Home » Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Seriozitate şi politică

Virgil Iordache iulie 1, 2015 Politica & Doctrine, Societate/Life
12 comentarii 645 Vizualizari

Mi se pare că am început să înţeleg ceva despre seriozitate :) Mulţumită unor prieteni de preocupări. Aşa că mă grăbesc să le pun pe masa de discuţie. Are consecinţe asupra a ce vrem şi am putea vrea de la clasa politică.

Trepte ale seriozităţii în procesul de dezvoltare intelectuală:

  • neseriozitatea. Dezacord între scopuri şi mijloace, fuşăreală, veleiterism. Pe plan intelectual amestec de limbaje ale unor domenii diferite. Să propui o teză cu titlul Peratologia analitcă a biologiei. Baţi câmpii, amesteci limbajul tehnic al lui Liiceanu cu filosofia ştiinţei.
  • seriozitatea care se ia în serios. Există acord regional între scopuri şi mijloace, dar lipsind imaginea corectă a contextului global crezi că se poate extrapola conţinutul de cunoaştere şi metoda. Sau că peste tot găseşti acelaşi nivel de certitudine. Sau că dacă nu este acelaşi atunci acel domeniu e inferior celui de care te ocupi. Scientismul, de exemplu. Biologul care crede că ştie că ce se poate spune în mod serios despre om este în primul rând ce spune el. Ecologul care proiectează dezvoltarea durabilă a omenirii. Filosoful de sistem; nu că n-ar avea sens să construieşti sisteme ca încercări de reconstrucţie conceptuală a lumii, dar nu ca produse pretins definitive, investite cu autoritatea definitivă în faţa neiniţiaţilor. Gândirea nu curge, n-are fluiditate, nu joacă şi nu se joacă. E un deficit epistemic aici, supralicitezi ce şti. Din ambiţie poate. Miza e morală, pentru că inevitabil faci rău. Seriozitatea care se ia în serios duce la construirea unor paturi ale lui Procust nu doar pentru sine, ci şi pentru alţii. E sursa autoritarismelor şi totalitarismelor. E anti-politică, dacă politica e arta compromisului şi a ceea ce se poate face. Este o seriozitate incompletă, un rigorism, un fariseism bine intenţionat poate, dar ale cărui scopuri bune vor fi ratate. În fond este o manifestare a mândriei.
  • seriozitatea care nu se ia în serios. Pune înţelegerea regională şi locală într-o navă care pluteşte pe un râu existenţial real, cu turbulenţe şi necunoscute. Cosmosul e un efort permanent de a structura haosul. Este o explorare serioasă a lumii văzută ca niciodată reprezentabilă complet cu propria minte. Este adaptativă. Ludicitatea e un mijloc pentru detensionare. Neputinţa cognitivă şi practică a omului este recunoscută ca o dimensiune firească a omului, nu un defect. Este o manifestare a smereniei.

Ce fel de oameni sunt cei din clasa politică a României ? Exemplul paradigmatic de neserios pare a fi Ponta. Dar Băsescu a fost serios ? Mai degrabă un neserios care trage de el să fie serios. Să credem că e un serios care nu se ia în serios e o interpretarea binevoitoare ? Serioşi care se iau în serios par a fi Iliescu, dar şi Monica Macovei, sau Iohannis. Nu ştiu dacă MRU se ia în serios, s-ar putea să pară doar aşa din declaraţiile publice, pentru că oamenii cer pe cineva serios.

E capabil electoratul să ceară pe cineva serios care nu se ia în serios ? N-are nevoie o parte din el mai degrabă de lideri neserioşi ? Iar cealaltă parte nu vrea mai degrabă oameni serioşi, fără să sesizeze riscul rigidităţii gândirii ? Seriozitatea care nu se ia în serios e înţelepciune. Câţi vrem să ne conducă un om înţelept ? Termenul “înţelept” mi se pare evitat în discursurile publice. Din ruşine,  din neînţeleger, nu ştiu, ca şi cum ar avea conotaţii negative.

Este sistemul nostru de educaţie construit în aşa fel încât să încureze atitudinea de tip socratic, seriozitatea care nu se ia în serios, gândirea contextulă, gândirea ca inseparabilă de viaţă, înţelepciunea ? Sau mai degrabă ambiţia cognitivă decuplată de viaţă, teoretică, liste de adevăruri definitive, rigiditatea limitelor cunoaşterii personale, lipsa lor de permeabilitate epistemică şi prin asta un soi autism grupal ? Dacă societatea e spartă şi manipulabilă nu este şi din acest mod de a gândi, din degradarea publică a valorilor echilibrului, negocierii interioare cu propriul sine, deliberării cu alţii, renunţării ludice la ambiţiile prea mari când complexitatea situaţiei depăşeşte bagajul cultural pe care îl deţinem, dar fără să renunţăm la  bunele practici locale care ne menţine ordinea în barca existenţială comună ?

A nu se lua (prea) în serios :)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Pai toata lumea e neserioasa pana can e nevoie sa fie serioasa. Cand e sa spui lucrurilor pe nume, sa te confrunti cu realitatea palpabila, acolo brusc oamenii care ori pareau seriosi ori neseriosi deopotriva, dau din colt in colt. Cand vrei sa auzi lucruri de genul: hei se da o teapa, branza nu e branza e de fapt un fel de plastic da uite ce bine seamana, apoi laptele care nu e lapte e doar un produs care contine lapte sau e facut din cu totul si cu totul alt produs. Limbajul se extinde in viata reala, pana acolo incat realizezi ca mai ai un pic si pasesti pe aer … In timp ce toata lumea te asigura in modul cel mai serios sau neserios, dupa caz, ca e totul in regula … pana ii poftesti sa incerce. Acolo realizezi de fapt care e granita intre seriozitate si neseriozitate … Serios ? Serios de data asta!

    Votul pentru investirea lui MRU nu avea cum sa adune 278 de voturi fara ca PSD-ul, care a “boicotat”, sa voteze si el. Nu iese la numaratoare … Deci e totul un balci bine jucat intre Ponta, Iohannis, servicii, actualul lor sef, “opozitie” ? Ar trebui sa radem ? Adica ce poate fi mai distractiv decat o tara in care se face stand-up commedy ? Partea proasta e ca daca sunt obligat sa rad … parca nu prea imi arde … Serios …

  2. Harald spune:

    Într-o lume perfectă, nimeni n-ar trebui să se ia prea în serios pe sine. Pentru că distanța între ce facem și ce ar trebui să facem e întotdeauna destul de mare. Sau altfel spus, majoritatea oamenilor se ocupă de lucruri care îi depășesc. Honni soit qui mal y pense :P

  3. Vlad spune:

    “Boicotarea” in cazul majoritatii parlamentare … e o cacialma. Daca se prezentau la vot nu numai ca se intrunea cvorumul dar putea sa-si impuna decizia votand impotriva.

  4. victor L spune:

    Eu unul,consider articolul unul care s-ar vrea serios. Si trage de el sa fie considerat, dar nu ma convinge.
    Gaseste putine persoane serioase (cu adevarat):
    - Ion Iliescu;
    - Monica Macovei;
    – sau Iohannis (dece “sau” si nu “si”?). Poate ca “sau” face referire la vara lui 2012?
    Ponta este neserios. Ce devoalare :P
    Basescu “Mai degrabă un neserios” (al naibii neserios cum si-a riscat cariera politica sa nu ajungem noi, acum 5 ani, in situatia de azi a Greciei).
    “Nu ştiu dacă MRU se ia în serios”.
    Cu asemenea aprecieri discuti despre seriozitate?
    Noroc cu incheierea: “A nu se lua (prea) în serios :)
    Asa va fi ;)

  5. adrian rusu spune:

    He He ! daca ne-am decide sa CONSTRUIM ceva, orice, masini de tuns oua, macar, am deveni seriosi, volens nolens. Noi suntem neseriosi, adica neangajati, ptr ca nu cladim nimic. Cine face devine serios, afara de cazul ca e virtuos.(e o greseala de ortografie, cred ca din repezeala (sa supralicitezi ce stii)

  6. Vlad spune:

    Legat de intrebarea cu sistemul de educatie … cu siguranta da … Ori ajungi in timpul scolii sa te intrebi de ce trebuie sa inveti toate aberatiile … deci are natura reflexiva … apoi cand il termini si vezi ca nimic din ce ai facut nu are legatura cu se intampla in realitate, cand te intrebi din nou pentru ce ai mai facut scoala daca si asa nu foloseste la nimic, apoi in discutiile interminabile despre cum ar trebui reformat sistemul de educatie pentru a-l aduce pe linia de plutire … Fara greutati, cum am putea sa ne dezvoltam intelepciunea si sa gandim contextual, situational ???

  7. Vlad spune:

    Poate era mai nimerit “Seriozitate sau politica” … sau doua articole separate unul despre seriozitate si unul despre politica la modul neserios evident … dar apoi ce faci ca sa te scoti din prima categorie si unde ii situeaza raportarea asta pe politicieni la a doua ? Cred ca incercand sa corelam cumva termenii riscam sa eludam posibilitatea de a aspira la intelepciune.

  8. Vlad spune:

    Oricum e un inceput bun … poate va urmeaza si altii exemplul si scriu ceva mai funny. Domnul Remus a facut si el o deschidere … deci material ar fi. Gurile rele spun ca Divertis ar fi saturat sectorul de umor politic … da nu poti sti niciodata …

  9. Falstaff spune:

    1.Seriozitatea garanteaza competenta?
    Cred ca la fel de mult ca incruntarea care ar denota concentratie maxima la “ce trebuie” ;) , ceea ce ne-ar conduce sa declaram ca numai cei cu riduri pe frunte sunt oameni de incredere!?
    Ridicol, deci!
    2.Exista politicieni seriosi si mediocri?
    Tone, evident! Merita sa ne dorim sa se inmulteasca?
    3.Politicianul serios este incoruptibil?
    Daca seriozitatea ar anula cupiditatea, s-ar sti! Or, istoria umanitatii si, mai recent, a neuropsihologiei, arata ca una cu alta se impaca foarte bine! Atat de bine ca sunt interdependente, deoarece aparenta de seriozitate este cel mai bun camuflaj!

  10. Sorin Borza SB spune:

    Logică impecabilă a autorului, provocare cu măsură – cu toate astea rating dezamăgitor. Asta merită (în sine) o analiză separată, la rigoare ar putea indica o direcție corectă privitoare la tonul dezbaterii în spațiul public din România.
    Presupun că nu suntem în etapa „maieutică”, spațiul public trebuie perfuzat mai înainte cu un soi de „certitudini” din regiunea primelor trepte ale piramidei lui Maslow. E posibil ca multe segmente ale societății să fie contaminate de „modelul politic” dominant: vasalități postfeudale (a se vedea boierii locali), modernitatea ratată (rațiunea descalificată prin incapacitatea ei de a produce profit imediat ori succes – în orice caz nu mai mult decât vorbăria descurcăreață). E posibil ca un anumit fond biologic să fie terenul propice al „mutației” postrevoluționare?

    • Vlad spune:

      E si o piramida a nevoii de cunostinte … Cunostintele care sunt legate de buna derulare a activitatilor cotidiene sunt pe primul loc, aici intra informatii si cunostinte fara de care relatia cu persoanele apropiate sau activitatea zilnica ar fi serios afectate. Apoi intra cunostinte cu un caracter mai general despre situatia din lume, aspecte legate de asimilarea cunostintelor care servesc unor scopuri sau activitati cu bataie mai lunga, apoi cunostinte cu un caracter temporal mai lax. Cunostintele per se au o valoare direct proportionala cu gradul de intelegere si dezvoltare a celor care participa la dialog. Apoi receptionarea lor nu trebuie perceputa per capita de asimilator cunostinte o data si a doua oara temporal. Poate ca ele nu isi gasesc un ecou acum dar poate ca intr-un an sau in zece …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)