Home » Reactie rapida » Citesti:

Regimul Dragnea de după Liviu Dragnea

Ioan Stanomir iunie 4, 2019 Reactie rapida
12 comentarii 3,291 Vizualizari

La o săptămână de la 26 mai şi de la condamnarea lui Liviu Dragnea, regimul întemeiat de acesta este conservat în liniile sale fundamentale de succesorii acestuia. Ca într-o caricatură fanariotă a destalinizării, urmaşii tiranului îşi proclamă opoziţia faţa de dictator, în vreme ce se grăbesc să ocupe poziţiile strategice abandonate. În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare. De câte ori este confruntat cu o opoziţie divizată şi ezitantă, aşa cum este cazul şi acum, fesenismul redescoperă reţeta prin care ţine în captivitate o naţiune întreagă.

Viorica Dăncilă este imaginea acestei continuităţi a regimului Dragnea. Dincolo de declaraţiile de înfierare, dincolo de delimitările neconvingătoare, rolul fostului instrument al lui Liviu Dragnea este de a fi noul instrument al elitei cleptocrate ce controlează PSD. Trecerea de la stăpânirea lui Liviu Dragnea la hegemonia lui Marian Oprişan este cât se poate de naturală: cei doi au în comun nu doar rapacitatea, ci şi viziunea despre rolul pe care partidul- stat trebuie să îl joace în România. Viorica Dăncilă este ideală pentru a fi puntea ce asigură supravieţuirea practicii de parazitare a statului. Lipsa de anvergură intelectuală şi docilitatea îi asigură un remarcabil viitor fesenist.

Cât despre demagogica clamare a lepădării de trecutul regimului Dragnea, zilele din urmă au dovedit limitele acestui angajament. Prin adoptarea OUG în materia desemnării preşedinţilor de consilii judeţene în mod direct, cabinetul Dăncilă salvează un monopol local ce părea ameninţat. Reacţia la valul seismic de pe 26 mai este cât se poate de clară. Marian Oprişan şi cei asemenea lui primesc actul normativ care le permite să încerce să îşi salveze satrapiile. Despotismul local, temelie a regimului Dragnea, supravieţuieşte şi după evacuarea din scenă a lui Liviu Dragnea.

Şi dacă acest OUG este o sfidare la adresa guvernării locale transparente, întărind falanga de cleptocraţi judeţeni, votul din Senat ce blochează urmărirea penală a lui Călin Popescu –Tăriceanu reconfirmă centralitatea privilegiului în gândirea pesedistă. Egalitatea în faţa legii se opreşte la porţile parlamentului, acolo unde aleşii naţiunii devin judecători, în dispreţul constituţiei, al magistraţilor şi al cetăţenilor. Cei care promiteau renunţarea la ingerinţe în materia justiţiei îşi reafirmă intenţia de a controla şi de a apăra inegalitatea juridică. Fesenismul de acum nu este cu nimic diferit de cel din epoca regimului Dragnea.

Ca de atâtea ori, iluziiile trebuie abandonate, în favoarea lucidităţii şi perseverenţei. Regimul Dragnea a supravieţuit lui Liviu Dragnea, căci temeliile sale sunt intacte. Reforma PSD este o sordidă rotire de cadre. Ceea ce rămâne neschimbată este raţiunea de a fi a fesenismului: spolierea statului şi îmbogăţirea unei elite de profitori. Votul de pe 26 mai 2019 este, deja, istorie. Lupta împotriva regimului Dragnea trebuie să meargă mai departe.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Constantin spune:

    ” În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare. ”

    Asta este, rațional, imposibil pentru orice partid.
    Lucrurile se explică, însă, prin faptul că “fesenismul” este în realitate expresia guvernării cleptocrate formată din membri din rândul al doilea ai Securității și PCR și care s-a consolidat în timp, capturând instituțiile legitime ale statului.

    Nu contează numele formațiunii politice care reprezintă aparent “vârful de lance”, exponentul cleptocrației. În timp a fost FSN, FDSN, PDSR, PSD…de fapt nu a fost vorba despre un partid alcătuit după regulile partidelor clasice. Un astfel de partid nu ar fi putut supraviețui schimbărilor istorice. A fost un grup de interese, care a muncit în timp pentru desăvârșirea arhitecturii unui stat de tip mafiot, în sensul propriu al termenului.

  2. Kurt spune:

    Suntem vechi, domnule.
    I.L. Caragiale azi.
    Sistemul e vechi de 80 de ani. Partidul stat a creat acesti activişti de ieri, de azi şi de mâine. Nu dispar peste noapte.

    …”… Ceea ce rămâne neschimbată este raţiunea de a fi a fesenismului: spolierea statului şi îmbogăţirea unei elite de profitori…”….

    Sistemul PSD/FSN/PCR e acelaşi. Independenţa justiţiei trebuie restabilită, redobândită. Statul de drept trebuie consolidat. Altfel jecmănitorii, hoţii, tâlharii, escrocii, ticăloşii de azi continuă până la bicentenar. Mentalitatea, tradiţia crează statul şi invers statul influenţează societatea civică.

    Das Böckenförde-Diktum (auch Böckenförde-Theorem, Böckenförde-Doktrin oder Böckenförde-Dilemma) wurde von dem Staats- und Verwaltungsrechtler und Rechtsphilosophen Ernst-Wolfgang Böckenförde in dem Aufsatz „Die Entstehung des Staates als Vorgang der Säkularisation“ formuliert. Der zentrale Satz des Diktums – „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann“[1] – wurde zuerst in einem Seminarbeitrag aus dem Jahr 1964 verwendet.[2][3] Er beschreibt das Problem säkularisierter Staaten, soziales Kapital zu erschaffen, und wird sowohl von Verfassungsrechtlern als auch von Theologen kontrovers diskutiert.
    Von Böckenförde wurde das Problem aufgeworfen:
    „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit, die er seinen Bürgern gewährt, von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren suchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben und – auf säkularisierter Ebene – in jenen Totalitätsanspruch zurückzufallen, aus dem er in den konfessionellen Bürgerkriegen herausgeführt hat.“
    – ERNST-WOLFGANG BÖCKENFÖRDE: „Die Entstehung des Staates als Vorgang der Säkularisation“ In: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, S. 60.
    In der Republik gibt es keine allgemein gültige Definition des Souveräns, in der Theorie ist das Volk Inhaber der Souveränität. Doch je nach Verfassung delegiert das Volk mehr oder weniger große Teile der Souveränität bzw. Staatsgewalt an Staatsoberhäupter und Parlamente. In der Wahlberichterstattung finden sich beispielsweise Formulierungen wie „der Souverän hat entschieden“. Das Böckenförde-Diktum gibt einen Hinweis darauf, dass in einer Demokratie die Legitimierung der Herrschaft im Gegensatz zum Absolutismus „von unten“ geschieht. Während der absolutistische Staat seine Bürger zur Loyalität zwingen und somit die Voraussetzungen seiner Herrschaft selbst schaffen kann, ist der demokratische Staat auf die demokratische Gesinnung seiner Bürger angewiesen, die er nicht erzwingen kann.
    Das führt zu Schwierigkeiten bei der Lösung der Frage, wie eine demokratisch verfasste Gesellschaft ihren Fortbestand sichern und sich gegen Gefahr schützen kann. Böckenförde macht auf das Paradoxon aufmerksam, dass der Staat bei dem Versuch, die Demokratie mit „den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots“ zu verteidigen, selbst zur Diktatur wird, weil er sich damit über das „Volk als Souverän“ stellen würde.

    Dilema rămâne când statul vrea să impună cu mijloacele dreptului, ale justiţiei securitatea sa contra pericolelor de existenţă. In republică nu există o definiţie simplă a suveranului. Teoretic locuitorii, poporul e suveranul. Cetăţenii oferă prin delegaţie celor aleşi o mare parte a suveranităţii spre parlament, preşedinţi etc.

  3. Adrian spune:

    D. Dragnea provine dintr-o “anumită parte” a fesenismului. Mă așteptam, dacă dați nume, să explicați de ce personajele celelalte amintite vin dintr-o “altă parte”, de vreme ce susțineți c-au un comportament similar/programatic. O “explicație” simplistă cu zonarea “istorică” (fostul regat etc.) fiind infirmată chiar prin d. Dragnea. Sau pur și simplu așa s-a stabilit/nimerit? Caz în care ar fi utilă revenirea la identitatea de scopuri încă de la d.nii Iliescu și Roman. Vă mai amintiți? “Nu poți face omletă dacă nu spargi ouă”. Dar interesantă afirmația privind spolierea statului. Deci de spolierea (pe mai departe) directă a cetățenilor se ocupă alții.. Așa că antiteza între mai multele (presupuse) ramuri ale fesenismului poate fi extinsă la alte defuncte construcții pseudo-politice, usl de pildă. Și, în fine, să ne amintim că legea fondului funciar (sper să nu mă-nșel) a fost propusă din (se presupunea) cu totul altă zonă. Lege cel mult inutilă (după experiența.. utilă a legilor funciare anterioare măcar 1921, 1945), suficient fiind s-apară la tv d. Iliescu ori Roman să spună :dragi concetățeni, luați-vă înapoi imobilele, că sunt ale voastre: nu ale cap, și nici ale diverselor agenții ale statului (de resurse, de agricultură, de fond de locuințe etc.).

    • donquijote spune:

      Tov iliescu a zis cam asa – parca-l vad in cadrul unei usi, intors cumva pe sfert, catre reporteri, dar sa-l auda toti, pana in cel mai indepartat satuc – citez aproximativ:
      “Am promulgat astazi legea retrocedarii terenurilor catre vechii proprietari dar stiu ca nu e chiar drept, deoarece vor veni acum sa-si revendice pamantul unii care nu l-au lucrat in viata lor. ”
      Adica vin unii si ne tot plictisec cu “moftul asta cu proprietatea”
      Asta e esenta fesenismului sa controlezi masele bagand zazanie in oameni.
      Huo! Puturosii aia care si-au lasat pamantul la CAP ca le era lene sa-l lucreze si-au pierdut dreptul moral de a-l revendica!

  4. marian spune:

    buna ziua,
    bun, dar prea bland ! chiar ma intrebam de ce nu mai scrieti ?
    raman la idea ca iesitul in strada , cat mai des, e cea mai buna metoda pt a speria clica/cloaca politicienilor, dar ne e utila si noua, celor ce vrem in viitor civilizat: ne creste educatia si curajul civic, unde suntem tare deficitari !

  5. JK spune:

    În această optică, regimul Dragnea nici n-a existat. A fost doar un nume pus vremelnic pe caracteristici mai vechi ale politicii și felului nostru de-a funcționa ca nație. O clasă conducătoare ai cărei membri, în aceste momente, ar tebui să poarte tricouri cu inscripția “Dragnea, c’est moi”. Lupta împotriva regimului Dragnea (relicvă a luptei pentru pace, a luptei proletariatului etc.?) pe care o duce opoziția azi e ca lupta pentru lăsarea de băut: de mâine.

  6. silicon_v spune:

    Destula lume vorbeste despre “iluzii spulberate”

    Chiar sunt curios cati dintre cei care au votat anti-PSD avea iluzia ca PSD-ul se va schimba dupa alegerile astea.

  7. donquijote spune:

    Vom vedea cine apare in poza, in locul lui Dragnea, privind peste umarul Vioricai Dancila.
    Nu e sigur ca s-au limpezit apele, inca.
    Deocamdata coalitia a salvat poza lui Tariceanu dar pe un suport extrem de subtire aproape sa se desire.

  8. mike spune:

    Yup! Pana acum am trecut cu bine de grupe, insa urmeaza sferturile si optimile. Pana la finala mai este mult….

    • Constantin spune:

      În “etapa” în care descrierea dumneavoastră plasează evoluția socio-politică a României aș putea spune că, fără a greși foarte mult, ne putem imagina un viitor în care după eliberare dl Dragnea ar putea deveni erou, fost deținut politic și secretar pe viață al viitorului partid social-democrat (cum s-o numi el), d-nii A Năstase și A Severin vor fi președinți ai Republicii și Parlamentului. Li se vor construi statui, iar istoria le va reține numele de-a pururi, precum lui Vasile Roaită, ori Gheorghe Gheorghiu.

      Eu mă înfior la gândul acesta și încerc să-mi revin amintindu-mi că România încă este membră a Uniunii Europene, iar d-na V Dăncilă tocmai a făcut o vizită la Bruxelles. Dar, mai știi?!…

  9. delia f spune:

    Absolut!

  10. delia f spune:

    Lozinca “Fara penali in functii publice” este o prostie. Modificarile in justitie facute de soldatii lui Dragnea albesc penalii si previn viitoare acuzatii si dovezi de coruptie, producerea de viitori penali, cu exc, oamenilor cinstiti carora li se vor fabrica dosare, cum este cazul Kovesi.
    Iar daca , printr-o eroare a noului sistem, un penal va fi totusi prins, la proces vor fi judecatori corupti, care sa-i scoata nevinovati la proces. Inca au mai ramas judecatori si procurori cinstiti dar, daca nu este dat jos acest guvern corupt si majoritate parlamentara corupta, infitratii din justitie o sa- si continue activitatea.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)