Home » Analize »Educatie »Politica & Doctrine » Citesti:

Parlamentarii uninominali şi diplomele lor

Ioana Muntean decembrie 8, 2014 Analize, Educatie, Politica & Doctrine
24 comentarii 3,926 Vizualizari

Începând din 2008, parlamentarii au fost aleşi „uninominal”. În aproape şase ani de când există acest sistem, ideea schimbării lui a apărut tot mai des. Insatisfacţia faţă de noul tip de scrutin vine atât de la creşterea numărului de parlamentari, cât şi de la scăderea calităţii educaţiei unora dintre aceştia. Creşterea numărului de parlamentari este pur mecanică şi nu necesită explicaţii. Scăderea calităţii educaţiei este însă un rezultat neaşteptat. Scopul acestui articol este să arate mecanismul prin care a scăzut calitatea educaţiei aleşilor după instituirea uninominalului, dar şi rezultatele acestui mecanism.

Uninominalul a însemnat în primul rând un nou proces de selecţie a candidaţilor. Toată lumea a anticipat că notorietatea urma să fie un criteriu în selecţie, dar nimeni nu s-a aşteptat că educaţia candidaţilor va conta atât de puţin în proces. Puterea financiară a candidaţilor a devenit un criteriu central în selecţie. Candidaţii  nu mai sunt votaţi pe o listă în care pe primele poziţii sunt situaţi cei mai proeminenţi membri de partid (de multe ori cei mai educaţi), ci individual. Pentru partide, trecerea la votul uninominal echivalează cu creşterea cheltuielilor de campanie, deoarece fiecare candidat trebuie să-şi sporească notorietatea şi şansele de a fi ales. Pentru a evita cheltuiala suplimentară, partidele au dorit să transfere o parte din cheltuielile de campanie candidaţilor. Din acest motiv, selectoratele de partid au devenit interesate în primul rând de candidaţi capabili să-şi autofinanţeze campaniile.

Criteriul financiar fiind împlinit, calitatea slabă a educaţiei candidaţilor nu a mai fost o problemă. Totuşi, aparenţele contează, astfel a rămas important să existe o diplomă indiferent de calitatea universităţii emitente. Iar aspiranţii la funcţia de parlamentar au înţeles acest lucru: trebuie obţinute diplome, repede şi cât mai multe, pentru că în politică ieşi în evidenţă dacă nu le ai, indiferent de calitatea lor.

Cineva ar putea argumenta că asta este o tendinţă la nivelul întregii societăţi şi că o clasă politică nu poate să fie nici mai bună nici mai rea decât societatea care o generează. Totuşi, la calitatea diplomelor, parlamentarii stau mai prost decât media societăţii. Cel puţin acesta este rezultatul dat de comparaţia dintre distribuţia locurilor la licenţă realizată de Ministerul Educaţiei şi distribuţia calităţii diplomelor de licenţă în parlamentul României.

Ministerul Educaţiei a considerat pentru anul 2013-2014 că jumătate dintre locurile la licenţă trebuie să meargă spre universităţile de cercetare avansată şi educaţie[1], (denumite în continuare pentru simplificare „din prima categorie” – de ex. Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, ASE), 36 % către universităţile de educaţie şi cercetare ştiinţifică, sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică (denumite pentru simplificare universităţi „din categoria a doua” – de ex. SNSPA, Universitatea Ovidius, Universitatea de Vest) şi doar 12 %  către  universităţile centrate pe educaţie, cu un acces mai uşor la admitere şi la absolvire (denumite pentru simplificare universităţi „din categoria a treia” – de ex. Spiru Haret, Dimitrie Cantemir, Ecologică).

Pentru a vedea cum stau parlamentarii la calitatea studiilor am analizat nivelul certificărilor formale a aproximativ 1000 de deputaţi din 3 legislaturi: 2004-2008 – aleasă pe liste şi 2008-2012, respectiv 2012-prezent – alese uninominal. Ar fi fost de dorit un studiu similar şi pentru Senat, dar pe pagina de internet nu sunt afişate CV-urile senatorilor din legislaturi mai vechi, ci doar din cea curentă. De asemenea, ar fi fost necesară o clasificare a programelor de studiu urmate de parlamentari, dar acest lucru nu a fost posibil nici măcar în cazul deputaţilor, care sunt foarte expeditivi în CV-uri şi nu furnizează informaţii.

Distribuţia pe categorii a diplomelor în parlament este diferită de cea pe care a gândit-o ministerul pentru sistemul de educaţie[2] (Figura 1). În parlamentul României sunt subreprezentaţi deputaţii cu diplome de la universităţi de prestigiu şi sunt suprareprezentate în special universităţile din categoria a 3-a, unde sunt incluse toate universităţile particulare.

Figura 1. Comparaţie între distribuţia locurilor la licenţă realizată de Ministerul Educaţiei şi distribuţia calităţii diplomelor de licenţă în Parlament. Sursa: Calcule ale autorului pe baza CV-urilor postate pe site-ul Camerei Deputaţilor şi pe baza Ordinului 5641 din 12 dec 2013 al Ministrului Educaţiei, referitor cifra de şcolarizare alocată universităţilor pentru anul 2013-2014

În parlamentul actual, 40 % dintre deputaţi sunt absolvenţi de universităţi din prima categorie, faţă de 60% în legislatura 2004. Deputaţii cu diplome de la universităţi din categoria a 2-a îşi păstrează ponderea de 27 % din total în cele trei legislaturi investigate. Şocul apare la universităţile din categoria a 3-a, care par să aibă din ce în ce mai mulţi studenţi cu ambiţii politice. Faţă de legislatura aleasă pe liste, numărul deţinătorilor de diplome de la universităţi din categoria a 3-a a crescut în parlamentul actual de 2,4 ori, de la 13,85% la aproximativ 33%.

Tendinţa este şi mai accentuată la studiile masterale care răspund în mică măsură exigenţelor, la universităţi din categoria a treia. Scopul obţinerii diplomelor pare să fie furnizarea unei dovezi materiale a unor competenţe, în unele cazuri, contestabile.

La studiile de licenţă am cercetat şi calitatea diplomelor de jurist, întrucât activitatea principală a parlamentului presupune crearea şi votarea de legi. Aşteptările sunt mai mari de la un parlamentar jurist în ceea ce priveşte cunoaşterea cadrului legislativ şi elaborarea de legi comparativ cu un parlamentar care are o licenţă, de exemplu, în chimie. Rezultatele sunt, din nou, dezamăgitoare. Numărul celor care au licenţe în drept de la universităţi de prestigiu scade de la o legislatură la alta. Această tendinţă nu poate rămâne fără consecinţe pentru calitatea actului legislativ.

În Figura 2 se observă cum scade proporţia celor cu diplome de jurist de la universităţi din prima categorie, de la 20,5% în 2004 la 11,9% în legislatura curentă. În schimb se dublează ponderea deputaţilor cu diplome de la universităţi din categoria a 2-a de la 7,7% la 15,3% iar ponderea celor cu diplome din categoria a 3-a creşte de 2,4 ori, de la 15,4% la 37,3%. Totul se întâmplă pe fondul diminuării accentuate a numărului deputaţilor şcoliţi în perioada comunistă, când şcoala se făcea, cel puţin în anumite domenii, cu mai multă rigoare. După uninominal dispar în prima legislatură şi juriştii cu diplome obţinute în străinătate iar in legislatura curentă ponderea acestora este nesemnificativă.

Figura 2. Calitatea diplomei de jurist. Sursa: Calcule ale autorului pe baza CV-urilor postate pe site-ul Camerei Deputaţilor

Unii deputaţi nici măcar nu spun de unde au diploma. O diplomă de la o universitate de top este ceva ce se trece in CV, nu ceva ce se ascunde. Cu toate acestea, 23% din deputaţii din legislatura 2008 şi aproape 19% din legislatura curentă nu furnizează informaţii complete. În mediul privat un asemenea CV nici nu ar fi luat în considerare, indicând lipsă de seriozitate. Dar Parlamentul acceptă o varietate de formate de CV. Pare că nu există reguli clare de redactare, deşi ar trebui să fie, din respect pentru alegători.

Acest articol arată că actualul sistem electoral trebuie schimbat. Însă dacă schimbarea nu este însoţită de o reformă a selecţiei candidaţilor de către partide, rezultatele pozitive nu vor apărea. Datele pe care le-am prezentat arată clar nevoia de reformă a criteriilor de selecţie a candidaţilor la parlamentare. De asemenea, este necesar să fie reformate alte două sisteme: cel de finanţare a partidelor, pentru a reduce corupţia legată de alegeri, şi cel de salarizare în administraţia publică, ceea ce va stimula atragerea de oameni cu educaţie de calitate înaltă sper, şi în parlament.

Acest articol prezintă opiniile autorului bazate pe cercetări în cadrul unui program doctoral la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, şi nu implică Banca Naţională a României în niciun fel.

________________________________


[1] Conform Art. 193 alin. (3) şi art. 193 alin. (6) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. Clasificarea universităţilor a fost contestată de Universitatea din Suceava, care intra în categoria a treia valorică, dar ICCJ a decis in aprilie 2014 că această clasificare este legală.

[2] Cifra de şcolarizare pentru studii universitare de licenţă alocată instituţiilor de învăţământ superior de stat în anul universitar 2013/2014

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Paganel spune:

    Cred că scăderea calității pregătirii „aleșilor” poate fi pusă în directă legătură cu scăderea calității alegătorilor. Nu mă refer doar la studii, ci la ceea ce-și dorește o mare parte din „electorat”: „să moară dușmanii de supărare!”, „să am eu, cât mai mult și cât mai multe!”, „mie să-mi fie bine!”, „după noi, potopul!”… Lipsă de coeziune socială (în ce măsură te – mai – poți baza pe un vecin, coleg, cunoscut, meseriaș de încredere???), dorința de a-l „țepui” pe cel de lângă tine, admirația față de hoții, corupții, mincinoșii, plagiatorii „cu diplomă”, pe care „bizonul electoral” îl ia de „model”. La care se adaugă anti-modelele pe care tembeliziunile le „livrează”, zilnic și silnic, la „ore de maximă audiență”: interlopi, cocălari, pițipoance, inculți, agramați care „s-au ajuns”… Nu știu dacă am spus tot… În aceste condiții, până nu „schimbăm poporul”, nu avem ce discuta: votacul care poate fi prostit cu o „găleată electorală” „alege” „reprezentanți” în palavrament „după chipul și asemănarea lui”!

  2. Dinu spune:

    Ar trebui sa luati in calcul si ponderea diplomelor de la cele 3 tipuri de universitati in segmental de varsta respectiv. IN 2004, cei de 35-50 de ani proveneau apropae sigur de la universitati de categoria 1, pentru ca cele private inca nu se dezvoltasera ata de mult. Dar daca la media actuala a varstei de 35-50 , 50% din cei cu studii superioare au absolvit facultati pe puncte, normal ca si parlamentarii sunt la fel.

    Cat despre ridicarea nivelului parlamentarilor – astea sunt afirmatii de cercetator din birou. Poate fi o persoana complet lipsita de studii, dar cu un caracter si o minte stralucita, in schimb putem avea “straluciti” absolventi care sa fie pur si simplu nuli in viata reala. Vezi absolventa de Harvard.

    CAtde spre CV care nu ar fi fost acceptate in mediul privat, iarasi cred ca aveti o viziune fara contact cu viata reala. Despre care mediu privat vorbiti? Despre IMM care angajeaza absolve de studii superioare ca sa mute piese cu roaba? Sau despre zona extreme de ingusta a multinationalelor, unde cauta experti de nisa? Ultimele angajeaza mult mai putini decat primele. Si chiar in multinationale, am vazut nuli cat cuprinde, care nu ar fi facut fata nici la Stat. Dar pe salarii de “multinational”.

    Asadar, sa lasam lozincile de birou si coborati in lumea reala.

  3. Adi spune:

    “Acest articol arată că actualul sistem electoral trebuie schimbat. Însă dacă schimbarea nu este însoţită de o reformă a selecţiei candidaţilor de către partide, rezultatele pozitive nu vor aparea”. N-ar fi cazul sa va hotarati care ar trebui sa fie facuta prima? Si sa ne spuneti si noua. Ca asa, cu daca si cu parca, care se cam dau in barca, nu cred sa aveti prea mare succes, iar acest articol NU arata nimic.

  4. Ion spune:

    Asta este studiu la nivelul parlamentului, dar ar fi interesant un studiu la nivelul nenumaratelor universitati, al domnilor profesori doctori… Nu cred ca ne va mai impresiona atunci situatia parlamentarilor.

  5. Harald spune:

    Educația corectă a unui om nu stă în numele universității unde și-a obținut diploma. Există în România o mulțime de oameni corupți care dețin titluri academice obținute la universități de prestigiu, întrucât cele două aspecte sunt complet paralele.

    Separat de asta, pe vremea votului pe liste, PRM era abonat din oficiu la prezența în Parlament, fiindcă Vadim Tudor în capul listei aduna destui votanți la nivel național. Ceea ce acum nu mai e posibil, fiindcă Vadim Tudor nu mai poate candida în toată țara, ci trebuie să-și aleagă un singur colegiu.

    Întoarcerea la votul pe liste nu e o soluție, problema abordată în articol este una falsă.

  6. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    Nu pot fi de acord cu concluzia acestui studiu si anume (vot uninominal) implica (parlamentari cu un nivel scazut de educatie). Imi aminteste de eroarea care consista in a spune ca mancatul de inghetata predispune la moarte prin inec. Deoarece in anii in care consumul de inghetata e mai mare exista mai multi inecati. Faptul ca doua fenomene sunt aparent corelate statistic nu inseamna ca unul il determina pe celalt. Cele doua pot avea o cauza comuna de exemplu (faptul ca se face mai multa baie si se mananca mai multa inghetata cand e cald). In cazul nostru descrierea corecta a fenomenului este faptul ca a crescut in mod alarmant (acesta e cuvantul) numarul de studenti in universitatile private de proasta calitate. Acestea din urma fiind intestate de politicieni (care castiga bani frumosi ca profesori la ele), formeaza dupa cum e firesc si o parte din discipolii respectivilor. Nu votul uninominal in sine duce la situatia de fata, ci faptul ca numarul de parlamentari a crescut in mod aberant. Fiindca pentru ca rationamentul dvs sa fie valabil ar fi trebuit ca respectivii membri de partid “proeminenti si educati” care altadata erau in fruntea listelor sa fie eliminati din politica de actualul sistem de vot. Ceea ce nu s-a intamplat.

    • Ioana Muntean spune:

      Va multumesc pentru opinie. As vrea sa fac totusi niste precizari. Nu am afirmat ca votul uninominal implica parlamentari slabi. Eu am spus ca uninominalul a slabit criteriile de selectie a candidatilor, iar cel financiar a devenit mai important decat cel al educatiei. Scopul acestui articol nu a fost sa sustina un anumit sistem electoral alternativ ci sa sustina ca acest sistem trebuie schimbat, din mai mult motive printre care: numar mare de parlamentari si slabirea criteriilor de selectie utilizate de partide. Rezultatele pe care le-am prezentat sunt cauzate, in opinia mea, de aceste criterii de selectie care s-au adaptat ” realitatilor ” uninominalului. Daca se schimba sistemul dar se pastreaza criteriile de selectie, nu am facut nimic.

      De asemenea, nu sunt de acord cu observatia dvs ca numarul mare de studenti din universitatile private determina un numar mare de parlamentari cu diplome de calitate mai slaba, deoarece am aratat cum sta parlamentul la calitatea diplomelor comparativ cu distributia locurilor la licenta realizata de catre minister. Dar pot sa observ si ca universitatile private par ca au din ce in ce mai multi studenti cu ambitii politice. E adevarat si ca daca nu ai doritori de calitate pentru functia de parlamentar pentru toate circumscriptiile nu ai de unde sa selectezi asa cum ai vrea. Aici ajungem in alta parte. Cum atragi mai multi oameni de calitate? (si in actualul parlament sunt destui, dar parca mai trebuie) Las intrebarea deschisa.

      • Harald spune:

        @ Ioana Muntean – stimată doamnă, educația nu a fost niciodată un criteriu de selecție pentru candidați. Credeți că Adrian Năstase sau Adrian Severin au fost promovați de Ion Iliescu pe criterii de educație? Ei erau mai educați pentru că făceau parte din nomenclatură și urmau să conducă România în anii următori, iar pe vremea studenției lor nu erau disponibile decât universitățile de stat prestigioase.

        E adevărat că din Biblie și din statistici se poate argumenta orice, dar articolul de față face cam mulți pași pe nisipuri mișcătoare.

      • Mihai Damian Mihai Damian spune:

        Haideti sa le luam pe rând. Pentru ca demonstratia faptului ca actualul sistem de vot a slabit nivelul de educatie al parlamentarilor sa fie acceptabila statistica prezentata nu este suficienta. Parerea mea este ca nivelul GENERAL de educatie al celor cu studii superioare a slabit intr-o masura comparabila. Iar daca ii luam in calcul doar cei cu studii de drept, economice, etc (discipline favorite in universitatile particulare) cred ca nu vom vedea diferente intre parlamentari si neparlamentari (dar desigur ar trebui verificat).

        Pe urma, modul in care MEN a incercat sa dreaga lucrurile in 2013, clasificand universitatile si acordand un anumit numar de locuri in universitatile din fiecare categorie este absolut irelevant in context ! A spune ca statistica din 2008-2012 nu se potriveste cu ceea ce voia ministerul in … 2013 nu poate fi proba a vreunei afirmatii.

        In fine, daca sunt de acord ca sistemul actual trebuie sa fie schimbat, a-l numi “uninominal” este abuziv, atata vreme cat exista o compensare proportionala care face sa fie alesi si cei care nu au castigat competitia uninominala. Venind vorba de criteriile de selectie avem un exemplu de sistem de vot uninominal care functioneaza inca din anii 90. Votul pentru primari. Selecteaza acesta mai bine decat cel “uninominal” de la parlamentare actual ? Sau decat cel de pe liste din anii 90 ? Las intrebarea deschisa (si pentru casandra)

        • Dr. Mihai I Turcu spune:

          Articolul nu priveste calitatea studiilor universitare in Romania ci criteriile selectiei candidatilor de catre propozanti-partidele politice. Un factor limitativ este capacitatea candidatului de a-si finanta parte din campanie. Majoritatea persoanelor cu studii de calitate si ocupatii la nivelul studiilor sunt financiar la nivel mediu si submediu. Se mai impune o analiza a intentiilor partidelor atunci cand propun un candidat sau altul. Daca doresc doar sa aiba in parlament un anume numar de votanti si prin aceasta participare la constituirea unor majoritati care sa sustina un guvern, parlamentarii votand cu da sau nu functie de cum este ridicat degetul mare al conducatorului grupului parlamentar, este complet lipsit de importanta ce fel de diploma universitara detine parlamentarul.De presupus ar fi ca initiativele legislative sau aportul in comisii este opera acelor putin capabili de aport substantial. In masura in care conditia insasi de parlamentar exclude alt avantaj decat al indemnizatiei si alte marginale, interesul celor cu dare de mana urmare a afacerilor, din care trebuie sa iasa devenind parlamentari, scade.Ar fi de intrebat ce fel de persoane ar fi cele care fie abandoneaza o activitate intelectuala pentru c are s-au pregatit si au cheltuit ( studiile academice complete, 10 ani efectivi, diploma, masterat doctorat, costa foarte mult), fie abandoneaza afacerile lor implicit veniturile din afaceri, pentru a fi parlamentari ? Am putea crede ca parlamentar devine o persoana mediocra, care considera statutul de parlamentar o buna ocupatie cu o remuneratie mai mare decat aceea posibila pentru el ca persoana activa in alt fel. Pe cine va reprezenta in parlament o asemenea persoana ? Teoretic pe alegatorii sai. Practic pe propozantii si sponsorii sai, partid, dar mai probabil un patron al carui client este.Ideea ca parlamentarii ar fi interesati de binele national este greu de sustinut. Sustinerea unor interese de grup social in legislativ ar trebui sa fie legitima. Partidele sunt in confuzie totala privind grupu social pe care -l reprezinta in parlament. Auzim chiar din reprezentanti inalti ai social-democratilor cum ca ar reprezenta saracii si dezavantajatii. Asemenea sustineri denota totala ignoranta politica. Saracii si dezavantajatii sunt o problema sociala a intregului sistem national, trebuind avut in vedere de toate partidele politice si guvernele. Intemeiat exista o obsesie nationala “coruptia”, de undenenumaratele restrictii si politienisme care n-au eradicat coruptia dar incurca pina la blocaj functionarea societatii. Intrebare retorica- un mare mosier interbelic si senator, trebuia sa-si abandoneze mosiile pentru a fi senator ? Avem pe rol cazul Iohannis, deloc exceptional, multi primari au fost in situatia de a reprezenta primaria in societatea de canal-apa sau similare, in fapt servicii ale primariei externalizate, in care primaria este principalu sau unicul finantataor, in consecinta putand fi constatata o incompatibilitate etc. exigenta corelata prevenirii coruptiei, astfel incit sa ne trezim fara presedinte pentru ca Domnul Georgescu nu se lasa….
          Cadrul legislativ stufos , prea amanuntit genereaza blocaj. Legea nu poate reglementa in amanunt realitatea sociala. In sistemul france o lege comporta 100 de exceptii. Aceea nu este o lege.Cert enorma extensie a parlamentului Romaniei este nerealista, inutila, contraproductiva si nesustenabila financiar. Aegea electorala actuala se cere abrogata si inlocuita cu alta in alta filozofie politica, ca si legea partidelor.

    • Red spune:

      Poate ca statisitica prezentata se leaga nu atat de sistemul de vot ci de o degradare continua a calitatii politicienilor in conditiile in care partidele nu mai sunt deloc foruri care sa concentreze opinia populara ci cardasii criminale tot mai extinse.

      Pe de alta parte s-a zis ca uninominalul va genera alesi de mai buna calitate pt ca triajul e facut de oameni nu de partide, dar iata ca a generat aproape in totalitate un parlament de categoria a 3-a, nu ma refer doar la diplome.

  7. fLoreign spune:

    Lasa, nene, ca tura urmatoare or sa aiba, destui dintre ei, “facultate”. Ce, nu crezi ca Voiculescu ar intra din nou in Parlament, pe la 75-80 ani? Asta daca averea ii va rezista pana atunci…

  8. Mihai Popa spune:

    Reformarea societății românești este sabotată în continuare de ”tagma jefuitorilor” inculți.
    Anii trec, aceleași scandaluri de mahala se perindă pe sub privirile indiferente ale electoratului blazat. Doar ceva ieșit din comun poate anima, pentru o scurtă perioadă, atenția sa și declanșa o furtună într-un pahar cu apă.
    Politica PCR și PSD dar mai ales a USL de anihilare a intelectualității apare acum în toată splendoarea nemerniciei: analfabeți pe post de Deputați și Senatori.

    România ca stat nu funcționează decât în câteva zone esențiale pentru stabilitatea sa și mai care sunt încă manageriate de profesioniști patrioți și foarte bine educați, zone care nu sunt aducătoare de venituri consistente pe căi oculte și de aceea sunt ferrite de atacul prădătorilor inculți.
    România ca Economie nu mai funcționează decât în câteva domenii care sunt manageriate de capitalul privat strain, care a preluat și calificat forță de muncă a cărei educație de bază a fost realizată în perioada în care învățământul românesc mai presta la parametrii pre-decembriști.

    Nu sunt convins că actualii parlamentari au fost informați – măcar la nivel elementar – despre ce înseamnă un Mecanism Social. Ei dau impresia că tratează România ca un SRL, adică fără răspundere. Cu alte cuvinte sunt iresponsabili.

  9. Dedalus spune:

    Intreaga populatie a Romaniei se afla in aceeasi situatie: scaderea calitatii studiilor universtare.

    Si atunci, din cetateni slab instruitii, cum sa apara parlamentari mai bine instruiti?!

    De la istalatori la medici, de la gunoieri la analisti financiari – acelasi fenomen al saderii pregatirii profesionale.

    Cauzele sunt asa:
    - accesibilitatea imprumutirilor – e usor sa traiesti pe datorie, de ce sa techinui sam ia inveti ceva?!
    - salarii mai mari in sectorul administratiei de stat – de ce ai refuza un loc bine platiti si usor la stat pentru a te duce la private pe salarii de bicei mai mici si cu munca mai multa?! Nu va luati dupa statistici cu salariile mari in privat – sunt doar cateva mai mari si de obicei cu multe renuntari…
    - disponibilitatea serviciiloe si marfurilor de calitate din alte state.
    . … si ar mai fi.

    Nu incetam sa ne tot minunam de cat de jos suntem in diverse domenii, dar nimeni, absolut nimeni nu se intreaba DE CE nimeni nu vrea sa invete mai bine.

  10. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    O foarte buna lucrare sociologica, ce reuseste cu un aparat statistic simplu sa puna în evidenta diferente structurale reale a caror atribuire cauzala este sustinuta în mod plauzibil.

    Felicitari !

    Pentru asta exista sociologie, sa produca disconfort.

  11. casandra spune:

    Consecinţele adoptării “votului uninominal” au fost aduse la cunoştinţa decidenţilro politici şi a publicului cu mult timp înainte de adoptarea acestui mod de scrutin. Din păcate, în legislatura 1996-2000, chestiunea votului uninominal devenise tema politiciă predilectă a partidelor “de drepata”. Orice chestionare critică a acestui mod de scrutin era automat calificată drept “neocomunistă”, “bolşevică”. s.a.m.d.
    Toate aspectele negative de care autoarea aminteşte în articol erau deja documentate şi cunoscute. În anul 1999 a apărut la Ed. Monitorul Oficial una dintre cele mai cunoscute cărţi în materie, scrisă de Pierre Martin, univestiar şi expert în materie.

    http://ro.scribd.com/doc/191604673/Pierre-Martin-Sistemele-Electorale-Si-Modurile-de-Scrutin

    A fost o carte ignorată, chiar boicotată, pentru că nu corespundea “agendei politice”.
    Se ştia – demonstrase dl. Marin – că va creşte mult costul campaniilor electorale, mai precis de 5,7 ori faţă de scrutinul pe listă. Se cunoştea de atunci care este “demografia” proastăt-îmbogăţiţilor, persoane fără prea multă educaţie, parţial mici aventurieri care cochetează cu nelegea. Ştiam cine are bani şi cine îşi va dori să-şi folosească banii pentru a fi “demnitar” sau pentru a finanţa un “demnitar-loial”. Ştiam totul, dar am ales să mergem înainte. “Elita” şi “dreapta” din calcul politic, “stânga” din laşitate.
    Îmi pare imoral ca, fără a face “mea culpa maxima”, cei care au susţinut agresiv votul uninominal atunci să se spele acum pe mâini, deplasând responsabilitatea morală către nicăieri. Iar culpa lor nu este faţă de politicieni, ci faţă de cetăţeni. I-au călăuzit către smârcurile politice puturoase de azi.

    • Harald spune:

      Votul pe liste de partid este doar un surogat de democrație, o legitimare prin vot a selecției efectuate de un grup restrâns de la vârful partidului. Chiar dacă se practică și în Germania și pentru Parlamentul European (care totuși nu e o adunare legislativă, ce-i drept).

      Partidele trebuie să existe în virtutea dreptului la liberă asociere, dar ele nu au de ce să ofere legitimitate candidaților, pentru că partidele sunt doar grupuri de interese, apartenența la ele este benevolă. Partidul nu este legitim decât în fața membrilor săi, nu în fața tuturor membrilor societății.

      În asta constră mistificarea și în asta constă deturnarea democrației: partidul hotărăște cine candidează și cine ocupă locuri eligibile pe listă, iar cetățeanul nu are niciun cuvânt de spus. E dispus cineva să înțeleagă de ce Anglia și Statele Unite nu au fost state totalitare niciodată, în timp ce Germania și România au fost? Pentru că primele au avut mereu democrație autentică, în timp ce ultimele au avut doar un simulacru de democrație.

      • casandra spune:

        Lista poate fi și altfel decât blocată. Alegătorul poate avea o opțiune din listă sau mai multe. Alegătorul poate alege din lista partidului preferat chiar și pe ultimul din listă și, dacă acesta va avea cele mai multe voturi, acesta va fi ales. Sunt state în care se practică votul unic transferabil, în altele se practica votul panașat *adică, alegătorul poate alege un candidat de la un partdi și altul de la alt partid în circumscripția sa).
        Dar o selecție de bază este necesară într-un scrutin mai puțin costisitor, care să nu excludă orice posibilitate de a avea parlamentari competenți și onești.
        Astăzi lipsesc din parlament multe tipuri de competențe profesionale. Și se vede.
        Altfel, dacă vrem vot uninominal – care favorizează doar candidații de notorietate, nu de seriozitate – mergem înainte cu fauna de astăzi. Personaje cu patima arginților, cu afaceri personale și de grup aproape nemărturisibile, fără niciun pic de preocupare pentru interesul comun.

  12. Red spune:

    Inca un argument ca sistemul uninominal e o pacoste. Nu promoveaza oameni de calitate ci oameni bogati cu multe relatii. Relatii cu sponsorii si primarii prin care aduc oamenii la vot si relatii la guvern sau judet prin care aduc niste proiecte cu care se umfla in piept sa fie realesi. restul cum au votat, daca sunt integri, daca s-au dus la lucru, etc, conteaza infim.

    Argumentele si mai tari impotriva uninominalului sunt 1. Distorsioneaza vointa populara (de pilda cu un uninominal pur ultimele rezultate ar fi fost USL 95%, UDMR 5%, restul 0!), 2. Impiedica diversitatea politica si aparatia de noi partide intrucat doar 2-3 partide mari isi vor disputa cam toate locurile si 3. Descurajeaza participarea politica: in multe locuri invingatorul va fi cunoscut dinainte iar oamenii nu sunt motivati sa voteze (in sistemul proportional fiecare vot conteaza).

    S-a creat impresia ca doar alegand un individ si nu o lista legatura dintre ales si alegator va fi mai stransa, ca alesul va trebui sa raspunda pt actiunile lui politice alftel nu va fi reales. Daca e adevarat, asta se poate realiza si cu un sistemul proportional. De pilda cu circumscriptii mici de 3-4 locuri, doar cei de pe pozitiile 1-2 au sanse, nimeni nu se va “strecura” pe o lista mare, fara sa castige increderea oamenilor din zona.

    • Mihai Damian Mihai Damian spune:

      @ Red

      1. Trebuie sa va hotarati ce criticati, sistemul actual (care nu e uninominal pur, ci mixt) fiindca produce parlamentari de proasta calitate, sau uninominalul pur care nu se aplica la noi decat la primari.

      2. “distorisoneaza vointa populara” : ati putea sa-mi descrieti un sistem care reflecta vointa populara ? Cu argumente.

      3. “impiedica diversitatea politica” : concret care sunt partidele pe care sistemul proportional le-a salvat de la disparitie si care reprezinta un castig pentru democratia romaneasca ? Eu am vazut un partid ingropat de sistemul pe liste : PNTCD. Ati putea deci sa-mi dati un exemplu ?

      • Red spune:

        Raspund cu placere:

        1. Ambele variante sunt proaste in opinia mea, dar daca astea ar fi singurele optiuni as prefera hibridul folosit ultima oara deorece uninominalui pur care avantajeaza clar marile partide sau coalitii (gen USL) si eventual partidele regionale (gen UDMR).

        2. Poate ca nu inteleg intrebarea dar sistemul proportional reflecta fidel vointa populara in marja unor mici rotunjiri si excluzand partidele ce nu au depasit pragul (personal ma pronunt pt un prag foarte mic, dar acesta e un aspect cu totul minor). Iata o lista unde acesta se practica, tari de la lumea intai la lumea a treia:

        http://en.wikipedia.org/wiki/Proportional_representation

        3. Tocmai am aratat ce s-ar fi intamplat cu un uninominal pur in Romania la ultimele alegeri: nici PDL nici PPDD n-ar fi luat locuri. Nu le pun in aceeasi oala dar impreuna au fost votate de un sfert din populatie. Fara ironie sau rea intentie, nu cred ca sunt multi ca dvs care cred ca PNTCD a disparut din cauza sistemului de vot. Un partid care are sub un procent sustinere nu are sanse in nici o varianta.

        • Mihai Damian Mihai Damian spune:

          1. OK, nici una nu este buna : atunci care ar fi varianta optima ?

          2. Am scris despre acest subiect pâna m-a durut mâna :-) , dar degeaba : ideea ca sistemul proportional reflecta vointa populara este indestructibila se pare. Iata un articol in care am explicat ca nu este asa
          http://doc.hotnews.ro/cum-trebuie-schimbat-sistemul-de-vot-iii-despre-proportionalitate.html

          3. PNTCD n-ar fi disparut din parlament in 2000 daca s-ar fi votat uninominal. In Banat de exemplu ar fi castigat.

          Sigur ca ideea ca partide care au suportul a un sfert din populatie sa nu fie reprezentate in parlament este deranjanta. Dar de aici si pana la a spune in mod axiomatic ca proportional= just ….

          In fine, mai adaug ca VU are un alt avantaj. E robust la tentativele de frauda de tip prezenta de 150% prin sate izolate din judetul Olt.

  13. antonie spune:

    Poate e mai corectă o abordare generalizantă. De genul, cum se selectează competențele în toate domeniile vieții social economice. Contează, studiile, competența dovedită? Care este criteriul principal și care ar trebui să fie? La o simplă aruncare a privirii, fără niciun studiu, răspunsul este clar: apartenența politică la partidul de la guvernare este condiție eliminatorie. Să faci parte din familia prietenoasă a celui ce deține un post. Puntem vorbi aici și de…funie în casa spânzuratului?

  14. Alina Marian spune:

    Problema nu e votul uninominal. Problema este ca autofinantarea a selectionat o masa de indivizi care dispun de suficiente resurse ca sa isi permita sa investeasca o suma mare in niste alegeri care la urma urmei pot sau nu pot sa rezulte in luarea puterii politice. Ori resursele respective nu s-au obtinut pe baza educatiei, si nici respectand cu sfintenie legile. Fenomenul asta nu are deci alta legatura cu universitatea absolvita decat prin faptul ca multi politicieni care au oarece resurse gandesc “practic” nu au pus pe primul plan calitatea educatiei, ci doar diploma de atarnat pe perete. Diploma nu e decat un alt trofeu pentru ei – deci ce importanta ar avea de unde au obtinut-o? In plus, universitatile traditionale au reguli stricte de promovare, reguli care la Spiru ori Cantemir ori alte universitati private sunt mult mai relaxate. Asa ca omul isi poate vedea de “afaceri” si din cand in cand mai da pe la un seminar, mai da un test, se mai duce la biroul profesorului sa aranjeze vreun examen – cam asta e educatia de care au ei nevoie. Deci asocierea cu votul nominal e conjuncturala. Cauza principala e calitatea cadrelor. Si fenomenul descris in articol e doar o dovada ca oamenii de calitate din partide raman saraci.

    Deci de vina pt calitatea slaba a alesilor nu e uninominalul, ci saracia la care sunt condamnati cei care aleg sa fie corecti in societatea romaneasca. De ex un medic ce alege sa nu ia mita va fi sarac. Un profesor corect va fi sarac. Un cercetator corect este sarac. Un functionar de la primarie care nu cedeaza presiunii afacerilor pe sub mana va fi sarac. Sa zicem ca unul din ei ar vrea sa intre in politica. Pai nu ar avea nicio sansa! Cum poate un membru de partid care nu da in stanga sau dreapta sefilor din organizatie sa avanseze in ierarhie?! Nu poate, indiferent cat de capabil si corect ar fi. De aceea nu intra – sau nu se vad – oamenii cinstiti in partide si de aceea s-a ajuns ca impostorii sa fie la putere.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioana Muntean


Ioana Muntean

Consilier la BNR, fost purtator de cuvant al Guvernului Romaniei si jurnalist politic. Arii de studiu si interes: comunicare, sociologie politica, economie Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)