Condamnat la trei ani de închisoare pentru corupție fiindcă a primit prin intermediar de la un om de afaceri sătmărean cincisprezece mii de euro, caltaboși și pălincă, iar bonus un Audi Q7, eliberat condiționat după ce a executat o treime din pedeapsă, Decebal Traian Remeș este de ceva timp invitatul preferat al unor canale media ca RTV, Antena 3 sau Evenimentul zilei, Cotidianul și site-ul Lumea Justiției-Luju, publicații care preiau rapid declarațiile sale contondente spre recirculare. Deși eliberarea condiționată s-a făcut pe recomandări de bună purtare, vedem că în libertate fostul ministru se comportă rău: exprimarea sa la adresa unor persoane publice ca Monica Macovei, europarlamentar și la adresa fostului președinte, Traian Băsescu, precum și acuzațiile fără dovezi aduse directoarei Freedom House prin mass-media depășesc nu doar limitele civilității, ci și prevederi ale Codului Penal și Codului Civil. Nu e de așteptat ca CNA să se sesizeze din oficiu când e vorba despre canalele de televiziune îndrăgite.
Traian Remeș se folosește în ieșirile publice de o sentință în favoarea sa într-un proces intentat televizunii publice, jurnalistei Rodica Culcer, Direcției Naționale Anticorupție, Administrației Prezidențiale etc. În procesul pierdut de el în prima instanță acuza că a fost lovit în imagine prin încălcarea caracterului secret al casetei DNA, probă în dosarul 157/P/2007, în care se vede cum i se administra fostului ministru șpaga.Tribunalul București i-a respins acțiunea fiindcă nu s-a putut stabili nici prejudiciul, nici legătura dintre fapta presupusă ilicită, prejudiciu și vinovăția autorului. Reclamantul a invocat că acea casetă a fost procurată și utilizată ilicit de TVR prin difuzarea ei parțială pe post în 10 octombrie 2007, divulgând astfel o probă din dosarul de urmărire penală. Fiind vorba de un ministru, difuzarea casetei ține de informația de interes public și apără dreptul cetățenilor de a fi informați. Mai mult, când este vorba despre decidenți, CEDO lărgește dreptul jurnaliștilor de a da publicității aspecte inclusiv din viața privată a politicienilor, autorităților locale sau guvernamentale, așa cum a arătat în apărare TVR și jurnalista Rodica Culcer, pe atunci șefa departamentului de știri (v. cazurile Leempoel&S.A. contra Belgiei și Feledek contra Slovaciei).
La apelul judecat la Curtea de Apel Brașov, sentința tribunalului a fost infirmată. Instanța a considerat că televiziunea publică, inclusiv șeful editorial, trebuia”să respecte obligația de asigurare a secretului probelor în timpul anchetei penale”, iar DNA să vegheze să nu fie divulgate probe din dosar, deci a admis apelul lui Remeș și a decis să fie despăgubit cu cinsprezece mii de lei. Remeș ceruse despăgubiri civile de zece milioane lei pentru prejudiciul moral privind vătămarea imaginii, demnității, cinstei, onoarei, prestigiului etc. Cinstea, onoarea, demnitatea i-au fost onorate, dealtfel, cu o condamnare penală de trei ani cu executare. Administrația prezidențială a fost scoasă din cauză. Procesul din Dosarul 48790/3/2010, cunoscut ca ”Dosarul Caltaboșul”, s-a finalizat la ICCJ admițându-se în parte apelul lui Remeș de la instanța inferioară. Interesant în acest caz este felul cum înțeleg judecătorii misiunea mediilor publice, asimilate cu un fel de agenții care trebuie să păzească secretele altor instituții, iar nu cu statutul unei companii de presă. Așa cum a reieșit din cercetările Comisiei de Etică a TVR, din ancheta CSM ș.a., caseta n-a fost obținută pe căi ilegale și nici jurnaliștii implicați n-au încălcat deontologia. Alexandru Sassu, președinte-director general al TVR în 2007, a cerut să nu se difuzeze partea a doua a casetei, dar a autorizat-o pe prima, fiind criticat public de C.T.Popescu, pe atunci președinte al Clubului Român de Presă și de CJI pentru interdicție, fiindcă informațiile erau de înalt interes public. După nouă ani, Sassu vine să facă ”dezvăluiri” în sprijinul lui Remeș, care îl pot aduce și pe el în fața instanței. Care e miza acestei furibunde agitații? E simplu: Remeș speră să obțină rejudecarea procesului său de corupție pe ideea de ”probe fabricate”. Motivarea sentințelor arată însă că Remeș n-a negat niciodată ”faptele dezvăluite în materialul înregistrat și nu înțelege nici să conteste autenticitatea sa”. Antena 3 îl folosește pe fostul ministru pentru a compromite dosarul ICA. Și, în final, frustrările lui Remeș, rămas fără Audi, fără caltaboși și țuică, sunt utile în bătălia împotriva justiției, a DNA și a proiectului anticorupție care îi turbează pe toți politicienii care au caltaboșul la dosar. Imprudent, Decebal Traian Remeș se simte protejat în studiourile tv angajate în dărâmarea justiției și uită că eliberarea sa este, totuși, condiționată.
P.S. Deși a întors foaia plasându-se azi de partea penalilor și manifestându-se amnezic la regulile bune ale jurnalismului onest, ziarul Evenimentul zilei vehicula și el în 2007 înregistrarea video și publica pe larg stenograma corupției sub titlul Stenograma ”caltaboșul”.Discuțiile uluitoare dintre Mureșan și Ciorbă, un manual de dat șpagă.
http://www.evz.ro/stenograma-caltabosul-463984.html
Pe atunci interesul public avea pentru EvZ o altă definiție.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incurcata problema, oricum.
Poti ca sa zici „dreaqu sa-i pieptene”.
Oricum, ceva nu e in regula: cu Remes e clar, dar nici cu procedeele Rodicai Culcer ori ale procurorilor.
Undeva ceva e putred, si nu doar in Danemarca.
Cred ca in articol sunt lamurite aspectele legale care va produc banuieli de conspiratie intre Culcer si procurori. Ai o inregistrarea unui trafic de influenta in care sunt implicati un ministru si un fost ministru; intri in posesia ei indiferent de unde si prin intermediul cui. Ce faci ca jurnalist? O tii ascunsa? Care ar fi motivul in acest caz? A papat Remes caltabosul si a baut tuica (nu neaparat in aceasta ordine)? Le-a papat. A luat Remes banii si Audi-ul? Le-a luat. Eu asa stiu din presa (ca n-am fost la proces) ca si-a acceptat acuzatiile la proces. Nici nu avea cum sa nege ca Audi-ul si banii nu erau virtuale. Iar dialogul dintre cei doi va fi poate introdus in curriculum obligatoriu al Universitatii Dimitrie Cantemir pentru a-i pregati temeinic pentru viata pe viitorii absolventi.
Nu, nu o tii ascunsa, daca o ai.
Dar de unde o ai, daca nu de la procurori? ori de la SRI, cei care aveau Justitia „cimp tactic”.
Asta spuneam, daca ai fi citit atent, ca de la dosarul de urmarire s-au scurs documente catre presa, ceea ce nu e corect. Poate pentru Justitia dvoastra, dar nu pentru a unui stat de drept.
Nu il aparam pe Remes, ci imi exprimam nedumerirea asupra unor proceduri din alte vremi.
Daca nu ai aflat de „scurgerile” de documente la presa, in faza cind dosarul nu e public, inseamna ca traiesti ori in alta tara, nu Romania, sau vrei o Justitie a carei decizii sint „un banal act administrativ”.
Vorbiti mult si predeterminat. Reiau. Spun despre jurnalistul ce are in posesie o astfel de inregistrare ca trebuie s-o publice. Restul e treaba posesorului legal al inregistrarii ca a divulgat-o incalcand legi sau norme. Dvs. aveti o viziune ingusta despre justitie. Justitie nu inseamna numai respectarea legilor existente (ce te faci cand faci un act ce nu e prevazut de nici o lege). Justitie nu inseamna intotdeauna o hotarare judecatoreasca definitiva si asta pt. simplu fapt ca decizia poate fi gresita cum s-a intamplat, se intampla si se va intampla tot timpul. Ca trebuie sa acceptam hotararile definitive este o obligatie a fiecarui cetatean intr-un stat de drept dar acest lucru nu inseamna ca eu nu pot spune ca decizia a fost injusta si ca s-a facut o nedreptate. Daca ramaneti la ingusta viziune despre justitie a lui Hobbes cum ca dreptatea este strict determinata de legile existente atunci va reduceti constiinta umana la una robotica expusa reprogramarii continue.
Vorbim limbi diferite.
Daca dreptatea nu este strict determinata de legile existente, atunci vorbim de liberul arbitru.
Este un caz clasic de folosire a institutiilor statului in interesul unui partid politic cu sustinere externa. Justitia nu este pentru dulai. Bine cel putin ca nu ne aflam in situatia Italiei unde printre prerogativele prim-ministrului se numara si „autorizarea de operatiuni si actiuni ilegale pe teritoriul national si in strainatate”. Sau ne aflam ?