Doua sabii intr-o teaca, asa a fost de la inceput romanta intre cei doi corifei uselisti. Zamisliti de traditii diferite, cu memorii si varste politice diferite, duumvirii nu au avut in comun decat doua lucruri, neindoios importante pentru ei: ura mistuitoare pentru Traian Basescu si nesabuitele ambitii izvoarate din convingerea ca au in fine sansa de a se catara in jiltul puterii. Altminteri, se dispretuiau, se detestau, nu aveam farama de incredere unul in celalalt. Este, prin urmare firesc, sa asistam la destramarea unei logodne nascuta din cinism si coruptie. Rosia Montana a fost catalizatorul, nu cauza acestei dezagregari in curs de consumare. Mincinos serial, Ponta anunta “impacarea”. Il crede cineva? Crin ramane, se pare, pe pozitii, recurgand, mereu, la ironii dubioase si eschive aiuritoare.
De luni de zile, Victor Ponta stie ca ca liderul PNL este albatrosul pe care il poarta la gat fara niciun motiv. Altfel spus, o piatra de moara legata de picior. El este, cum afirma recent un politician liberal, un amalgam nefericit intre Iliescu si Nastase. Nu are nici talentele de vulpoi bolsevic ale primului, nici abilitatea de felina a celui de-al doilea. Are in schimb un tupeu hipertrofiat. Se crede prezidentiabil. Acum, cand diferendul cu Crin se agraveaza, nu m-as mira ca liderul PNL sa-si aminteasca, in fine, de chestiunea plagiatului. Va fi, in mod cert, amuzant. Daca lucrurile ajung la ruptura, mi-l pot imagina pe profesorul Andrei Marga perorand pompos, sforaitor si scandalizat contra furtului intelectual. Ori pe profesorul Daniel Barbu. Poate chiar si pe profesoara Zoe Petre…
Pentru Antonescu este o cursa contra cronometrului. Se afla in plina deriva de popularitate, nu are ce oferi decat aceleasi ragusite exclamatii. Basescofobia traditionala si-a consumat forta de mobilizare. Cand ajunge sa evoce “chiloteii” care nu-i tremura, omul probeaza ca nu are urma de simtul ridicolului. Cand se declara lider al opozitiei, plonjeaza in plin dadaism politic.
A fost o idila nascuta din resentiment, carierism si oportunism, nu avea cum sa se dovedeasca trainica. Dar a reusit sa degradeze spatiul public in chip catastrofal, sa pericliteze institutii fundamentale ale statului de drept. Nu mai vorbesc de imaginea terfelita a Romaniei in lumea democratica. Un bilant lamentabil pentru doi politicieni falimentari. Nu mai vorbesc de diversii lor suporteri, intre care si cei pe care Cristian Patrasconiu i-a numit “intelectualii-canalii”.
PS Poate ca trebuie sa adaug ca prin idila inteleg, conform „Dictionarului Universal al Limbii Romane”, o dragoste trecatoare. Despre agonia acestei iubiri efemere vorbesc in acest articol…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte frumos scris, dar ma macina de mult o intrebare. De ce ar vrea omul care da legi sa candideze la functia de presedinte? De ce sa fie el, guvern si parlamant la un loc, omul care sa intoarca o lege doar o data? De ce il tot acuzam pe Ponta ca practic conduce de facto Romania prin ordonante de urgenta privind traficul pe un pod si altele, dar in acelasi timp il credem „ahtiat” dupa functia care este deja ridicola si tinde sa devina si mai si? De ce credem ca un prim ministru nu vrea sa faca pact de coabitare cu un presedinte slab, ales din lehamite de un electorat caruia i se explica ca uninominalul inseamna listele de partid etc? Adica dvs daca ati fi Ponta, nu ati vrea ca presedintele sa fie Antonescu?
Un presedinte pesedist inseamna doua puteri in acelasi partid si minoritate in Parlament. Un presedinte PNL inseamna un Ponta puternic si in Guvern, dar si in Parlament (oare cand o sa scapam de prim ministru deputat si sef al partidului majoritar in acelasi timp? ca idee, nu de om vorbesc aici…) si un presedinte penelist care stie ca nu-l vota nici dracu daca ar fi candidat Ponta. Oricum o dau, nu inteleg logica din ultima vreme cu Ponta presedinte.
Domnu Antonescu nu are chilotei care sa-i tremure in fata lui Ponta ( a se citi ¥£¥€$CU & NA$T¥), ca el poarta tangalezi, care, se stie, pe sistem, apasa pe prostata daca ii apuci din spate, de unde o sa-l agatze in setul decisiv sumolezu pregatit de PSD sau de dreapta ce se va invartosha la asfintzitul USL.
Domnu Ponta sa faca bine sa fuga din Egipt ( 6 cu 5 la table) ca dupa cele 10 plagi urmeaza plagiaturile plagiate prin copiere, iar Ponta prin repetate facsimiluiri va ajunge cel mult viceguvernator al Deltei Nilului, ca in politica contemporana nici Daciada ( ori Daciana) nu-l mai crede.
Singura speranta a lu Ponta e de la bona phiphineza, care e singura care nu recunoaste ca seamana cu Miky Mouse, ca sa nu-i faca probleme cu un nou plagiat.
Nu mai vorbesc de diversii lor suporteri…
Din contra, cred ca acesta este un subiect suculent pentru aceste zile si merita dezbatut. Iata exemplul urmator: D-na Mungiu-Pippidi isi ia in serios rolul de tovarase invatatoare si isi mustra-provoaca odorul, nimeni altul decat Victor Viorel Ponta, cel care odinioara avea prestatii impecabile la intrunirile comisiilor europene. Merita lecturat proaspata luare de pozitie din ‘Romania Curata’ a distinsei doamne-activist: „Ponta, arata ca nu esti lingou.”
You got to love that!
http://romaniacurata.ro/ponta-arata-ca-nu-esti-lingou-4152.htm
Spoiler: Mi-a placut pasajul cu Botswana si concluzia „Viitorul e Magurele, nu Petrila.”
Domnule Tismaneanu intr-un punct nu sunt de acord cu dvs. – traditii politice diferite, spuneti? Eu tind sa cred ca PNL-ul (ca si PSDul) contemporan vine din aceeasi traditie politica iliesciana a uzurparii, a urii, a comunismului mascat si nu pe linia bratienilor cu care se impauneaza istoric, dar cu care, doctrinar, discursiv, etc., nu are absolut nimic de-a face! Imi pare rau, insa eu nu asociez Crini, Tariceni, Norici, Margi, etc. cu acea traditie – as risca sa o insult.
Si sper sa aveti dreptate in legatura cu mariajul, desi parca imi vine in minte dictonul acela cu cainele si macelaria si tare mi-e teama ca in scurt timp vor spune ca au fost la psiholog si ca se iubesc din nou ca-n prima zi.
Buna ziua/seara – si eu cred ca mariajul va mai dura ceva timp. Dupa terminarea mandatului presedintelui au timp suficient pentru „showdown”. A fost doar un „cat fight”, o paruiala scurta intre doua scolarite aflate in competitie de popularitate. Succesiunea pupat-scuipat-pupat in public nu este o noutate in societatea damboviteana.
Tocmai, ca sunt niste “intelectualii-canalii”, nu ma grabesc cu anuntul sfarsitului,
S-ar putea ca pana la sfarsit sa vedem multe, multe „minunatii’ .
Stati pe aproape !
Dle V.Tismaneanu,i-as dori Romaniei sa aveti dreptate atunci cand anuntati sfarsitul iminent al idilei Crin-Ponta,ca urmare a ceea ce numiti „agonie” premergatoare…!?
Cred insa ca nu e prea sanatos sa ne confundam visele cu realitatea,sa nu ne pripim deci,si nici sa nu minimalizam ceea ce detestam…De la inceputurile ei,aceasta alianta a fost calificata ca fiind „contra naturii”,se pare insa ca si atunci,exact ca si acum,logica noastra s-a bazat pe criterii teoretice,istorice,de bun simt,etc….Realitatea este un pic diferita de teorie:Ponta si Crin nu sunt personaje istorice ci 2 indivizi reali,inteligenti (!),si care,e clar ca au mai multe in comun decat in dezacord!!!
In acest context,sunt sceptica in privinta previzibilitatii divortului lor oficial,singurul in masura sa ne afecteze direct….
Cat despre agonie…?Aceasta poate fi de lunga durata,si e cunoascut ca cei mai afectati in asemenea situatii nu sunt „muribunzii”,ci cei din jurul lor…
Mi se pare ca este urgent sa asteptam ;)
Citez din articolul de mai sus numitorul comun al nefastei alianţe Ponta-Antonescu, la care subscriu fără rezerve:
„ura mistuitoare pentru Traian Basescu si nesabuitele ambitii izvoarate din convingerea ca au in fine sansa de a se catara in jiltul puterii”.
Combinaţia aceasta de motive este a priori falimentară. Constelaţia politică este la fel de „antiprovidenţială” ca şi cum era denumită pe vremuri Preşedinţia lui Iliescu.
Chiar dacă setea de putere poate să fie uneori şi productivă din punct de vedere al istoriei, aceasta nu se va întâmpla niciodată atunci când însetaţilor le lipseşte cu desăvârşire scânteia geniului.
Dar chiar dacă ar fi geniali, i-ar orbi ura aceasta aproape(?) patologică…
Domnule profesor,
Pe Contributors, Sebastian Bodu are un alt punct de vedere, anume ca USL nu se rupe. Si eu cred ca ceea ce-i uneste este mai mult decat ceea ce ii desparte. Ponta a vazut ca desi este Prim ministru si are o majoritate parlamentara confortabila nu poate face chiar ce vrea si ca functia de Presedinte, in conditiile in care in Romania separatia puterilor este doar in teorie, i-ar conferi foarta multa putere in conditiile actualelor prevederi constitutionale. O influenta mare in justitie iti poate da o anumita liniste atat in timpul mandatului cat si dupa aceea. Este tentanta aceasta functie, nu ? Cred ca s-a pacalit in impartirea cu PNL a celor doua functii. De abia acum a vazut cam cum este realitatea. Cel ptin pana la alegerile prezidentiale raman impreuna. Doar alegerile parlamentare pot fi un pericol pentru USL, desi cum arata opozitia cu personaje de balci ca Mihai Neamtu nu ar trebui sa se teama.
Lumea democratica nu mai e nici ea democratica demult sau e democratica in sensul in care e socialist-comunista:
http://www.lefigaro.fr/societes/2013/09/18/20005-20130918ARTFIG00375-virgin-mobile-veut-contrer-free-avec-telib.php?page=&pagination=2#nbcomments
Vroiam sa semnalez acest lucru de ceva timp dar n-am apucat. Dupa concediul destul de lung, Ion Cristoiu a inceput sa-l premareasca pe El Crin. Ai zice c-a fost nu in vacanta ci la reciclare la FSB. Ori a fost reactivat dupa „somnolenta” operativa jucand rolul de opozant ori a luat-o razna. Inclin sa cred prima varianta avand in vedere ca alegerile prezidentiale de la anu sunt cruciale pentru securistii USL. Trebuie sa ne asteptam cat de curand la cenzuri puternice, atacuri informative si infiltrari ale redactiilor intrucat USL nu va accepta in veci un presedinte pro-justitie.