai trebui să instaleze TO (Tehnică Operativă, folosită de securitatea română în apartamentul meu din Iași) în dormitorul meu – o voi instala eu însumi. Big Data = Big Surveillance? = Big Brother? Brr…

Sună paranoic? Pentru unii, poate că da. Pentru mine, nu. De 23 de ani sunt un cetățean care trăiește conform legii, votând și plătind taxele la timp. Nu am avut, până în prezent, nicio o problemă cu reprezentanții guvernului american. Chiar dacă NSA, în mod invizibil, în liniște, îmi colectează e-mailurile, telefoanele, căutările pe internet, fotografiile digitale, poate și acest text, nu sunt speriat. Există un compromis pe care îl accept – cedez o parte din intimitatea, din identitatea mea, pentru ca guvernul meu să mă apere mai eficient, să mă protejeze de atacuri precum cele de vineri noaptea din Paris. Pe 11 septembrie 2001, am fost în Brooklyn și Manhattan și am văzut ce înseamnă terorism. Dacă pierderea lui I din IoT este prețul pe care trebui să-l plătesc pentru siguranța mea și a familiei mele, so be it!

În loc de concluzii

The Internet of Things reprezintă un salt paradigmatic și o schimbare ontologică. Noțiunile noastre fundamentale despre ce înseamnă a fi uman și ce înseamnă a fi „în umanitate” sunt bazate pe dihotomii subiect-obiect. IoT introduce o a treia dimensiune în relațiile existențiale actuale: Big Data, algoritmi specifici și un scenariu realistic prezent întotdeauna în orice interacțiune subiect-obiect.

Dacă este să ne raportăm la „următoarea invenție epocală” a omenirii, aș spune că IoT este la fel de important ca focul sau cartea – o schimbare de paradigmă, un eveniment disruptiv, creator al unei noi viziuni ale timpurilor actuale.

NOTE

[2] Există ceva mai puternic decât toate armatele lumii și aceasta este o idee al cărei timp a venit. Victor Hugo, Histoire d’un crime, 1877

[3] Câteva referințe utile se pot găsi aici:

Cranganu, C., H. Luchian and M. E. Breaban (Eds), 2015, Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, Springer, ISBN: 978-3-319-16530-1, 290 p. http://www.springer.com/us/book/9783319165301

Fracturarea hidraulică 2.0: Roci digitale, inteligență artificială, big data și soft computing

Era sistemelor cognitive: Inteligență Artificială + Big Data

Fracturarea hidraulică 2.0: Cinco de Fraco, Octofrac și analize predictive în zăcămintele digitale

Amelia

[4] În România, interceptarea convorbirilor telefonice private, urmată de publicarea lor în scopuri politice, au devenit un fel de sport național. Protecția victimelor înregistrate de arena publică pare inexistentă.