marți, martie 19, 2024

Despre solidaritate, principii si prietenii

Prieteniile nu sunt pur si simplu oportunitati pentru efemere schimburi de amabilitati, de gratulari, de impresii mondene. Chiar mai putin sunt ele bazate pe aversiuni comune generate de perisabile conjuncturi.  ”Shared hatreds make for strange bedfellows” scria marele ganditor Albert Hirschman in cartea sa “The Rhetoric of Reaction”.   Dar “bedfellows” nu inseamna prieteni,  in sensul veritabil si demn al cuvantului.  Nu devii prieten, ci cel mult complice, cu cineva numai pentru ca detesti pe altcineva.  Pe nisipurile miscatoare ale urii nu se poate cladi nimic viabil. Dimpotriva, cum imi scria chiar azi un bun prieten, „as adauga, la conditiile prieteniei, dragostea. Pur si simplu, dragostea – premisa ori consecinta a admiratiei”.  Dragostea este contrariul urii, tot asa cum, spre a relua cuvintele lui Malraux, demnitatea este contrariul umilintei.

Pentru mine, prietenia inseamna solidaritatea mereu intarita întru principii si valori. Cand aceasta solidaritate se clatina, cand orgolii mistuitoare se combina cu varii complexe intr-o dezolanta alchimie resentimentara, cand trecutul este rescris pentru a deveni concordant cu actualele jocuri, manevre si combinatii, atunci se destrama si prietenia. Evident, unii rationalizeaza aceste decizii care anuleaza solidaritatea drept devotament pentru principii.  Conform stilizarilor auto-justificative (in care au ajuns sa si creada, iluzionisti auto-iluzionati), ei n-au nimic cu oamenii concreti pe care ii ponegresc, ba chiar ii admira (cand nu-i dispretuiesc), problema este ca ei “nu pot renunta la principii”.  As numi acest sindrom fetisismul principialitatii ostentative.  In fapt, solidaritatile durabile, cele care nu se trambiteaza,  se nasc din confluente valorice, din riscuri comune, din alegeri existentiale impartasite, din convergenta principiilor cultivate cu discretie, dintr-un atasament care nu se schimba peste noapte in raport cu un numar de idei, de norme morale, de aspiratii.  Deci nu din cabale, frustrari, nascociri si jocuri de culise.

Prietenia este un mare pariu al unei increderi ce nu se zdruncina la orice incercare mai dificila. Loialitatea face parte din aceasta alianta intersubiectiva. La fel si o indispensabila fidelitate in raport cu un trecut comun.  Dimpotriva, cand cerul se innoureaza, cand prietenii iti sunt insultati si calomniati (fie ca sunt in viata, fie ca au trecut in lumea dreptilor si nu se mai pot apara), nu te speli pe maini, nu simulezi o falsa detasare si nu intri in corul detractorilor, nu cautionezi , nici macar prin eschiva, bucuria acestora de a macula . Iar daca o faci, inseamna ca ai mimat doar prietenia.  Exista si forme decente de despartire, nu doar cele menite sa dea satisfactie galeriei.  Goethe spunea: “Pentru valet nu exista erou”. Iar Hegel completa aceasta inteleapta si trista constatare cu cuvintele: “Asta se intampla nu pentru ca eroul nu este erou, ci pentru ca valetul este valet”. 

Ceea ce francezii numesc le don de l’amitié presupune prin urmare consecventa, franchete, generozitate si integritate.  Suntem prieteni pentru ca refuzam fanatismele, tribalismele, fundamentalismele de orice culoare.  Dar, la fel de important, pentru ca luptam pentru statul de drept, pentru libertatea individului (o libertate care nu se confunda cu un haos moral), pentru demnitate si pentru adevar istoric. Asa s-a construit relatia mea de solidara prietenie cu intelectualii si militantii civici care au infiintat Fundatia “Ioan Barbus” dupa numele unui exemplar barbat politic din PNT-ul lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache, un om care a platit cu ani grei de temnita devotamentul si verticalitatea nedezmintite. Dupa 1989, Ioan Barbus a fost unul dintre vicepresedintii PNT-CD, a colaborat cu Corneliu Coposu, cu Serban Ghica si cu alti lideri taranisti.  Le multumesc asadar acestor buni prieteni pentru solidaritatea asumata public in textul de mai jos. (VT)

 

Declaratie

Fundaţia Ioan Bărbuş îşi exprimă aprecierea pentru gestul Profesorului Vladimir Tismăneanu, Preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), de a returna Partidului Naţional Liberal premiul “I.C.Brătianu”.

Considerăm că această decizie este încă o dovadă a coerenţei morale a Profesorului Tismăneanu, un distins specialist în studiul comunismului, atât din punct de vedere academic, cât şi al cercetării şi dezvăluirii concrete a crimelor acestui regim în ţara noastră.  

Fundaţia noastră este deosebit de interesată în aceste cercetări, ea purtând numele lui Ioan Bărbuş, om politic trecut prin închisorile comuniste timp de 17 de ani, apoi persecutat şi urmărit pentru convingerile sale anticomuniste.

De aceea Fundaţia noastră a primit cu satisfacţie şi cu speranţă Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi actul istoric al condamnării regimului comunist, pronunţat în baza acestui raport de Preşedintele României, Traian Băsescu.

În plus, Fundaţia noastră a avut ocazia să colaboreze cu echipa IICCMER condusă de Prof. Tismăneanu şi să se convingă de profesionalismul şi integritatea cu care IICCMER lucrează pentru scoaterea la lumină a adevărului despre regimul comunist. 

Aşa cum Vladimir Tismăneanu a arătat prin gestul de a înapoia premiul “I.C.Brătianu”, există o legatură esenţială între comunismul ca minciună ideologică, comunismul ca regim istoric ilegitim şi criminal, şi consecinţele sale, în primul rând morale, pe care le trăim astăzi.

Din această perspectivă, domnul Tismăneanu a considerat de datoria domniei sale să protesteze astfel faţă de faptul că Partidul Naţional Liberal, odinioară un mare partid istoric, ce a dat ţării noastre mari oameni de stat şi atâţia martiri şi eroi în vremea regimului comunist, s-a alăturat unor structuri care provin exact din acest regim, contrazicându-şi astfel valorile libertăţii şi orientarea pro-occidentala de la care se revendică. Vladimir Tismăneanu a oferit astfel un reper moral binevenit, în confuzia creată de bruiajul mediatic.

Atacurile murdare cu care este confruntat Vladimir Tismăneanu, tentativele de intimidare, ameninţările cu moartea ce i-au fost adresate, similare celor pe care le primea înainte de 1989 pentru activitatea sa de la Radio Europa Liberă, nu fac decât să confirme puterea politică şi mediatică de care încă dispun încrengăturile comuniste şi securiste. Dar şi faptul foarte important că ele se simt ameninţate de activitatea Profesorului Tismaneanu.

Confirmă şi necesitatea urgentă a lustraţiei pentru ţara noastră, atât spre limpezirea trecutului cât şi spre despărţirea de comunism, corupţie şi de toate acele conexiuni care ne trag departe de valorile Lumii Libere.

Confirmă deci, că domnul Tismăneanu spune adevărul, altfel nu s-ar explica atâta înverşunare.

Fundaţia Ioan Bărbuş îi mulţumeşte domnului Vladimir Tismăneanu şi se solidarizeaza cu domnia sa în faţa celor care încearcă să-l denigreze.

19 ianuarie 2011

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Ioan Barbus a fost un patriot si un mare caracter. Ardelean din Seini a facut 3 ani in al II-lea razboi si 17 ani de inchisoare politica pentru ca a organizat miscari contra rusilor in 45 si a refuzat sa colaboreze cu comunistii. A fost al II-lea pe lista PNT in 92 la Senat dupa Coposu! Pana la moarte s-a tinut tare si drept. La PNT avea multi prieteni nu numai in Bucuresti ci in toata tara.Toata lumea venea la el la parter la PNT in Rosseti in biroul din dreapta. Primea sute de oameni si pentru fiecare avea un gand bun, un sfat, o indrumare morala. Dumnezeu l-a protejat de-a scapat din toate greutatile probabil pentru ca era un om foarte bun cu valori si principii sanatoase. Cred ca de asta a avut si multi prieteni si chiar foarte multi tineri din toata tara. Ma bucur sa aud despre aceasta prietenie si sa-mi amintesc de Ioan Barbus!

  2. De acord, ura e o otrava care il ucide si pe cel ce o practica. N-ar fi rau sa redescoperim principiile fundamentale ce ne permit sa conlocuim pe pamint si sa avem prieteni. O zi buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro