Home » Analize »Energie »Macro »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Caracatita Rompetrol pe filiera Basescu-Ponta-Patriciu-Doi si un Sfert

Razvan Orasanu iulie 16, 2013 Analize, Energie, Macro, Sinteze, Societate/Life
52 comentarii 8,066 Vizualizari

Episodul 1: februarie 1990 – Zorii democratiei si de unde vine DGIPI (alias UM 0215)

Pe langa implicarea in ciuruirea cuplului Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a ramas in istorie si a blagoslovit Romania cu reorganizarea vechii Directii a IV-a a Securitatii (a doua directie a IV-a, pe scurt “02IV”), adica cea de Contraspionaj Militar. Indicativul 02IV a fost transformat pentru o bizara continuitate in 0215 si a supravietuit pana foarte aproape de zilele noastre. Intre timp, daca serviciul a inceput, conform EVZ (vezi articolul ) cu 275 de cadre dintre care 178 din vechea Securitate Bucuresti, Vasile Blaga declara in 2010 pentru Romania Libera ca “DGIPI (n.a. adica UM0215 cu alta palarie) a facut politie politica in unele cazuri” . De asemenea, daca nu imi joaca feste memoria tot el afirma la un moment dat ca acest serviciu ar avea 6.000 de lucratori, insa afirmatia nu a mai fost repetata niciodata si nu o regasesc nicaieri. Serban Pop, seful DGIPI in 2010, intrebat daca unitatea are ca ordin de marime mii de lucratori sau zeci de mii raspunde “mii”. Parlamentari, de pilda, tara are sute.

.

Episodul 2: De ce e important DGIPI?

Care e motivul pentru care politicieni, jurnalisti si reprezentanti ai sistemului se bat pe aceasta unitate? Regasesc de pilda un interesant interviu aici, in care jurnalistul intreaba “daca exista moguli periculosi” si i se raspunde ca “nu e de competenta noastra si noi nu ne bagam”. Teoretic, DGIPI este un serviciu de informatii care ar trebui sa se preocupe de culegerea de informatii din Politie, Jandarmerie si celelalte structure ale Ministerului de Interne. Practic, se pomeneste de DGIPI in legatura cu Omar Hayssam, cu jocuri politice, cu schimbari de guverne – inclusiv schimbari cheie de Ministri ai Internelor.

Instructiv este doar traseul directorului acestui serviciu, domnul Virgil Ardelean (poreclit “Vulpea”). A ajuns seful structurii deja din 1998, in timpul Guvernarii Constantinescu. Nu l-a miscat nimeni, ba chiar in 2001 a obtinut prin OUG atributii sporite pentru serviciul de informatii. In 2006, urmare a fugii lui Omar Hayssam este pastrat pe pozitie, desi Fulga (SIE) si Radu Timofte (SRI) zboara. Abia in mai 2007 i se accepta demisia (vezi stire aici ), insa in 2009 revine la sefia DGIPI. Carevasazica, revine in timp ce Romania, schimba patru guverne, in timp ce unele partide mor si altele renasc. In 2009, au fost patru ministri de interne intr-un an, iar trei dintre ei (astazi atotputernicul domn Dragnea, dar si domnul Nica si domnul Oprea) au cazut din cauza problemelor si disputelor asupra DGIPI – vezi aici o ancheta a Ziarului Financiar.

Chiar atunci cand a lipsit, in 2008, fostul sau purtator de cuvant, Gelu Oltean a fost directorul de cabinet a inlocuitorului Petre Albu (vezi detalii), iar din 2012 domnul Oltean este seful acestui structuri, in timp ce domnul Ardelean este membru (vezi aici http://www.pdpr.ro/membri-pdpr) al Patronatului Detectivilor Particulari din Romania, detinatorul urmatoarelor coordonate afisate pe site. Pentru ca nu ma tin bracinarii sa spun mai multe in acest moment, profit de ocazie si rog colegii de la Contributors.ro  sa lase sa treaca urmatorul scurt calup publicitar: daca aveti nevoie de un detectiv particular, il puteti suna pe dl Ardelean direct.

Paranteza culturala : sunt convins ca acest srl nu are nimic cu institutiile statului, ca nu are acces privilegiat, ca e vitregit…

Ba mai mult, si aici ma mut la un alt lucru, complet nelegat – incredibila poveste a unui fost slujbas al statului care a fost angajat in sectorul privat in momentul in care un om de afaceri ii rasfoia dosarul secret de peste 200 de pagini, asezonat inclusiv cu poze intime si buletine medicale in duplicat, nu doar cu stenograme – este sigur neadevarata. Omul respectiv de afaceri probabil a inventat cand a spus direct, dupa ce l-a angajat pe om si a dobandit niscaiva incredere in el, ca a platit cateva mii de dolari pentru respectivul dosar – el o fi gasit acele documente din intamplare, dintr-un noroc chior – era o coincidenta ca nu avea certificat ORNISS, ba chiar era cercetat penal, dar totusi rasfoia dosarele statului. Tot o plasmuire a imaginatiei unui alt cetatean este situatia in care un ofiter, azi DGIPI,  devine maine, prin ordin al Ministrului de Interne, politist in patrulare pe strada si opreste o anumita masina – se nimereste sa fie cea care trebuie – pe principalul bulevard al Bucurestiului.

.

Episodul 3: Februarie 2001 – Privatizarea Rompetrol

Dupa achizitionarea Rafinariei Vega in 1999 (sub guvernarea CDR), Dinu Patriciu, in asociere cu un grup de investitori americani pune temelia grupului Rompetrol Group B.V. Rotterdam, cel care va semna in 2001 tranzactia cu Fondul Proprietatii de stat (sub guvernarea lui Nastase). B.V.-ul de Rotterdam va face din Olanda ani de zile un investitor de marca in Romania. Contractul de privatizare a prevazut plata a 50.517.620 de dolari pentru un numar de 25.258.810 de actiuni (69,9% din actiuni), fiecare dintre ele avand valoarea nominala totala de 631.470.250 lei. Prin contractual de privatizare din 2001 statul isi asuma obligatia suplimentara de a esalona datoriile fiscale pe o perioada de cinci ani cu o perioada de sase luni de gratie. Ca atare, pana in 2005 aceste datorii ar fi trebuit sa fie achitate integral.

.

Episodul 4: 2003 – Amanarea datoriilor catre Sfantul Asteapta (Guvernarea Nastase)

Prin Ordonanta de Urgenta data de Guvernul Nastase (celebra OUG 118/2003, care a zacut apoi ingropata timp de doi ani in Parlament) s-a aprobat transformarea creantelor istorice reprezentand 2.177.699.871 lei vechi (taxa pe valoare adaugata, accize, contributie la Fondul Special al drumurilor), dar si accesoriile acestei datorii, in obligatiune convertibila in actiuni. O astfel de operatiune, in piata privata se face cu o clauza speciala – care ar fi trebuit sa fie in favoarea statului, cel care a acordat imprumutul. Desi alti datornici la buget mai mici au fost executati fara mila, statul nu doar ca a amanat plata datoriilor, creand o favoarea uriasa companiei, dar le-a si convertit in actiuni. De obicei, insa, cel care converteste in actiuni are dreptul de a rascumpara actiunile sau de a hotari daca ramane sau nu actionar majoritar in companie – aici este pe dos. Ca atare, intepretarea legala – sustinuta de un text de lege ambiguu formulat – inseamna in practica un lucru simplu: datornicul va hotari cat isi va plati din datoria avansata cu generozitate de statul roman , iar acesta nu are mecanism de opozitie sau de a cumpara el insusi actiuni pentru a deveni majoritar, miza fiind evident controlul afacerii. De fapt, prin lege s-a dematerializat datoria. Altfel spus, statul nu mai are o datorie mare – bloc monolit – astfel incat fie o incaseaza toata, fie devine actionar fix cu contravaloarea acelei datorii. Datoria e atomizata, de fapt avem sute de mii, milioane de mici datorii in loc de o datorie mare, iar dematerlizarea inseamna sa se pot imprastia care incotro.

.

Episodul 5: decembrie 2003 – Conventia de Emisiune
Prin efectul legii, pe 5 Decembrie 2003 se incheie o Convenţia de Emisiune – adica, mai pe inteles, in contul banilor primeste niste hartii, 22.812.098 de obligaţiuni convertibile în acţiuni în valoare totală de 2.177.699.871,86 lei (art. 1) cu scadenţă la data de 30 septembrie 2010 (art. 3), cu o valoare nominală de 25 EURO. Legea impune CNVM-ului, printre altele, prin lege, listarea Rompetrol, care aduce o lichiditate sporita companiei si trece peste procedurile normale. Dinu Patriciu debuteaza furtunos la bursa. Scandalul manipularii bursei s-a inchis ani mai tarziu.

.

Episodul 6 : martie – aprilie 2005 : Parlamentul Aliantei DA aproba cu modificari Legea 118/2003
Dupa ce a zacut neaprobata prin Parlament pret de aproape doi ani, noua majoritate reinvioreaza brusc perspectivele companiei, dupa ce ajunge la butoanele puterii. Legea e aprobata, cu modificari.Una din modificarile importante suna asa :

“Obligaţiunile nerăscumpărate în condiţiile art.5
sunt convertibile la data scadenţei, la opţiunea emitentului, în
acţiuni ordinare având un rang pari passu cu acţiunile ordinare
existente la data emisiunii.”

Pasareasca inseamna asa, pe scurt: statul a avut datorii de 600 de milioane de dolari. Statul le amana 7 ani, pana la Sfantul asteapta, cere si o dobanda modica pentru aceasta trebusoara. Apoi, peste 7 ani, se hotaraste tot datornicul care particica din datorie o achita – sau care din cele 22.812.098  de particele, ca datoria va amintiti ca nu e pastrata unitar. Actiunile  neplatite – in contul unei eventuale viitoare datorii neplatite nu au niciun fel de rang special. In plus, se obliga CNVM-ul sa listeze Rompetrol de la data emiterii unui H.G special, ca atare se statueaza printr-o procedura guvernamentala ce ar trebui sa fie de domeniul unei hotarari a autoritatii de supraveghere a Bursei.Ca o picanterie, pentru Senat, semneaza Nicolae Vacaroiu, cel care declara recent ca „80% dintre privatizari au fost un dezastru”, iar pentru Camera Deputatilor semneaza dl Mitrea.

.

Episodul 7 – aprilie 2005:  Basescu promulga Legea de amanare a datoriilor si il ajuta pe Patriciu sa devina miliardar
Desi in 2013 Basescu va intoarce Legea in Parlament, in 2005 era inceputul scurtei perioade in care PDL-ul si PNL-ul colaborau cald, la Guvernare. Nu izbucnisera inca petarde si fumigene de genu scandalului cu celebrul biletel roz. Domnul Basescu promulga fara drept de apel legea – nu ii aduce nicio critica, nicio solicitare imperativa, este ultimul care consfiinteste o procedura legala care odata intocmita izvoraste un drept pentru societatea comerciala, drept pe care nu il va mai putea intoarce nimeni, vreodata. De asemenea, fiind parafat totul prin lege se fac derogari de la legislatia specifica de ajutor de stat, de la legislatia ordinara aplicabila pe piata de capital, fiind practic o rezolvare unica, punctuala si inatacabila pentru o datorie comerciala care atunci ar fi putut falimenta compania sau, cel putin, ar fi putut sa o aduca sub sechestrul Fiscului. Statul, in marinimia lui fara limita, nu isi asigura macar patrimonial banii de primit, printr-un sechestru si schimba postura de detinator de datorie cu cea de detinator de actiuni.
Cum stie oricine, in cazul unui sechestru bancar sau faliment, actionarii sunt ultimii care se indestuleaza. Nici o banca din lume nu ar fi acordat o astfel de inlesnire fara a avea gajata toata afacerea.

.

Episodul 8 – sept/oct 2006 : biroul meu, de Presedinte AVAS, Aviator Alexandru Serbanescu nr. 50

“Domnule presedinte, avem, avem o problema – ce dispuneti sa facem cu solicitarea avocatilor lui Dinu Patriciu cu privire la incheierea inainte de termen a contractului de privatizare? Ne tot preseaza in aceste zile!”. Eu nu stiam inca, insa eram pe finalul mandatului meu de presedinte al instutitiei, cam ultima luna.

Persoana care punea intrebarea, cu o voce conspirativa, avea functia de director in zona de urmarire contracte (nu vreau sa pomenesc aici la care dintre cei trei directori posibil implicati fac referire). Decizia care imi era pusa in brate – practic, in acel moment, un cartof incins – era de fapt daca sa se ingreuneze sau sa se netezeasca drumul lui Dinu Patriciu si tranformarea lui in intaiul miliardar al tarii. Mi-au trecut cateva ganduri rapide prin minte: Dinu Patriciu – cel cu scandalul de coruptie din 2005; orice decizie s-ar fi luat pe acest dosar urma sa fie tocata ca un patrunjel, pe toate partile, in mass-media, urmand a-mi fi legata ulterior ca o tinichea de coada, lucru deloc de dorit la inceput de cariera. Dinu Patriciu – detinatorul unei companii cu peste 600 de milioane de dolari datorie la stat.

Dinu Patriciu – prieten apropiat al sefului meu direct, premierul Tariceanu – in acelasi timp unicul meu punct de sprijin intr-o zona administiva unde mi se dadeau saptamani, nu luni, in functia detinuta. Spre cinstea lui si spre uluiala tuturor celor cu care vorbesc, in anul cat am fost presedinte AVAS premierul nu a intervenit deloc, in niciuna dintre miile de dosare de pe masa mea. Nu a intervenit nici pe Rompetrol. Legendele cu “interventiile” sunt intretinute de zumzetul celor care “au vorbit ei unde trebuie” , insa cand ii verifici cu atentie nu au ajuns nici la portarul de la Palatul Victoria. Daca as avea macar o suta de lei pentru fiecare persoana care tragea cu nonsalanta un mincinos “Calin este informat”, “Am vorbit cu Calin”, etc. (in conditiile in care eu de cand ma stiu si pana azi ma adresez cu “domnule Prim-Ministru”) as fi azi un om bogat.

Revin insa la discutia pe Rompetrol… Imi dreg vocea, dar nu eram ragusit…“Bine, dar care e situatia datoriei de peste 600 de milioane de dolari?” intreb persoana cu functia de director. Drept raspuns, isi drege vocea – nu cred ca era ragusit. “Datoria, domnule presedinte, e reglementata de un act normativ special si nu face parte din monitorizarea noastra post-privatizare.”Iata cum cuiul lui Pepelea in privatizarea Rompetrol, chiar ceva esential – datoria convertibila in actiuni printr-o lege – nu era considerata problema AVAS-ului. Am cerut o informare si , peste o saptamana, dupa studierea actelor – i-am comunicat cinci decizii persoanei respective:

1. Inchiderea monitorizarii nu era oportuna in acel moment (omul a facut niste ochi mari, de uluiala – se vedea clar ca ma considera un pusti inconstient, cu cas la gura, ce- si semneaza astfel propria destituire)

2. Problema celor 600 de milioane de dolari datorie, chiar daca e gestionata de o lege speciala si poate fi tratata drept “problema ANAF-ului (Agentiei Fiscale)” este o problema care trebuie sa fie urmarita si de AVAS si, prin cooperare cu respectiva agentie, statul trebuie sa isi recupereze banii, sau cel putin o valoare maximala intre taxe, impozite, datorii catre AVAS, taxe pe profit si investitii. Sustinusem deja public o chestiune similara pe subiectul RAFO, dar si pe subiectul ALRO S.A.

3. Am cerut un audit al unei firme recunoscute de contabilitate cu privire la aceasta datorie (alta privire uluita)

4. Am spus ca nu putem introduce incheierea privatizarii fara acest raport, care sa demonstreze (apropos de punctul 2) cum am obtinut maximul posibil pt. stat. Nu de alta, dar in instanta tot un raport de expertiza este cerut, daca vreodata am fi ajuns acolo. Un astfel de raport a fost intocmit, de pilda, pe Alro S.A., companie careia, de asemenea i-am aprobat inchiderea monitorizarii.

5. I-am sugerat ca din cele peste 8.000 de dosare pe care le gestioneaza, poate face intr-un fel incat dosarul fie pe la finalul si nu pe la inceputul teancului de pe birou.

Mai aveam un gand, dar l-am activat doar in mintea mea – anume ca aveam mereu varianta disponibila a dormezei de la Londra in casa unui prieten din facultate (fost coleg de camin) daca as fi fost vreodata pus in situatia de a lua decizii pe care sa nu le pot sustine ulterior. Inca din prima zi in care am venit la AVAS aveam o demisie scrisa, a fost de fapt primul lucru pe care l-am facut – daca nu poti juca orice miza cu demisia pe masa, AVAS-ul poate fi o capcana sigura. Cert este ca nu am aprobat inchiderea monitorizarii si am informat de lucrul acesta si un consilier economic de la Cotroceni. Fara monitorizare inchisa, nu se putea face vanzarea actiunilor, ele erau gajate la AVAS pentru realizarea investitiilor, iar orice alta tranzactie inainte certificarii AVAS ar fi fost imposibila.

.

Episodul 9: AVAS inchide contractul de privatizare

La cateva luni (mai putine de 9, dar nu stiu sigur cate) dupa plecarea din AVAS, contractul a fost inchis ca monitorizare, calea a fost netezita pentru vanzarea ulterioara. In paralel, banci de investitie de la Londra tineau o licitatie cu mai multi pretendenti pentru maximizarea sumei pentru tot grupul. Fara a lua in calcul datoria de 600 de milioane de dolari, chipurile gestionate separat prin lege de o alta institutie – se presupunea ca era ANAF-ul, dar nici asta nu era clar definit de lege – AVAS-ul a confirmat inchiderea obligatiilor, in partea de privatizare. Dupa stiinta mea, de instructiunile date directorului respectiv s-a ales praful – nu s-a facut niciun audit, nicio conexiune, niciun calcul per ansamblu cum ar fi fost mai avantajat statul. O astfel de inchidere de contract – de altfel facuta foarte pe tacute – nu putea sa fie realizata fara ca presedintele sa primeasca macar o informare post-factum. Nu s-a iscat insa atunci niciun scandal, desi PDL-ul iesise, daca nu ma insel deja de la guvernare.

.

Episodul 10: august 2007  – Patriciu vinde Rompetrol, intra in topul Forbes
Valoarea grupului evaluata de finantisti londonezi devenise 3,61 md de euro, iar domnul Patriciu a vandut – perfect legal – 75% cu optiunea de a vinde si restul de 25% ulterior, daca dorea. Domnul Patriciu a precizat ca „nu a vandut acelasi lucru pe care l-a cumparat” – rafinaria procesa acum 4,1 milioane de tone de titei, fata de cele 1,3 inainte.  Tranzactia s-a perfectat dupa dure runde de negociere printr-o structurare mai speciala, efectuata de ambele parti de oameni din banci de investitii de cel mai inalt nivel. Datoria a fost inghitita de cumparator, pretul barilului era apreciabil si crestea, KazMunaiGaz avea nevoie de piata europeana, iar rafinaria era perfecta ca o capacitate de rafinare importanta, una dintrece cele mai mari din sud-estul Europei. Este important de spus ca in acest moment nicio autoritate a statului roman nu a intervenit – sa convoace la discutii noii actionari, eventual sa instituie sechestru asigurator in aceasta etapa, etc. Nu stapanesc foarte bine partea de proceduri interne ANAF – insa din cate inteleg compania era intr-un tip de supraveghere financiara speciala, supraveghere care presupunea urmarireapatrimoniului, insa datorita legiferarii rezolvarii situatiei au fost dificultati in monitorizare dupa legile „normale”.

.

Episodul 11 : 2009 – Ministrul de Finante Vladescu declara ca vrea „toti banii” de la KazMunaiGaz
Citat dintr-o stire de pe agentiile de presa, de la vrmea respectiva : „Vlădescu a declarat că se încearcă găsirea unor soluţii pentru a lua “toţi banii” pe care Rompetrol Rafinare, companie aflată în proprietatea grupului kazah KazMunaiGaz (KMG) îi datorează statului. Vlădescu a precizat că “legea nu-i permite să accepte doar suma de 100 mil. euro”. Rompetrol a convocat pentru 30 iunie o adunare generală în vederea majorării capitalului cu 450 mil. lei (108 mil. euro), sumă care va fi folosită “special” pentru efectuarea unei “plăţi parţiale” şi răscumpărarea obligaţiunilor. “Ce nu se plăteşte se converteşte în acţiuni. Nu trebuie să accept eu. Legea spune. Scadenţa este în septembrie”, a spus Vlădescu. Valoarea totală a obligaţiunilor este de 650 mil. dolari, convertibile în acţiuni. Prin plata parţială a datoriilor, kazahii ar rămâne acţionari majoritari ai companiei în cazul în care statul ar decide să convertească restul de obligaţiuni neachitate. În acest caz, statul ar urma să preia peste 40% din acţiuni, KMG rămânând cu 55% de la 98% în prezent.”
.

Episodul 12: sept 2010 – Statul e diluat
HAGEA nr. 29/30.09.2010 a aprobat majorarea capitalului social, prin efectul legii, cu suma de 1.971.500.905,3 lei, contravaloarea a 19.715.009.053 acţiuni la un preţ de emisiune de 0,118 lei/acţiune, reprezentând suma aferentă conversiei în acţiuni a unui număr de 20.652.098 obligaţiuni emise de Societate. În urma operaţiunilor societare, Statul Român a dobândit 19.715.009.053 acţiuni, reprezentând 44,6959% din capitalul social al societăţii.
Ca atare, statul a vandut cu 50,5 milioane de dolari. Compania a investit in tehnologie noua si aproape a triplat capacitatea de operare, insa a primit intelegere in partea de datorii. Datoriile au fost amanate fara privilegii deosebite pentru cel care imprumuta – care era tot statul. Apoi statul este diluat printr-o majorare de capital – apropo, de ce nu a participat si statul la aceasta majorare de capital? – astfel incat o plata partiala plus majorarea de capital sa insemne un stat majoritar in companie, cu 44,6% din actiuni. Trebuie spus inca un lucru – exista stenogramele aparute in presa (vezi aici ) , prin care presedintele avertizeaza pe seful Fiscului de la acea data, pe Sorin Blejnar, ca „intram in belea”. Paragraful cheie e aici :

SB: Am primit o hârtie de la Rompetrol
TB: Da
SB: Vineri seară, mâine, urmează să ne facă o plată de 54 de milioane în contul obligaţiunilor ăla pe care le-am emis noi.
TB: Măi, fiţi atenţi că aici intrăm în altă belea. Cred că e un truc
SB: Ştiu. Asta e opinia mea
TB: Da, e un truc. Da 54 de milioane, exact atât cât statul român să nu mai devină majoritar

In cazul Rafo, de pilda, unde era vorba de asemenea de o conversie de creanta in actiuni eu instructasem Eximbankul sa returneze orice sume ar fi primit de la Rafo, astfel incat conversia si efectele ei sa nu se realizeze. Atata vreme cat Fiscul ar fi returnat banii, ar fi putut sustine teza in instanta ca toata datoria este un tot – asa, pe de o parte a incasat partial, pe de alta parte spunea in instanta ca nu e bine. Ca atare, statul a fost facut in foi de vita la tribunal.

Episodul 13.  Februarie 2013: Guvernul aproba un memorandum referitoare la partea datoriilor care au mai ramas

Ca un actionar cu peste 44%, statul roman ca un actionar activist – gen Carl Icahn- ar putea face viata KazMunaiGaz nu foarte placuta. Bine, nu aceasta este interesul, insa macar de ochii lumii – chiar si esalonat, pentru ca aproape niciun contribuabil roman nu intelege conceptul „time value of money” – acei 600 de milioane de dolari ar fi putut fi returnati, chiar daca mult aruncati in viitor, din nou, cu mila statului roman. Mecanisme financiare existau in felurite variante, inclusiv o cumparare reciproca de titluri de stat ca o forma de schimb, avand in vedere detinerea 100% a investitorului de catre statul cazac. Singura informatie pe care o am aici este din ziarul Adevarul, nu am vazut vreo varianta oficiala a acestui acord, sau nu o gasesc eu pe site-ul autoritatilor relevante – Presedentie, Parlament,Guvern.

„Adevărul“ a scris, în exclusivitate, în februarie, că statul român va încasa 200 de milioane de dolari după ce va ceda grupului Rompetrol 26% din acţiunile companiei Rompetrol Rafinare, rămânând cu o participaţie de 18% la rafinărie. În acordul încheiat la jumătatea lunii februarie, statul s-a angajat să nu vândă participaţia de 18% la Rompetrol Rafinare pe o perioadă de minimum trei ani, în timp ce kazahii vor derula un program de investiţii de până la un miliard de dolari. Tot în februarie, „Adevărul“ a scris că statul român va intra în acţionariatul unui fond de investiţii în energie alături de KazMunaiGaz, cu o cotă de 20%, fond care va avea un capital iniţial de 150 de milioane de dolari şi să genereze investiţii de până la un miliard de dolari pe piaţa românească. Fondul de investiţii va avea un capital iniţial de 150 de milioane de dolari, statul român va avea o participaţie de 20%, iar KazMunaiGaz – 80%. „Partea statului va fi de 30 de milioane de dolari, însă aceasta va fi virată tot de KazMunaiGaz în numele statului, pe lângă suma care va fi plătită autorităţilor pentru acţiunile răscumpărate“, au declarat pentru „Adevărul“ surse apropiate negocierilor. În cadrul acordului s-a stabilit că statul român poate vinde acţiunile deţinute la fondul de investiţii numai după cinci ani de la realizarea investiţiilor, iar KazMunaiGaz are obligaţia de a le rascumpara.

Premierul Ponta a declarat: “Lucrurile vreau să fie clare. Nu mai aveam nicio datorie de luat deoarece Rompetrol a concertat datoria în creanţe. Am pierdut procesul în prima instanţă. Povestea datoriei mai e doar pe la Cotroceni. “

.

Episodul 14- iulie 2013: Presedintele intoarce Legea de Aprobarea a Memorandumului in Parlament

Acest lucru are doar o valoare simbolica, avand in vedere 70% majoritate a USL in Parlament. Creaza un subiect de presa, alimenteaza povestea, poate deveni o ghioaga politica, insa este foarte greu de presupus ca o asemenea tranzactie se mai intoarce din drum, in vreun fel. Totusi, in mod formal, Parlamentul trebuie sa reaprobe Legea de Aprobare a OUG 118 si sa o retrimita la Parlament, iar Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja ca nu e tardiva reglementarea unei situatii petrecute totusi cu atat de mult timp in urma. Ca atare, marja de actiune presedintelui este destul de redusa – poate doar intarzia procedura – va fi vacanta parlamentara, va mai avea apoi 30 de zile la dispozitie pentru promulgare, insa pana la finalul anului aceasta operatiune va fi consfiintita.

.

Episodul 15: iulie 2013 – Interviu catastrofal in Gandul al Sefului OPSPI, Gabriel Dumitrascu

Chiar daca DGIPI a fost implicat in negocieri, nu era cazul sa fie subliniat lucrul asta de presedintele OPSPI, mai ales ca dupa inchiderea contractului la AVAS toate institutiile s-au amestecat pe rand – initial Ministerul de Interne si fiorosii de la “Doi si un Sfert”, apoi Ministerul de Externe. A discuta o chestiune financiara si de privatizare fara Ministerul de Finante si AVAS, care a gestionat dosarul Rompetrol din 2001 pana in 2007 este tras de par. De asemenea, a lipsit ANAF-ul, in momente cheie, a lipsit si Ministrul Finantelor. Interviul complet este aici.

.Nu stiu din ce cauza, actuala putere insista la OPSPI cu asemenea personaje – Vulpescu cel care negocia cu Dan Diaconescu, Dumitrascu cel care spune public – probabil ca probatoriu pentru un eventual process international viitor impotriva statului roman, pe sute de milioane de euro – ca investitorii au fost “amenintati ca o sa ii salte procuratura, ca vor fi arestati”. Adica DGIPI poate ameninta un agent economic ca poate fi saltat, desi procuratura este structura a Ministerului Public fara legatura cu Guvernul si cu Ministerul de Interne, alta decat cea normal, de pe circuit – ca toate sesizarile depuse de politie ajung la verificare la un procuror. Poate implicarea “baietilor” nu e intamplatoare, de altfel tot niste “baieti” s-au ocupat si de creanta din Libia (vezi aici, e vorba de 88 de milioane de euro).

Episodul 16 – iulie 2013 – Doua resurse suplimentare

Am comentat subiectul la Digi TV si la Nasul TV, puteti vedea linkurile mai jos:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Datoriile+Rompetrol+negociate+in+secret

http://www.nasul.tv/2013/05/13/exclusiv-marea-escrocherie-financiara-de-la-rompetrol/

Concluzie : Romania anului 2013 arata asa : cu un parteneriat intru guvernare Premier-Presedinte, cu DGIPI care negociaza lucruri intr-un memorandum economic, cu doi sefi OPSPI care – hai sa fim cat de amabili putem – ar trebui sa se exprime altfel in public decat inteleg sa o faca. Si eventual cu un simpatic serviciu care ameninta investitorii ca va slobozi procuratura pe ei. Insa cainii latra, caravana trece, iar pasareasca de mai sus nu intereseza, banuiesc eu, toti romanii, chiar daca m-am straduit sa explic totul cat de simplu se poate. Evident, toata distractia este pe banii dumneavoastra.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "52 comments" on this Article:

  1. DanielT spune:

    Păi nu KazMunaiGaz figurează ca şi cap de listă astăzi pe lista investiţiilor anunţate de guvernul Ponta?
    Cu 200 milioane.
    Ajutaţi-mă să înţeleg.
    Deci investiţiile respective anunţate sunt datorii vechi către Statul Român(nişte bani de autorute necesari să spunem) . Adică, mama, tata (fiecăruia dintre noi) au lucrat, pe munca lor Statul, măritul stat, a exploatat şi făcut nişte investiţii prin Kazasthan, bani care nu au fost plătiţi când trebuia, iar acum Guvernul şterge din datorie vreo 500 milioane şi pe celelalte 200 le prezintă ca şi mare investiţie(în logica, vedeţi, mno ce buni economişti suntem).
    E adevărat că decât zero e ceva, da nici aşa retur la o investiţie -60%
    Râsu plânsu.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Nu, nu am facut nimic prin Kazahstan, am contribuit la amanarea datoriilor Rompetrol. Acum, nu ni se platesc integral aceste datorii, asa cum s-ar fi cuvenit. Asta e tot.

    • Razvan spune:

      Din cate stiu eu, Rompetrol e singura privatizare unde statul NU a sters datoriile istorice. Pai hai sa ne uitam la restul privatizarilor: : Petrom – 650 mil. USD, Sidex- 912 mil. USD, Ford – 400 mil. USD – ar trebui sa punem treaba asta in context… Ba mai mult, statul a incasat vreo 320 de milioane de euro din dobanzi de la Rompetrol, iar acum inca 200. Si, sa nu uitam ca Rompetrol plateste anual taxe considerabile catre statul roman. Alt lucru extrem de important este ca
      kazahii inca pompeaza bani in Petromidia, in timp ce peste tot in Europa se inchid rafinarii…

      • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

        Dvs nu doar nu intelegeti time value of money, ideea ca aceste datorii trebuiau platite toate pana in 2005, ci nu intelegeti nici comparatia cu alte datorii bugetare – acele datorii care produc dobanzi si penalitati, spre deosebire de situatia de aici unde dobanzile nu au curs in continuare.

  2. Maxim spune:

    Statul roman a gresit cu brio cand a vandut Patriciu rafinaria kazahilor. Atunci trebuia incasata si creanta, direct de la kazahi. Patriciu trebuie dat in judecata si tras la raspundere pentru vinderea rafinariei! El o sa zica ca si-a vindut partea lui. Guvernul trebuie sa zica ca s-a vindut la gramada, iar datoria trebuia extrasa din pret!

  3. it_s__not_news spune:

    De asta ati zburat ?

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Este o intrebare provocatoare la care nu stiu raspusul. Premierul a declarat doar public ca este multumit de munca pe care am facut-o la AVAS, ca nu are reprosuri si ca mi-am indeplinit cele trei obiective bine. Apoi, mai era si problema domnului Atanasiu zburat dintr-un post ministerial de dna Saftoiu si a ei sesizare penala si singurul post ministerial (sau cvasi) unde nu ai nevoie de contrasemnatura presedintelui este la AVAS.

  4. Ion spune:

    Nu-ti face griji pt cumatra vulpe, sta la umbra unui tenisman mustacios. Si nu-i e rau deloc.

  5. nightmare spune:

    Parlamentul din 2005 era predominat de psd,sefii celor 2 camere erau Vacaroiu si Mitrea,iar PUR ,solutia imorala vota cum ii dicta interesele…..asa ca nu afost greu sa se voteze in parlament legea ,fiindca si Tariceanu si Voiculescu sunt legati de Rompetrol…iar ,matale stii bine si cum s-.a preluat rompetrolul de gruparea Patriciu cu ajutorul lui Vantu ,doar ai fost consilierul lui Tariceanu ,iar la avas ai ajuns datorita lui Tariceanu.

  6. nightmare spune:

    nu a politicului ci a Sistemului Mafiot

  7. vida clara spune:

    Socialistii ar trebui sa se fereasca ei singuri sa faca parte din banca mondiala, pentru ca un mai mare deserviciu lor (si celorlalti) nici ca-si pot face.
    Si, zi asa. Tot ce a miscat in tara asta in timpul cat Basescu a tinut carma, ii este vina. Chiar si bucata de fier pe care Negoro i-a bagat-o in spatele busolei tot lui i se datoreaza. Chiar si aceia dintre noi care vaslim invers, desi in mod real nici n-am sti incotro sa vaslim, tot din vina lui Basescu o facem. Curat-murdar, coane Oraseanule.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Vida, parerile tale de adoratie a presedintelui lipseau de pe forum….fapt este ca adoratul domn presedinte a semnat Legea prin care se amanau datoriile si a promulgat-o, cand putea alege sa retrimita la Parlament. Asta e un fapt., incontestabil Te rog sa imi explici acest fapt din postura de sustinator prezidential. Astept, fiind interesat de explicatii de tip curat-curat !

  8. marian_c spune:

    Eu vad un pic altfel povestea… inainte de episodul trei, a mai existat un episod 2.5 (sa ne ferim sa-i spunem episodul doi si un sfert….) care pare uitat astazi.
    “Prin contractual de privatizare din 2001 statul isi asuma obligatia suplimentara de a esalona datoriile fiscale….”. Care datorii reprezentau o gaura data Petromidiei de catre statul insusi- lucru ignorat astazi de toata lumea!

    Statul a sperat ca si-a gasit niste prosti carora sa le vanda si gaura financiara
    Toata schema a fost benefica pentru stat: nimeni nu a mai discutat despre gaura data, Petromidia a fost modernizata tehnic, a functionat si a generat incasari bugetare substantiale, s-au mai platit si dobanzi, etc.. Spre comparatie uitati-va la soarta rafinariei Pitesti, unde acelasi stat nu a facut decat sa largeasca gaura financiara din anii 90… pana la decesul pacientului.

    Sigur ca prin contractul de privatizare Patriciu si ai lui se angajau sa acopere si gaura initiala… ei bine, uite ca nu s-a intamplat asta! Dar daca faci o socoteala altfel decat contabiliceste, satul nu a iesit atat de pacalit precum se vaita.

    Poate ar fi de interes sa ne explicati cum s-a ajuns la datoriile fiscale din 2001?

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Marian, mare part din datorii au fost create in perioada 2001-2003 si s-au umflat si mai mult cu accesorii si penalitati, pana la data ordonantei de stergere. In functie de momentul preluarii efective – care cred ca este tot in 2011, datoriile sunt in mare parte datoriile companiei private catre stat (cele facute tot de compania privata ca proprietar si cele asumate prin contractul de privatizare spre plata pentru partea de datorii facute de stat, inainte de preluare.

      • marian_c spune:

        Ati putea detalia ce intelegeti prin “mare parte”?
        Va contrazic cu informatii ce imi sunt accesibile (poate sunt si adevarate… daca nu. puteti comenta va rog?):

        “Termenii financiari ai contractului de privatizare încheiat la 31 octombrie 2000 au fost următorii: 2 USD/acţiune, respectiv 50.517.620 USD pe întreg pachetul; plata preţului acţiunilor s-a făcut în trei rate anuale; asumarea plăţii integrale a datoriilor companiei, adică 225 milioane USD, plus cele 325 milioane USD pentru care PETROMIDIA obţinuse eşalonări la plată de la creditorii BANCOREX şi Ministerul Finanţelor (pentru creditul CHASE MANHATTAN, pentru obligaţia „creanţe Egipt-Iran” şi pentru alte obligaţii); aport de capital social în valoare de 205 milioane USD, din care 55 milioane pentru investiţii tehnologice; 20 milioane USD pentru investiţii în vederea protecţiei mediului.”

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Sunt pe picior de plecare in vacanta, nu am timp sa verif in amanunt, insa ideea de baza este ca citatul de mai sus este cu referire la datoriile de 2001, ori , cum spun si mai sus, pana in 2003 rafinaria a continuat sa acumuleze datorii (sau cel putin penalitati la datoriile vechi), iar in 2003 aceste datorii mai mari au fost convertite, toate in obligatiuni.

          • marian_c spune:

            Foarte bine, vacanta placuta.

            Cand veniti din vacanta, ati putea revizui si cifra de 2.177.699.871 lei vechi reprezentand datoriile istorice ale Petromidia. Daca ignorati ultimele patru cifre (care devin zecimale) ea inseamna 217.769 lei (sa le mai spunem RON?) iar daca impartiti la 4.4 obtineti un numar in Euro care- cu siguranta- nu ar fi semnificativ pentru bugetul României….

  9. RazvanM spune:

    Cine a semnat acea incheiere a monitorizarii? Cine este directorul care a primit ordin direct sa faca audit si nu a facut? Cine a fost prim-ministru, deci sef ierarhic al sefului AVAS, in perioada cand statul a declarat ca Rompetrol este liber de datorii? Cine a pornit o criza politica grava, de dragul unui amic miliardar din ciordeala, criza care nu s-a terminat nici in ziua de azi si care a subrezit statul roman? Cine a colaborat atat de bine cu PSD-ul in 2007 si 2008, a provocat o criza institutionala grava, a inglodat Romania in datorii din pensii dublate pe datorie si a intrat in Parlament de pe locul 3 in 2008 intr-un colegiu facut special pentru el?
    Si uite asa spalam cadavre politice la 8 ani dupa ce au tras tunul!

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Semnarea inchiderii monitorizarii a fost facuta de dl Atanasiu sau vicepresedintele pe monitorizare contracte. Presupun ca ar fi trebuit sa treaca si prin Consiliul de Supraveghere, datorita marimii contractului – dar eu am fost numit mai incolo in acest Consiliu. Directorul/directoarea nu doresc sa apara in public, in acest moment – chiar daca au trecut 7 ani eu nu mi-am barfit niciodata colegii care nu au fost corupti si si-au vazut de treaba. PM a fost Tariceanu, insa – de data asta in calitate de consilier – nu a intervenit in inchiderea contractului, a aflat dupa ce s-a petrecut si a primit informarea. Criza aia politica grava cred ca inceput-o dna Udrea , singura blonda politica in 23 de ani care a vorbit despre un mesaj privat, personal, adresat presedintelui de premier. Inglodarea Romaniei in datorii a fost facuta de Boc – iar Basescu a promulgat majorarea cu 50% a salariilor pt. dascali, de pilda. Ba chiar a promulgat cand spunea Guvernul ca nu are bani. Iar in concluzie – spalarea cadavrelor s-ar putea sa o faceti dvs cu mitralierea de intrebari care se vor acuzator-revelatoare, dar nu indica decat un singur lucru – faptul ca aveti in cap deja raspunsurile si in fond nu va intereseaza adevarul.

      • RazvanM spune:

        Domnule Orasanu, desigur ma intereseaza adevarul. De aceea am pornit de la un rationament simplu: cine ce a semnat, cine a numit, cine era sef ierarhic, cine a avut putere de decizie conform legii. Aici sunt niste nume: dumneavoastra spuneti Atanasiu sau vicepresedintele, dar eu va asigur ca un asemenea dosar nu putea fi semnat doar de vice sau doar de Atanasiu. Ei sunt pestii mici – si au fost numiti in functie de Primul-Ministru. Tariceanu. Fara Tariceanu va asigur ca nu s-a miscat nimic in acea institutie pe tema Rompetrol. Acel dosar a fost un cartof fierbinte, cum ati spus si dumneavoastra si responsabilitatea merge la cel mai inalt nivel.

        Acesta este cadavrul politic care pentru o cearta stupida cu Basescu si / sau Udrea ne-a bagat in criza – acestea sunt fapte. Nu am informatii certe despre implicarea lui Traian Basescu in acest dosar in acel moment, dar nu am nicio indoiala ca a avut cunostinta de ce s-a intamplat si are partea lui de culpa. Insa Tariceanu, repet, este cel care in calitate de sef al Executivului, a decis ruperea gajului pus pe Rompetrol. Credeti sincer ca decizia s-a luat la alt nivel?

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Dvs faceti parte din oamenii care nu pot fi convinsi – indiferent de argumente – de nimic, in general. Deci, e inutil sa spun ceva. Merg pe logica dvs – si domnul Tariceanu m-a numit si pe mine inaintea lui Atanasiu, ca atare eram si eu si vicepresedintii mei “pesti mici”, deci dvs ati presupune ca domnul Tariceanu ne dadea indicatii non-stop (desi am precizat clar in articol ca nu am primit NICIO instructiune, vreodata – daca as fi primit mi-as fi dat demisia). Ca atare, dvs presupuneti, mergand pe logica dvs ca toate cele 42.000 de hartii semnate de mana mea, cele 62.000 de executari silite, cele 82 de privatizari, cele 2.600 de inchideri, modificari semnificative sau rezilieri de contracte – Alro, Aro, Rafo, Aversa, SNTR, Laminorul Braila, Electroputere si nu mai raman decat alte 2.993 de enumerat erau decise de domnul Tariceanu. Avand in vedere ca totusi domnul Tariceanu avea nevoie si de timp sa conduca tara, si de timp pentru familie si delegatii externe – ca sa nu mai vorbesc de CSAT, numiri si revocari, partid si altele- va invit sa comentati cum mai gasea domnul prim-ministru timp de dormit.

          • RazvanM spune:

            2 fapte:
            - Rompetrol nu era o companie cu valoare de piata 0, ci companie care a fost vanduta cu peste 2 miliarde $.
            - dumneavoastra ati fost demis la putin timp dupa ce ati amanat semnarea unor acte, iar urmatorul le-a semnat.
            Chiar credeti ca dl Calin Popescu Tariceanu, in calitate de Prim-Ministru, nu avea habar care-i situatia unei companii de cateva miliarde euro, asezata intr-o zona strategica in Europa si dorita de statul Kazahstan ca un cap de pod?

            Va rog sa ma convingeti cu argumente si fapte de ce numele Basescu apare in titlu, dar numele Tariceanu lipseste. Lasati va rog simpatiile personale la o parte.

            • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

              Pentru ca ma duc dupa semnaturile de pe documente. Basescu a semnat OUG-ul cu datorii, Tariceanu nu a avut, formal, atriubutiuni, intrucat fusese aprobat de guvernarea Nastase. Daca va incalzeste cu ceva, probabil trebuia sa il adaug pe Nastase la titlu (devenea cam lung) si nu sa il extrag pe Basescu, oricat va supara lucrul acesta. Va invit si eu sa lasati de-o parte simpatiile personale si sa imi explicati de ce a promulgat legea, cand putea sa o intoarca in Parlament, cum a facut-o in 2013?

            • RazvanM spune:

              “Basescu a semnat OUG-ul cu datorii” – Ordonanta de Urgenta a Guvernului este emisa de Guvern si semnata de Primul-Ministru si isi produce efecte imediat ce este publicata in Monitorul Oficial. OUG-urile nu pot fi cenzurate decat de catre Parlament prin Motiune de Cenzura – care daca trece duce la demiterea Guvernului.
              Presedintele poate intoarce in Parlament legile emise de acesta. Dar sa intorci o lege care valideaza un OUG este tardiv daca OUG a produs deja efecte.

              Mi-ar placea sa vorbim totusi pe documente concrete, pe drept de semnatura si pe lege concreta, mai degraba decat pe vorbe. Atanasiu a fost numit sef al AVAS de catre CP Tariceanu. Acelasi Atanasiu a fost intermediar in afaceri cu petrol pt. Petromidia. CP Tariceanu insusi a fost membru in CA al Rompetrol Downstream.

              PDL a fost scos de la guvernare in 2007, iar Traian Basescu suspendat pt. ca fie nu s-au inteles la comision, fie pur si simplu Basescu a deschis gura. De aici si ura lui Tariceanu – nu a fost vorba de sentimentalisme ieftine, nici de curve blonde, ci de bani foarte multi! Oricum, afara de ciripit se pare ca Traian Basescu nu a putut face prea mult pt. a impiedica tunul lui Tariceanu. Deci de ce nu apare si CP Tariceanu in povestea legata de tunul Rompetrol decat ca personaj secundar?

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Intrarea în vigoare a unui OUG nu poate fi cenzurată de nimeni, își produce efecte imediat ce a fost trimis la Monitorul Oficial. Altfel, dacă vorbim de acțiuni post-factum, afirmația autorului că ”Tariceanu nu a avut, formal, atriubutiuni” e ciudată, cât timp tot dl Orășanu menționează ”atribuțiunea” prezidențială de retrimitere a legii de aprobare a OUG-ului la Parlament. Premierul Tăriceanu putea să abroge direct prevederile OUG-ului / legii cu pricina prin alt OUG, la fel de necenzurabil ca și primul. Dacă președintele e vinovat că nu a amânat intrarea în vigoare a unei legi, premierul e vinovat că nu i-a anulat prevederile.

  10. Afanasie Expertu'n Toate spune:

    Acuma fara suparare dar eu vad lucrurile un pic altfel:

    Chestiunea cu datoriile “istorice” ale Petromidiei a facut parte dintru inceput din acordul de privatizare. Camuflata in termeni tehnici ca esalonari, conversiuni viitoare in actiuni samd dar in fapt statul a cam acceptat atunci faptul ca uriasa datorie FACUTA TOT DE EL in perioada cand era administrator al societatii nu poate fi pasata unui cumparator pentru ca nimeni nu ar mai fi fost interesat, nici macar pe gratis. Sigur corect era sa se fi spus deschis de la inceput ca datoriile nu vor fi niciodata platite, cel putin nu integral. Nu s-a facut asta probabil din motive de imagine publica. Dar faptul ramane: Patriciu a cumparat Petromidia in conditiile in care statul prin reprezentantii sai legali l-au asigurat, prin acte oficiale, ca ii vor esalona si apoi sterge datoriile prin conversie in actiuni. Altfel foarte probabil nu o cumpara.

    E absolut incorect ca dupa ce inchei un deal sa il renegi. Noua, statului roman, ne-a convenit ca Petromidia nu s-a taiat la fiare vechi si ca Rompetrol a generat locuri de munca si taxe garla. Dar cand a venit vorba sa facem ce am promis, inclusiv prin legi trecute prin Parlament, am vrut sa o dam cotita. Asa ceva nu se face domnule Orasanu, oricat de antipatic v-ar fi mogulul Patriciu.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Pai cineva a fost de acord si a cumparat. Iar apoi conditiile de privatizare s-au redus si s-au diluat. Daca s-ar fi stiut din capul locului ca esalonarile vor fi de 7 ani si apoi nu se va plati decat 1/3 aproximativ din datorii, cred ca ar fi fost mai multi amatori!

      • Afanasie Expertu'n Toate spune:

        Pana la urma si la urma esenta problemei ca ca actualul proprietar Kazmunaigas a cumparat societatea in conditiile in care PRIN LEGE ii era permisa conversia datoriei in actiuni (chiar si partial). Ori sa renegi acest deal (poate un pic prea “dulce” pentru Dinu Patriciu. sa admitem, dar asta nu e problema Kazmunaigas) e incorect. Si un semnal catastrofal pentru orice investitor strategic. Daca guvernul Nastase si parlamentul de atunci au actionat ilegal sa fie trasi la raspundere. Daca au actionat legal dar in dauna interesului public sa fie sanctionati politic la vot daca alegatorii o considera oportun. (Sa nu uitam ca Nastase a pierdut alegerile in 2004 in primul rand datorita coruptie endemice). Daca se poate dovedi ca Dinu Patriciu a dat mita pentru a obtine aceste avantaje pentru compania detinuta de el la acel moment, sa fie bagat la racoare langa Becali. N-am o problema cu asta, ba chiar dimpotriva. Dar Kazmunaigas e un cumparator de buna credinta care a platit un pret (mare) pentru o societate fara datorii (ca sa simplificam), chestiune confirmata PRIN LEGE. E inacceptabil sa ii cerem acum sa plateasca pentru ca ne-am razgandit. Absolut inacceptabil. Ca sa nu mai spun ca daca ar fi sa ne razgandim poate ar trebui sa incepem nu cu Rompetrol, unde am “pierdut” 400 de milioane de Euro foarte discutabili (sunt sceptic ca se gasea un cumparator pentru Petromidia care ar fi achitat mai mult din datorie) , ci cu OMV/Petrom unde acelasi Nastase a acordat niste facilitati strigatoare la cer austriecilor. Dar OMV sunt intangibili ca vin de la inalta poarta de la Bruxelles asa ca inghitim in sec si latram la kazahi. Cam ipocrit si penibil…

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Logica dvs se frange in urmatorul loc – cu exceptia unor procurori dusi cu sorcova care au luat la intrebari niste parlamentari pentru o singura lege, o data, este absurd sa anchetezi pe cineva pt. modalitatea in care voteaza. Pana la urma o lege – adica un act normativ trecut de acelasi Parlament care este cel care aproba si Codul Penal si Codul Civil – nu poate fi atacata. Si exact asta este mecanismul – foarte multe privatizari cu cantec si stergeri de datorii – Rodipet, de exemplu – au fost acoperite prin lege.

          • marian_c spune:

            Aici nu inteleg eu logica dvs.
            In comentariul anterior “prin lege” insemna ca legea exista, nu ca o contesta cineva.
            Din punctul meu de vedere, comentariul lui “Afanasie Expertu’n Toate” este si logic si consistent.

            Din intamplare, si eu am acceasi perceptie cum ca “Camuflata in termeni tehnici ca esalonari, conversiuni viitoare in actiuni samd dar in fapt statul a cam acceptat atunci faptul ca uriasa datorie FACUTA TOT DE EL in perioada cand era administrator al societatii nu poate fi pasata unui cumparator”.
            A fost doar un joc prin care s-a incercat pasarea creantei. Nu a reusit, caci s-au intalnit doi “hoti”. Supararea pe Patriciu s-a produs fiindca nu a vrut sa mai imparta “cascavalul”. Ca in reclama “Nu mai esti tu fratele nostru? Mie imi convine si verisori!”….

            Ca a fost un joc moral sau nu, este alta discutie. Pana la urma Petromidia a functionat, o alta privatizare putea sa nu fie viabila. Statul a castigat mai mult decat a pierdut- asa cred eu!

            Dar cat de moral este ca statul a constatat in 2000 ca Petromidia avea o datorie de 550 milioane de dolari si ca nu existe vinovati pentru asta?
            Da, PETROMIDIA s-a aflat în fruntea listei cu întreprinderi generatoare de pierderi din economia naţională, pe care Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) le-a oprit în anul 1999. Da, FPS a decis închiderea sa operaţională, pentru limitarea pierderilor!

            Vorbim despre o creanta generata de STAT, sunt doar surprins ca dumneavoastra vedeti altceva!
            Vorba lui Moromete: pe ce va bazati cand spuneti “mare parte din datorii au fost create in perioada 2001-2003 “.
            Eu cred ca vorbim de o creanta de 550 milioane dolari pana in 2000 care s-a majorat cu 10% in anii ce au urmat.
            Si BTW, nu stiu daca diferenta de 10% este reala sau sunt proveniti din vreo rata de schimb….

  11. Marian Grigore spune:

    Stimati comentatori si stimate d-le Orasanu,
    Imi permit mai intai sa remarc unele inadvertente sau chiar erori in comentariile anterioare. De exemplu, legea prevedea listarea obligatiunilor pe o piata reglementata, nu a actiunilor Petromidia, asa cum spune dl Orasanu. Dar nu-mi propun sa fac analiza pe text ci sa punctez alte idei.
    As rezuma mai explicit ideile nespuse in textul articolului si in comentariile de mai sus:
    - Dinu Patriciu a cumparat Petromidia (in nov-2000) in mod fraudulos pentru ca era prieten cu politicienii vremii.
    - In 2003 aceiasi prieteni ai lui Patriciu i-au facilitat o tranzactie favorabila in privinta obligatiilor fiscale, acceptand posibilitatea conversiei obligatiunilor in actiuni la optiunea emitentului.
    - In 2005 tot prietenii trec legea de aprobare emisiunii de obligatiuni prin Parlament
    - In 2007 statul roman fraier nu si-a facut treaba si nu i-a fortat mana lui Kazmunaigaz sa plateasca cele 600 milioane de dolari
    - In 2010 statul nu preia initiativa in proces pentru a redeveni majoritar la Petromidia in vederea recuperarii sutelor de milioane.
    - In 2013 guvernul Ponta mai cedeaza si el semnand memorandumul cu Kazmunaigaz.
    Nu vreau sa spun ca Patriciu este un inocent sau ca toate cele de mai sus nu ridica destule controverse. Dar as privi lucrurile si din alta perspectiva.
    Privatizarea: nu-mi amintesc sa fi fost vreun Exxon sau Shell sau BP la procedura de privatizare si sa fi pierdut in favoarea lui Patriciu pentru ca era acesta prieten cu politicientii vremii. Se spune mai sus ca privatizarea s-a facut cu reesalonarea datoriilor, nu cu iertarea lor, asa cum s-a facut in privatizarile de la Petrom, Sidex etc, vezi comentariul lui Razvan (nu Orasanu). Avem si exemple mai recente, CFR (nu mai stiu care din ele), unde se discuta conversia in actiuni a unor datorii de 3.9 miliarde lei (adica 900 milioane euro). In toate aceste cazuri, prin conversia in actiuni practic se iarta acele datorii cu totul, nu se reesaloneaza. Sa nu uitam ca un investitor plateste potentialul de generare de profit si nicidecum valoarea din bilant a capitalului social. Deci care varianta este mai paguboasa statului, reesalonarea sau conversia? In plus, sa nu uitam contextul la acel moment: cu doi ani inainte, Petromidia era pe lista de lichidare a lui Ciorbea iar cu un an inainte prima tentativa de privatizare a Petrom esua din lipsa de investitori seriosi.
    De aceea va intreb: ce s-ar fi intamplat daca nu se privatiza Petromidia, chiar cu Patriciu? Estimarea mea: fie se inchidea, deci minima recuperare a sutelor de milioane, fie mai facea statul o iertare de datorii sau conversie in actiuni, deci zero recuperare a datoriilor existente la data privatizarii. Ca atare, cu Patriciu sau altcineva, cu toate controversele, privatizarea a fost buna, in lipsa unui investitor de talie globala. Am avut rafinarie locala, oameni angajati, sub aripa rafinariei s-au construit benzinarii, s-au angajat alti oameni. Asta se numeste dezvoltare economica.
    Ordonanta din 2003: probabil ca fara prietenii lui Patriciu nu ar fi fost emisa. Dar alternativa care ar fi fost? Avea rafinaria 600 milioane de dolari in cont? Nu. Daca ar fi venit ANAF-ul sa execute conturile si activele rafinariei ar fi obtinut acei bani? Ma indoiesc profund, pentru ca niciun investitor de calibur nu ar fi venit sa le cumpere, iar activele in situatie dificila “distressed” se vad intotdeauna la pret redus. Sa nu uitam ca la privatizarea Petrom din 2004 nu a fost niciun jucator global in cursa. OMV, un jucator regional, a fost singurul ofertant mai serios. Ca atare emisiunea de obligatiuni a fost solutia optima de supravietuire a rafinariei, de pe urma careia a beneficiat si bugetul, si oamenii angajati si consumatorul prin cresterea ofertei. Vedeti si Decizia 135/2005 a Consiliului Concurentei, e postata pe site, elaborata sub supravegherea UE (eram in perioada de pre-aderare).
    Cat de defavorabil a fost contractul pentru stat. Prin faptul ca legea prevedea listarea obligatiunilor, statul le putea vinde pe piata reglementata in perioada in care RRC era vedeta pe bursa si valoarea de piata a actiunilor depasea cu mult valoarea nominala. Ar fi incasat sume frumoase, si-ar fi maximizat realmente recuperabilitatea si ar fi avut banii in buzunar si mai devreme. Intrebarea este: si-a pus cineva aceste intrebari la momentul 2005 si dupa aceea? Intrebarea este retorica. Era o idee si pentru dl Orasanu la AVAS, care ar fi trebuit sa gestioneze obligatiunile. Atentie, obligatiunile sunt o forma de contract comercial, nu o datorie fiscala, deci nu aveau ce sa caute la ANAF. Concluzia mea: recuperabilitatea scazuta se datoreaza in principal incompetentei celor din aparatul de stat, care asta au facut: AU STAT asteptand sa ploua cele 600 milioane de dolari peste ei. Reflex istoric: vin americanii…
    Vanzarea din 2007: e o prostie sa credem ca se putea face ceva: legea 89/2005 de aprobare a emisiunii de obligatiuni face referire la Petromidia, nu la actionarii acesteia si nu are nici prevederi referitoare la schimbarea controlului “change of control”.
    2010: citind stenogramele eu inteleg doar ca presedintele Basescu il folosea pe Blejnar drept coada de topor, desi intelegeau amandoi ca legea nu este de partea lor. Asta s-a demonstrat cand statul a pierdut procesul la tribunal in 2011.
    2013: care erau optiunile: daca statul castiga in apel, Petromidia ar fi trebuit sa plateasca cele 600 milioane dolari. Puteti comensura suma aceasta, va dati seama ca era total nerealist? Cu 600 milioane dolari se pot cumpara 2-3 rafinarii in Europa in vremurile astea, cand se inchid pe capete. Daca statul ar fi pierdut, ar fi insemnat ca actiunile detinute la Petromidia erau in buna regula, iar actionarul majoritar nu i-ar fi facut nicio oferta de cumparare, pentru ca nu avea nicio obligatie, deci adio cele 200 milioane dolari.
    Concluziile mele:
    - toata povestea a ajuns la un rezultat care nu este poate ideal, dar era cel mai bun in contextul dat;
    - DGIPI, UM0215 si alte entitati din acestea care dau coloratura povestii dlui Orasanu nu ne absolva de diligenta de a intelege realitatea economica, si aceea e cea mai importanta.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Solutia putea fi, macar de ochii lumii, recuperarea principalului (nu a dobanzilor aferente, si fara principiul “time value of money” – adica 600 de milioane in 2001 inseamna cu totul altceva decat, de exemplu, 600 de milioane primite in 2018). Nu imi permit sa fac estimari de genul statul fraier, etc., am incercat sa scriu despre lucruri care sunt fie pe lege, fie traite de mine direct.

      • Afanasie Expertu'n Toate spune:

        Fara suparare dar daca tot ce ati invatat de la Pissarides si alti laureati Nobel e ca “cel mai bine ar fi sa fie bine si sa nu fie rau” s-avem pardon dar sunt dezamagit.

        Pentru ca “Solutia putea fi, macar de ochii lumii, recuperarea principalului ” e exact o platitudine de genul celei de mai sus. Sigur ca nu era rau de loc daca se recupera principalul, adica undeva pe la 550 milioane de Euro. Dar CUM? Cum, domnule Orasanu? Ii rugam frumos? Ne tineam respiratia si bateam din picior pana acceptau? Le trimiteam serviciile sa ii santajeze cu amantele si sa ii ameninte cu puscaria?(haha, culmea e ca exact gogomania asta am facut si ghici ce?… n-a mers, ca viata nu e ca-n filmele cu spioni din capul lui Basescu) Repet cum convingi niste kazahi sa iti dea 550 de milioane de euro cand legea le permite sa nu iti dea nici un ban? Ca sa nu mai spun ca si daca am fi putut ignora legea (!) oricum kazahii preferau sa inchida Petromidia decat sa dea o asemenea suma. Nu stiu daca stiti dar OMV a inchis Arpechim pe gratis, n-a trebuit sa le cerem un leu…

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Nu vorbesc din auzite. La Rafo solutia a fost ca daca nu returneaza 360 de milioane de euro, statul le ia rafinaria cu totul. Si statul si-a recuperat banii – atunci cand Basescu si Stolojan le plangeau de mila, eu am batut cu piciorul in pamant si s-a facut. Dar trebuie sa ai fibra si sa nu fi santajabil.

          • Afanasie Expertu'n Toate spune:

            Exact exemplul asta nu trebuia sa il dati. Da exact asta. Si culmea, tocmai pe asta l-ati dat. Ce chestie…

            Statul si-o fi luat banii (oricum doar o parte, gaura data de Rafo/Carom bugetului de stat e substantial mai mare) dar Rafo e fiare vechi, si Onestiul un oras fantoma plin de asistati sociali care costa statul an de an sume imense. Operatia a reusit dar din pacate pacientul a decedat. Eh, un detaliu minor…. Oricum daca Rafo ramanea functional oamenii care lucrau acolo ar fi platit taxe si ar fi contribuit la echilibrarea bugetului de asigurari sociale, pensii si CAS. Asa ei spala bude prin occident sau ce-or mai face pe acolo (din Onesti s-a emigrat masiv) in timp ce noi conationalii lor platim din greu sa le asiguram pensiile parintilor lor ramasi aici. Daca asta e solutia dvs. mai bine lipsa.

            Fara suparare pana la concepte subtile gen “time value of money” poate va aplecati un pic asupra unora mai simple cum ar fi ca o fabrica inchisa e o solutie de 100 de ori mai proasta decat una care i se iarta o parte din datorii.

    • RazvanM spune:

      Rompetrol este o companie care a fost intens capusata de oameni din sistem. Acesti oameni au decis ca se pot scoate mai multi bani dintr-o vanzare decat din capusare, asa ca au cumparat compania de la stat, prin Dinu Patriciu, fara a pune niciun ban, cu bani platiti din cash-flow-ul acestei companii – dupa ce au devenit proprietari. Nemaifiind capusata, compania a inceput sa functioneze relativ normal (fara insa avea vreodata vreun profit).
      Un al doilea pas a fost listarea companiei la BVB – in 2004 parca. Listarea a insemnat de fapt prevanzarea catorva miliarde de actiuni la preturi de pana la 10 ori mai mici decat valoarea reala – catre o companie-fantoma dintr-un paradis fiscal, transferul actiunilor prin deal-uri catre cativa “prieteni”, apoi achizitionarea acelorasi actiuni la valoarea de piata de catre Rompetrol. In acest fel s-au transferat din patrimoniul Rompetrol cateva zeci de milioane $, intr-un interval de cateva zile. Intamplator, numele lui CP Tariceanu apare printre numele celor care au profitat si castigat din asemenea tranzactii.
      Un al treilea pas a fost vanzarea companiei pe cateva miliarde $, tranzactie in urma careia nu s-a platit niciun impozit pe profit catre statul roman – pt. ca de fapt au fost transferate drepturile de proprietate asupra unei entitati inregistrate intr-un paradis fiscal din Olanda. Aceasta vanzare s-a realizat in Guvernarea Tariceanu, la putina vreme dupa ce PNL-ul a scos PDL-ul de la guvernare, reusind apoi performanta unica in istoria postdecembrista de a guverna 2 ani cu sustinere parlamentara oficiala de 20%, dar cu sustinerea neoficiala completa a PSD.

      Acesta este momentul de glorie al lui Dinu Patriciu, clipa cand i s-a creat faima de om de afaceri si strateg. Din pacate pt. el, afacerea Mic.ro a dovedit ca este specialist de fapt in tunuri si ca probabil domnia sa nu a fost decat o fatada in afacerea Rompetrol.

      Asadar, CP Tariceanu a fost o persoana cu interese directe in compania Rompetrol, dupa care in calitate de PM al Romaniei a pagubit statul roman de niste sume importante de bani – fie direct, fie prin rea-vointa. Sunt sigur ca prin niste sertare exista si dovezile scrise, doar ca nu se gaseste nimeni sa le scoata. Omul s-a retras in esalonul 2, este senator si mai arunca din cand in cand cu venin catre fostii inamici. Ar fi interesant de vazut ce legaturi dovedibile scriptic exista intre Traian Basescu, PDL si ciordeala Rompetrol – si nu m-ar mira sa existe. Cat despre Victor Ponta, in calitate de lider PSD, a fost de fata la pasul 1 (vanzarea Rompetrol catre grupul reprezentat de Dinu Patriciu), era in PSD la pasul 2 si pasul 3. La ultimul act al istoriei unei mari ciordeli, in calitate de PM si lider USL, Victor Ponta a acceptat conversia obligatiunilor Rompetrol in hartii cu valoare 0, probabil contra unui comision consistent.

      O asemenea poveste incredibila, dar probabil adevarata, ar putea intra lejer la capitolul “teoria conspiratiei”. Dar este ilogic ca la ditai purcoiul de bani sa nu fi existat cateva mii de hiene gata de orice pentru partea lor de ciordeala.

  12. Sergiu Simion spune:

    Articolul este captivant pentru specialistii in domeniul economic dar si pentru cititorii obisnuiti prin intricarea a doua planuri respectiv cel economic cel al implicarii serviciilor secrete. Aparent cel mai important este cel pe care il numi „ Telenovela „Secret services”in care distingem cateva capitole de-a dreptul comice :

    1) „Undeva , candva , cineva a urmarirtpe altcineva,etc….” sau urmarirea sub acoperire a acoperitilor :

    „ Ba mai mult, si aici ma mut la un alt lucru, complet nelegat – incredibila poveste a unui fost slujbas al statului care a fost angajat in sectorul privat in momentul in care un om de afaceri ii rasfoia dosarul secret de peste 200 de pagini, asezonat inclusiv cu poze intime si buletine medicale in duplicat, nu doar cu stenograme – este sigur neadevarata. Omul respectiv de afaceri probabil a inventat cand a spus direct, dupa ce l-a angajat pe om si a dobandit niscaiva incredere in el, ca a platit cateva mii de dolari pentru respectivul dosar – el o fi gasit acele documente din intamplare, dintr-un noroc chior – era o coincidenta ca nu avea certificat ORNISS, ba chiar era cercetat penal, dar totusi rasfoia dosarele statului. Tot o plasmuire a imaginatiei unui alt cetatean este situatia in care un ofiter, azi DGIPI, devine maine, prin ordin al Ministrului de Interne, politist in patrulare pe strada si opreste o anumita masina – se nimereste sa fie cea care trebuie – pe principalul bulevard al Bucurestiului.”

    2) „ Viceversa” sau vulpea vanator devine vulpe vanata exact ca in comedia dell`arte :

    „ daca aveti nevoie de un detectiv particular, il puteti suna pe dl Ardelean direct.

    http://www.pdpr.ro/membri-pdpr

    Paranteza culturala : sunt convins ca acest srl nu are nimic cu institutiile statului, ca nu are acces privilegiat, ca e vitregit…”

    Dincole de gluma, o investigatiei civila asupra serviciilor secrete risca din pacate sa le copieze metodele chiar daca in oglinda :

    3) „ Inca din prima zi in care am venit la AVAS aveam o demisie scrisa, a fost de fapt primul lucru pe care l-am facut – daca nu poti juca orice miza cu demisia pe masa, AVAS-ul poate fi o capcana sigura.”

    Deci dvs , desi instruit in Occident si cu o mentalitate democrata , cunosteati foarte bine sistemul de aici inca de la 23 de ani pentru ca stiati ce se va intampla inca mai inainte ca acest lucru sa se intample . Inseamna ca este posibil sa stiti deja si care va fi deznodamantul in cazul foarte interesant al managerului belgian de la TAROM (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/06/santajul-de-stat-versus-managementul.html ; http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/07/santajul-de-stat-versus-managementul.html )

    4) Ajungem in sfarsit la situatiile de imposibilitate hazlii pe care le traverseaza ministrii civili care nu reusesc sa descrie coerent nici macar ceea ce se intampla in propria lor ograda :

    “Fostul ministru PDL evită însă să justifice ce competenţe ale “oamenilor din Interne” justificau prezenţa lor la negocieri. “Mi-e greu să spun. Am argumentele, dar e greu. A fost o decizie a Guvernului de la acea vreme”

    http://www.gandul.info/politica/negociatorul-sef-al-stergerii-datoriei-rompetrol-in-vremea-lui-boc-negocierile-au-fost-purtate-direct-de-dgipi-kazahii-au-fost-amenintati-ca-o-sa-i-salte-procuratura-ca-vor-fi-arestati-11121753

    5) Explicatia situatiei este data in acelasi registru comic . Intr-o tara in care nu stie stanga ce face dreapta si invers, unii vor , dar nu pot sa explice, altii vor, dar nu pot , iar simplii cetatenii respectivi contribuabili , n-au decat sa cada de fraieri intre toti , ca intotdeauna la noi :

    Jurnalul Naţional: O să vă rog să explicaţi care este segmentul de securitate naţională care intră în atribuţiile DGIPI.
    Ştefan Pop: Această Direcţie nu este un serviciu secret, este un serviciu de informaţii, care culege informaţii în vederea identificării, prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional în scopul asigurării unui climat de linişte şi ordine publică. O altă atribuţiune este implementarea în spaţiul ministerului a standardelor legale privind protecţia informaţiilor clasificate ale UE şi NATO. Noi coordonăm şi controlăm modul de aplicare a acestora. Deci în Ministerul de Interne, un minister în care se lucrează cu informaţii, aceste informaţii sunt clasificate. Noi asigurăm, practic, controlul şi bunul mers în culegerea şi valorificarea informaţiilor, evitându-se scurgerea informaţiilor clasificate. În ultimul rând, participăm la proiectele legate de realizarea Comunităţii Naţionale de Informaţii în sistemul naţional pentru prevenirea şi combaterea terorismului, în limitele competenţelor. Ne ocupăm, de fapt, de acţiuni conexe terorismului.

    6) De problemele economice ar trebui sa se ocupe economistii. Ar trebui.

    7) La urma urmelor, nimeni nu explica de fapt nimic, nimeni nu intelege nimic, deci totul ramane cum a fost la noi din totdeauna . Varza !

    In ceea ce ma priveste, sper sa mai scrieti la fel de captivant si despre alte subiecte la fel de interesante.
    Nu de alta, dar intr-o tara in care se intampla mereu atatea lucruri , se schimba de fapt atat de putine…

    P.S. Pentru eventuale scapari in acest text imi cer scuze anticipat , l-am scris foarte repede si nu am mai avut ragazul sa-l revad la final

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      1. Am dat coloratura si context DGIPI, insa intr-o maniera dozata atent – nu am niciun chef sa dau din nou de lucru unor oameni de pe acolo (cum a mai fost cazul, in ceea ce ma priveste) si nici sa fiu lipsit de respect. Totul in niste limite ale sistemului de acum, din Romania.

      2. Nu vreau sa investighez niciun serviciu – nici macar DGIPI – si articolul se vrea de context si background, nu de investigatie. Investigatiile, daca se vor petrece vreodata, vor fi doar ca o forma de auto-aparare si doar atunci cand situatia mea personala le cere imperios. Momentan, nu e cazul.

      3. Aveti dreptate – ce am invatat in vest mi-a folosit f. putin ca presedinte AVAS. Am lucrat cu “metode romanesti” de la destituit director general la 2 saptamani dupa ce am venit, “rotatia cadrelor” , “planuri anuale” (ca cincinale nu aveam cand), concentrarea activitatii pe zonele cele mai putin corupte, folosirea “informatorilor” interni din fiecare directie pentru a afla ce se intampla, plimbatul efectiv prin institutie, etc. Ah, si copii dupa dosarele luate la final astfel incat sa nu avem vreun scandal de doi lei, cum s-a mai incercat, cu ceva – nu de alta dar am plecat la AVAS la fel cum am venit, fara vreo letcaie furata de la stat si am stat pana in 2009 in aceeasi garsoniera inchiriata in ianuarie 2006.

      4. Exact, de aceea articolul intrepatrunde cele doua planuri, pentru explicatii date publicului. Totusi, pe dl Dumitrascu il puteti banui ca nu descrie coerent, dar nu ca nu intelege totul foarte, foarte exact!
      5. Nu comentez atributiunile DGIPI, focusul articolului este pe Rompetrol.
      6. Din punctul meu de vedere, sa se ocupe. Sa scrie mai bine decat pot eu. Poate, de exemplu, nu ma considerati economist – nu va spune nimic probabil profesori gen Pissarides (Macroeconomie) si Nicolas Barr (Economia Sectorului Public). Unul e laureat Nobel, al doilea unul din cei mai buni din lume pe servicii sociale.
      7. Daca tara si toti comentatorii sunt varza, veniti dvs cu o conopida mai buna. Va invit deschis – colegii sunt convins ca ar putea sa ia in seama sa posteze opinii inchegate si logice.

  13. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    @Miron Damian – Deci, un OUG de 2003 este, dupa intrarea in vigoare – listarea companiei si producerea de efecte juridice este abrogat (observati diferenta cu Rafo, unde Guvernul Tariceanu a suspendat, apoi abrogat OUG-ul, insa efectele nu se produsesera inca!!!) La o asemenea draguta chestier, esti dat in judecata in tribunal international si pierzi de pe scaun. Pe de alta parte, daca o intorcea Presedintele, el avea atributiuni in acest caz si se intrerupeau efectele – probabil cu acelasi process international, insa cu ceva mai multe sanse de castig, mai ales daca PArlamentul se facea ca re-examineaza dupa solicitarea presedintelui – se putea sustine ca asta e procedura si este in curs.

    • mihai spune:

      Nu il puteti extrage pe Tăriceanu din context. Nu puteti explica faptul că, de la Burebista incoace, toata lumea e vinovata mai putin PM din perioada in care Patriciu a vandut compania fără nicio opozitie de la statul roman. E un pic ridicol, mai ales avand in vedere relatia de afaceri intre Tariceanu si Patriciu. O sa spuneti probabil ca Tariceanu doar intamplator a devenit dealer Ford, abandonand Citroen,după preluarea investitiei de la Craiova de catre compania americana si ca tot intamplator fosta sa nevasta a intocmit actele pentru un onorariu de cateva milioane de euro.

      • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

        Domnule, dealershipul Ford si actele notariale intocmite de ex-nevasta “nu sunt in chestie”, pentru a-l cita pe Titu Maiorescu – adica nu au legatura cu subiectul de aici – si daca va incalzeste cu ceva va dau ceva dreptate in ambele privinte. Cat priveste incheierea contractului, s-a facut la nivelul AVAS. Frumusetea birocratiei romanesti este ca, legal, isi asuma cei care semneaza. Tariceanu nu a semnat, ci a semnat Atanasiu – va invit sa trageti cate legaturi vreti, dpdv legal nu are sens sa discutam. Va dau un pont – poate e util sa va uitati la legatura Atanasiu- Patriciu , nu doar la legatura Tariceanu – Patriciu.

  14. Calin spune:

    Caracatita Rompetrol pe filiera Patriciu – Moliceanu – Orasanu

    Este evident ca autorul articolului a primit, de mai multa vreme, sarcina sa-i atace pe Presedinte si pe Boc, pentru a acoperi hotiile facute de grupul infractional organizat, aflat in fruntea usl.
    (Sau poate ca autorul a vazut ca toate lichelele care l-au atacat, l-au injurat, l-au insultat, l-au calomniat pe Presedinte au fost promivate in guvern sau in functii importante in stat si spera sa primeasca si el o sinecura de la actuala putere.)
    Daca autorul a fost numit sef la AVAS, de acest grup infractional organizat, nu a fost numit datorita competentei, ci ca sa execute niste ordine. Poate ca nu a executat chiar toate ordinele si de aceea a fost schimbat.
    Este cert ca Patriciu, in complicitate cu un grup infractional organizat, a pus mina, practic, pe gratis pe Rompetrol si l-a vindut la un pret fabulos. Mai mult ca sigur ca o parte din bani au ajuns la cei care l-au ajutat pe acest escroc.
    In mod sigur, Presedintele a incercat, in masura in care a putut, sa stopeze acest jaf.
    Din cauza ca a incercat stoparea jafurilor, grupul infractional organizat din fruntea usl a declansat o mizerabila campanie de minciuni, calomnii, dezinformari, intoxicari si manipulari impotriva Presedintelui.
    Din banii furati de Patriciu, Nas6case, SOV, Felix, Dragnea, Mitrea, DIP, Oprisan, Fenechiu etc etc etc au fost cumparate personajele sinistre care l-au injurat, l-au insultat, l-au calomniat zilnic in presa si la televiziuni pe Presedinte. Tot din acesti bani furati au fost platiti politisti, procurori, parlamentari, judecatori, care sa blocheze anchetele. Tot din acesti bani furati de grupul infractional organizat din fruntea usl au fost finantate toate actiunile de protest din ultimii ani impotriva Presedintelui si PDL-ului.
    Presedintele nu poate lupta singur cu mafia. Poate ca si printre consilierii Presedintelui au fost infiltrate persoane care l-au dezinformat, care l-au sfatuit gresit in unele privinte.
    Presedintele a declansat si a sustinut lupta impotriva coruptiei.
    Presedintele a dovedit prin fapte acest lucru : a nominalizat, atunci cind a putut, un premier corect, cinstit, serios, competent, harnic, incoruptibil (Boc), a nominalizat, atunci cind a putut, un ministru al justitiei corect, cinstit, serios, competent, harnic, incoruptibil (M. Macovei), a nominalizat, atunci cind a putut, procurori sefi corecti, cinstiti, seriosi, competenti, harnici, incoruptibili (Morar, Kovesi), a blocat, atunci cind a putut, numirea unor premieri, ministri ai justitiei si procurori corupti, coruptibili sau incompetenti.
    Presedintele a ramas acum singurul pilon de sprijin al democratiei, al statului de drept, al luptei impotriva corptiei.
    Presedintele trebuie sa fie sustinut de toata lumea in lupta impotriva mafiei, care a devalizat tara.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Sigur- sigur – din cate inteleg dvs sunteti un cotrocenist convins si acolo s-a inregistrat faptul ca, undeva, in eter, zice un fost presedinte al AVAS ca Basescu a semnat stergerea de datorii Rompetrol. Este o realitate verificabila de oricine care are acces la Monitorul Oficial, sau o legatura web cu pagina Camerei Deputatilor. Ca atare, se trimit teleghidati ca dvs. intru combatere – dar unde-or fi ceilalti? Armada electronica nu mai pridideste?!? Dar oare adevarul poate fi acoperit de robotei electronici?!

      Da, domnule basist. Este o realitate. Basescu a semnat legea care confirma OUG-ul lui Nastase de stergere a datoriilor. E o re-a-li-tate. Un adevar. Ceva ce poate fi demonstrat. O lege in Monitorul Oficial. Ceva ce nu poate fi acoperit de propaganda. Multe “succesuri” in continuare, domnule robot.

      • RazvanM spune:

        http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#f3f3f3

        1. Care-i diferenta intre Lege si OUG, domnule? Cand intra in vigoare OUG si isi produce efecte? Art. 180 din Constitutia Romaniei

        2. Cine voteaza legile? Are Presedintele drept de veto? Poate intoarce o data o lege inapoi in Parlament, dar nu o poate respinge (deci nu are o responsabilitate reala pt. intrarea legii in vigoare) Art. 77 din Constitutia Romaniei

        Deci practic cui revine responsabilitatea pentru emiterea unui OUG si si cui revine responsabilitatea pentru intrarea in vigoare a unei legi? Eu cred ca sefii de partid (si iar apare Tariceanu de la PNL) sunt mult mai importanti aici decat Presedintele Romaniei (indiferent cum il cheama). Va rog sa ma contraziceti cu argumente.

        Mai sus spuneti ca Presedintele a semnat OUG-ul cu stergerea datoriilor “Basescu a semnat OUG-ul cu datorii”. Inteleg din context ca ati intentionat sa vorbiti despre legea de aprobare a OUG (si tot este inexacta atasarea unei responsabilitati presedintelui), dar ar trebui sa acordati mai multa precizie cuvintelor pe care le scrieti.
        Observ ca dumneavoastra folositi repetitiv “Basescu”, “basist”, dar evitati a folosi “Tariceanu”. Opinia mea este ca dumneavoastra suferiti de subiectivism.

        Tot ca o opinie personala, articolul de mai sus este un amestec scandalos de manipulare si spalare de cadavre. Va doresc succesuri “care” sa le aveti domnule “Director de Cercetare, Societatea Academica din Romania”.

      • Definitie DEX spune:

        Basist este sinonim cu patriot, curajos, corect, care lupta impotriva coruptiei, care apara democratia si statul de drept, care lupta pentru o justitie corecta si independenta, care lupta pentru pedepsirea infractorilor.

      • Pentru RazvanO spune:

        Lasa-l in pace pe Presedinte.
        Ocupa-te de cei care au devalizat tara, care sunt in usl.
        Ocupa-te de Nas6case, de Patriciu, de Felix, de Dragnea, de Mitrea, de DIP, de Oprisan, de Bradisteanu, de Ioan Dumitru – Romsilva, de Nicolescu – Arges, de Mazare, de Nicusor Constantinescu, de Mocanu, de Fenechiu, de Cancescu, de Copos, de Seres etc etc etc.

      • Definitie DEX spune:

        Nu este nicio rusine sa fii basist.
        Basist este sinonim cu patriot, curajos, corect, care lupta impotriva coruptiei, care apara democratia si statul de drept, care lupta pentru o justitie corecta si independenta, care lupta pentru pedepsirea infractorilor.
        Sustinatorii Presedintelui sunt, in general, oamenii cinstiti si inteligenti, care muncesc, gindesc, citesc, studiaza, scriu, isi vad de treaba. Acestia nu pot fi manipulati, cumparati, platiti, inselati de banditii din usl.
        Impotriva Presedintelui sunt, in general, cei mai timpiti cetateni (cei fara carte, fara scoala, fara minte, fara creier, care poti fi usor manipulati, pacaliti, cumparati), hotii, coruptii, infractorii, derbedeii, plagiatorii, repetentii, huliganii, falsii revolutionari, persoanele carora nu le place sa munceasca si vor sa primeasca pomeni de la stat.

  15. Pentru RazvanO spune:

    Draga RazvanO,

    Lasa-l in pace pe Presedinte.
    Nu exista absolut nicio dovada ca Presedintele ar fi comis ceva ilegal.
    Ocupa-te de cei care au devalizat tara, care sunt in usl.
    Ocupa-te de Nas6case, de Patriciu, de Felix, de Dragnea, de Mitrea, de DIP, de Oprisan, de Bradisteanu, de Ioan Dumitru – Romsilva, de Nicolescu – Arges, de Mazare, de Nicusor Constantinescu, de Mocanu, de Fenechiu, de Cancescu, de Vosganian, de Copos, de Seres etc etc etc. impotriva carora exista mii de dovezi zdrobitoare, sute de dosare penale grele si zeci de procese pe rol, dar pe care justitia noastra corupta, le tergiverseaza de ani de zile.

  16. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Parerea dvs subiectiva este ca as fi subiectiv. Asta e geniala – asta e o platforma de opinii, onorabile domn. Articolul prezent poate fi cel mult dezgroparea unui cadavru, pe care multi il voiau ingropat sau explicat asa cum isi doresc ei. Pct. dvs 2 de sus va descalifica – adica Basescu poate sa intoarca legea care parafeaza Memorandumul de intelegere cu KazMunai si probabil considerati ca e foarte bine ce face, ca va vad un cotrocenist luptator si darz. Pe de alta parte, nu are responsabilitate cand nu intoarce in Parlament Legea de aprobare a OUG cu datoriile – cum a facut in aprilie 2005. Curat murdar!

  17. gyon0101 spune:

    corect cea ce se spune despre mafia clasei politice si a serviciilor ,dar nu inteleg amestecul lui ponta in afacerea asta ,AI PUS SI TU NUME CA SA ARATI CA E CORUPT ,de ce nu lai trecut pe videanu si blaga ca ei au fost capii de inceput ai afacerii ,cu cine se intilnea patriciu in fiecare saptamina ,nu cu ei ?asa ca atunci cind te mai fortezi sa scrii o asa zisa ancheta fao corect si nu trunchia adevarul ca il cunosc si altii



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Razvan Orasanu


Razvan Orasanu

Director Executiv al Institutului de Studii Populare, Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)