duminică, mai 5, 2024

Intre ridicol si desuetudine: Declinul lui Crin Antonescu

L-am numit candva cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor doua decenii. Termenul care mi-a venit in minte reflectand la comportamentul recent al lui Crin Antonescu este obsolescenta. Cu alte cuvinte, anacronism, desuetitudine, vetustete. Crin Antonescu este invechit. Prizonier al propriei vacuitati si al unei fatuitati pe masura, lipsit de idei dar arogant cat incape, omul n-a inteles mai nimic din ce s-a petrecut in 2012, este intepenit in acelasi proiect extenuat care se reduce la doua cuvinte si un semn de exclamare, repetate maniacal: „Jos Basescu!” Mai mult nu stie, mai mult nu poate. Reactia de o virulenta incredibila chiar si in cazul acestui personaj hiper-umoral in raport cu „Initiativa Romania Liberala” mi se pare simptomatica.

In timp ce Victor Ponta mimeaza pragmatism, chiar realism politic, Crin Antonescu se vrea apostolul unui radicalism a carui sterilitate nu mai trebuie dovedita. Este irelevant daca Victor Ponta este fericit de coabitare. Important este ca atat el, cat si Traian Basescu inteleg ca, la ora actuala, nu exista o alternativa rezonabila. Ca prelungirea starii de razboi civil larvar, gata mereu sa izbucneasca public, este contra-productiva. Ca de-democratizarea este o strategie perdanta.

Pumnul in gura si calcaiul de fier pot functiona doar pe scurta durata intr-un univers politic pluralist. Ideile fixe se platesc. Crin Antonescu nu poate pune botnita la infinit criticilor sai din PNL, nu poate domni ca un autocrat fara a-si anula definitiv sansele de recunoastere dincolo de frontierele formatiunii pe care (inca) o dirijeaza. I-a mers (pana la un punct) in cazurile Adriana Saftoiu si Dan Grigore, a scapat de ei, dar politica excluderilor in serie, a epurarii permenente nu renteaza niciodata pe lunga durata. Ori renteaza doar in spatiul totaliitar.

Se vede cu ochiul liber ca in PNL se coaguleaza o crescanda disidenta, ca gruparea Antonescu este tot mai nervoasa. Contestatarii sunt infierati cu furie, priviti ca tradatori demni de dispret. Se ascut cutitele vendetei. Calin Tariceanu este avertizat sa nu cada in pacatul „bigamiei politice”. Liderul PNL simte ca-i fuge pamantul de sub picioare, ca au loc miscari politice al caror efect poate fi o repozitionare a PSD care sa-i fie, lui, prezidentiabilului ce se credea de neinlocuit, fatala.

Cand Victor Ponta anunta ca formatiunea pe care o conduce are 120 de ani vechime este vorba de inca o lozinca din arsenalul inepuizabil al propagandei feseniste. Ponta nu este urmasul lui Titel Petrescu, al martirilor social-democrati inchisi de comunisti, ci al lui Iliescu si Nastase (despre profilul „social-democratului” Iliescu si relatia cu mafia, ori mai precis spus „reteaua” infractorului Catalin Voicu, cititi articolul lui Dan Tapalaga de pe „Hotnews”). Dar poate fi vorba si de un calcul atent legat de natura social-democratiei europene. Ponta spune ca vrea sa-si plaseze pariul politic in acea directie, a socialismului anti-totalitar, deci antifascist si anticomunist; s-a ars teribil anul trecut in aventura pucista initiata de Antonescu, Iliescu si Voiculescu, acum sufla si-n iaurt. Ori se face ca sufla. Deocamdata, observam ca Ponta incearca sa fie manager, iar Antonescu ramane baiatul din galerie care striga, fluiera, da din maini si din picioare, aflandu-se mereu intr-o alarmanta stare de agitatie.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. De obicei sunt extrem de preocupata de fetele persoanelor si de gestica lor. Imi aduc aminte de pilda ca nu l-am putut suferi pe Tariceanu din momentul in care i-am vazut fata contorsionandu-se intr-un rictus ciudat intr-o emisiune, era in primele zile de dupa alegerile castigate de Alianta D.A. si toata lumea, inclusiv eu, era plina de euforie. Mi-am spus cateva saptamani dupa aceea ca ar trebui sa-l plac pe personaj, insa nu am mai putut niciodata.

    La Antonescu am observat gestica, face miscari smucite, ciudate, de individ frustrat si bolnav. Si am impresia ca si stie acest lucru, ca tot ceea ce face este studiat, nenatural. Exista ceva la el care imi aduce aminte de marionete, e ca si cum atunci cand face gesturi cu mainile si cu capul cineva din spatele sau ar trage brusc de sfori. Uitati-va numai la felul in care isi trece mana prin par, ori priviti-l atunci cand incepe sa se ratoiasca la jurnalisti.

    Nu degeaba este intepenit in acelasi proiect – cred ca petrece atat de multa vreme gandindu-se la propria imagine si atat.

  2. Nu sunt de acord cu dumneavoastră: la alegerile interne din PNL Antonescu şi echipa sa nici nu au avut opoziţie, au spulberat tot. Iar disidenţa în curs de „coagulare” mă tem că este la acelaşi nivel de luni bune – aceleaşi 3-4 persoane vizibile, niciun recrut nou.

  3. Crin Antonescu este un cretin!
    Si imi asum exprimarea, cu precizarea ca nu folosesc termenul in sens peiorativ ci strict medical.

    Ramane insa o intrebare: cum a reusit un astfel de personaj sa ajunga la conducerea unui partid care-si revendica sorgintea liberala?
    Sa fie oare faptul ca toti cei din jur sunt sub nivelul sau, iar personajul este astfel un fel de „chior in tara orbilor”? Greu de crezut.
    Sa fie faptul ca marea majoritate a obedientilor sunt posesori de schelete ascunse pe care geniul antonescian a reusit sa le dezgroape? Doar o alta ipoteza, la fel de putin credibila.

    Desigur, nu trebuie exclusa varianta ca numitul Crin sa fie o marioneta al carei papusar sa prefere penumbra, si-atunci ramane sa raspundem la intrebarile legitime: cine, cum si mai ales de ce? Un posibil raspuns ar fi dat de faptul ca individul nu poate fi creditat cu sanse in cursa prezidentiala… In schimb, daca ne gandim ca impartirea puterii in interiorul USL ii permite, macar la nivel declarativ, sa-l scoata din joc pe Ponta, ar fi interesant sa anticipam identitatea unui contracandidat surpriza.

  4. Ar trebui ca in Romania sa se poata face in fine o politica de tip nou, in care insi precum cel despre care vorbiti sa nu mai poata evolua mandru de sine doar pentru ca macina nestingherit, in gol, vorbe si iarasi vorbe. Trebuie pana la urma (daca suntem o tara libera), sa-i intrebam pe politicieni cu privire la actiunea lor politica. Sa nu mai fie posibil ca in Parlament sa ajunga oameni care nu au nici o calificare : tinere care isi fac stagiul in Parlamentul Romaniei – nefiind bune nici de invatatoare sau educatoare la gradinita; diversi oameni de afaceri, unii chiar tineri cu un imens aplomb (obraznic); „fosti” colaboratori reciclati Ghise si multi altii) etc. Toti acestia ar trebui sa nu se mai simta la locul loc in Parlament numai pentru ca au conexiuni cu facerea de bani….
    Imi este RUSINE ca traiesc intr-o tara in care (vice) presedinte al senatului si al camerei deputatilor sunt tristele figuri ale lui zgonea, antonescu, filip…

  5. Marea problema nu e o corecta clasificare a lui Crin Antonescu, ci faptulca, in ciuda acestor evidente, Crin Antonescu ramane relevant pe scena politica. Opozitia raspunde azi cu analize inutile, cu contracandidati care nu conving si cu o mare speranta de a-l anihila pe Antonescu cu nimeni altul decat Ponta. Dupa parerea mea, o solutie la fel de rea.

    • @andrei_p
      __________________________
      Nu mai pierd timpul aratandu-mi acordul pentru afirmatiile autorului.
      Din postarea Dvs, insa, contest asa zisa relevanta a subiectului pe scena politica romaneasca.
      In ciuda faptului ca am fost permanent dezamagit de rezultatul alegerilor din 20 mai 1990 pana astazi (deh, votul universal & democratia se pare ca si-au atins/depasit limitele), cred ca „relevanta” sa, in sensul folosit de Dvs, se va dovedi … irelevanta cu prima ocazie.
      Asta ar putea fi si explicatia „necesitatii” unei noi suspendari a presedintelui ales, din punctul de vedere al lui Crin Antonescu: trecerea timpului ii este total defavorabila, iar pana la prezidentialele de anul viitor „relevanta”-i va fi fost deja dovedita ca fiind … zero!
      __________________________

    • iti readuc in memorie o fraza PUBLICA a lui Iliescu: „..scopul nostru e sa impiedicam unirea fortelor de dreapta”. Dupa indeplinirea acestui deziderat, de ce mai e nevoie de PNL ? Cifra necesara guvernarii poate ajunsa de PSD + UNPR + UDMR + [ceva din PPDD] + ceva din… De ce sa mai existe PNL cu pretentii MARI la resurse? Ca argumente citez EXACT istoria „social-democratiei” invocate de Ponta: Frontul Plugarilor (Groza), PSDR (Titel Petrescu), PNL (Tattarascu) au facut alinate cu comunistii si au ajuns mumii. Chiar si PSDR Sergiu Cunescu mai aproape de noi, PSM -Mohora etc.

  6. Antonescu intruchipeaza perfect un marunt politician provincial cu intelect si bagaj de cunostinte mediocre dar un orgoliu imens, frustrat ca dexteritatea oratorica cu care a pacalit atat de multa lume si-a cam atins limitele.

    Cat despre prezenta sa la carma PNL nu impartasesc aceasta lamentare ca, vai, ce a ajuns marele partid istoric. Oare am uitat de alianta Campeanu Iliescu, si cum orgoliul primului a costat PNL intrarea in parlament si asigurat victoria PDSR? Am uitat de ilustri Patriciu si Catarama si chiar Tariceanu, luat acum in brate pt eleganta discursului si a costumului, dar alminteri un idivid dubios ce asteapta sa cada Antonescu in freza si sa preia haturile. Ce ar fi PNL chiar fara Antonescu? Ghise, Fenechiu, Nicolaescu, Diaconu?? Oamenii onorabili au cam disparut iar PNL e un partid de pungasi ce se bucura de o respectabilitate complet nemeritata.

    • Ce-a ajuns PNL?! Da, dar ce-ar fi putut sa ajunga! Fagocitat de PD in 2007, am fi avut un partid istoric cu Boc si Udrea drept lideri, iar Prigoana sau Blaga catindati la primarie.
      Sa recunoastem ca tot raul spre bine!

    • Vreau sa amintesc celor mai tineri ca in ziua de 28 ian. 1990, la marea manifestatie a bucurestenilor, in jurul orei 16 Campeanu si-a retras oamenii din Piata Victoriei si l-a lasat pe D-l Coposu cu Iliescu. A doua zi ca urmare a pactului dintre Campeanu si Ilescu s-a facut CPUN cu 51% FSN si restul celelalte partide multe infiintate tot de FSN. Atunci am realizat ca PNL este un partid infiintat de securitate. Atunci mi-am amintit ca la mine la bloc venea o batrana basarabeanca care plangea ca a facut o fata inginera si aceasta a fugit la Paris unde ii mananca banii unu Campeanu. De altfel ceva mai tarziu a aparut in presa o scrisoare a fetei care scria ca fost escrocata de Campeanu.
      PNL a fost de doua ori la guvernare. Ei spun ca sunt urmasii Bratienilor. Pe valea Valsanului este un sat care pe vremuri se numea Bratieni, de acolo tragandu-se uni Bratieni. Comunistii au schimbat numele satului in Bradulet. Astazi chiar satenii de acolo nu mai stiu acest lucru. N-ar fi fost normal ca PNL sa ceara revenirea la vechea denumire?
      Comparati cu D-l Coposu: Pe aceiasi vale,putin mai jos, este satul Musatesti, aici cativa invatatori au pus bazele miscarii taraniste, unul C. Dobrescu- Arges ajungand chiar deputat in jurul lui 1900. D-l Coposu a fost la Musatesti aducand omagiu lui Dobrescu-Arges.

  7. Base e vinovat!
    Daca presedintele ar fi fost cat de cat binevoitor i-ar fi trimis cartile de vizita cu „PRESEDINTE interimar” sa si le tina ca amintire…
    Faptul ca nu are decat o juma de CD cu activitatea sa prezidentiabila ii produce angoase. A rupt CD-ul in doua, pentru economie, si acum nu stie pe ce jumatate e inregistrarea

    • Un activist de nivel marunt cu comporatament caragialesc e ceea ce am vrut sa spun, provincial nu e cuvantul cel mai inspirat, nu e desigur nimic rau in a proveni din provincie.

  8. Domnule Tismaneanu,nu cred ca diabolizarea sistematica a personajelor pe care le dispretuiti serveste obiectivului nobil pe care in mod legitim si laudabil il vizati,as spune chiar,dimpotriva!
    Acordand atata prestigiu unui Crin Antonescu,valoarea lui emblematica este sporita in mod automat,si asta pentru simplul motiv ca ridicati la nivel de „apostol al unui radicalism a careui sterilitate nu mai trebuie demonstrata”,etc.etc,un simplu fariseu…!

    Nu uitati insa ca Romania „se ofera” celui care o doreste mai cu patima,ca multe mirese fara educatie,si deci,implicit incapabile de o veritabila exigenta!

    Ori,daca acest individ insipid nu are multa anvergura,el dispune de 2 calitati indiscutabile,si anume:este perseverent si „are vise suficient de marete incat sa nu le piarda din vedere in timp ce le urmareste implinirea”( W.Faulkner,Nobel de literatura 1949).
    Cainii latra,si caravana merge inainte…ne sopteste intelepciunea populara,deci,daca nu latratul cainilor sau numarul lor e determinant,sa incercam cu rotile carutei..
    Imi place imaginea,ma amuza sa mi-i imaginez pe Ponta&co putandu-l in carca pe „alesul”!

    Raspunsul la intrebarea daca Antonescu merita functia suprema in stat,nu cred ca mai reprezinta o enigma pentru cineva,este clar NU!Doar ca este insuficient sa facem previziuni pentru viitor,important este ca viitorul sa se realizeze !…am o vaga impresie ca dl C.A.e mai aproape de implinirea viselor lui,decat noi de ale noastre…

  9. Conducatorii loviturii de constitutie nu prea constientizeaza dar simt, ca va veni momentul dreptatii. Peste 5, sau 10 ani, dupa disparitia mega-simpatiei electorale uslamiste, justitia romaneasca sau cea europeana isi vor putea face treaba in liniste.

    Dovezile nu pot fi sterse din arhivele televiziunilor si din Monitorul Oficial. Oamenii pe care ii criticam acum vor face puscarie lunga, pe buna dreptate.

  10. Antonescu, invechit? Pai de cind s-a demodat gargara in tara asta?

    Daca isi pune mintea (odihnita, nimic de zis) odata iese de la guvernare pe motiv ca Ponta s-a aliat cu dusmanul si impreuna sug singele poporului si se muta de tot la Antena 3. Mai gasesc ziaristii aia o invatatoare care sa faca greva, un protest spontan platit in avans si un zburator de la balcon si gata pocinogul: o sa sara in sondaje ca butelia.
    Singura chestie, in loc de „Basescu e de vina” sa afirme, cu subiect si predicat acordat corespunzator: „Basescu si Ponta sint de vina”.

  11. Multumesc pentru acest articol care, cred eu, aseaza fiecare personaj la locul sau. Doua nelamuriri am insa.
    As dori mai intai sa va intreb daca, din ceea ce cunoasteti, exista cu adevarat in Romania urmasi ai lui Titel Petrescu si ai social-democratiei innabusite de comunisti. Poate ma insel, dar eu nu stiu asemene oameni in viata politica romaneasca de azi. Si cred ca e tot atat de nevoie de ei ca si de o dreapta autentica.
    In al doilea rand, nu prea inteleg de ce-l vedeti pe V. Ponta ca pe un „manager” si nu ca pe un birocrat comunist reciclat. Discursul de suprafata ii va fi fiind „managerial”, dar practicile politice ii sunt foarte asemanantoare cu cele ale esalonului doi din fosta administratie comunista.

    • Va multumesc pentru comentariu. Scriam ca Ponta incearca sa fie manager. Dar cred ca aveti dreptate, este infeudat metodelor mostenite din vechiul (si putredul) sistem. PSD actual, o corporatie de sorginte comunista, a apropriat numele PSD real, prin unirea cu formatiunea renascuta dupa 1990, condusa de regretatul Sergiu Cunescu. Din cat tin minte, rolul decisiv l-a jucat Alexandru Athanasiu. Nu erxista in Romania de azi o social-democrarie veritabila. Printre putinii cu o orientare social-democrata credibila este Cristian Diaconescu. In momentul de fata cred ca merge in directia centru-dreapta. In rest, iata, PNL si PSD sunt unite in a respinge proiectul unui Muzeu al Comunismului:

      http://www.revista22.ro/pnl-537i-psd-au-votat-mpotriva-nfiin539arii-muzeului-comunismului-25123.html

    • Stimata doamna, dvs. scrieti, cu referire la Dr. Victor Ponta , Prim-Ministru al Guvernului Romaniei : „….practicile politice ii sunt foarte asemanantoare cu cele ale esalonului doi din fosta administratie comunista. ”

      Ati putea da macar 1-2 exemple CONCRETE , SPECIFICE practicilor esalonului doi din fosta adm. comunista , care se regasesc in ziua de azi ?

      Va observ foarte ingrijorata de soarta social-democratiei din RO de azi. Nu e bine sa va intristati prea tare, pt. ca apar cearcani in jurul ochisorilor, si e pacat …. http://goo.gl/TF7Kn

      • Esalonul 1: grav, paternal, autosuficient.
        Esalonul 2 : glumite multe cu duh putin, un pas inainte unul inapoi, linguseste – trage-i una – pupa-l iarasi daca „boborul” si interesul personal o cer.

  12. Nu am citit, la vremea lor, postarile d-lui Tapalaga referitor la reteaua Voicu, dar, mai bine mai tirziu…
    E halucinant cum a actionat individul, este un creier mafiot orientat extraordinar!
    Acum, ca mafia lui iliescu – vrem, nu vrem, tot el e in virf – a revenit la butoane, ce garantii avem ca reteaua-cirtita a lui Voicu nu revine?
    Antonescu e un produs expirat, asa cum spune Murphy, si-a atins limita de incompetenta, care si asa e destul de joasa; un lucru bun a facut, totusi, ne-a aratat cit de sus poate ajunge in politica romaneasca actuala un ratat profesional penibil, incult, complexat si agresiv, si cit de departe poate ajunge mahalaua mediatica in materie de manipulare, in miinile unor personaje precum Voiculescu si, de ce nu, Ghita.
    Ponta este o necunoscuta in ecuatie, este atit de oportunist incit ma ingrozeste, si atit de incapabil in a guverna – si de fapt in mai toate in afara teatrului televizat – incit ar trebui sa ne dea frisoane tuturor. Dar, din pacate, vox populi…

  13. Ramanem in Caragiale! Cu Basescu, Mitica constantean ajuns presedinte, Antonescu, Rica Venturiano ajuns la senat si Ponta, dl Goe pus prim ministru. Urmariti personajele si cititile in aceasta cheie. Cat despre Romania Bratienilor, a se slabi! In ’38 s-a ales prafu’ de toata sandramaua. Daca vreti sa intelegeti Romanai acelor vremuri uitati-va in jur acum si aveti cheia evenimentelor acelor vremi. Romanai e eterna, adica neschimbata.

  14. Crin Antonescu este sfirsit – nu stiu daca datorita articolelor d-lui Tismaneanu sau, datorita faptului,ca a avut ocazia sa isi dea masura incompetentei in toata splendoarea sa.

    Articolul d-lui Tismaneanu poate ne bucura prin inteligenta si prin faptul ca ne regasim parerile confirmate dar, este imposibil sa nu ma intristeze continutul sau, vazind cit de subreprezentata este Romania.
    Am urmarit de citeva ori intilnirea cu FMI si acolo se vedea toata tragedia lipsei de reprezentare a Romaniei.
    Pe de o parte niste functionari competenti, care stiu exact valoarea cuvintelor si care realizeaza ca orice gest al lor angajeaza institutia pe care o reprezinta – pe de o parte stim cu totii ce am vazut – o tzatza guraliva, usor vexata de propria sa inadecvare.
    Acesti oameni nu se intilnesc sa bea un suc – cum credea dl Antonescu – ci sa negocieze taxe, imprumuturi si viitorul pe urmatorii ani ai celor ce traiesc in Romania.

    La acelasi nivel de tzatzism rural , se regasesc si Corlatean,Sova, Pivnicieru, Nicolaescu, Adrian Nastase.
    Credeti ca Tariceanu (cel care se plimba cu motocicleta in timpul sedintelor de guvern) este mai potrivit? Are sarm dar este tot un gablonz ceva mai bine poleit.

    Ma intreb cu ce au gresit un Morar, o Macovei, un Radu Afrim,un Vlad Mixich, un Mugur Isarescu , un om decent, poftim un vatman de tramvai, sau fosta mea profesoara de istorie sa fie reprezentati de asemenea maimutze.
    De unde atita lipsa de omogenitate in societatea romaneasca , sa nu ne regasim macar la nivelul comportamentului pe acelasi palier?Cum poate fi cineva asa de incompetent sa nu stie ca are nevoie de un consilier de imagine?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro