sâmbătă, mai 18, 2024

4 iulie :Statele Unite şi inamicii lor

Statele Unite au însemnat, din chiar momentul declaraţiei lor de independenţă, un pariu fără precedent în istoria umanităţii. A imagina o republică care să unească un teritoriu vast şi regimul reprezentativ, evitând tentaţia demagogiei şi riscul despotismului militar, iată provocările pe care America de Nord le-a întâmpinat,sub semnul unui amestec, unic, de elan utopic şi prudenţă politică. Acolo unde alte naţiuni au eşuat, rătăcind în purgatoriul experimentelor tiranofile, Statele Unite au reuşit. Iar reuşita lor este una dintre cele mai spectaculoase reuşite ale libertăţii.

Excepţionalismul american este înrădăcinat, istoric, în această capacitate remarcabilă de adaptare, inovaţie şi de continuitate. Imunitatea Statelor Unite la tentaţiile autocratice, absenţa oricărui interval dictatorial şi vocaţia recursului la lege şi instituţii spre a soluţiona conflictele ce par insolubile, sunt dimensiuni pe care anti- americanismul global a avut tendinţa să le ignore, în mod deliberat.

Anti-americanii, de ieri şi de azi, au propus umanităţii imaginea caricaturală ce hrăneşte emoţii şi întăreşte resentimente. Eşecurile istorice ale atâtor societăţi sunt explicate, invariabil, prin recursul la stigmatizarea Statelor Unite. Statele Unite au darul de a fi reperul în jurul căruia se organizează un sentiment de antipatie globală. Proteic şi seducător prin simplitatea sa reducţionistă, anti-americanismul oferă certitudini, prin indicarea, limpede, a inamicului implacabil.

Simbolic, în fiecare moment în care Statele Unite au intervenit istoric, decisiv, anti-americanismul a servit ca parte esenţială a discursului îndreptat împotriva libertăţii .Nazismul a descris, constant şi obsesiv, Statele Unite ca pe un teritoriu al dominaţiei evreieşti,centrul din care iradiază complotul mondial împotriva căruia se ridică acţiunea eroică germană. URSS şi democraţiile populare au oferit portretul unei Americi agresive şi atâţătoare la război,o naţiune în care oamenii muncii sunt împilaţi de oligarhia exploatatoare. În fine, pentru islamişti, Statele Unite sunt marcate de amprenta satanică pe care puritatea salafistă sau şiită intenţionează să o eradicheze, definitiv. Indiferent de context, indiferent de coloratura ideologică, obsesia anti- americană procură inamicilor pluralismului un întreg imaginar politic conspiraţionist. Similitudinea acestuia cu teologia politică a antisemitismului este frapantă.

Acest dialog între Statele Unite şi adversarii lor domină epoca de după 1945. Departe de a fi epuizat, el este temelia pe care se inalţă ordinea discursivă a noilor inamici cu care America se confruntă, astăzi. Rusia şi China sunt unite, simbolic, de această convergenţă în ostilitatea faţă de ceea ce este denunţat ca dominaţie globală. Ambiţia Rusiei de a fi drapelul unei noi noi morale politice nu are nimic ridicol. Sinteza ideologică a putinismului se întemeiază pe demonizarea pluralismului şi pe refuzul democraţiei liberale. Iar Statele Unite sunt expresia ultimă a valorilor pe care Rusia oficială le tăgăduieşte, programatic. Războaiele culturale sunt în plină desfăşurare. Libertatea este contestată, global.

Iar acest atac, concertat, împotriva libertăţilor se suprapune, perfect, peste tentativa puterilor “ revizioniste” de a înlătura o ordine mondială definită ca fiind a hegemoniei americane. Imaginea acestei lumi “eliberate” de imperialismul american este uşor de conturat. Expansionismul Rusiei şi agresivitatea chineză în raport cu vecinii din zona Mării Chinei de Sud sunt doar două dintre semnele acestei mutaţii geostrategice. Destinul Europei Centrale şi de Est în acest univers “post- american” este uşor de intuit. Un nou protectorat rus, tolerat de Uniunea Europeană, iată o perspectivă care nu are nimic surprinzător.

4 iulie este ocazia de a medita la forţa crescândă pe care inamicii libertăţii şi ai Statelor Unite încep să o deţină în lumea de astăzi. Izolaţionismul american ar fi opţiunea suicidară încurajând coalizarea lor. În Europa, în Orientul Mijlociu şi în Asia, echilibrul depinde de menţinerea unui angajament de durată american. Universul în care ne aflăm nu este o grădină arcadică a păcii eterne. Statele Unite sunt obligate să-şi înfrunte duşmanii. Retragerea lor ar fi începutul unui devastator val seismic, capabil de a elimina fragilul edificiu al libertăţii. Statele Unite şi aliaţii lor au nevoie, mai mult ca oricând, de calmul profetic al lucidităţii.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Ironic este ca, pe linga anti americanii descrisi de dl Ioan Stanomir, in Europa mai exista, azi, doua tari: Franta, eliberata de americani, si Germania eliberata de sub nazism de aceiasi americani.
    Pe bunul motiv ca „pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti!”
    „Retragerea” SUA din Europa ar fi o buna posibilitate de amantlîc intre Rusia, Germania si Franta. Nu de altceva se aud strigate de bucurie la Brexit.

    • @Victor L

      Acelasi cliseu, repetat la nesfarsit…
      Unii le datoreaza totul americanilor si sunt nerecunoscatori sau chiar „anti”…

      Apropo de cat de recunoscatori ar trebui sa fie unii… imi permiteti sa va pun cateva mici intrebari:

      Stiti care era parerea presedintelui Wilson despre unirea Basarabiei cu Romania?
      Stiti care au fost tarile care au insistat pana in ultimul moment ca Ungaria sa primeasa si ea o parte cat de mica din Transilvania la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial?
      Stiti cum a votat SUA in 1947 in chestiunea statutului de cobeligeranta al Romaniei?

      Va salut cu cele mai bune ganduri !

      • @ Dumitru,
        cred ca ai uitat sa mentionezi ca americanii au scalpat pieile rosii, au fost in Coreea si Vietnam, ori ca au aruncat bomba cu hidrogen si atomica in Japonia.
        Salutul tau numai ginduri bune nu prevesteste :P

        • Cred ca ceea ce Dumitru doreste sa sublinieze este ca pozitia autorului articolului este reductiva. Momentele istorice pe care le mentionati (cu oarecare preluare de cultura populara rasista cand numiti pe „native americans” „pieile rosii”) au existat si dovedesc numai ca istoria Statelor Unite este mult mai complexa si comportamentul unor politicieni americani a fost mai putin umanist si mai mult national pragmatic, decat apar in panegiricul respectiv. Exista si erori in articol: exceptionalismul american este o forma de nativism caduc, de mult contestat prin multiculturalism, si readus in actualitate de personalitati perimate ca Donald Trump; au existat perioade de autocratie in Statele Unite, ca de exemplu cea a asa numitei Red Scare si a McCarthyism-ului, in urma carora teroarea politica a pus capat unor cariere si a provocat sinuciderea unor americani onesti. Ce sa mai vorbim de episodul Watergate? Cea ce ar fi trebuit sa mentioneze autorul articolului este ca sistemul legislativ american si sacrificiul unora a permis lupta impotriva unor asemenea tendinte, care insa au existat.

      • Ce ironie…faptul ca poti scrie aici despre americani…si nu de bine culmea se datoreaza americanilor…uite niste capitalisti care cred ca este ok ca oamenii de oriunde sa nu fie de acord cu ei…sa spuna ce le trece prin minte…chiar fara filtre rationale…fara nimic…doar pareri…jupanul este ok daca il injuri…chiar mai mult zice ca e sanatos pentru democratie…ai dracu americani…sunt chiar in stare sa trimita tinerii lor sa moara prin toate coclaurile cica ca sa apere libertatea si demnitatea umana..si dupa ce le arata altora ca se poate trai bine si chiar sa fii prosper ei continua chestia asta cu libertatea si drepturi si tot felu de fandosisme…poate ca ar fi timpul sa vedem ce pot rusii…sau chinezii…ca si ei au idei si putere…sa mai lasam si pe altii sa ne arate cum se traieste bine, nu?

  2. Rusia (spre deosebire de China) nu e o putere revizionistă şi expansionistă, ci o putere conservatoare.
    Adică Rusia ar fi fost foarte mulţumită ca lucrurile să rămână aşa cum erau înainte de 2014, cu Ucraina în sfera sa de influenţă.
    Tocmai aderarea Ucrainei la NATO (promisă în 2008 la summitul de la Bucureşti) şi la UE (primul pas ar fi putut fi Acordul de Asociere), ambele devenite posibile prin revoluţia Maidanului, ar fi reprezentat o revoluţie în sistemul relaţiilor internaţionale.
    Rusia a reuşit să împiedice această modificare profundă a echilibrului de forţe, deci e o putere conservatoare.

    „Russia is not an ambitious rising power like Nazi Germany or contemporary China; it is an aging, depopulating, and declining great power trying to cling to whatever international influence it still possesses and preserve a modest sphere of influence near its borders, so that stronger states — and especially the United States — cannot take advantage of its growing vulnerabilities…It is lingering fear, rather than relentless ambition, that underpins Russia’s response in Ukraine
    Moreover, the Ukraine crisis did not begin with a bold Russian move or even a series of illegitimate Russian demands; it began when the United States and European Union tried to move Ukraine out of Russia’s orbit and into the West’s sphere of influence. That objective may be desirable in the abstract, but Moscow made it abundantly clear it would fight this process tooth and nail. U.S. leaders blithely ignored these warnings — which clearly stemmed from Russian insecurity rather than territorial greed — and not surprisingly they have been blindsided by Moscow’s reaction. The failure of U.S. diplomats to anticipate Putin’s heavy-handed response was an act of remarkable diplomatic incompetence, and one can only wonder why the individuals who helped produce this train wreck still have their jobs.”
    https://www.foreignaffairs.com/articles/russia-fsu/2014-08-18/why-ukraine-crisis-west-s-fault

    • Știm teoria, Ucraina era ”de drept” a Rusiei :P
      Și cu Georgia în 2008 cum a fost? Și ea era ”de drept” a Rusiei?

  3. Statele Unite au nevoie de Europa de Est sau invers? Cine are de castigat sau de pierdut cel mai mult? Cred ca de aici trebuie pornita argumentatia. Marea majoritate a exportului Romeniei – daca cifra este corecta, depaseste 70% – este in UE. Prea putin ajunge in USA. Relatia economica este asadar neglijabila, sau usor de inlocuit. Situatia militara si strategica este o alta poveste.

    Romania nu are capacitatea militara, sustinuta economic sa intretina o armata echipata si instruita la standardele moderne, sa luam exemplul Israelului pentru ca a face o comparatie intre capacitatea militara a USA si Romania este un subiect fara noima. Avem garantiile NATO si backup-ul unui scut defensiv la Deveselu, plus cateva baze militare NATO mici imprastiate prin tzara. Istoric vorbind o tzara se apara cu propriile forte militare. Pana cand sosesc ajutoare si suport militar aliat razboiul este deja pierdut, vezi cazurile tzarilor europene (Franta, Olanda, Belgia, Polonia) care au fost maturate de Wehrmacht cu tot cu corpul expeditionar britanic.

    Garantiile NATO nu reprezinta mai nimic pentru Romania in cazul unui conflict deschis cu Rusia sau aliatii ei. Se va derula scenariul prea putin, prea departe si prea tarziu. Georgia avea forte militare in 2008 echipate si instruite de americani, ceea ce nu a impiedicat armata rusa sa-i rostogoleasca la vale usor. Rusia evita angrenarea in actiuni proxy de durata – vezi episodul Syria – dar se va angrena hotarat in actiuni militare prelungita pe teritorii pe care le considera satelit – estul Ukrainei – si va anexa de facto teritorii pe care le considera parte a Federatiei Ruse, vezi Crimea, in profida protestelor internationale si sanctiunilor economice si financiare.

    Atata vreme cat Federatia Rusa este convinsa ca exista un buffer cord de protectie s-a dovedit ca este linistita. Acest buffer cord sau cordon neutru, de protectie cu care se obisnuise cateva decenii bune dupa WWII a disparut. Mutarea Europei de Est urmata de Tarile Baltice cu arme si bagaje in UE si NATO le-a dat, le da si le va da dureri de cap celor de la Kremlin. Nu cred ca se vor resemna si vor da din umeri. Nu pot sa iasa din Marea Neagra datorita Turciei, au access redus la Marea Baltica datorita Tarilor Baltice – Gulf of Finland poate bloca usor flotila din St. Petersburg – iar Kaliningrad Olblast este o fortareata izolata in caz de conflict militar. Convingerea mea este ca rusii vor continua presiunile militare, politice, strategice si economice si nu vor renunta pana cand vor restabili intro forma sau alta cordonul de protectie pe care si-l doresc atat de mult.

    Sunt decenii bune de cand Romania se gaseste in aceast conflict diplomatic inghetat cu cei de la Kremlin, asta nu este o noutate. Problema a fost si ramane NATO. Odata cu plecarea UK din UE – va dura poate un an, dar se va finaliza, nu se mai poate face cale intoarsa – obligatiile militare ale UK catre teatrul european se vor reduce simtitor. Mi-e greu sa cred ca Franta sau Germania vor inlocui segmentul militar pierdut. Franta a avut dificultati in Lybia si a cerut ajutor aerian US. Trupele franceze inca bantuie prin Mali incercand sa tina lucrurile sub control si sa continuie productia de yellow-cake pentru centralele nucleare franceze.

    Deci ne bazam in continuare pe americani pentru ca europenii nu ofera mare lucru. Bine. Daca Mr. Trump castiga alegerile prezidentiale in USA in noiembrie, dicutam de incertitudini majore in ce priveste Romania. Omul a spus clar ca aliatii americani trebuie sa contribuie major la cheltuielile militare americane cand prezenta militara americana – oameni, echipament, armament, soldati – este ceruta pe teatrele operationale externe. Daca americanii vor spune okay, ramanem in Romania cu o prezenta militara dar in loc sa platiti 100 milioane pe an, trebuie sa platiti 2 miliarde pe an? (Cifrele sunt aiurea, incerc sa dau un exemplu comparativ). Atunci ce face Romania? Daca Trump nu poate sa stoarca bani – omul este foarte bun la asa ceva – isi ia catrafusele si pleaca si creste in sondajele americane pe motiv ca taie din bugetele militare americane si aloca bani pentru sectorul public. Trump este foarte bun la asemenea promisiuni si sondajele indica ca electoratul incepe sa le inghita fara sa se gandeasca la digestie.

    Si daca majoritatea tarilor est europene vor refuza sa plateasca sumele cerute de Trump – pentru nu au de unde – ce va ramane din NATO? Se va angaja Germania, Franta sau Italia sa umple cu bani cuferele golite? Ma indoiesc. In situatia aceasta cine garanteaza securitatea Romaniei – si a statelor din Europe de Est – si cum? Cu declaratii de solidaritate de la Bruxelles, Berlin si Paris? Chiar credeti ca Putin se va uita la asa ceva? Nu sunt teribil de impresionat de Hilarry Clinton, dar Donald Trump, chiar daca este perceput ca un demagog, poate produce suficienta instabilitate sa genereze actiuni cu cauze negative, dificil de reparat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro