sâmbătă, mai 18, 2024

La rece despre rezultate electorale calde: mobilizare la dreapta și un milion de cetățeni nereprezentați

Duminica trecută, participarea la vot în România a fost peste așteptări și mai mare decât în alegerile precedente (28%), dar rămâne mai scăzută decât media europeana (41 %) sau chiar decât eurosceptica Mare Britanie (36%). În ceea ce privește UE, alegerile din 2014 continuă tendința descrescătoare a participării la vot, care a scăzut cu 20 de puncte procentuale față de 1979 (61,99%). Dar nu asta este surpriza, în condițiile în care acest scrutin a reprezentat un exercițiu comico-plictisitor pentru prezidențialele din toamnă: politica internă aduce mai mulți votanți la urne decât cea europeană. Alta e, pentru mine, surpriza: mobilizarea peste așteptări în rândul partidelor de dreapta (cu excepția PNL).

În alegerile generale din decembrie 2012 alianța partidelor de dreapta – ARD, a întrunit aproximativ un milion două sute de mii de voturi și tot cam atâta au adunat, cumulat, partidele de dreapta la alegerile de duminică (PDL, PMP, FC). Tot raportat la decembrie 2012 observăm, în schimb, o mobilizare mai mica a alegătorilor fostei USL (USD+PNL), care au strâns împreună un total 2,7 milioane de voturi față de 4,5 milioane la alegerile generale de acum doi ani. Pe scurt, două milioane din foștii votanți ai actualei USD și PNL au absentat duminică de la vot. Cum și participarea la vot a fost de aproape două ori mai mică, această scădere în cifre absolute e previzibilă și explicabilă – surprinzătoare este mobilizarea dreptei, care la o participare de două ori mai mică decât în 2012 (56%) a strâns aproape tot atâtea voturi. Ce anume a determinat mobilizarea electoratului de dreapta, rămâne de analizat. Marea întrebare este cât anume din bazinul electoral al dreptei reprezintă acești aproximativ 1,2 milioane de votanți ai dreptei care s-au prezentat la vot pe 25 mai: 50% sau 80% sau 90%? Dacă reprezintă în jur de jumătate din potențialul electoral al dreptei, cum logic ar fi să presupunem, din moment ce facem aceeași supoziție în cazul PSD, la prezidențialele din toamnă vom avea surprize.

Față de europarlamentarele din 2009, când nivelul de participare a fost ușor mai scăzut, dar comparabil, PSD a înregistrat o creștere a numărului de voturi (cu aproape jumătate de milion), iar electoratul PNL a rămas relativ constant. Tot față de 2009, și electoratul dreptei conservatoare a rămas, iată, relativ constant: chiar dacă votanții PDL în 2014 sunt la jumătate față de 2009, toate partidele de dreapta însumează un număr de voturi comparabil, deși un pic inferior, cu voturile luate de PDL în 2009 (1,4 milioane), moment în care partidul se afla la apogeul puterii sale. Posibil ca tocmai această mobilizare a dreptei să fi tras în jos față de sondaje scorul procentual al PSD, care în cifre absolute a avut cu jumătate de milion de voturi mai mult decât în 2009. Mobilizarea dreptei, plus încă alte două elemente.

Primul element este numărul foarte mare de voturi obținute de partidele și candidații care s-au situat sub pragul electoral: ușor peste de 15% conform unor calcule preliminare! Asta înseamnă de aproape 5 ori mai mult decât în 2009! E adevărat că numărul de partide care au fost pe liste și numărul candidaților independenți a înregistrat o creștere exponențială față de 2009, dar asta nu face decât să confirme, o dată în plus și cu cifre, apetitul electoratului român pentru figuri noi și formațiuni politice noi. A doilea element este numărul foarte mare de voturi anulate: în jur de 300.000 (6%) în 2014 față de 195.000 (3,9%) în 2009 și față de 212.000 în 2012 la alegerile generale. Doar în 2008 am avut o cifră similară (339.000), însă inferioară ca procentaj (2,52).

În total, avem un procent halucinant de peste 20% din votanții, adică mai bine de un milion de cetățeni, adică a șasea parte din cei care s-au prezentat duminică la urne, dar a căror voință politică nu va fi reprezentată. Desigur, acest milion de cetățeni au încurcat calculele partidelor politice care au trecut pragul electoral, dar care, fără excepție, au înregistrat scoruri mai mici decât anunțau sondajele. Dar mă îndoiesc că acest lucru e suficient pentru ei și pentru ceea ce se vrea a fi o democrație. Necesitatea regândirii legislației partidelor, în sensul flexibilizării condițiilor pentru crearea unui partid și diminuarea pragului electoral sunt principalele concluzii care se desprind de pe urma acestor alegeri.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Presupunand ca voturile duse catre micropartide au fost distribuite aproape aleator, ma gandesc la scenariul in care printr-o pura intamplare unul dintre ele ar fi atins pragul electoral. Ce mai surpriza, ce mai agitatie! Omul de rand ar fi vazut ca votul lui intr-adevar poate face ceva – veste importanta in peisajul contemporan. De fapt, nici nu a lipsit chiar atat de mult… Chiar daca la prezidentiale va conta mai putin (invingatorul luand oricum totul), dezvoltarea acestei atitudini de „diversificare a votului” va avea efecte interesante la urmatoarele alegeri parlamentare. Abia astept.

  2. Ia te uita: Critic Atac reuseste sa-l faca mincinos pe prof.Dancu (IRES):
    Dixit Dancu:
    A. 50,1% din votantii PSD au peste 65 de ani. Rezulta ca PSD a convins DOAR un milion de pensionari din 5,6 mil. Probabil ca palavra cu marirea pensiilor nu mai tine!
    B. 29% din votantii PSD au zece clase si sub. Probail ca tentatia orezului, urleiului e mai mare la aceasta categorie.
    C. PSD obtine 42% in rural [cand zice primarul ca taie alocatia sociala sau ajutorul la lemne cine nu voteaza PSD?]
    D. PSD obtine 26% in urban. Scade absorbitia de palavre sau audienta A3?
    E. [asta nu e de la Dancu]. Scazand 600 000 membri PSD ce mai ramane?

    Aceste cifre sunt extrem de apropiate de radiografia CSOP dupa pierderea alegerilor de catre Geoana.
    Niciodata dupa 1996 PSD chiar si in aliante nu a trecut de 38%.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro