marți, martie 19, 2024

Trăirism securist sau funesta logodnă

Nimic din programele variilor mişcări infiinţate de-a lungul anilor de Marian Teofan Dragoş Munteanu nu aminteşte de spiritul societăţii civile, de ceea ce numesc reinventarea politicului. Nu drepturile individului, ale persoanei umane, il interesează, ci acelea ale colectivităţii inrădăcinată in Blut und Boden. O comunitate telurică, dominata de cultul strămoşilor si de nostalgii autarhice. Ethnos versus ethos. Nu sociogeneza, ci ceea ce Florin Toma a numit lacrimogeneza poporului român…
Este acolo mai mult decât o adiere anti-raţionalistă, mai mult decât resentiment anti-liberal, mai mult decât un vetust tradiţonalism. Cine a citit “Roza vânturilor” a lui Nae Ionescu, “Schimbarea la faţă a României” de tânărul Emil Cioran ori “Ortodoxie si etnocraţie” de Nichifor Crainic va recunoaşte de indată motivele obsesionale ale interbelicului fundamentalist. Altfel spus, ale fascismului românesc: primordialist, exclusivist, xenofob, intolerant, oracular, exaltat. Am identificat acest sindrom in cartea mea ”Fantasmele salvării”, apărută la Princeton University Press in 1998, tradusă la Polirom de Magda Teodorescu.

Politologul Michael Shafir a numit acest gen de erupţii populiste, care pot atinge dimensiuni paroxistice de masă, “movements of radical return” (mişcări de revenire, de reintoarcere radicală). Cea ce ar merita accentuat ţine de modul cum s-a plăsmuit biografia candidatului PNL la postul de Lord Mayor of Bucharest. O vulpe bătrână şi super-versată precum Virgil Măgureanu, produs el insuşi de laboratoarele Securităţii, nu intra in parteneriat politic (complot, de-obicei) şi de business (kleptocraţie) decât cu cineva care prezintă garanţii de beton. Intre trăirism, acel existenţialism misticoid pour les pauvres (vorba lui Pierre Hassner) şi naţionalismul securist s-a produs astfel o logodnă ce poate avea consecinţe funeste pentru România.

De ce scriu aceste rânduri? Ma deranjează balul mascat, uzurparea prestigiului societăţii civile, impostura. Mă deranjează că modelul etnocratic, practicat acum in Ungaria si Polonia, riscă să fie transformat de nişte aventurieri şi/sau diletanti politici, intr-un risc real in România. Nu mă stânjeneşte Marian Munteanu, e dreptul său să scrie şi să facă tot ce doreşte. Mă ocup insă de un partid politic (PNL) din care provine preşedintele ţării…

Articol transmis azi la postul de radio Europa Liberă:

http://www.europalibera.org/content/blog/27674958.html

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Felicitari d-lor de la Contributors. Ati gasit o noua eticheta(bineinteles peiorativa) care se poate aplica la cei care nu va convin – sunt etnocrati; ba mai mult deja sunt si regimuri etnocrate.
    Democratia SUA v-a inzestrat cu notiuni(etichete) potrivite pentru toate situatiile.
    De ce sa nu se faca si in Romania ca in Ucraina, unde ambasada SUA a intocmit lista cu persoanele corespunzatoare pentru functii in stat; daca tot suntem pe aceiasi axa.

    • Aici este vorba despre romanism post 23 VIII 1944, despre parvenitism 100% emanat post 22 XII 1989 si despre masonizarea tarii… o tara fosta Pasalicuri turcesti… o tara inca dominata de sovietism rusesc… o tara plina de cetateni proveniti din opincarii cu „dosarele curate” morometesti… despre acest oameni corupti educati la scolile romanesti care duc tara tot mai spre fundul prapastiei eco-politice si dezastru…

      Un articol scris ptr oamenii educati si nu ptr cetatenii diplomati…
      Cei care nu stiu limba romaneasca dar se folosesc de ea sa injure si sa critice ceva ce nici ei nu inteleg sa taca, sa se retraga in pesterile lor pline de opincile stramosilor!…

  2. Cristian Pantazi a scris astazi un articol despre cazul de Opera Romana. Nu stiu daca a facut indirect o invitatie lui MM sau PNL-ului? Daca Marian Munteanu se pretinde un aparator al valorilor intr-o lume concurentiala si respinge ultra-nationalismul ca forma a capitularii in fata valorilor europene si internationale, ar fi luat aceeasi pozitie. Dar nu, ei tac ca forma a acceptarii – afara cu strainii din tara! Intre Mandria de a fi roman, a lui Ponta si discursul lui MM nu este decat o diferenta de locatie – Modrogan vs Kiseleff! Cam asa se duce o lupta disperata dupa voturi – se face sharing – partidele neasumandu-si in nici un fel rolul de educatori ai lectoratului. Ei se concureaza in populisme pe banii altora!

    • nu va suparati ! da dvs v ati distruge cu buna stiinta obiectul muncii ?
      si apoi tocmai ca se face educatie ! educatie patriotica
      am luptat noi dejaba impotriva jugului de lemn otoman si a celui de fier austro ungar ?
      nu vedeti ca straini ne fura tara si Johanis nu i romin ? da am aflat ca nu rominii l au ales !
      amu, dreptu i ca multi din alegatorii lui is deceptionati; or crezut ca un neamt rominesc schimba poporul romin

  3. Excelenta analiza ! Pericolul e real !
    Capitala are nevoie sa se inverzeasca cu spatii verzi, nu cu camasa verde care nu numai se intrezareste, ci se vede de-a binelea sub haina lui Munteanu !

    • Pai ce va mai sfiiti?! De ce n-o spuneti pe a’ dreapta?! Capitala are nevoie de un primare progresist, internationalist si ateu. Adica de coana lui Pandele, care bag seama ca o fi o varianta mult mai buna ca Marian Munteanu. N-asa? :-D Ca doar asta se intampla daca Munteanu pierde.

  4. „modelul etnocratic, practicat acum in Ungaria si Polonia, riscă să fie transformat de nişte aventurieri şi/sau diletanti politici, intr-un risc real in România.”

    Nu mi-e clara idea autorului. Modelul etnocratic e OK (fara riscuri) in Ungaria si Polonia dar pentru Romania insa nu e potrivit, e prea „riscant”…sau e un risc sa apara si aici acest model, model deja instaurat in Ungaria si Polonia ?

  5. hmmm… am mai scris eu, cleptocratia n are ideologie (alta decit propriile i buzunare)
    toate acronimele de azi (inclusiv pnl) deriva din fsn / pdsr
    ce liberali domnule ? profesorasul repetent de istorie si fotomodelul arogant (care mimeaza seriozitatea prin grimasa „controlata” a buzelor) care traiesc ca nababii din smecheriile de partid, sint liberali ? au fost doar doua personalitati de marca dupa 90. Ratiu (liberal autentic) si Coposu (mai mult crestin / moral decit politic )

  6. Domnule profesor intru aici pe Contributors de fiecare data când doresc sa parcurg lucruri interesante scrise de cei cărora chiar dacă nu le împărtășesc întotdeauna ideile le apreciez totuși ‘pana’ ca sa spun așa. Evident ca sint atasat de genul de dezbateri si idei pe care le propuneți iar in materie de istoria a comunismului românesc va consider etalonul meu. Ma surprinde intrarea dumneavoastră in aceasta polemica politic artificiala creată in jurul candidaturii si biografiei Domnului Munteanu. Intolerant, exaltat, oracular ca sa citez doar câtiva din termenii dumneavoastră mi se par incursiuni intr-un imaginar anxios. Biografia acestui domn după părerea mea nu este atit de spectaculoasa cum nu cred ca opiniile sale chiar cele mai neclare pot dat frisoane cuiva. Toată argumentația care se agita de câteva ore e de un teatralism ce aduce intr-adevăr aminte de timpurile execuțiilor publice pe care sint sigur le repudiati. Spuneti ca Marian Munteanu nu ar fi interesat de persoana umană ci de colectivitatea sub aspectul ei pur, de singe. Chiar aveți argumentele cu care sa ne prezentați un fel de Rosenberg neaoș? Ma mir ca ne faceți un portret numai din câteva fraze docte dar care nu demonstrează in fond nimic. Regula argumentației ar fi impus. Ma scuzați dar așa erau executați si dușmanii de clasa in timpurile pe care le înfierați in cărțile dumneavoastră. Pe urma mai este ceva ca m-a intriga si ma îngrijorează in același timp. Ultimul val de critici a început după percepția mea, in momentul in care Dl. Munteanu si-a exprimat un anumit atașament fata de credința si a aparat construcția Catedralei ortodoxe. Exista o tendința actuala in rândul elitelor (sic!) care considera orice înclinație spre religios si național ca neva nefrecventabil, revolut si chiar periculos si demn de pus la index cu tărie. Mie îmi place Johnny Cash. Pentru oricine familiarizat cu muzica sa, faptul ca a produs nenumărate cântece profund religioase (gospel songs), patriotic americane este bine știut. Evident ca nimeni nu-l poate bănui pe defunctul mare cântăreț de vreun fundamentalism. Dacă in Romania un muzician ar produce același tip de muzica sint sigur ca ar fi arătat cu degetul ca neolegionar sau retrograd. Cred ca tocmai asta a fost marea găselnița a Americii si anume un patriotism construit de părinții fondatori dar la care oricine poate adera. In Europa din păcate tentativa de a crea ceva similar e compromisa si de aici eșecurile diversității in multe locuri. Cred ca trebuie făcută diferența dintre un naționalism exclusivist care de altfel e un cadavru la scara istoriei si un naționalism inclusivist de tip american. Si e interesant da gândit la asta astăzi când in tari ca Franța sau Germania dar si Anglia problema unui model eficient integrator de societate se dezbate intr-un moment critic. Eu nu cred ca Munteanu e un lup deghizat in blana de oaie gata sa sfârtece la prima ocazie. Sa fim serioși i se da o importantă exagerata pana la urma. Nici nu cred ca ruperea cu orice preț de tradiții si specific național e calea spre o lume mai buna si o societate eficientă. Eu spun sa aducem lumii ceea ce suntem ca ceva unic care îmbogățește si sa încetam a ne privi in oglinda cu suspiciune. Trecutul e trecut pana la urma si continua vinatoare da comuniști securiști sau legionari e exagerata. Mi-as dori sa văd o replica lamuritoare la ce am scris aici dar ma mulțumesc cu speranța ca poate veți parcurge rândurile si vom citi o opinie ceva mai ampla din partea dumneavoastră pe Contributors in perioada următoare.

  7. A se scuza cele câteva greșeli strecurate mai sus ( totul scris in graba pe o tableta care se ambiționează sa auto corecteze de o maniera exasperanta )

  8. Sper domnule Profesor ca PNL sa-si fi semnat, prin aceasta absolut sideranta numire, condamnarea la disolutie. Ajunge. La 26 de ani de la momentul Revolutiei sa conduca aceeasi „calitate” de persoane ca si activistii lui Ceausescu este insuportabil. Apoi, ceea ce e intr-adevar funest este refuzul acestui asa zis partid de a intelege semnalele pe care le primesc de la adevarata societate civila. Cumplite lucruri si mai cumplita e prostia intunecata de care cei cativa care trag sforile in „PNL” dau dovada.
    Mai pot gasi o explicatie. Si ma refer la omul realist care e Blaga. Sau la Predoiu – fost ministru al justitiei. Abdicarea lui / lor in fata unora ca Atanasiu si Dudu Ionescu ! (persoane care au ingropat PNTCD pentru totdeauna) poate fi un calcul.

  9. Alte „carti” importante pentru intelegerea nationalismului extremei drepte din Romania, publicate inainte de Nae Ionescu, Cioran si Crainic sunt „Complot jidano-francmasonic impotriva neamului romanesc” si „Sinagoga si biserica fata de pacificarea omenirii” de Nicolae Paulescu (1924). Contemporane cu lucrarile citate de dumneavoastra, si poate chiar mai influente/accesibile, au fost „Miscarea legionara si taranimea” si „Miscarea legionara si muncitorimea” de Traian Herseni (1937).

  10. Este destul de anevoie sa faci comentarii despre Marian Munteanu, deoarece in memoria multimii se invalmasesc o seama de imagini conflictuale. Imaginea cristica a fiului Mariei, fanfaronada cu minerii securisti, schimbarea la fata in camera de spital, pregatirea uniformelor legionare (ion Iliescu justifica masurile ortacesti prin recrudescenta legionara, echipa lui MM pregatea uniforme cu care studentii revoltati trebuiau sa defileze prin Golania), retragerea din activitatea la vitrina, cochetariile cu Virgil Magureanu (bre, taman omul care se afla la cirma butucelilor cind minerii cercau sa-l decapiteze pe catindat!), strimbele bagate PAC, penetrarea lumii de afaceri (tot pe sub aripi magurene), zvonuri despre racolarea sa securie, ca acum sa ne trezim plocon cu el ca vrea in fruntea bucatelor (meseria de primar al Capitalei te poate propulsa la Cotroceni sau Jilava, dar este una dintre cele mai populare pozitii de pe centura patriei), sprijinit si de – se sparie logica, Ioane! – tov Miron Cosma cel vestit. Oare cit de prosti sa fim, bai, Magurene? Dupa miile de hoti perindati prin arena, noua generatie de securoi scoate capul in tolet verzui, brun, albastru. Parerea ar fi ca nici ei nu cred in acest scenariu, asa ca trebuie sa fim atenti la ce se pregateste in planul secund.

  11. Este dificil de apreciat cine se afla intr-o confuzie mai mare, Marian Munteanu, care se revendica de la societatea civila, ori „societatea civila”, care il exclude pe Marian Munteanu? Societatea civila este ceea ce este, fara adeziuni sau excomunicari, calitatea ei este de a fi, pur si simplu. Toata vexatiunea spre sau de la MM poarta amprenta societatii politice. Numai societatea politica se autopropune, se autoreprezinta si ghilotineaza cu verdictul „Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.

    Politica se poate reinventa de „n” ori, este cameleonica la nesfarsit. Societatea civila poate cunoaste doar doua stari, de a fi adevarata sau falsa, de a se defalsifica sau falsifica. Defalsificarea societatii civile este o urgenta nationala, pentru iesirea din confuzie. Nu poti sa fii simultan securist (sereist, ciaist, fesebist etc) si membru al societatii civile. La fel de inadmisibila este si ascunderea etnofobiei vorace sub acuzarea de „fascism” a etnofililor.

    O limita a etnofobiei trebuie sa existe, totusi, toate pana la istoriogeneza. Daca bibliogeneza evreilor este sfanta, si in acelasi timp filoetnica si etnocrata, o indreptatire data de indeplinirea criteriului majoritatii si reprezentativitatii etnice, care functioneaza in toate cazurile similare, luarea in deradere a „lacrimogenezei” romanilor este in mod clar o depasire de limita.

    Privind raporturile dintre drepturile individului si drepturile colectivitatii, lucrurile trebuie asezate pe fagasul realitatii: drepturile individului nu exista in afara colectivitatii, numai in colectivitate omul este o fiinta sociala, individul in afara colectivitatii este vulnerabil. Injosirea colctivitatii nu face decat sa incurajeze traiul unor indivizi pe seama colectivitatii. Din cate observam, unii indivizi traiesc excelent pe seama colectivitatii. Din nefericire, nu exista nici macar un singur caz in care colectivitatea sa traiasca cel putin la fel de bine pe seama unor astfel de indivizi.

  12. D-le Tismaneanu, unul dintre (multele) motivele pentru care – sincer – va respect este capacitatea de a accepta cu eleganta opinii contrare. Ca veni vorba, sunt doua lucruri distincte – acceptarea e una, eleganta, decenta sunt alta. O capacitate, din pacate, din ce in ce mai rara, inclusiv aici, pe Contributors. Nu elaborez, ca stiti foarte bine despre ce vorbesc.
    Sper sa exersati aceasta capacitate si acum.
    Acestea fiind spuse, sunt foarte nedumerit.
    Trei din ultimele cinci articole de pe Contributors se refera, in termeni foarte aspri, ca sa ma exprim la randul meu elegant, la Marian Munteanu, nationalismul sau exacerbat, securismul sau etc., etc., etc.
    Pe Hotnews, de-abia ce ma uitai – pe homepage sunt PESTE O DUZINA DE ARTICOLE cu acelasi subiect, avand titluri apocaliptice de genul „Romania marsaluieste spre intuneric…”, „Fantoma nationalismului…”, „…extremismul de dreapta interbelic…”, articolul de fata e si el acolo, ceva despre „sfanta tinerete” a lui Munteanu (trimiterea la legionari fiind cat se poate de clara si deliberata), „…nationalismul de grota…”, „simpatii fasciste…” etc., etc., etc.
    Saptamana asta, cei doi „autori importanti” de la HN, d-nii Tapalaga si Pantazi (aprecierea ii apartine d-lui Tapalaga insusi, intr-un acces de mare modestie, care vad ca-l paleste tot mai des – ce-i drept, nu-mi mai amintesc exact, cred ca se referea doar la colegul sau), n-au scris DECAT pe aceasta tema. Evident, extrem de critic.

    Tot pe homepage-ul HN, la ora asta nu exista niciun articol despre d-na Gabriela Vranceanu-Firea. Toata saptamana par sa fi fost trei.
    De Contributors nu mai vorbesc – stimata doamna cred ca a fost mentionata intr-un articol in urma cu vreo luna.

    Stiti, eu nu mi-am luat pseudonimul acesta la intamplare; chiar sunt mai greu de cap, inteleg incet si uit repede, asa ca-mi permit sa va intreb de-a dreptul – dvs. (si toata suflarea HN, Contributors etc.) ne sugerati, de fapt, s-o votam pe d-na Firea? Despre asta-i vorba?
    Daca nu, exista vreo alta explicatie rationala a disperarii asteia anti-Munteanu? Explicatie rationala fiind, in opinia mea, una care nu pedaleaza pe aberatii apocaliptice.

    Multumesc.

    • Domnule,

      Dati-mi voie sa incerc o explicatie, altfel simpla:

      Daca aveti nevoie de argumente impotriva lui Firea si a PSD-ului, sunteti pierdut. Toata lumea stie exact cu cine are de-a face. N-o sa comit pleonasme sau sa ma injosesc scriind aici epitetele necesare.

      In ceea ce priveste Munteanu si PNL-ul, lucrurile poate nu sunt atat de evident negre. Personal l-am admirat pe Munteanu in 90, atat pe el cat si pe regretatul Paturca. Din pacate, Munteanu a luat-o rapid pe cai cel putin ciudate: extrema dreapta, combinatii cu Magureanu, etc. Din partea PNL-ului, ce sa spun? Este, ca si numere, principalul partid de opozitie. Cu toate astea, cand nu comite gafe evidente intra in blat cu adversarii. Ar merita sustinut in directia reformarii? Probabil ca da, prin simplul argument al numerelor. Va fi sustinut in aceste conditii? Probabil ca nu, personal nu ma angajez la asa ceva – cel putin pana nu se schimba ceva in abordare.

    • Nu pot sa nu remarc si eu, la fel ca dumneavoastra, aceasta „maree” de articole anti – Marian Munteanu, din presa online. Sigur, motivele ce stau la baza „mareei” pot fi oneste. Dar exista si posibilitatea sa nu fie, in unele cazuri. Cert e ca omul a starnit valuri.
      Pe cine deranjeaza cel mai tare candidatul Marian Munteanu? De la cine poate el smulge voturi (pe care Busoi si Orban nu le-ar fi putut smulge)? Eu cred ca P.S.D. are cel mai mult de pierdut, din candidatura lui Marian Munteanu, daca acesta ar fi „sustinut” de B.O.R.. De aceea, sunt tentat sa cred ca cei ce nu scriu din convingere impotriva lui Marian Munteanu, fac jocul P.S.D.
      Eu n-am de gand sa votez cu Marian Munteanu si nu cred ca va fi primar. Dar consider ca ar putea fi doua aspecte pozitive ale candidaturii sale: ar lua voturi de la P.S.D. si ar indrepta unii sustinatori P.N.L. catre alte partide de „dreapta”.

    • Nu cred ca indemnul este sa o votam pe Gabita. Dar dupa alegerea lui Johannis doar pe motiv de antiPonta si dupa nenumaratele alte alegeri ale unuia doar pe motiv de anti altuia, cred ca a venit momentul sa spunem hotarat „maretului” PNL ca asta nu mai tine. Domnule, sunt si alti candidati pentru primaria Bucurestiului, ca si pentru toate primariile din tara, ce pot fi votati pozitiv, chiar asumandu-ne riscul sa castige Gabriela. De fapt, cred ca situatia actuala convine de minune atat PSD-ului cat si PNL-ului: azi si aici suntem noi, azi si acolo sunteti voi, maine … si va impiedica apartia oricarui alt pol de putere, atata timp cat noi participam voiosi la acest joc si votam „rational”. Eu nu voi mai participa la jocul de a vota pe cineva doar ca sa nu xastige altcineva, paharul s-a umplut cu KWJ.

    • Mai că-mi vine să vă dau dreptate când scrieţi „Stiti, eu nu mi-am luat pseudonimul acesta la întâmplare; chiar sunt mai greu de cap, inteleg incet si uit repede [ ]”. Dar mă abţin, din motive de politeţe.
      De unde şi până unde este o critică la adresa desemnării unui candidat de către PNL un îndemn să o votăm pe d-na Firea? Faceţi o mare confuzie. Păi tocmai desemnarea acestui candidat va duce la voturi în plus pentru această cucoană, şi nu critica unor Tapalagă, Pantazi sau Tismăneanu.

    • Nu mie mi-ati adresat intrebarea, si imi cer scuze daca ma bag aiurea in seama.

      Doamna Firea este vesnicul politruc psd-ist. Tupeu si gura mare, ambitie cat cuprinde, experienta profesionala nula. Alegerea ei in fruntea Bucurestiului ar fi o greaseala care ne ve costa inca 4 ani de administrare mizerabila. Dar pierderile se limiteaza la asta (nu ca ar fi neparat putin lucru)

      In cazul domnului Munteanu lucrurile par un pic mai complicate. Dat fiind profilul domnului Munteanu, pare ca PNL-ul chiar pregateste o schimbare de macaz majora. Discutam de principalul partid de dreapta al tarii, care a dat si presedintele. Si sunt semne din ce in ce mai multa ca echipa din umbra (Hellvig, Atanasiu?) chiar cauta aceasta schimbare, in cautarea unui nou electorat, deoarece cel clasic nu prea mai vrea sa ii voteze. E un electorat mofturos si greu de multumit, vrea mereu oameni noi si nici nu vine mereu la vot sa voteze orbeste candidatii PNL, asa cum frumos face electoratul psd-ist (exemplul Busoi e elocvent, sondajele au aratat cum un candidat impins din spate din toate partile poate sa fie cu 20% sub scorul partidului).

      Adica vad eu ca ne pregatim sa trecem de la liberalism si libera-initiativa, reprezentarea populatiei active, preponderant urbane, pro-europene la discutii despre ortodoxie, catedrala, moscheie, recuperarea activelor tarii de catre romani, ca ni le-au furat strainii, respectarea traditiile stramosesti si ajutorul acordat capitalistilor, dar doar daca sunt romani 100%. Lucruri care chiar nu au cum sa duca Romania inainte in lumea de astazi, ci doar inapoi. Si lucrurile pot usor aluneca spre pozitii mai rele pentru Romania daca si principalul partid de dreapta se duce in directia asta.

      Poate ma insel eu. Dar eu asta vad si de asta cred ca reactia a fost asa cum a fost.

    • Imi plac opiniile diferite de ale mele, altfel viata ar fi extrem de plictisitoare. Nu pretind infailibilitate epistemica, Doamne fereste! Il cunosc relativ bine pe MM, nu despre personajul privat e vorba, ci de acela pus sub reflectoare de Gorghiu, Blaga & Co. S-a lasat, cred, prins intr-un joc bizantin care il depaseste. PNL e disperat, face salturi mortale de la o zi la alta. Inventarea lui MM ca exponent al societatii civile – o aiureala–e o proba in acest sens. In rest, zic sa urmarim evolutiile, cu un sceptic calm :)

      • Stimate domnule profesor,

        Desi sfatul dumneavoastra e unul rational si bineintentionat, calmul e ultimul lucru la care ma pot astepta de la propria mea persoana, atunci cand ma gandesc la acest personaj si la aceasta candidatura. Imi amintesc mai degraba, fara pic de calm, de sacosele si de pumnii in cap pe care i-am incasat in fata sediului PNL, in dimineata zilei de 14 iunie 1990, si de faptul ca mi-am cheltuit putinii bani de buzunar din bursa mea de la Cambridge, ca sa merg la Londra, la sediul Amnesty International, sa cer ajutor pentru acest individ… Ca sa n-o lungesc prea lacrimogen, mi-as dori sa vad o interpelare publica, urgenta si cat se poate de ferma, privind relatiile pe care Marian Munteanu le-a avut cu Securitatea, sa ne lamurim oficial daca Angajamentul publicat in presa, in 1999, e unul fals sau nu. Macar si pentru faptul ca mii de romani au fost snopiti in bataie pentru vina de a fi sustinut Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, la indemnul lui MM. Mi-ar fi mai greu sa accept faptul ca am mancat bataie pentru un impostor si un mincinos patentat, decat faptul ca am votat o persoana care, din varii motive, a semnat candva un Angajament cu Securitatea… Cred ca o voce publica de anvergura dumneavoastra ne-ar putea ajuta sa ne lamurim mai rapid.
        Va multumesc pentru ca nu ati renuntat sa scrieti despre mizeriile vietii politice si publice din Romania si va trimit ganduri bune.

        • Stimata doamna Germina Nagat,

          Dvs spuneti: „Ca sa n-o lungesc prea lacrimogen, mi-as dori sa vad o interpelare publica, urgenta si cat se poate de ferma, privind relatiile pe care Marian Munteanu le-a avut cu Securitatea, sa ne lamurim oficial daca Angajamentul publicat in presa, in 1999, e unul fals sau nu.”

          Puteti, va rog, preciza la ce data a anului 1999 si in ce ziar din presa a fost publicat Angajamentul lui MM de colaborare cu Securitatea?

          Multumesc.

          • Stimate domnule Cos,

            Angajamentul a fost distribuit, in facsimil, chiar in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, in 1990. Bineinteles, nu l-a luat nimeni in serios. In 1999, cotidianul Atac la persoana – nu stiu sa va spun in ce data, n-as putea verifica ziua aparitiei decat la biblioteca – a reluat chestiunea, cu acelasi facsimil, de data asta tiparit cu o rezolutie mai buna (ziarul nu facea niciun secret din faptul ca avea surse in randul fostilor ofiteri de Securitate). Eu inca mai astept de la domnul Munteanu precizari clare si raspicate in privinta documentului, mai ales ca intre timp arhivele Securitatii s-au deschis si pot fi consultate in mod legal.

      • Probabil ca P.N.L. e disperat. Dar si atribuirea titlului de Doctor Honoris Causa patriarhului Daniel are un iz de disperare, dupa mine. B.O.R. este un „agent electoral” important si toate partidele ar vrea sa-i fie in gratzii, intr-un an electoral. Insasi doamna Ecaterina Andronescu i-a dus titlul domnului Daniel, la el acasa. Daca enoriasii si preotimea il simt mai aproape de Dumnezeu pe Marian Munteanu decat pe doamna FIrea, P.S.D. are o problema…
        Ma astept sa o tot vedem duminica, pe la slujbe, pe doamna Firea. :)

  13. siderat de alegerea liberalilor aflați în neagră depresie și regresie, dar acum îmi explic eșecurile lor din ultimii ani, se pare că este nevoie de alte partide, nici PSD, nici PNL nu pot să aibă credibilitate decât la …cetățenii turmentați.

  14. Domnule Profesor Vladimir Tismaneanu

    Primul comentariu publicat aici intreaba platforma daca a devenit o oficina a condamnarii etnocratiei, termen nou inventat pe aici
    Evident ca meritul acestei platforme pe care o urmaresc de mult cu atentie este ca incearca sa fie echidistanta asa cum ar trebui sa fie un stirist si nu neaparat un comentator si cred ca reuseste destul de bine.
    De la dvs nu astept in mod special echidistanta ci consecventa echidistanta, adica o subiectivitate controlata strict de obiectivitate si dragoste de adevar, fata de propriile dvs idei si convingeri,chiar daca astea in timp evolueaza si asa ceva am observat mereu in ativtatea dvs si este desigur meritoriu.
    De ce spun asta ?
    Pentruca din textele dvs am constatat ca si conceptia dvs despre marxism, leninism,marxism-leninism stalinism si alte isme a evoluat, cat se poate de corect si fertil. Desigur este vorba de opinia mea modesta, dar exprimata in diferite modalitati si de multi altii.
    Consider ca ati ajuns pe un varf de unde nu cred ca veti mai cobora desi istoria cunoaste si intoarceri spectaculoase, uneori doar aparente si aici va intra chiar cazul Marian Munteanu, care este de fapt scopul principal al comentariului meu, varf pe care ati ajuns atunci cand ati definit regimul comunist totalitar, un regim criminal si nelegitim si v-ati straduit sa faceti tot ce ati putut, sa rezistati unor presiuni care cred ca au fost foarte mari si poate chiar unor amenintari, daca ma gandesc numai la cazul Petru Culianu, pentru ca si Presedintele tarii sa-si asume public , oficial in fata Parlamentului statului roman si deci a lumii, aceasta definie sintetica si atot cuprinzatoare. Marele merit istoric al acestui presedinte a fost tocmai aceasta asumare fara de care doar exprimarea ar fi ramas un gest de analist, scriitor, comentator etc dar nu de relevanta politica si istorica pe care a capatat-o astfel. Puteti sa nu-l mai acceptati pe acest presedinte, puteti sa spuneti orice despre el(nu o faceti dealtfel) dar in istorie ramaneti legat ombilical dvs de dlui si dlui de dvs.
    E frumos sa constati in istorie asemenea situatii
    Revenind la Marian Munteanu, urmarind atat ce am in amintiri cat si ce s-a mai scris zilele astea am constatat ca elementul definitoriu in discutia despre dlui este stupoarea fata de « schimbarea la fata » petrecuta dupa ce si-a revenit din bataia cumplita incasata de la mineri.
    Raspunsul este ca ori chiar si-a schimbat cu 180 de grade pozitia intorcandu-se spre national-comunisti -securisti-kgbisti, dupa ce parea ca apara in Piata evolutia democratica si europeana a tarii noastre, daca judecam dupa ce spuneau majoritatea vorbitorilor de acolo ori este consecvent cu sine si atunci cu ce este consecvent ?
    Este consecvent cu o dorinta de puterepoate ca bine disimulata asa cum mai toti dictatorii au reusit sa o ascunda la inceputul aventurii lor existentiale, aceasta dorinta fiind firul rosu care uneste si lamureaste nedumeirile pe care le produce activitatea sa. daca este asa, nu dragostea, atasamentul fata de democratie si de Europa l-a adus in fruntea miscarii din 1990 asa cum nu dragostea de cei ce l-au batut l-a adus sa fie brat la brat cu Magureanu si structurile de securitate kgbista dar si national -comunista ale acestuia, ci dorinta nemarginita de putere.
    Si aici apelez la experienta dvs dle Tismaneanui, intrebandu-va:
    Oare nu toti dictatorii regimurilor totalitare, s-au acoperit cu ideologii ale unor isme emotionante si aparent frumoase pentru cei multi manipulabili si manipulati. Poate ca in primele faze acesti dictatori se minteau si pe ei, acoperindu-si dorinta de putere diavoleasca si nu umana sau crestina, cu diferite isme aparent generoase neavand nici ei curajul sa recunoasca ce lucreaza in interiorul lor in spatele acestora aparente.
    Asta ar fi conditia tragica dar si blestemata a dictatorului, a satrapului care moare, daca nu asasinat, in orisice caz singur si cu teroarea pacatelor comise, situatie bine descrisa in literatura lumii. Desigur ca un Marian Munteanu nu are nici vana, nici calitatile necesare pentru a depasi el insusi conditia, doar de persoana perfect manipulabila de cei care profesionisti fiind il citesc cu usurinta si-i calauzesc cu grija, dar insidioas, pasii

    Cred ca am explicitat suficient ce am dorit sa spun cu acest text. Nu e nevoie sa si detaliez, intrucat as plictisi cititorii inteligenti ai acestei platforme.
    Va multumesc pentru atentie

    • PS. Poate ca acest comentariu va raspunde si nedumeririi comentatorului Prostu` satului care de regula are comentarii bine bazate si indreptatite. Aparent daca nu ar fi problema ridicata de mine ar avea si aici dreptate. Nu este o competitie intre dl Orban sau dl Tomac sau etc si dna Firea , din pacate.
      Nu-i dau sanse lui M.M., dar trebuie sa nu mai fim cu un pas dupa, ci cu unul inainte. :)

  15. Nici nu mai e nimic de spus, de comentat. Crin Antonescu, Klaus Iohanis, noul PNL (alina g. si Vasile b.), fostul consilier acum ambasador – toți oameni mici de tot. Dau in gropi la fiecare pas. Se fac de ras si scufunda pnl-ul fara macar sa le pese. Vin acum cu mm la primăria capitalei. Cineva, mai jos, spune ca trebuie uitat trecutul. Dar acest mm e tocmai întruparea trecutului! Prin tot ce cuvântă nu face decât sa ne proiecteze in trecut si in trecutul lui dulbios. Daca ar fi fost de buna- credință, ar fi refuzat propunerea PNL sub motiv ca nu se pricepe, nu are experienta in administrație si nici chiar credința sa in Dumnezeu nu-l poate ajuta sa fie un bun primar. Tuturor celor care il plac si- l sustin le doresc sa traiasca un timp sub supravegherea comisiilor civice infiintate de mm la primarie. Dar singuri, ei si comisiile (comisarii civici!?!?!!), fara noi astia care ne temem si ne indignam. Dubios si penibil e faptul ca accepți sa faci ceva pentru care nu ai nicio pregătire. Daca il apreciază așa de mult, de ce nu-i ofera co-președinții PNL președinția partidului? Si mai au si tupeul sa pretindă ca e emanația societății civile! Societatea civila de la Cotroceni, din câteva alte birouri si studiouri tv.

  16. Logodna (Intre trăirism, acel existenţialism misticoid pour les pauvres (vorba lui Pierre Hassner) şi naţionalismul securist s-a produs astfel o logodnă ce poate avea consecinţe funeste pentru România.) despre care pomeniti dle prof Tismaneanu s-a produs in urma cu aproape un secol. Consecintele le percepem astazi. In toata splendoarea.
    Rumunii fie nu vor [multime (ne)reprezentativa taratata de interese marunte] fie nu pot (grazzie horrodocsiei pusa la catedra gradinitei de catre „marele re’fomizd” funebru) sa priceapa corect lumea in care vietuiesc. De fapt, desi printre rumuni gasesti multi absolventi de „facultati”-de-stat, cu profil economic, este imposibil sa dai peste cineva care poate face diferenta intre eficienta si eficacitate. Perpetua „logodna” dintre securitate si „partid” a fost supraextinsa in derivatele de astazi. Mai nou, cadelnitata-n fire(a) si-n mare(an). vanghel’e sau muntean. Amin.

  17. Vai de noi.

    Chiar nu este nici un om cit de cit integru, rational si coherent care sa poata fi propus ca primar al Bucurestiului?
    Cineva care sa fi facut ceva util pentru altii in toata viata lui?

    Trist.

  18. Nu inteleg de ce s-ar fi caracteriza Ungaria si Polonia drept etnocratii. Exista alte tari care corespund mult mai fidel acestui model de societate, unele cu constituiii care consfintesc acest sistem. Din fericire nu in Europa, majoriatea sunt in Asia.
    Acceptand definitia extinsa a etnocratiei aplicata celor doua tari trebuie spus ca modelul etnocratic nu e practicat doar in cele doua tari de la Visegrad. Brexitul are la baza un model etnocratic, britanicii nu vor sa fie condusi de altii, poate si pentru ca s-au invatat sa-i conduca pe altii timp de vreo doua secole secole.
    Cine are access la BBC (nu BBC World) ii poate vedea pe britanici vehiculand cam aceleasi idei precum Orban. Problema este ca este mult mai comod sa-i critici pe unguri decat pe britanici, care sunt, nu-i asa, adeptii unei societati deschise. Acelasi limbaj se aude in Slovacia.
    Bolsevicii au venit cu ideea internationalismului proletar, renuntarea la specificul national, in fapt subordonarea catre Moskova. Peste 70 ani vedem, venind de data asta dinspre W, o tendinta similara, invocata in spiritul societatii deschise si in sprijinul globalizarii.
    Rezultatul globalizarii este de reducerea continua a independentei economice si politice a tarilor, de subordonarea lor in fata unor organisme ne-alese de nimeni. Din acest punct de vedere britanicii au dreptate, sistemul lor politic, westminsterian, este bazat pe primatul organismelor alese si nu al celor numite de presedinti, prim-ministri, consilii de administratie sau de nimeni.

    Nu exista o diferenta majora intre ceea ce spune Orban si ce spun conservatorii americani (Tea Party si nu numai) care incerca sa mentina maximjum de autonomie a statelor si refuza primatul autoritatilor federale. Nu e nimic etonocratic in aceasta tendinta, e doar dorinta ancestrala a oricarei colectivitati care nu vrea sa fie supusa unor autoritati distante.

    • @Cinicul (16/04/2016 la 8:16)

      Subscriu la cele afirmate de dvs. dar s-ar putea sa fiti etichetat ca „not politically correct” folosindu-se diverse argumente.

      • O societate care ajunge sa foloseasca political correctness ca sa inchida gura celor de alta opinie, chiar cand e exprimata civilizat, are toate sansele sa revina la practica stalinismului anilor 50. Lui Voltaire I se atribuie (apocrif) ca ar fi spus: nu de acord cu ceea ce afirmi, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune”. Ne-am cam indepartat de acest filon de gandire.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro