România în Seria 2017 a Perspectivelor populației mondiale Divizia de Populație ONU

În articolul publicat la Contributors la 7 iunie a. c. menționam că este așteptată publicarea iminentă de către Divizia de Populație a Națiunilor Unite a Seriei 2017 a perspectivelor pe care le elaborează pentru populațiile tuturor țărilor. O serie nouă este publicată la fiecare doi ani iar Seria 2017 este cea de-a 25-a din bogata istorie a abordărilor prospective ale populației mondiale. Fără nici un dubiu, Divizia a devenit în timp cel  mai prestigios organism de prognoză demografică. Nu vom găsi în această laborioasă activitate doar ipoteze și rezultate, cititorului și, mai ales, utilizatorului oferindu-i-se instrumente elegante de modelare a mortalității și fertilității pe vârste în abordări prospective fundamentate pe sintetizări ale evoluțiilor naționale și regionale.

Seria 2017 a Perspectivelor populației mondiale a fost lansată și publicată la 21 iunie. Am extras din această serie datele cele mai reprezentative pentru evoluția proiectată a populației României până la mijlocul secolului în toate cele nouă variante de proiectare. Unele dintre variante au ipoteze cu totul particulare, adresate mai  degrabă  specialistului, facilitându-i fundamentarea propriilor ipoteze și evaluarea rezultatelor, dar prezentarea lor poate contribui la mai buna înțelegere a variantelor celor mai uzuale. În tabelul 1 sunt prezentate ipotezele și rezultatele celor nouă variante (populația este cea cu reședința în țară).

Tabelul 1. Populația României în anul 2050 în cele nouă variante ale perspectivelor Diviziei de Populație ONU, Seria 2017 (19,7 milioane în anul 2017)

Variantele 1-4 se deosebesc doar prin ipoteza asupra fertilității (numărul mediu de copii la o femeie de-a lungul vieții), celelalte două componente – mortalitatea și migrația externă – având aceleași ipoteze. Nu este întâmplătoare stabilirea a patru ipoteze de evoluție a fertilității, ea constituind fenomenul demografic cu dezvoltările cele mai preocupante începând din anii 1960-1970, dominate de regres. Pe de altă parte, redresarea situației demografice în țările confruntate cu scădere naturală provenită din fertilitate/natalitate foarte scăzută nu poate fi concepută fără redresarea fertilității. Dintre cele patru variante (1-4) două prevăd o redresare a fertilității, de la 1,48 în anul 2015 la 1,7 copii la o femeie în varianta Medie și la 2,2 copii  în varianta Superioară. În general, se apreciază că varianta Medie este cea mai importantă și cea mai utilizată. Sunt însă domenii ale activității economice și sociale în care prudența și riscurile reclamă utilizarea și a variantelor Inferioară (de pildă, la estimarea volumului taxelor  și impozitelor de la populație) și Superioară (la probleme ale sănătății publice). În toate variantele se prevede o continuare a progresului speranței de viață la naștere (cu echivalent în regresul  mortalității pe vârste) și o migrație externă negativă de 425 mii persoane.

Cu o fertilitate care ar urma să fie în declin moderat în următorii ani și apoi să ajungă  1,2 copii la o femeie la mijlocul secolului,  populația s-ar reduce de la 19,7 milioane în anul 2017 la  14,7 milioane (varianta Inferioară). O redresare moderată și continuă a  fertilității  până la 1,7 copii la o femeie ar duce la 16,4 milioane locuitori iar dacă ascensiunea ar fi mai importantă – până la 2,2 copii la o femeie (superioară deci nivelului de înlocuire a generațiilor – 2,1 copii) – populația ar fi de 18,2 milioane în anul 2050. În ambele aceste din urmă ipoteze de redresare a fertilității declinul nu poate fi stopat dar dimensiunea lui este consistent diferită. Ajungem la cea de-a patra varianta  – Fertilitate constantă (1,48 copii la o femeie) , cu o populație proiectată în anul 2050 de 15,7 milioane.

Variantele 5-9 sunt construite  pe combinați  foarte particulare de ipoteze, menite a testa și cuantifica “elasticitatea” unei populații și oferă informații valoroase atitudinii de reflecție proprie oricărei abordări prospective pe termen lung și foarte lung.

–        Fără migrație și cu redresarea fertilității la 1,7 copii, s-ar ajunge la  16,9 milioane locuitori (varianta 5 – Migrație zero).

–        Cu redresare moderată a fertilității și migrație negativă dar cu păstrarea actualei mortalități (speranța de viață la naștere) – 15,4 milioane locuitori (varianta 6 – Mortalitate constantă).

–        Fără schimbarea  fertilității și mortalității dar cu migrație externă – 14,7 milioane locuitori (varianta 7 – Fără schimbare).

–        Cu fertilitate imediată la nivelul de înlocuire  a generațiilor (2,1 copii), păstrarea mortalității actuale și migrație zero – 17,9 milioane locuitori (varianta 9 – Momentum).

Varianta 8 – Înlocuire imediată, merită un comentariu special. Este menită a indica lungimea perioadei în care o populație aflată în declin, îndeosebi prin nivel scăzut al fertilității, poate reveni la creștere dacă numărul mediu de copii la o femeie ar fi de 2,1 din primul an al proiectării. După un declin etalat pe 27 de ani și o fertilitate de 1,3-1,4 copii la o femeie, situația din țara noastră, refacerea structurii pe vârste de unde poate proveni o redresare a numărului de născuți cu o fertilitate de 2,1 copii reclamă o perioadă foarte lungă. Datele din varianta Înlocuire imediată arată că declinul s-ar opri în jurul anului 2075, la o populație de 17,6 milioane și s-ar instala apoi o creștere ușoară dar fermă, populația ajungând la 17,9 milioane la sfârșitul secolului. Găsim aici și răspuns la drumul de parcurs spre o populație mai mică dar stabilă ca număr.

Înainte de a prezenta o remarcă  finală, cred că este utilă o succintă paralelă între rezultatele pe care le-am prezentat în articolul din 7 iunie asupra perspectivelor populației țării în varianta Fertilitate constantă și rezultatele din aceeași variantă din Seria 2017 a proiectărilor Diviziei de populație ONU și cititorul poate găsi în tabelul 2 informațiile de care are nevoie pentru comparație.

Tabelul 2. O paralelă între rezultatele din varianta Fertilitate constantă a proiectărilor Diviziei de Populație ONU, Seria 2017 și cele din proiectările autorului

Diferențe importante nu pot fi constatate. Datele de bază asupra populației, fertilității și speranței de viață la naștere nu diferă. În ceea ce privește ipotezele, cea asupra fertilității este identică, cea asupra mortalității (speranței de viață) este cvasi-identică iar asupra migrației există ipoteză doar în proiectările DP-ONU. De la această componentă provine diferența de 481 mii locuitori în anul 2050. Este vorba de impact direct, prin eliminarea din populația țării a 425 de mii persoane, prin migrație netă negativă în perioada 2015-2050, cât rezultă din proiectări, dar nu trebuie omis efectul indirect: născuții care revin unei populații de 425 de mii (populație tânără), născuți care nu vor veni pe lume în țară, ci acolo unde se va afla  această populație. Sunt, ca diferență, 56 de mii în perioada 2015-2050. De aceea și numărul de născuți este moderat inferior în proiectările DP-ONU. Nu sunt diferențe semnificative la mortalitate ori la scăderea  naturală în anul 2050, ca și la raportul de dependență a vârstnicilor.

**

Rezultatele Seriei 2017 a proiectărilor Diviziei de Populație a Națiunilor Unite reconfirmă tabloul sumbru al populației țării în deceniile următoare. Toate aprecierile și considerațiile asupra implicațiilor economice și sociale ale dezvoltărilor demografice viitoare, ca și asupra dezideratului elaborării unor programe pe termen lung și foarte lung pentru reducerea ritmului de depopulare a țării,  formulate în articolul publicat la Contributors la 7 iunie a. c. își păstrează viabilitatea și mesajul, întărite de rezultatele Seriei 2017.