Amurgul impenitentului politruc: Ion Iliescu si mostenirea sa

Aici nu e vorba de fapt de Ion Iliescu, un personaj indigest. Sunteti in opozitie. De cand secta de liberali conservatori din care faceti parte a fost decuplata de la resursele statului, va tineti de demagogie antiputere. Vreti sa fiti un pic conectat la bugetul statului, visati iarasi o conferinta la Londra din banii ICR-ului sau ceva de la stat, pentru dvs. ca membru al sectei conservatoare.

Stiu ca nu imi veti publica acest comentariu, pentru ca nu va sta in natura sa acceptati critica. Critica, stim din comunism, se cenzureaza.

Se poate face analogia intre Pinochet & Jaruzelski si Ceausescu; cu toate pacate lui, Ion Iliescu nu a fost un dictator, departe de asa ceva.
Dar marea mea problema este cu etichetarile; parca as citi Scanteia anilor ’50. Atunci adversarii politici erau considerati la gramada ca facand parte din „cercurile” reactionare, sovine. burgezo-mosieresti, anti-populare, anti-muncitoresti, vandute imperialismului anglo-american, etc.
Acum, tot ce nu e basist („USL-ul este mostenitorul sistemului Iliescu”), este tributar unei viziuni „etatist-colectivista, autoritarista, corporatista, paternalista, xenofoba, anti-oocidentala, anti-liberala si anti-intelectuala”.
Va dau o veste: exista milioane de romani atasati valorilor de dreapta, adepti ai proprietatii private, initiativei individuale, spiritului de competitie, democratiei liberale, traditiilor democratice ale acestei tari (inclusiv bicameralismul si respectul pentru regalitate) care au o repulsie viscerala atat fata de basism cat si fata de sistemul Iliescu-Voiculescu. De Iliescu am scapat, Voiculescu nu are nici o putere de decizie in stat (exceptand 2 ministri PC ; cred ca nu mai e nici macar parlamentar), mai ramane sa scapam si de ultima ramasita comunista – Basescu, care de altfel a depus de atatea ori juramantul ca ministru in fata lui Iliescu.
Revin obsesiv cu intrebarea – poate odata o sa-mi raspundeti – exista vreo posibilitate ca Basescu (fost functionar superior in regimul Ceausescu, lucrator in comerul exterior ca si Voiculescu, Catarama si atatia altii) sa nu fi fost turnator la Securitate? Si atunci, despre ce vorbim? Ne razboim cu octogenarul pensionar Iliescu, in loc sa ne preocupe clarificarea unei grave suspiciuni care planeaza azi asupra Romaniei la cel mai inalt nivel? Asta imi aduce aminte de scriitorii romani din anii ’80 care condamnau „curajos” crimele staliniste din anii ’50 dar nu obiectau nimic referitor la regimul neo-stalinist cu care erau contemporani. Fenomenul l-ati observat chiar dumneavoastra.
Ca Iliescu a tinut Romania in loc cativa ani (sapte) sunt de acord, ca e vinovat de greseli politice grave de asemenea, ca e vinovat de crime mi se pare o baliverna, dar ca Basescu este un simbol al moralitatii si anti-comunismului (ok, scuze, stiu ca nu face obiectul prezentului articol) mi se pare o jignire la adresa inteligentei.

ce loc sa si aibe domnule, zimbariciul din oltenita (tigan dupa mama sa) in istoria Romaniei ? ce ideologie domnule ? la un trepadus/politruc/aparatcik(limba rusa are o semantica mult mai expresiva) interesat doar de putere. sarac si cinstit. in detrimentul unei romanii jefuita, umilita si indobitocita. domnule, exista o vorba : sa te fereasca Dumnezeu de tiganul ajuns imparat.
ps : nici o conotatie rasista. ascult cu placere acordeonul si tambalul autentic tiganesc.

Domnule profesor , de ce este incadrat acest articol la „reactie rapida ” ? Stiti dvs. ceva care mie mi-a scapat ?!? Multumesc.

Ion Iliescu este si ramane ( si dupa ce nu va mai fi) exponentul emblematic si vehiculul prim al dezastrului nostru moral – ideologic post decembrist. Numai cine nu vrea sa inteleaga (chestiunea e la limita retardului mental, ma scuzati) refuza aceasta evidenta si relevanta ei socio-culturala dincolo de existenta lumeasca a acestui personaj nefast.
N-am obiceiul sa comentez redundant ( tocmai am facut-o). Insa, mi-am aruncat ochii pe primele doua comentarii ( lucru pe care rar mi-l permit, din motive de timp). De aceea simt nevoia sa adaug cateva observatii cu carácter general si de principiu:
1.Fenomenul Ion Iliescu si “mostenirea lui” nu e nici pe departe corect inteles. Deci trebuie readus in permanenta in atentia publica. La fel ca ideologiile de stanga, catusi de putin cazute in desuetudine.
2.Primele doua comentarii ( vicus si mihai) nu fac decat sa-mi intretina o ingrijorare: aceea ca cei 23 de ani de libertate formala romaneasca ( sau, mai degraba,de absenta a tiraniei institutionalizate) n-au fost catusi de putin suficienti pentru eliberarea mentala a multora dintre noi, pentru formarea gandirii critice, autonome, indispensabile pentru intelegerea corecta a realitatii ( oricare ar fi). Oamenii inca gandesc (daca asta se poate numi gandire) predilect in clisee. De unde si incapacitatea, iata, de a intelege un text simplu si clar ( articolul) sau apetenta (deseori stupida, sau cel putin pripita) pentru etichete… aplicate autorului, nu textului. Si uite asa, subiectul, ideea, principiul continute in text nu mai conteaza.

In scopul recuperarii discernamantului, gandirii critice si libere am doua recomandari:
1.Mai putin televizor, mai putin folclor politic, mai putine mituri asumate pe negandite, si daca tot discutam persoane/personaje, s-o facem in raport de realitati ( fapte, date) la care aplicam principii, nu functie de prejudecati, simpatii, antipatii si supozitii. Pe de alta parte, n-are strica mai multa documentare ( lecturi serioase) si contemplare mai larga si mai atenta a realitatii ( inclusiv in perspectiva istorica) insotita de folosirea judicioasa a propriului intelect, acolo, cat este de la natura/Dumnezeu.
2. Doua articole ale lui Olavo de Carvalho ( linkurile de mai jos), care trag un semnal de alarma asupra fenomenului isteric al agregarii sociale pe baza de cliseu ( gen basist/anti-basist), nu de principiu intim, constient asumat; adica pe baza de forme fara fond, de semnale golite de continut, cu rezultatul ultim al pierderii identitatii proprii. Recomand intelegerea fenomenului descris in aceste articole in sens larg, nu raportat doar la referintele/exemplele date de autor. Nu ma-ndoiesc ca primul comentator (vicus) va fi incapabil de a se recunoaste in/pozitiona corect fata de textul lui Carvalho ( ca de altfel in orice context); al doilea ( mihai) ramane incert. Trag insa speranta ( sunt o optimista) ca dupa aceste lecturi, altii o vor face, iar pe viitor se vor dubita si contempla mai atent ( rational) inainte de a rejecta/achiesa la o opinie, la o analiza, oricare ar fi ea.

http://inliniedreapta.net/dereferinta/istericii-la-putere-si-animalizarea-limbajului-i/

http://inliniedreapta.net/dereferinta/istericii-la-putere-si-animalizarea-limbajului-ii/

@ Ioana H.

„Numai cine nu vrea sa inteleaga (chestiunea e la limita retardului mental, ma scuzati) refuza aceasta evidenta si relevanta ei socio-culturala dincolo de existenta lumeasca a acestui personaj nefast.”

Intr-o singura fraza ati pus un numar de etichete celor care nu sunt de acord cu punctul dumneavostra de vedere (care nu este enuntat):

1. Sunt oameni care nu vor sa inteleaga

2. Sunt oameni care nu pot intelege lucruri simple, deci sunt (aproape) retardati mintal

3. Sunt oameni care refuza evidenta

4. Sunt oameni care nu acorda evidentei relevanta ei socio-culturala.

Imi vine sa spun ca, pentru dumneavoastra „l’Enfer, c’est les Autres” (Garcin, in Huis Clos) nu Ion Iliescu.

‘Le-am tras-o, toata viata mea !”. Asa vede el, ‘la secret’, relatia lui cu poporul roman.
Cum a reusit acest prestigitator, intreaga lui viata, sa stea cocotat in capul poporului roman, fara sa faca ceva util pentru tara? Jos palaia, in fata scamatorului!
Un punct de inflexiune al scamatoriilor lui a fost, in ’89, un simplu pas peste pragul ce trece de la comunism la capitalism, ramanand neclintit tot acolo-sus, in varful varfului societatii si, culmea, fiind adulat pentru aceast miraculos succes, de aproape intreg poporul.

Analiza personajului Ion Iliescu ar merita o discutie mai ampla (o carte ?). Sitm de unde provine, cum a fost educat, traseul sau in comunism, raporturile cu Ceausescu si motivele disgratiei. Interesant e de analizat ce s-a intamplat cu el dupa 22 decembrie 1989 cand a fost ales de soarta – in lipsa de ceva mai bun – sa conduca Romania .Atunci au aparut clar limitele sale de gandire, balastul educatiei bolsevice, incapacitatea de a intelege noul context.
Era destul de greu cu oamenii de care era inconjurat, singurele structuri inca organizate in haosul de atunci : armata, securitatea, PCR. Chiar daca nu vizibile la suprafata aceste structuri existau, colaborau, conduceau de fapt. Aici Iliescu a fost slab, n-a reusit sa le imprime un stil nou, sa le aduca la realitatea momentului istoric in desfasurare. Mai credea in Gorbaciov si in sprijinul sau ? in perenitatea URSS ?
Dupa mine, examenul l-a cazut in seara de 28 ianuarie 1990. La discutia dela Palatul Victoria Corneliu Coposu a propus un guvern de uniune nationala si alegeri generale in septembrie, pentru ca partidele politice sa se poata organiza. Iliescu a raspuns cu declararea FSN partid politic, parazitarea CFSN cu pseudopartide create la comanda si fixarea alegerilor la 20 mai. Tipic bolsevic, Iliescu se credea in februarie ’45.
Ce s-ar fi intamplat cu Romania in situatia in care Coposu ar fi fost ascultat ? Avem voie sa visam ?

Iliescu, despre el s-a scris si s-a spus tot.
A fost omul epocii lui.
A marcat o intrega tara si are inca un impact important.
Dupa caracterul lui sau modelat oamenii de la putere care sunt copii clonate mai cu oarecare deviatii de la original.
Iliescu a reusit sa rezolve problema monarhica pe care a anulat-o.
L-a facut pe rege sa taca si sa se complaca.
Un om al rusilor spunea ca el ar fi evitat un razboi civil in Romania.
Posibil ca fara aceasta carte rusii sa nu fi reusit atitea si ar fi declansat o lupta.
Mai important decit toate Iliescu cunostea dumanul de clasa extern si mai ales ii cunostea punctele slabe si anume dupa vechea traditie a vrut sa spinzure occidentul cu propria funie, dar a reusit sa se inteleaga cu el si sa-i dea ceea ce a cerut.
Efectul Iliescu este calcarea in picioare a aspiratiilor unei tari, crime, impulsionarea occidentului sa renunte la drepturile omului si la alte povesti.
Iliescu a rostit multe vorbe celebre:
-Lasatii sa se adape ( la adresa demonstrantilor )
-Alora de la BBC ar trebui sa se puna pumnul in gura
El a inspirat o propaganda cu sloganul:
-noi muncim, noi nu gindim …

Legalitatea, onoarea, statul de drept sunt noţiuni care îi dau frisoane lui Ion Iliescu şi mereu va încerca să le deturneze sensurile în colţuroase ilustări ale limbii de lemn. Cei aproape 24 de ani de postcomunism ne-au revelat un adevăr îngrijorător. Privind lucrurile de aproape, am înţeles de mult că destinele noastre individuale au fost marcate negativ de acţiunile sale. Acum, ajuns aparent la amurgul vieţii publice, nu de judecata fiecăruia dintre noi se teme, ci de cea a istoriei. Noi putem doar să scriem, să reiterăm, să accentuăm aceleaşi şi aceleaşi pagini ale trecutul recent şi ale prezentului, sperând să nu se repete. Lecţia cea mai dură o va primi însă din partea istoricilor, care vor şti, sunt convinsă, să-l aşeze la locul binemeritat. Abia atunci vom vorbi, pe înţeles, despre amurgul pseudozeului Ion Iliescu, cu toate documentele la vedere.

oare ar fi exstat acest iliescu fara poporul rumin ?
si sper domnule Tismaneanu sa nu consideratzi of topic:dvs folositzi ´´revolutzia furata´´!
89 a fost acel moment in care tzarile de la Visegrad chiar au avut revolutie,dar romanica nu cred.
sint un om al shuruburilor,dar cind afirm despre ceva ca e furat,inseamna ca inainte a apartzinut altcuiva.in 89 comunistii nu au pierdut nici un moment controlul.intr un oras ardelean unde chiar au ieshit citziva tineri studentzi si le au strigat prima data in fatza comunistilor sa plece,au fost imediat impushcatzi.cred asta s a intimplat si in Timisoara.buc ?ma tem ca acolo consilierul valutist al iliescului a pornit impreuna cu organili rivolutzia.asta sa fi fost revolutzia cishtigata ?ca dupa aia totul a fost o mascarada.comunistii au devenit revolutzionari.sint oameni fara rushine.sint nishte gunoaie

Faptul ca Noi, cei care urmarim constant pe Contributors acest sui-generis fir rosu al memoriei anti-staliniste – un fluviu permanent intretinut cu admirabila daruire de profesorul Tismaneanu – suntem cateva mii reprezinta dovada ca a venit vremea sa se treaca la un alt nivel in acest demers al recuperarii adevarului despre regimul care, iata, continua sa influenteze nefast devenirea societatii romanesti.
Colega Ioana H. are dreptate: fenomenul Ion Iliescu trebuie readus in permanenta in atentia publica. El trebuie expus in corespondenta cu situatia din vara lui 2012 care are extrem de multe similitudini cu alegerile din Noiembrie 1946.
USL nu a aparut din neant, el este consecinta gandirii pe termen lung a aparatcikului care a reusit sa se strecoare printre meandrele intrigilor din primul cerc al dictaturii ceausiste, a iesit nevatamat dintr-o „revolutie” care nu-i a lui desi ar putea fi suspectat ca ar fi autorul scenariului si ca a beneficiat de un regizor experimentat pentru mizanscena, a reusit sa-l vada pe Dictator ciuruit de gloantele „maniei populare” si a ocupat fotoliul dirijoral cu o lejeritate care denota un indelungat exercitiu.
Puzderia de partide explodata ca un joc de artificii pe cerul revoltei din Decembrie 1989 s-a condensat treptat, in mod perfect controlat de sistemul in care batranul aparatcik se misca precum rechinul intr-un banc de stridii, in cateva structuri stabile, a caror finantare a izvorat constant din ungherele underground ale economiei capitalismului de cumetrie.
Cand a lovit Criza (care a venit sa confirme, in aparenta, dogma in care crede nestramutat si anume dogma crizelor periodice ale Capitalismului care-l vor rapune in cele din urma) batranul aparatcik a aruncat in aer zidurile care separau aceste false structuri partinice si a dezvaluit monstruoasa gura de tun: USL !
Cu acest urias cu picioare de lut el intentioneaza sa distruga firava constructie a unei economii de piata de care depinde un echilibru macroeconomic pe care Romania, iata, reuseste totusi sa-l mentina doar pentru ca exista o parte a economiei care nu se afla in sfera de influenta partinica si nu raspunde la alte comenzi decat cele ale economiei de piata.
Cititi aici, pe Contributors, o sinteza cutremuratoare a ex-ministrului Privatizarii 1997-1998, dl Valentin Ionescu:
http://www.contributors.ro/economie/anti-privatizare/
Statul roman depinde decisiv de sanatatea acestor afaceri de succes.
Poate ca multimea salariatilor din toate aceste societati cu capital privat inca nu este constienta de realitatea pericolului ofensivei sistemului cleptocratic. Ei traiesc, autist, in aceste bule de prosperitate, dar este timpul ca ei sa deschida ochii.
Se impune o contra-ofensiva si aceasta nu poate fi facuta de cele cateva mii de cititori ai domnului profesor Vladimir Tismaneanu.
Da, amnezia e o boala, nu o solutie.
Dezvaluirea rolului malefic al lui Ion Iliescu in stagnarea Romaniei este necesara pentru declansarea procesului de catharsis in fibra poporului roman.
Germanii au avut parte de acest catharsis atunci cand au doborat Zidul cu care Armata Rosie a crezut ca poate destrama o unitate care nu a disparut niciodata din sufletele lor, indiferent de ce parte a zidului fusesera aruncati.
Noi, romanii, avem altceva de distrus: o Masca a Rautatii !
O rautate ascunsa sub un zambet larg.

Sunt de acord cu ce ati scris in acest articol. Dar mi se pare ca mesjul nu este prezentat pe intelesul majoritatii – ati folosit un limbaj prea sofisticat, probabil greu de inteles de multi.
Sa luam spre exemplu fragmentul asta:
„am aflat ca a fost invitat sa semneze si ca s-a derobat. La fel, in cartea de dialoguri “Marele soc”, aparuta in 2004, cu cateva luni inainte de expirarea ultimuili sau mandat, Iliescu a evitat sa dea un raspuns lipsit de ambiguitati la intrebarile mele pe acest subiect. A reactionat indignat si ulcerat impotriva biografiei sale”
In afara de o greseala scuzabila („ultimuili” in loc de „ultimul lui”) eu as fi scris ceva de genul: „am aflat ca a fost invitat sa semneze si a refuzat. La fel […] Iliescu a evitat sa dea un raspuns clar […]. A reactional indignat si suparat impotriva biografiei sale”
Cred ca ne trebuie cineva care sa vorbeasca clar si sa spuna clar, pe intelesul tuturor: „Iliescu si ai lui au furat din greu cat au fost la guvernare. Au vrut sa pacaleasca poporul si occidentul cu democratia dar, in realitate, s-au folosit de brutalitatea minerilor si mentalitatile comuniste si nationaliste promovate de regimul Ceausescu. Ponta si USL sunt urmasii lui Iliescu. Dar exista o alternativa.”

Nicolae Ceausescu spunea” daca prin absurd ne-am intoarce acum 40 de ani, am alege tot calea fauririi societatii socialiste multi-lateral desvoltate”. Insa inpenitentul ajuns cvasiimpotent dupa castrarea chimica pe care i-a rezolvat-o cu bromura in ceai domnul Dr.Victor-Viorel Ponta, momentan cel mai bun premier all time al USL, cred ca are niste regrete, mai multe melancolii, un un bax de deziluzii si o cohorta de ingratzi numai buni de infierat cu candoarea neiertatoare a presedintelui Soare (rasare). Iliescu Ion face alergie la traseisti, astfel ca pe Dragnea, domnu vicepremier l-ar juganii cu gamela de la Dusa si manivela lu Mitrea, pe Ponta il vede ca pe un derbedeu care i-a luat cheile de la masina la poker lu Nastase, iar pe Antonescu nu l-ar fi luat nici la scoala de partid de 3 luni, nici pomeneala de Stefan Ghiorghiu, intrucat nu are tarie de caracter.
Ion Iliescu este un personaj trist, prea clocit sa fie vetust, nu e nici vintage ca e reumatismul, face urat la trig, iar recent copresedintii i se mictioneaza pe trenci .

Meritul istoric al lui Ion Iliescu este ca rusii l-au identificat in 1989 ca fiind un lider de incredere care va urma politica Moscovei,stabilizand tara in directia dorita dupa eliminarea lui Ceausescu.
Fara un astfel de personaj,probabil ca trupele sovietice intrau in tara.
Trebuie sa recunosc ca si cedarea puterii in 1996 si 2004 reprezinta un merit istoric.
In afara de acestea, Ion Iliescu va ramane un personaj cu totul detestabil, simbol al unei societati fara busola, creator al unui sistem pe care copii nostrii se vor lupta sa il schimbe.

Adevarul e ca Iliescu a introdus fabrica de curatat dosare pentru cei de dreapta cum ar fi seful UTM-ului imbracat in plovar de la revolutie. Stii tu care.

cu riscul de a soca putin, as dori sa arat ca, indiferent de involutia politica a lui Petre Roman din prezent, cu jenanta abdicare de la idealurile democratice si europene prin inscrierea in Uslam, perceptia pe care am avut-o din anul 1990 si in 1991 – pina cind a fost debarcat de mineri – care, chipurile, voiau sa-l dea jos si pe Iliescu – a fost aceea de om al reformei, al europenizarii Romaniei. Cred ca tocmai pentru ca dorea o schimbare, o democratizare autentica, a fost victima celei de-a doua mineriade. Imi aduc aminte cum minerii, pe strazile Bucurestilor, in toamna lui ’91 strigau lozinci anti Roman, nu anti Iliescu. Nu trebuie uitate lucrurile bune pe care le-a facut acest om. Nu cred ca dorea continuarea ceausismului. El a fost infrint de aripa troglodita a securitatii, de genul PRM, asa cred.

Domnule Profesor Universitar Doctor Vladimir Tismaneanu ,

Ajunsi in acest punct , la peste 48 de ore de la publicarea articolului dvs.pe blog personal (24 ore aici pe „Contributors ” ) , articol accesat de peste 2000 cititori aici (si alte citeva sute pe „wordpress ” ) si cu 31 comentarii si replici (plus cele cenzurate ) as dori sa va supun atentiei urmatoarele aspecte :

1) am intrebat ieri de ce e incadrat articolul la „reactie rapida” . Mi-ati raspuns ca e vorba de cazul Hayssam . Va invit ca la meniul browserului dvs. (la care ati facut recent upgrade de la versiunea Explorer 7 -foarte vulnerabila , la versiunea Explorer 9 , ceva mai safe, dar nu prea mult :wink: ) sa accesati in ordine edit–find – Hayssam . Si veti vedea ca in afara mentionarii , intr-o doara , in text a numelui Hayssam , personajul nu mai apare decit in schimbul de comentarii pe care am avut deosebita onoare a-l avea cu dvs. Asta intelegeti dvs. prin topic ? In ce fel se reflecta cazul Hayssam in articolul dvs. ? Eu am vazut in acest articol o abordare f. f. critica a personajului Iliescu , fara legatura cu topicul enuntat chiar de dvs. Adica , dintr-un eveniment exagerat mediatizat , pt. profitul nemeritat al serviciilor pretinse a fi in slujba lui Basescu , se ajunge printr-un rationament cartezian care imi scapa la evaluarea carierei politice a lui Iliescu ?!? Pai , domnule profesor, Iliescu a servit ca Presedinte in perioada 90-96 si apoi 2000–2004 . Multe lucruri s-au intamplat in lume in acele perioade (si mai bune , si mai rele , c-asa-i in tenis :lol: ) . De cite ori va reveni in actualitate un eveniment din acei ani incepem o dezbatere despre cariera politica a lui Iliescu ?!? Este adevarat , Iliescu a condus formatiunea PSD care azi e in alianta la putere in RO , dar daca e de criticat ceva din actuala alianta , poate e nimerit a adresa aspecte concrete, si nu a abuza de un eveniment fara legatura cu Cotroceni sau Victoria pt. a merge, prin invaluirea Iliescu si a ajunge la discreditarea unei formatiuni momentan la putere. Pt. ca , iertati-ma, dar chiar nu inteleg ce treaba au Curticeanu, Andrei, Popescu sau chiar Paunescu , pe care ii mentionati in text , cu Hayssam ?!? Ce legatura e inntre Pinochet sau Jaruzelsky cu arabul ? Ca daca o luam asa , toate drumurile duc la Roma (ma rog, azi la Washington ) ! Impresia mea e ca ati folosit cazul Hayssam si „reactia rapida” ca un pretext de a culpabiliza , prin asociere, un intreg partid , pe care il identificati cu o persoana, desi cred ca in cazul PSD nu se poate vorbi de omul -partid.

Priviti singur comentariile la articol –vedeti vreo legatura cu scopul pe care tocmai dvs.
mi-l spuneati ieri ? Dvs. scrieti : ” Salut apelul Dvs la o discutie rationala si informata despre subiect, nu despre autorul articolului. „. Total de acord, dar atunci ar trebui sa canalizati discutia spre subiectul reactiei rapide, si nu sa-l lasati a aluneca spre Petre Roman , PRM, etc. . Ca unde ajungem ?!?

2) in numeroase rinduri ati facut apel la o atmosfera calma si serena , la respect reciproc , si ati promis ca veti cenzura nu idei controversate ci atac la persoana, onomatopee, limbaj vulgar , etc. Va invit a citi comentariul scris de „Giani” , azi , la 16:32 , adresat lui „Hanzi” :

„Deci, nu fi animal, caci, vezi, cazi singur in categoria definita de filozoful brazilian”

Dvs. nu numai ca nu ati cenzurat acest limbaj , dar nici scuze nu ati cerut unui comentator ( Hanzi ) fidel articolelor dvs. , prezent aici cu numeroase comentarii interesante, de multa vreme. Nici dvs. nici platforma nu a gasit de cuviinta sa ceara scuze acestui comentator–o fac eu acum , pentru ca trebuie ca omul sa stie ca se observa si ca macar unora le pasa cind e insultat pe nedrept. Inteleg sa glumim (am facut-o eu uneori) , sa mai punem un sarcasm , etc. dar de aici pina la insulte gen „animalule” e cale lunga ……

Parca recent ati fost revoltat , pe buna dreptate , de limbajul unor comentatori in „Cotidianul”.
Inchei , ca si ieri, cu un proverb : ce tie nu-ti place, altora nu face (sau tolera) :!:

Va multumesc .