Piața Universității, Piața Operei, Piața Sfatului, Piața Unirii, întreaga Piața contestă actuala stare de fapt. Orice revoluție contestă un statu-quo, un establishment care nu mai corespunde așteptărilor unei societăți. Prima fază a unei schimbări de natură revoluționară, organizațională, a oricărei schimbări, de altfel, este această contestare pură a status quo-ului. „Jos sistemul”, „Jos Parlamentul”, „Jos Guvernul” (îndeplinit) cam asta înseamnă. Se cere extirparea unui sistem politic corupt, în care funcțiile se cumpără, în care meritocrația este un simplu slogan. Un sistem în care nepotismul, relațiile (la vedere), clientelismul sunt regula, iar legea este strict decorativă. Nerespectarea ei s-a dovedit letală. Până aici!. Strigăm și să luptăm împotriva unui sistem cu care nu ne identificăm și care ne ține prizonieri.
A doua fază a schimbării este stabilirea unui nou status quo și apoi – succesul schimbării – consolidarea lui.
În mecanismul puterii, însă, nu există însă vid. Acest lucru face dificilă crearea unui nou „sistem” peste noapte. Sistemicii în funcție, constrângerile constituționale, fac ca schimbarea să fie dificilă. Replica sistemului este prezentă și naturală, în același timp. De pildă, în dl. Dragnea, dispecer condamnat în primă instanță al autobuzelor electorale de partid, vibrează „vectorul schimbării”, sensibilitatea pentru „doleanțele” oamenilor. Alții invocă regulile constituționale și … chiar democrația însăși (ALDE Tăriceanu, de exemplu), refuzând să își amintească faptul că întreaga democrație și administrație au fost deturnate prin corupție endemică. Regulile constituționale sunt pentru ei importante doar acum, când instinctul de conservare sistemică dă frisoane, deși legea fundamentală e ignorată în toate celelalte zile ale săptămânii, de pildă în „marțea neagră” când au vrut să pună căpăstru Justiției. (Vinerea Neagră din Colectiv este însă împotriva lor, nu a noastră, nici împotriva Justiției).
Ceea ce este acum salutar și foarte benefic pentru România, este „nivelul” Pieței. Civilizația care o caracterizează, bunul simț al celor care o fac să fie ceea ce este. Exact contrariul a ceea ce politicul ne-a obligat să îngurgităm prin Antene, prin dependența de o economie aservită, prin nepotismul din toate sectoarele economiei și administrației, vreme de ani de zile. Piața dă un exemplu, stabilește un criteriu, o ștachetă pentru schimbare. O ștachetă înaltă, întrucât se sprijină pe valori morale. Or moralitatea și politicul au fost incompatibile 25 de ani în România, iar politicul nu are instrumente pentru a supraviețui între jaloanele morale pe care le-a desenat Piața. Inerția jafului, a privilegiului, a minciunii, a mistificării, beția puterii sunt mari. Ridicarea la nivel este astăzi dificultatea majoră a „clasei” politice. Îi este greu să propună un premier, un guvern care să corespundă exigențelor morale ale Pieței. Ale Revoluției. Se teme să propună o soluție în cadrul politic existent, pentru că acest „cadru” este delegitimat. (Ce legitimitate mai au titularii puterii legislative?). Orice soluție în acest context politic poate fi contestabilă, lipsită de credibilitate, iar o inflamare și mai intensă a Pieței nu este de dorit pentru establishment.
Prima reacție va fi, cel mai probabil, încercarea decredibilizării „societății civile” – haos, diversiune, în cel mai „clasic” stil, repunerea apelor în „matcă”, îndată ce numărul demonstranților va scădea. Piața nu coagulează lideri, programe ori soluții – vor spune. Nu ne putem permite o criză politică. (Dar de ce anume am stagnat două decenii?) Aici va trebui să fim atenți. Noi nu avem soluții în joben, e firesc, devreme ce nici ei nu au avut soluții în cei 25 de ani, la dispoziție. Și în plus, ei sunt responsabili pentru soluții, nu noi, cei care suntem acum în stradă pentru contestarea acțiunilor ori inacțiunilor lor, a statu-quo-ului pe care l-au plămădit după propriile interese, pe care l-au construit, manipulat și perpetuat vreme de 25 de ani.
Ar trebui prin urmare să luptăm pentru obținerea unor garanții care să ne permită contribuția directă la stabilirea noului statu-quo. De pildă constituirea unui mecanism structurat de lucru, consultare și reflecție – mediat eventual de președinte, care a și început un proces de acest tip.
Împreună cu politicul pe care trebuie să îl menținem sub presiune, am putea să vedem mai întâi, ce merge și ce nu merge. Ce nu merge în opinia noastră – nu a lor (ideile și doleanțele Pieței). iar apoi tematic, în comisii de lucru paritare (de exemplu, alcătuite din 15 parlamentari etc. – 15 „reprezentanți ai Pieței”), să stabilim ce anume credem necesar și de cuviință a se corecta și îmbunătăți. (Prin „împreună”, nu înțeleg „cot la cot” cu ei neapărat – întrucât nu mai putem vorbi despre împărtășirea acelorași principii ori priorități – dar în prezența lor, în deplina lor cunoștință de cauză). În acest fel, pe lângă ștacheta morală pe care am stabilit-o zilele acestea, vom putea impune jaloane tematice, sectoriale, tehnice în acele domenii care provoacă durere și revoltă (sănătate, alegeri, criterii de ocupare a funcțiilor, etc.). De aceste criterii vor fi ținuți, până la alegeri, cel puțin (anticipate sau la termen), pentru că Piața va continua presiunea.
Canalizarea tematică a discuției, în cadrul unui astfel de mecanism de tip paritar de lucru și consultare ne va permite să trimitem cei mai buni și potriviți oameni la discuții despre reforma statului, despre măsuri economice, despre aspectele sociale, despre politici publice, etc.
Noi suntem obligați să menținem presiunea și, iată, în același timp ni se cere să venim cu idei și soluții, pentru că, mai întâi, Revoluția a creat așteptări și în al doilea rând, în rezistența lui, sistemul încearcă să ne acuze că nu știm ce vrem. Ne aflăm între sisteme. Între statu-quo-ul „ante” (și rezistența lui) și noul statu-quo (+ nerăbdarea pentru el), la care suntem chemați să contribuim. Suntem cei care ar putea să îi traseze jaloanele. Să îl „stabilim”, așa cum spuneam la început, ca pas inerent pentru orice schimbare.
Deși așteptările sunt imediate și presiunea, mare, minuni nu se întâmplă. Noi suntem obligați să gestionăm situația deși nu suntem la frâie. Soluția este în această fază intermediară – de tranziție spre un statu-quo mai bun (dacă vrem să fie unul mai bun) – aceea de a stabili jaloane sectoriale clare pentru cei care au atribuții în sistemul constituțional și administrativ, în deplina lor cunoștință de cauză. Aceste jaloane trebuie să ia forma scrisă a unor acorduri în comisiile paritare. Să urmărim transpunerea lor în legislație și în practică, iar în caz contrar, să cerem din nou socoteală. Aceasta până în momentul în care, dintre noi se vor desprinde formațiuni și oameni care să învingă în alegeri. După care vom încerca să consolidăm noul statu-quo și să îl îmbunătățim, în așa fel încât să nu se mai întâmple vise urâte care să dureze câte un sfert de secol.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Piața nu coagulează lideri …”
Asta e perfect adevarat … nu exista lideri … nu au cum sa existe … daca ar exista ar fi o Revolutie ceea ce nu e cazul. Miscarea oamenilor a fost spontana, rezultat al nemultumirilor cauzate de sfidarea lor de catre o clasa politica impamantenita pe mineriade, care au generat asa cum s-a vazut minciuna si tarare.
Nu are cum sa fie o schimbare de status quo … pentru simplul fapt ca nu exista lideri … ca sa schimbi ceva existent iti trebuie ceva nou. Iar acest ceva nou nu exista decat ca potentialitate in fiecare din oamenii care au iesit in strada.
Primele alegeri libere ale romanilor, cand exista constiinta politica pentru schimbare, sunt cele din 2016. Cred ca totusi acest punct, adica liberalizarea accesului la esichierul politic, in transformarea societatii romanesti desi inteles de catre Curtea Constitutionala abia in 2015 nu cred ca poate fi ignorat si ar fi pacat sa nu vedem macar acest semn ca totusi in ciuda problemelor inerente si a unei puteri construita pe oprimarea violenta a populatiei a existat totusi si o transformare.
„Orice revoluție contestă un statu-quo…”, “Piața nu coagulează lideri …”,
Oare nu ar fi cazul să te hotărăşti? O revoluţie înseamnă să existe un plan, oricum, ceva cristalizat, deci dacă “Piața nu coagulează lideri …” cum zici înseamnă că nu avem o revoluţie ci o revoltă haotică unde fiecare protestează împotriva unula sau a mai multelor aspecte care definesc sistemul.
Pentru ca acestă revoltă să poată deveni o revoluţie este nevoie de cristalizarea ideilor vehiculate aparent haotic şi de conturarea unui grup conducător de unde să răsară liderul.
Ceea ce a făcut Preşedintele este o mizerie fără seamăn. Este exact ceea ce s-a mai făcut cu Piaţa. De fiecare dată Piaţa a începtut ca o mişcare antisistem, a fost direcţionată împotriva Puterii de moment şi a fost folosită ca armă împotriva acesteia.
Prima dată „păpuşarii” au fost partidele „istorice” incapabile să lupte eficient împotriva urmaşului de facto al PCR.
În 2012 USL, acest sinistru fruct al „democraţiei originale” a direcţionat piaţa ca armă împotriva adversarilor USL numiţi ilogic dar generic „băsişti” lucru doar parţial adevărat. Chiar iniţiatorii mişcării erau antisistem deci şi anti USL.
Acum vedem aceeaşi reţetă. Încă Piaţa nu a coagulat, nu şi-a definit rostul printr-un program, cele a care apar încă sunt la stadiul de propuneri neprimid girul majorităţii.
Pentru Preşedinte este doar un joc de imagine.
Se vorbeşte de „Societatea civilă” … Ei nu zău, deci îi se pune căpăstru Pieţei şi o punem în şablon… Nţţţ, nu e vorba de aşa ceva… Aşazisa „societate civilă” (despre care am o greaţă fizică dacă mă gândesc la faptul că atunci cân Curtea Constituţională era legată la mâini şi la picioare şi când statul de drept era violat ca la balamuc nişte membrii de vază ai autodefinitei „societăţi civile” în loc să îşi alăture vocea vocilor din Vest care trăgeau semnale de alarmă legate de pericolul în care era statul de drept şi implicit democraţia răguşeau ţipând pe la Antena 3 cât de nociv era Băsescu pentru simplul motiv că acolo mai exista stomacul de a se asuce pe post „curvele democraţiei” cum i-a devinit cineva.
În 2012 s-a mers atât de departe încât a fost montat în piaţă un ecran pe care se recepţiona Antena 3 de unde se fabricau până şi sloganurile şi au fost aduşi scandalagii din geleriile de la fotbal pentru a provoca dezordini oferind motive jandarmilor să intervină dacă lucrurile ieşeau de pe linia trasată.
Ce vedem acum? Piaţa e reprezentată de nişte oameni pe care mai mult de jumătate din manifstanţi nici măcar nu îi cunosc. Aomenii invitaţi nici măar nu aveau un program unitar, pur şi simplu nu se cunoşteau între ei …
De data aceasta s-a plecat de la menifestaţia antisistem iscată de acel incendiu cel puţin dubios.
Pe acea manifestaţie s-au lipit o mulţime de oameni care nu aveau nimic cu incendiul. De exemplu cineva protesta pentru că la Suceava nu îţi poţi lua permisul de conducere dacă nu dai şpagă.. conexiunea cdu incendiul generator al manifestaţiei există dar numai dacă faci nişte acrobaţii logice.
Ce căuta între reprezentanţi Liviu Mihaiu?
Ca definiţie mişcarea e antisistem… Liviu Mihaiu, prin funcţia de Guvernator al Deltei Dunării ce era de fapt? REPREZENTANTUL SISTEMULUI…
Ce căuta Adrian Despot acolo? Ce are scula cu prefectura? Despot a făcut un gest pentru care merită toate laudele CA ŞI TOŢI CEI CARE AU ÎNCERCAT SĂ SALEVEZE VIEŢI. Manifestaţiile din Piaţa Universităţii nu mai sunt manifestaţiile legate de incendiul de la Colectiv. Are o legătură doar pentru că incendiul a fost generat de corupţie şi incompetenţă… De aici şi până la a reprezenta o mişcare ce se referă la lucruri care exced cu mult chetiunile legate de acel incendiu e cale lungă.
A vrut Preşedintele să îl răsplătească pentru un gest uman? OK… putea să îl invite separat.
Atâta timp cât în Piaţă există oameni care nu şi-au exprimat acordul faţă de reprezentanţi, nimeni nu le poate acirda aceasră calitate.
Dacă Despot a dovedit că e Om, înseamnă oare că împărtăşeşte TOATE ideile Pieţei?
Oare cum era ca la acea Piaţă cu Marian munteanu să fi chemat Iliescu la negocieri pe cine dorea el? De exemplu pe Ponta care zicea că mai trecea şi el pe acolo …
La Preşedinte nu e prima chestie făcută doar pentru imagine … nu demult a fost la Bruxelles unde s-a întâlnit cu „reprezentanţii românilor” …
Dacă cineva e curios se poate interesa cine a fost la întâlnire … cred că va realiza că acea întâlnire ca şi cea de acum cu „reprezentanţii manifestanţilor” sunt prea ridicole ca să fie coinsiderate drept bancuri proaste.
Reprezentanţii manifestărilor antisistem din Pieţa Universităţii trebuie să fie daţi de cei de acolo nu şi nu aleşi de Nr. 1 din Sistem … Pentru că, oricum ai da-o, prin prisma faptului că vorbim de Preşedinte acesta este cea mai importantă piesă a Sistemului.
Orice tenativă a lui de a impune ceva Pieţei trebuie taxată ca atare …
Preşedintele nu poate fi arbitru în acest meci. Ar fi cam ca şi cum l-ai pune pe Gigi Becali să arbitreze un meci al Stelei.
Oricât s-ar fandosi, Preşedintele nu poate arbitra. Este una din cele mei grele „piese ale Sistemului pentru că:
– A fost liderul Frontului Democrat German (formaţiune politică)
– A fost mare grangure PNL ajuns în funcţie cu încălcarea principiului statutar al vechimii pentru cei care ocupă funcţii în conducereapartidului
– Este Preşedintele ţării, Cf statutului său Nr 1 al Puterii Executive
Nu stă prea bine nici în ceea ce priveşte raporturile cu legea.
În momentul candidaturii la Preşedinţie avea un proces în desfăşurare pe care îl amina ca Voiculescu. Se va spune că a fost achitat. Păi ce judecător din lume ar fi avut destul sânge în instalaţie să declare vinovat un Preşedinte oproaspăt ales care, prin imunitatea sa nu putea fi condamnat? Acel judecător ştia că dacă îl va declara vinovat cum au fost declaraţi toţi cei care aveau asenemenea procese, ar fi degeaba Preşedintele nu putea executa pedeapsa, dar el putea să îşi facă praf cariera… (Acela e un proces care probail se va redeschide după ce Iohannis îşi va termina mandatul.
cu plus de aprecieri.
Trebuie sa va structurati voi chiar daca printrun mecanism informal prin liste pe feisbucurile voastre cu responsabili de lista si doar atat adica care sa transmita un mesaj catre toti astfel ca in cateva oare zeci de mii sa-l vada si astfel oricand veti dori va veti putea arata „muschii ”
Pot aparea si partide dar asta este de ordinul doi
Trebuie sa deveniti o garda pretoriana care sa conteze oricand si care sa nu poata fi neglijata.
Cum o puteti face.
? Voi nascuti cu laptopul la cap sau cu mobilul -tableta in mana o stiti mult mai bine decat mine. :)