Home » Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Mistere, vendete, tradari: Despre Iliescu si Ceausescu

Vladimir Tismaneanu decembrie 10, 2010 Reactie rapida, Societate/Life
22 comentarii 7,012 Vizualizari

A vrut cumva Ion Iliescu sa-l gratieze pe Ceausescu, sa-l mentina in viata pe fostul sau mentor si protector?  Ori, mai degraba, a fost el adevaratul autor (din umbra) al dublei executii din 25 decembrie 1989? Cum si de catre cine a fost numit “Tribunalul Exceptional”?  De ce a fost condamnat la moarte nu doar tiranul sociopat, dar si sotia sa (nu
mai putin deranjata psihic)?  A fost vorba de decizii pripite, impuse de Silviu Brucan (cum a sugerat, nu o data, Virgil Magureanu)?  Ce rol a avut Victor (“Victoras”) Stanculescu?  De unde, din ce tenebre a aparut geologul misticoid Gelu Voican-Voiculescu, care fusesera legaturile sale cu Securitatea?  Cum de i s-a incredintat misiunea de maxima importanta, supravegherea executiei lui Nicolae si a Elenei Ceausescu?

Cum se face ca sotii Ceausescu n-au intrebat macar o singura data de soarta copiilor lor?  Ori, daca au intrebat, cum se face ca aceste ”detalii” s-au pierdut fara urma?  In pofida aparentelor, ceea ce se petrecea la varf in Consiliul FSN in acele zile tulburi, nu era deloc improvizat. Spontaneitatea era a strazii revolutionare, nu a birourilor unde se urzeau intrigile restaturatiei.  Militant comunist vreme de decenii si ideolog leninist prin vocatie, Ion Iliescu era de-acum uns
sef suprem, avea un control de nimeni contestat asupra aparatului militar si a celui de securitate (integrat rapid in cel militar). El este cel care ar putea lamuri misterul teroristilor, desi ma indoiesc ca o va face vreodata (il priveste direct si nu-i convine sa spuna ce s-a petrecut de fapt). In dialogul purtat cu Ion Iliescu in 2003 (publicat in 2004 la Editura Enciclopedica cu titlul “Marele soc din finalul unui secol scurt”) am incercat sa clarific aceste elemente. N-am reusit: omul se fofileaza cu abilitate de felina, se fereste de intrebarile directe,
pareaza cu maiestrie de versat propagandist.  L-am intrebat daca stia cine era Corneliu Coposu.  Mi-a raspuns ca nu auzise de acesta pana la data de 22 decembrie 1989. Evident, nu spunea adevarul.  Corneliu Coposu era un nume stiut in lumea din care facea parte Iliescu (si nu doar acolo). Se vorbise de multe ori despre el la Radio Europa Libera.

Scopul lichidarii cuplului Ceausescu era (cel putin) dublu: pe de o parte se oferea o tinta, o fantasma vindicativa pentru dorinta de justitie a unei populatii atitia ani umilita si oprimata, pe de alta parte se amutea definitiv o posibila sursa de informatii (santaj).  Ceausescu era un cadrist perfect, stia destule despre noua putere si oamenii care il inlocuisera in fruntea unei nomenklaturi apoplectice, nu insa si invinsa definitiv. Cunostea dedesubturile afacerilor securiste
pe plan international.  M-ar mira insa ca Ion Iliescu sa fi scris negru pe alb ca Nicolae Ceausescu a colaborat la stoparea masacrelor teroriste. Nu exista nici cea mai mica proba ca fostul dictator ar fi aratat vreo deschidere catre noua putere. Nu a ezitat sa ordone focul impotriva revolutionarilor, sa impuna represalii de o violenta extrema. Ceausescu nu s-a cait vreodata, nu a dat inapoi.  Dimpotriva, la proces a fost sfidator si a declarat ce nu raspunde decat in fata “Marii
Adunari Nationale”.  In plus, Iliescu stia ca o sentinta la inchisoare pe viata este usor transformabila, rejudecabila, reversibila, se pot face recursuri etc. Asa s-a intamplat, de pilda cu Nexmije, nevasta lui Enver Hoxha in Albania ori cu atatia din fostii lideri ai RDG.

Ceausescu trebuia suprimat pentru ca noii lideri sa-si poate afisa o virginitate politica ireprosabila. Tiranicidul era alibiul lor.  Astept sa citesc ce vor spune istoricii revolutiei pe acest subiect dupa ce vor fi examinat atent documentul prezentat de dl Doru Maries. Daca Iliescluat in consideratie comutarea sentintei capitale, ce l-a facut sa-si schimbe opinia?  Nu neg plauzibilitatea unui asemenea gest (poate si din ratiuni externe), dar nu vad la ce i-ar fi servit lui Iliescu personal.
Nu “omenia” era sau este trasatura sa definitorie.  Iar pe Ceausescu l-a urat visceral, cu o patima pe care a stiut sa o camufleze sub vesnicul sau rictus fals cordial.  Un Ceausescu viu ar fi fost pentru el o amenintare permanenta.  Pentru Iliescu, Ceausescu era simbolul pervertirii unui sistem pe care el personal l-a venerat.  Lichidarea lui Nicolae Ceausescu era garantia de care avea nevoie noua putere atunci cand se prezenta drept “emanatia revolutiei”. Sangele perechii dictatoriale consfintea o uzurpare (a Revolutiei), o impostura (a pluralismului) si o noua mitologie a liderului salvator.. Sangele perechii
dictatoriale consfintea o uzurpare (a Revolutiei), o impostura (a pluralismului) si o noua mitologie a liderului salvator.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. Elena spune:

    De pe 22, ora 16:45 si pana pe 23 ora 07:30 am fost in fata televiziunii. Cand s-a tras pe la miezul noptii ne-am adapostit in curtea vilei de vis-a-vis de pe Dorobanti(sub o scara).
    De-acolo ne-au scos soldatii, care venisera din Ploiesti cu TAB-urile si ne-au trecut bulevardul in curtea TV, spre Pangratti. Pana dimineata vila aceea a fost ciuruita…
    Atunci credeam si eu ca sunt teroristi cei care trag, dar revazand filmul evenimentelor din acea noapte de la televiziune, pas cu pas (pentru ca am fost acolo permanent), astazi am convingerea ca totul s-a petrecut conform unui plan. Eu si prietenii mei de sub acea scara puteam fi morti, dar soldatii au primit ordin sa ne scoata de acolo pentru ca nu faceam parte din plan! Intr-o seara, la o emisiune Sergiu Nicolaescu a vorbit despre evenimentele de la televiziune… Atunci am inteles ca era un aranjament… Mortii de la MApN si de la Otopeni faceau parte din plan, pentru ca “Revolutia” sa aiba credibilitate si legitimitate, ceilalti morti au fost din greseala, ca s-au aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit!
    Intrebarea intrebatoare este: daca Ceausescu a dat ordin, inainte de a zbura cu elicopterul, sa nu se mai traga, atunci cine a ordonat sa se traga?
    Poate pentru multi acest episod e unul incheiat, dar pentru mine nu va fi pana cand lucrurile nu se vor lamuri!
    Vreau adevarul, chiar si dupa 21 de ani!
    Tovarasul Iliescu, dati-ne un raspuns! Spuneti-ne adevarul!
    Recunoaste-ti ca nu a fost revolutie ci lovitura de stat! Recunoasteti ca poporul nu v-a vrut ci ati manipulat poporul!
    Mai sunt si alte personaje care cunosc cate o particica din adevar: Mircea Diaconu(astazi liberal convins!), care facea culoar la CC pentru cei ce ne vor conduce si a salvat situatia tovarasului Iliescu, cand s-a adresat multimii cu “tovarasi”…, Sergiu Nicolaescu, care are o atitudine de vulpe, lasa sa se inteleaga ca stie mai multe decat spune si care a dirijat o parte din actiunile intreprinse in jurul televiziunii in noaptea de 22 spre 23 dec! Mircea Dinescu, micul si nevinovatul dizident, alaturi de comunistoidul Brucan(care arestat la domiciliu isi facea cumparaturile la shop, pe dolari… si vizita Moscova!

  2. hm spune:

    Majoritatea populatiei care isi aminteste de acele vremuri l-ar dori inapoi pe Ceausescu. Oamenii, in general se opun schimbarii. Atunci au fost fericiti ca au scapat de dictatura, dar cand au vazut ce a venit, ar fi dorit sa dea timpul inapoi.
    Treaba sta cam asa: daca Ceausescu ar fi trait, inclusiv in inchisoare, nu exagerez cu nimic daca spun ca la alegerile din ’92 ar fi devenit presedinte din primul tur de scrutin.
    Iliescu a facut ce trebuia sa faca. A eliminat principalul rival. Din punctul meu de vedere a fost singurul lucru bun pe care l-a facut.

    • Ramona spune:

      Pentru Elena si cei interesati:

      cautare google: Schachmatt die strategie einer Revolution
      documentar prezentat pe Arte-TV, Germania, despre “Revolutia romana”

      cautare you tube (cu titrare english)

      Checkmate – Strategy of a Revolution – Part 1
      Checkmate – Strategy of a Revolution – Part 2

      • un trecator spune:

        Flmul pe care il recomanzi are un punct de plecare foarte straniu. Da impresia unui documentar autentic, dar nu e. E doar o mistificare. Nu inteleg rolul Ungariei in relvolutia din `89. Si nu inteleg de ce prima persoana oficiala intervievata este fostul prim ministru al tarii vecine. Parca era vorba despre revolutia romana din `89.
        Pacat.
        Oricum, nu strica sa (re)vedem imaginile cu salile burdusite ale CC si congreselor, cat de multi erau cei care aplaudau si scandau (si ei erau cei din partea de sus a ierarhiei). Daca nu ei, cel putin multi dintre copii lor sunt astazi “oamenii de afaceri” romani care dau lectii cum trebuie sa ne comportam in capitalism.

        Mai mult de 10 minute filmul nu merita. Dramatism ieftin, conspirationism lacrimos, o perspectiva maghiara cam incarcata de resentiment, manipulare ieftina, gogosi insipide.

        Un film slab, strivit de gravitatea subiectului. Nu merita recomandat, decat ca exemplu negativ.

        Toate bune!

  3. Gheorghe spune:

    E foarte greu sa judeci astazi dupa douazeci de ani ce s-a intamplat atunci, ce hotarari s-au luat , cine si de ce le-au executat. Revolutia, sau Doamne iarta-ma a fost atunci, trebuie judecata prin prisma celor ce s-au intamplat atunci, nu astazi cand nu exista nici o primejdie la fundul nostru. Nu vreau sa fiu inteles ca un nostalgic al acelor vremuri ,sau vreun cautator de virtuti cuplului Ceausescu ferit-a Sfantul. I-am urit si ii urasc si astazi Fac precizarile de mai sus in calitate de participant activ la acele evenimente. Domnule Tismaneanu, cand a fost executat Ceausescu si cand au fost date imaginile la televizor, va asigur ca in dormitorul acela in care eram inghesuiti 70 de barbati inarmati pana in dinti, nu s-au auzit decat urale si strigate de bucurie. Acum citesc intr-un sondaj ca 70% din repondenti spun ca parca era mai bine pe vremea aceia. Mare majoritate dintre acesti nostalgici dupa painea primita pe cartela si cozile interminabile inclusiv la hartie higienica, nu vor sa recunoasca ca atunci au regretat ca nu au facut parte din plutonul de executie. Asta e, memoria, este scurta si exista tendinta omeneasca de a compara culpa unui bandit cu a altuia uitand ca de fapt amandoi sunt banditi. In vremea aceia exista o asemenea psihoza incat daca tata sa-r fi apropiat de gardul unitatii l-as fi culcat pe loc. A fost frica, nesiguranta si teroare. Am trait 73 de zile inchis in cazarma facand de santinela la gardul unitatii postati din sase in sase metri cu o convingere ferma ca suntem aparatorii revolutiei. Si acum veniti Dvs. si puneti intrebari inchizitoriale cine, ce, cand si de ce. E usor de pus intrebari acum , judecand la rece . Faceti exact ca acei comentatori de fotbal care diseaca de 100 de ori o intamplare de pe teren pana sa dea un verdict uitand ca acel nefericit arbitru are la dispozitie o secunda sa se hotarasca daca sa fluiere sau nu intr-o faza. Si apoi toti acei comentatori se reped sa-l critice pe bietul om si se mai alege si cu pedepse de pe la federatie. Iliescu poate fi judecat pentru mineriade si pentru confiscarea revolutiei dar pentru ce a hotarat atunci in zilele alea de foc nu poate nimeni demonstra nimic. Cu stima!

    • Marius spune:

      Serioas? Nimeni?
      Cand au existat planuri din timp, cand au fost executate actiuni politice si nu numai cu cel putin 2 ani inainte de Decembrie ’89?
      Veniti dvs. dl. Gheorghe si turnati un sir de adevaruri, ale dumneavoastra, traite, ca sa incheiati apoi cu o metafora din fotbal?

      Au fost planuri punct Au existat oarece improvizatii la nivel tactic dar in rest s-au executat planuri. Cu cel putin 2 ani inainte!
      Ce secunda in care sa te decizi, au avut roluri bine stabilite: Iliescu, Militaru, Brucan, …

      Ce povesti despre Iliescu scrieti in comentariul dvs.? A stiu dinainte ce va face si cum va face, a planuit si executat,asta a facut Iliescu si ai lui.

      Nimeni nu va demosntra? Eu nu as fi atat de sigur. Nu de alta dar se cam si in mediul public detalii despre cine si ce in acele zile, dl. Gheorghe.

      Numai bine, la toata lumea.

    • Ioan spune:

      Ce natie de diversionist sunteti dl. Gheorge? Adica din ce tara?

      Incepeti cu adevaruri apoi faceti o comparatie cu fotbalul. Tov. Iliescu avea misiune, plan, rol de indeplinit. De unde pana unde decizie de moment? A stiu ce are de facut! Ce poveste frumoasa aveti, pacat ca finalul cu deciziile de moment ale Iliescu&Co este fals, gresit, neadevarat.

      Au avut controlul asupra “teroristilor” si posibilitatilor de realizare a incidentelor tovarasii lui Iliescu, plus controlul mijloacelor de comunicare (in masa). Intreruprea emisiunii, cine putea sa apara, ce stiri apareau, etc.
      Stim, nu avem nevoie de povesti de adormit copiii.

      • Gheorghe spune:

        Hai ca m-ati amuzat cu diversiunea. Eu v-am spus ce am trait si daca era ceva de demonstrat contrariul pana acum trebuia sa se demopnstreze. Eu discut despre mine si cum am trait eu atunci situatia. ca Iliescu a stiut sau nu nu am de unde sa stiu. Sunt si eu sigur ca mare parte din evenimente au fost oarecum organizate mai dinainte de ex, scrisoarea celor sase, scrisoare care i-a adus beneficii enorme lui Brucan, un Brucan mult mai vinovat decat Iliescu sau ma rog pe aceiasi treapta. Asta ati inteles din comentariul meu ca vreau sa-l apar pe Iliescu? Doamne fereste tata. Eu nu sunt de acord cu acest mod de abordare a problemelor revolutiei taman in perioada cand se aniverseaza si nici aceste articole care pun doar intrebari si nu vin cu raspunsuri. Domnul Tismaneanu vine cu intrebari si ipoteze care nu fac altceva decat bulverseaza si mai rau adevarul. In ce priveste analogia cu arbitrii de fotbal trebuie sa recunosti ca am dreptate. Adica tie iti trebuie 21 de ani sa afli adevarul si inca bajbai si nu vrei sa te pui in pielea celui care a trebuit sa ia niste masuri la niste evenimente care au scapat de sub control. Va mai dau un exemplu si cu asta inchei, E vorba de Generalul Kemenici de la Targoviste cel care i-a retinut pe Ceausesti pana la executarea lor. Asupra unitatii acestui om s-au incercat o suma intreaga de diversiuni si el stiind pe cine are in cazarma a luat masurile pe care atunci le-a considerat ca trebuie sa le ia presat de evenimente. In acest timp doi miltari confundati cu teroristi(stiti psihoza de care vorbeam) sunt impuscati de colegii lor. Mult timp mai tarziu Gn. Kemenici este hartuit si purtat prin procuraturi si tribunale ba chiar a fost si condamnat si retrogradat la grad de soldat pentru ca asa vedea un procuror revolutia din scaun capitonat. As fi vrut sa-l vad pe acest procuror in pielea acelui comandant care tinea prizonier pe cel caruia ii jurase credinta si sa ia masuri calme si echilibrate. Imi spui mie ca sunt diversionist? Diversionisti sunt toti aceia care acum dupa 21 de ani inca incearca sa bulverseze aceasta natie amarata si chinuita cu intrebari la care nu au cum sa gaseasca raspuns. Sa fii iubit!

  4. echo spune:

    Parere….
    Analizand acum oarecum la rece lucrurile de atunci e destul de clar cum au evoluat lucrurile si ce deciziii aveai de luat.

    Procesul lui Ceausescu si impuscarea au fost in mod clar o sarada, dar care au fost cauzele care au dus la proces si impuscare?

    Eu unul ma asteptam ca un cunoscator al perioadei comuniste si revolutionare sa poata transpune realitati alternative pe baza datelor de atunci si sa califice ce s-a facut prin raportare la ce altceva s-ar fi putut face.

    Lucrurile sunt simple, aveai ca alternativa 1. condamnarea lui Ceausescu sau 2. schimbarea puterii pur si simplu iar pe parcurs stabilit ce e de facut cu el, daca e ceva de facut asa cum s-a intamplat in alte state comuniste.
    Daca il condamnai erau 2 alternative iarasi adica 1. executia si 2. pedeapsa cu inchisoare fie pe viata fie ani etc.

    Eeee, teoretic in mod normal variantele si evolutia ar fi trebuit sa fie astfel, schimbarea puterii si inlaturarea lui, apoi cercetat daca era cazul, insa in decursul a cativa ani /luni cel putin si daca era sa fie condamnat, pedeapsa oricum trebuia sa fie inchisoare nu impuscare mai mult avand in vedere ca ancheta ar fi durat iar Romania trebuia sa scoata pedepsele cu executii repede, deci nici macar nu mai aveai cum sa-l executi ca disparea pedepsa.

    Practic lucrurile insa sunt altfel, si ele sunt altfel datorita sitemului creat de Ceausescu.
    In primul rand comnismul romanesc era atipic, bazat pe idolatrizarea lui Ceausescu.
    Pai ce mecanism de stat enorm avea, cati oameni lucrau in el si membrii de partid care nu doreau sa dispara activitatea lor si “puterile” pe care le aveau in societate, enorm de multi.
    Cati romani il iubeau pe Ceausescu si erau impotriva caderii lui romani obisnuiti, crescuti indoctrinati, enorm de multi, enorm de multi se vede dealtfel si in sondaje de acum din 2010 daramite atunci.
    Deci masa de “contrarevolutionari” era enorma ei n-au fost la revolutie si cred ca si depasea numarul de revolutionari.

    E, te gandesti apoi si ce urmeaza, lucrurile trebuiau rezolvate repede, pana cand “contrarevolutionarii” nu se mobilizau si cred ca ii copleseau pe revolutionari ( cati oameni au particpt la revolutie din populatia romaniei in ’89?), cred ca cel putin 30-40% din cei ce au stat acasa erau adeptii lui Ceausescu si impotriva schimbarii.
    Mai mult, schimbare insemna saracie, lumea stia ca nu treci asa usor din coimunism la democratie, inseamna saracie, locuri de munca etc., deja in 90, 91, 92 proportia nostalgicilor crestea sigur fatade Ceausescu fara ca macar el sa zicxa ceva, nemaivorbind de situatia in care iesea si mai avea prelegeri in care explica el comunismul si ce bine e comunist.
    Atunci, situatia era clara, el trebuia sa dipara, sa nu ai dupa cine sa te mai uiti cand vezi schimbarile.
    Toti de la putere de atunci stiau ca executia nu e normala dar aveai riscuri in toate celelate tari comuniste puterea a inteles schimbare, Ceausescu nu o intelegea niciodata.
    Oricum cred ca la curent erau toate puterile si daca au fost dubii daca sa-l execute sau nu, sigur elesi-au spus cuvantul pentru a nu transforma democratia in sistem ucigas in ochii lumii, asa ca si uman poate puterea de la noi ar fi evitat executia si puterile n-o doreau pana au fost convinsi ca altfel ori nu se poate ori iese nasol nasol.

  5. sisif spune:

    Cum, domnule Tismaneanu, ati incercati sa clarificati aceste elemente in acea carte, gratulandu-l cu atributul de “reper”?
    “După ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi”.
    Poate, intr-un nou editorial si nu prin intermediul postacilor, ne veti lamuri ce a determinat aceasta schimbare de paradigma cativa ani mai tarziu?

  6. victor L spune:

    @ sisif,
    ai fost invatat sa scrii si sa citesti, dar, nenorocire, nimeni nu te poate ajuta sa judeci.
    Daca ai fi trait acele vremi, ai fi acceptat ca orice rau mai mic decit Raul era un reper, un balsm.

  7. Radu Humor spune:

    La oricine ma asteptam sa profite de dezvaluirea comutarii pedepsei cu moartea
    a Ceausestilor in inchisoare pe viata, dar nu as fi banuit niciodata ca in loc sa taca, Volodea Tismaneanu va incerca in stilul lui alunecos si mincinos sa profite si de acest prilej pentru a-si etala “cunostintele” in cauza!
    Mai ales ca el este autorul celebrului (prin ineditul situatiei) interviu cu Ion Iliescu, tartorul comunist ce a preluat puterea printr-o lovitura de stat soldata cu inca vreo o mie si ceva de morti in afara celor doi, carora li s-a inchis gura, ca altfel niciun impostor din gasca celor care au luat puterea nu se simtea bine in eventualitatea ca Ceausescu ar fi fost lasat sa vorbeasca ( si va asigur ca avea multe de spus!).
    Chiar VT recunoaste :
    “Ceausescu era un cadrist perfect, stia destule despre noua putere si oamenii care il inlocuisera in fruntea unei nomenklaturi apoplectice, nu insa si invinsa definitiv. Cunostea dedesubturile afacerilor securiste”.
    De aici se intelege ca stia foarte bine si de unde ne vin pe cap asemenea “plocoane” ca Tismaneanu, Roman, Patapievici, Brucan si altii.
    Pentru o putere legitima, cu adevarat anticomunista ( monarhica, liberala sau taranista), sotii Ceausescu, alaturi de alti lideri comunisti, ar fi fost o comoara istorica ce ar fi putut explica si justifica o multime de lucruri ramase neclare si in prezent, pentru ca oricine isi da seama ca se merge din minciuna in minciuna, pe care nu se poate cladi nimic trainic.
    Ma gandeam ca in loc sa-si dea acum cu parerea despre acest inedit subiect ( mai ales dupa ce a ratat asta in amintitul interviu), mai interesant ar fi fost sa ne explice cum ramane cu acuzatia ca , desi se tot batea cu pumnul in ..piept ca a intocmit gratis raportul prezidential de condamnare a comunismului, acum iese la iveala ca a primit niste mici foloase in valoare de vreo 35000 de euro.
    Si cand te gandesti ca altii, ar fi dat de la ei niste bani, numai sa fie lasati sa faca un Raport ca lumea si n-au ajuns, ca venea din nou la rand unul de-al “lor”, expert in scos bani si din interviuri ( chiar cat o fi luat de la Iliescu, ca sa ne spuna ce stiam toti ? )!

  8. OHIO spune:

    Domnule Tismaneanu:

    Scrieti despre un document prezentat de Doru Marie (“…Astept sa citesc ce vor spune istoricii revolutiei pe acest subiect dupa ce vor fi examinat atent documentul prezentat de dl Doru Maries…”).

    Despre ce document este vorba? NU se intelege nimic din ceea ce scrieti. Doar se poate deduce ca e vorba de un document in care Iliescu il gratia pe Ceausescu…sau e vorba de altceva. Va rog, lamuriti despre ce este vorba.

  9. de-a dura lex spune:

    « De ce a fost condamnat la moarte nu doar tiranul sociopat, dar si sotia sa [...] ? »

    domnule Tismăneanu, văd că și dumneavoastră ați uitat ceva (ca Iliescu).
    sau nici n-ați observat vreodată?
    Elena Ceaușescu n-a fost condamnată la moarte.
    n-a fost nici măcar acuzată de ceva, deci nici judecată și, evident, nici condamnată.
    întregul simulacru de proces l-a vizat doar pe fostul președinte.
    Elena a fost asasinată (chiar dacă ea a solicitat să fie ucisă împreună cu Nicolae, uciderea ei n-a avut niciun temei legal).

  10. Radu Humor spune:

    Ooops !
    Apare si ideologul de serviciu (al tuturor regimurilor !) sa ne dea lectii de cum ar trebui condamnat comunismul si urcat in slavi, pesedismul, portocalismul (intr-un cuvant FSNismul ) :
    Propaganda la Tv ( altceva ce sa stie, unul ca el) , conferinte despre asasinate, nu dezgropari la propriu, cum facea Marius Oprea pe care l-a si dat afara ca sa nu ajunga prea departe cu sapaturile nu numai arheologice, dar si de vinovatie, care ar fi dus inclusiv la cel batran !).
    Adica vorbe, si iar vorbe si astea spuse si incasat bani pe ele, tot de ei , tot de catre ei
    In loc sa fi facut ceva ca sa se vada, lumea sa aiba unde munci, unde se distra si unde studia, ca romanii sunt un popor curat si harnic nu asa cum lasa ei sa se vada in toate emisiunile unor tradatori de neam si tara !
    Nu domnule-tovaras Volodea !
    Cu voi ne-am lamurit !
    Urmeaza statia “Fostilor”, cu peronul pe care parte vreti, numai coborati odata(din carca noastra!) si lasati-ne sa ne vedem de treaba, de ale noastre !

    • OHIO spune:

      Multumesc, domnule Tismaneanu!

      Imi permit sa va contrazic, Iliescu si tagma lui au folosit plurarismul politic pentru a isi consolida puterea. Mineriada n-avea niciun sens cand a castigat alegerile cu 85% din voturile exprimate. Mai mult, in pofida a tot ceea ce credeti, in afara unei arii restranse din centrul Bucurestiului, restul tarii isi dormea linistit somnul ratiunii. S-a revoltat vreun alt centru universitar in solidaritate cu cele intamplate in Bucuresti in iunie 1990?

      Mai mult, nu uitati nicio clipa ca PD a fost candva un partid satelit al FSN-PDSR, iar Romania inca n-a reusit sa aleaga vreun presedinte care sa nu fi fost membru al PCR. Priviti tabloul politic romanesc din ultimii douazeci de ani si o sa realizati ca jocul politic pare controlat de o mana nevazuta (nu cred ca e nevoie sa evocam cine e aceasta “mana nevazuta”), iar Iliescu si FSN in 1990 nu au fost decat “beneficiarii” excesului de zel al acelei “maini nevazute” care abia astepta sa se puna in slujba noilor potentati.

      Pana si venerabilul Corneliu Coposu a “ales” ca reprezentant al Aliantei Civice un fost secretar de partid al Facultatii de Geologie, care ulterior s-a declarat “invins” de….nu mai trebuie sa o spun, ca stim cu toti de catre cine.

      Iliescu n-avea nevoie ca sa-i impuste pe Ceausesti (cand ii ura o tara intreaga), tot asa cum n-avea nevoie sa inece centrul Bucurestiului in sange cand l-a votat o tara intreaga cu o luna inainte. Singura concluzie logica e ca i s-au impus aceste doua solutii de catre cei ce erau adevaratii beneficiari ai acestor acte sangeroase. Nu poporul, ci “mana nevazuta”.

      Documentul nou nu reprezinta nimic, pare doar o mica rafuiala intre Maries si Iliescu, dar daca privim situatia prin perspectiva “mainii invizibile”, cine oare putea sa-i livreze lui Maries un asemenea document?

  11. Vladimir Tismaneanu spune:

    Sisif:

    In parametrii schimbarilor de tip gorbaciovist, in perioada de dupa 1985, Iliescu reprezenta o versiune mai putin irationala a sistemului. In acest sens, era un reper (evident nu moral, ci mai degraba psihologic). Multa lume spera ca odata ajuns sa-l inlocuiasca pe Ceausescu, va renunta la elementele cele mai scandaloase, absurde si represive ale dictaturii. Era limpede ca schimbarea nu putea veni din interiorul unei clici tot mai inspaimantate, incapabila sa actioneze in vreun fel, total controlata de Ceausescu. Iliescu parea sansa de a refoma sistemul.

    Cand a ajuns la putere, impreuna cu Brucan, Roman, Militaru, Magureanu etc, Ion Iliescu a deturnat revolutia, a pornit lupta impotriva societatii civile, a partidelor democratice renascute. A dorit de fapt o perestroika a la roumaine. Era prea tarziu si prea putin, murisera peste o mie de oameni. Asemeni unui Egon Krenz in fosta RDG ori unui Petar Mladenov in Bulgaria, Iliescu apartinea el insusi unui timp istoric revolut. Nu a fost sub nici o forma echivalentul romanesc al unui Imre Nagy ori Alexander Dubcek. Devotat traditiei bolsevice, Ion Iliescu a declarat in acele luni ca pluralismul politic era un concept anacronic. Inspirat de Brucan, de N. S. Dumitru si de Dan Martian, cu sprijinul direct al unor Magureanu, Roman, Voican-Voiculescu si Chitac, a transformat FSN in partid, a organizat fraudele semnatice si actiunile teriorist-politienesti care au culminat in mineriada din 13-15 iunie 1990.

    • sisif spune:

      Aveti perfecta dreptate, nu asta am pus in discutie, ci tipul dvs. de discurs fata de acest personaj, in intervalul 2004-2006, cand el se modifica radical. Timp in care ajungeti din ipostaza celui caruia Iliescu ii ofera privilegiul unei carti-interviu, in cea a apocalipticului cavaler al anticomunismului romanesc.

  12. Vladimir Tismaneanu spune:

    Sisif:

    Cartea de dialoguri intre un istoric al comunismului romanesc si un personaj central al acestei istorii a aparut in 2004, deci in momentul in care Iliescu se apropia de finalul ultimului sau mandat. A fost, cred si acum, maximum ce se putea obtine ca informatie de la acest exersat ideolog. In acel dialog a recunoscut Iliescu ca in iunie 1990 a recris la mijloace extra-legaale pentru suprimarea nucleului anticomunist din Piata Universitatii si distrugerea societatii civile. Tot atunci a admis ca a gresit alungandu-l pe Regele Mihai in timpul primei vizite a acestuia dupa Revolutie (“o decizie emotionala”, ca sa folosesc cuvinetel sale). Ca parte a unui bilant biografic, se poate spune ca Ion Iliescu este omul fara regrete, fara deziluzii, fara capacitatea caintei. Tocmai de aceea am scris ca nu a fost, nu poate fi un Imre Nagy ori un Alexander Dubcek. Daca ar fi sa formulez sintetic bilantul destinului politic al lui Iliescu, as spune: “Un leninist impenitent”.

    In 2003 a aparut la University of California Press “Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism”, in care rolul lui Iliescu este prezentat in termenii critici pe care ii cunoasteti, banuiesc, in care apar si in Raportul Final din decembrie 2006. Traducerea romaneasca a “Stalinismului ptr eternitate” a a aparut la Polirom in 2005, cu un tiraj maxim ptr acest gen de carte (a fost best-seller-ul Targului Bookfest din iunie 2005). Tot in 2004 a aparut volumul de convorbiri cu Mircea Mihaies, “Schelete in dulap” in care vorbesc pe larg despre rolul lui Iliescu in tergiversarea procesului democratic in anii 90. Despre candidatul prezidential Traian Basescu spuneam atunci ca, spre deosebire de un Adrian Nastase, nu a fost unul dintre “utecistii lui Iliescu”. Imediat dupa ce ce PSD, la indemnul lui Iliescu, a condamnat Raportul Final si a boicotat sedinta solemna a Parlamentului din 18 decembrie 2006, am publicat in “22″ un articol in care spuneam ca am crezut, in 2003-2004, ca Ion Iliescu invatase cate ceva in planul practicilor democratice. Recunosteam ca m-am inselat. In rest, daca doriti, puteti citi volumele mele de convorbiri cu Mircea Mihaies (“Balul mascat”, “Incet spre Europa etc), de asemenea volumul meu “Irepetabilul trecut” si veti constata ca nu mi-am schimbat vreodata punctul de vedere privind FSN, Iliescu, Roman, patrulaterul rosu, Vadim, PDSR, PSD si celelalte teme direct legate de uzurparea puterii dupa caderea regimului comunist.

    Pentru Dvs si ceilalti cititori, Sarbatori Fericite!

  13. Cristean spune:

    +1, domnule Tismaneanu, imi cer scuze pentru limbajul web 2.0 a la roumaine. Ne invatati in ce societate naiva traim. In care credem ca s-a schimbat ceva cu adevarat acolo, sus. Toti astia care spun “dom’le, comunismu’ a fost bun, c-a facut si-a dres” merita dati cu capu’ de masa de vreo doua, trei ori, asa, cum facea securitatea pe vremuri. Doar asa, sa vada cum e. Parerea unui om mai tanar decat dumneavoastra, dar care a apucat sa stea la cozi, sa vada ca-n magazine gasesti de mancare doar cuie, sa asculte Europa Libera pe ascuns si sa stie ca nu-i voie sa vorbesti niste chestii daca n-ai chef de o strangere de mana cu uşa.

  14. paul spune:

    Domnule Tismaneanu,

    desi uneori sunt de acord cu criticii dumneavoastra, de data asta spun sincer, articolul acesta este foarte bun. Ati ridicat “la fileu” intrebari pertinente pe care eu le-as “impinge” mai departe: de ce a fost nevoie sa “dispara” si Zoia si Nicu in timp ce Valentin e “bine, mersi”?
    De ce a fost “bine, mersi” si Ilie Ceausescu in timp ce fratele de la Viena a fost sinucis cam odata cu dictatorul si “sinistra”?

    Despre executia lui Ceausescu, sunt de parere ca era absolut necesara. (Cam atat a facut iliescu util pentru natia Romana). Suntem un popor cu memorie foarte scurta care nu invata din propriile suferinte si greseli. Daca avem prea multe “optiuni” de ales, intotdeauna o alegem pe cea mai dezastruoasa. Sansa noastra de supravietuire ca natie sta in a avea cat mai putine “optiuni dezastruoase”/lideri cu probleme psihice serioase.

    Singura “utilitate” pentru natia Romana a lui ceausescu dupa decembrie 89, era ca el sa vorbeasca. Sa ne prezinte adevarata fata a noilor lideri. Aroganta lui din timpul procesului (“nu raspund decat in fata MAN”) i-a anulat instaneu “utilitatea”. Un ceausescu viu ar fi fost un pericol social pentru o natie cu memorie scurta. (probabil ca va trebui sa facem cu basescu acelasi lucru).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)