Home » Societate/Life » Citesti:

Biserica la breaking news? Despre stareţa care a născut doi gemeni

Marius Vasileanu decembrie 4, 2011 Societate/Life
45 comentarii 2,975 Vizualizari

În situaţii de criză care au ca subiect oamenii Bisericii pare că mass-media acţionează cu dublă măsură. Firesc până la un punct, nemilos şi cinic însă în cazurile în care ar trebui să ne dovedim pur şi simplu oameni.

Fără  îndoială, aşteptările sunt altele de la un om al Bisericii – ne referim aici în special la Biserica Ortodoxă Română (BOR), care, fiind majoritară, iese de departe în prim-plan. Asta nu înseamnă că nu există nenumărate cazuri asemănătoare celui discutat mai jos înlăuntrul celorlalte culte recunoscute de statul român. Dacă persoana care ajunge în gura presei mai face parte şi din mediul monahal, poziţionările sunt intransigente. Şi, parţial, este explicabil prin prisma antropologiei religiei şi a exigenţelor pe care le are un om obişnuit de la cel care se presupune că a intrat pe calea devoţiunii totale închinate lui Dumnezeu. Se uită însă că această cale este plină de încercări, iar perfecţiunea, sfinţenia, survine rareori şi la o distanţă foarte îndepărtată de momentul intrării în monahism…

Cel ce îmbrăţişează  şi se lasă îmbrăţişat de viaţa monahală este precum un alergător de cursă lungă, la un maraton. Numai că acest maraton – în care nu există concurenţă – durează cel puţin până la finalul vieţii pământeşti. Este cazul să recunoaştem din start că puţini dintre noi sunt capabili să participe până şi la alergări mai uşoare, cu atât mai rar la un maraton de 42 de km. Iar maratoniştilor li se întâmplă adesea peripeţii: unii se mai opresc pentru a primi îngrijiri sau ajutor, alţii se-mpiedică şi cad – dintre aceştia o parte au puterea să se ridice singuri, altă parte nu –, unii mai trag câte-o duşcă de lichid în timpul alergatului şi nu toate lichidele cu care se hidratează sunt sănătoase şi permise legal, apoi, în special la primii kilometri, mulţi alergători se mai împiedică unii de alţii – ceea ce este de-a dreptul hilar -, în fine, un procent însemnat chiar abandonează cursa fiindcă pur şi simplu nu mai găsesc resurse să continue.

Întrebare: este cineva dintre cei care citesc aceste rânduri capabil să condamne un maratonist care cade sau pe altul care abandonează? Dimpotrivă, îi privim cu admiraţie, cu înţelegere, intuind cât este de greu. Poate doar antrenorii direcţi ai acestor alergători să-şi permită să-i mai critice pentru o cursă neconformă cu tactica, cu regulile ori pentru un eventual abandon. Iar raţiunile sunt evidente: foarte puţini dintre noi suntem capabili să ne înscriem într-o astfel de cursă, iar dacă ne-am înscris vreodată la un maraton ştim bine cât este de greu şi ce număr uriaş dintre alergătorii care pornesc la drum nu sunt capabili să-l parcurgă până la capăt.

De ce atunci o privire atât de aspră şi lipsită de orice înţelegere pentru cei care-şi asumă un “maraton” de ordin spiritual? Căci, schimbând ceea ce este de schimbat, călugăria este precum un maraton care durează o viaţă şi ale cărui reguli nu numai că majoritatea dintre noi nu le cunoaştem, dar, chiar dacă sunt persoane care le ştiu – precum unii teologi, precum unii istorici ai religiilor sau credincioşii foarte intimi Bisericii –, rareori le înţeleg în toate subtilităţile. În realitate, aceste reguli ale “maratonului” de ordin spiritual numit monahism sunt cunoscute cu adevărat numai de “alergătorii” înşişi.

Atunci de ce această isterie mediatică cu privire la stareţa care a născut? Pentru că este un subiect care “se vinde” – orice om de presă ştie că, oricât de cinic, este impardonabil să treci peste. OK, măcar dacă ar fi un subiect tratat cum se cuvine, cu înţelegere omenească adică (nu spun creştină!) faţă de copii şi faţă de mamă…

Să  nu ne ascundem după degete însă: da, este un scandal. Da, sunt nenumăraţi monahi care mimează “alergatul” în timp ce ei au abandonat de multă vreme “cursa”, presupunând că au început-o vreodată cu adevărat. Dar primul lucru pe care vreau să-l subliniez este că Biserica (reală) nu apare la breaking news! Cu excepţia unor cazuri excepţionale (exemplu: moartea unui ierarh ori a unui duhovnic de primă mărime şi altele de ordin asemănător), Biserica locuieşte şi este locuită de un altfel de Timp, străin de timpul-blitz al emisiunilor/ziarelor de ştiri. Căci în presa laică cotidiană ceea ce se pune îndeobşte pe seama Bisericii sunt de cele mai multe ori aspectele periferice, nicidecum cele esenţiale. Subiectul stareţei care a născut doi gemeni l-am văzut tratat, în presa scrisă şi la televiziunile laice, cu extremă lejeritate, ba chiar iresponsabil. La extrema cealaltă, la fel de ipocrită, presa bisericească s-a prefăcut că subiectul stareţei devenite mamă nici nu există.

Aşadar, aşteptările şi morala maximaliste sunt aplicate unei situaţii care în clipa aceasta arată astfel: avem un om care a abandonat o cursă (da, a greşit conform regulilor interne – aspre – ale acelei curse, reguli pe care doar câţiva părerişti din media le cunosc vag, cu atât mai puţin le şi înţeleg); fosta maică a devenit un alt personaj, astăzi este mama a doi copii. M-aş fi aşteptat ca accentul să fie pus pe felul în care gestionăm situaţia de fapt, deloc facilă. Ca majoritatea femeilor care nasc, are parte de un sindrom depresiv post-partum. Acesta este intensificat, cu siguranţă, de sentimentul de vinovăţie – de unde şi alte reacţii nefireşti. Fosta stareţă, devenită mamă, are tendinţa, s-a spus, de a-şi respinge copiii. Agresată de presă, înfierată de clerul bisericesc, marginalizată de societatea nemiloasă, este un om care poate claca psihic. Întrebări: A avut parte de consiliere spirituală şi psihologică? Există în BOR oameni cu cunoştinţe spirituale (duhovniceşti), dar şi de psihologie care să facă faţă acestei situaţii pentru a o îndruma? De ce astfel de abandonuri ale ”maratonului” de ordin spiritual primesc ajutor mai repede de la familie, de la anumite ONG-uri laice şi mai puţin de la organismele Bisericii înseşi? Din ce va trăi şi cum va fi reintegrat social acest om după ce a abandonat mănăstirea – fiindcă maica şi-a dedicat, totuşi, ani buni vieţii bisericeşti, îşi asumă BOR vreo responsabilitate? I-a explicat cineva acestei femei că, paradoxal, în pofida greşelilor, grave, neîndoielnic, dedicându-se de aici înainte celor doi copii s-ar putea să ajungă la fel de aproape de Dumnezeu ca şi în situaţia în care ar fi rămas călugăriţă?…

Pe de altă  parte, la nivel popular situaţia este tratată mai degrabă cu înţelegere decât incriminator, după generozitatea sufletească a fiecăruia. Aici se demonstrează, încă o dată, cum presa deformează realitatea prin informări parţiale, dezinformări sau punând accente mai groase decât este cazul – toate acestea fie din ignoranţă, fie premeditate. Omul simplu ştie cel mai bine care trebuie să-i fie aşteptările, inclusiv referitoare la feţele bisericeşti. În popor excesele ori devierile clerului sunt îmbunate adesea prin umor. De unde şi nenumăratele anecdote pe această temă.

Este limpede că, alături de presă, nici reprezentanţii oficiali ai BOR nu au acţionat ireproşabil. Cu atât mai mult cu cât nu este primul caz de acest tip. Nu mă refer la relaţiile cu presa – aici s-a acţionat “ca la carte”: s-a pus batista pe ţambal. Mă gândesc, din nou, la situaţia reală, la faptul că oamenii dinăuntrul clerului, cu atât mai mult monahii care trăiesc astfel de accidente, au nevoie de ajutor duhovnicesc (spiritual) înainte de orice. Ei continuă să funcţioneze în altfel de logică decât cea obişnuită. Dacă nu se smintesc complet, singura autoritate de care ascultă şi de la care aşteaptă o mână de ajutor este tot una din interiorul Bisericii. Iar BOR nu pare încă pregătită pentru asemenea cazuri excepţionale.

[Iată un alt caz: am avut un prieten, preot creştin ortodox, om foarte capabil, care a căzut în “darul” alcoolismului; cu excepţia unui singur ierarh al BOR, nimeni nu a vrut să-l ajute; după ce a trecut prin câteva cure de dezalcoolizare nereuşite a decedat la doar 40 şi ceva de ani; când unul dintre prietenii comuni a fost la un foarte cunoscut preot ortodox cerând ajutorul pentru cel în suferinţă, neputincios, preotul ortodox l-a trimis pe alcoolic la o clinică specială aflată în Ardeal care aparţine unui cult neoprotestant...]

În acelaşi timp, ierarhul locului, mă refer la episcopia de care aparţine mănăstirea Tăriceni unde a funcţionat stareţa, a fost în mod evident depăşit de situaţie. A gestionat-o prost, s-a fofilat – sătenii vorbeau încă de acum câteva luni că stareţa ar fi însărcinată, este greu de crezut că măcar măicuţele din mănăstire nu bănuiau oarece.

Ceea ce vreau să spun este că se dovedeşte din nou câtă dreptate avea Pr. Petroniu Tănase de la Muntele Athos, om cu studii universitare în matematică, filosofie şi teologie, uriaş duhovnic al Bisericii, plecat anul acesta la cele veşnice – eveniment care, apropo, a avut un mult mai mic impact mediatic decât scandalul de faţă -, care, într-un interviu acordat Pr. Ioanichie Bălan, îşi manifesta rezerva (încă din anul 1993!) cu privire la explozia fără discernământ a vieţii mănăstireşti din România petrecută după 1989: “Aud că se fac mănăstiri multe, schituri multe. E o mare grabă. Intenţia este bună, dar mă tem că nu se ţine cont de datele elementare ale vieţii duhovniceşti. Pe urmă ne vom plânge cu nu avem oameni duhovniceşti… Grija mare nu cred că trebuie să fie pentru înmulţirea mănăstirilor şi a schiturilor, cât pentru adâncirea vieţii duhovniceşti a acelora ce sunt (deja) în mănăstire” (vezi “Vestitorul Ortodoxiei” nr. 104 şi 105/1993).

Cercetătorii au constatat că acela care abandonează un maraton o face de multe ori nu fiindcă ignoră regulile, ci pur şi simplu fiindcă este neputincios, suferă de boli sau slăbiciuni neştiute, nu a fost testat sau antrenat suficient înainte de a intra în cursă. Pe româneşte spus: nenumăraţi dintre cei care sunt astăzi călugări (inclusiv ierarhi!) nu au vocaţie reală pentru o astfel de viaţă. Şi atunci, mai mult sau mai puţin conştient, mimează. Iar aceasta atrage alte consecinţe – voi nota aici doar una dintre diferenţele majore (totuşi) între maraton, cursă sportivă existentă în cadrul Jocurilor Olimpice, şi “maratonul” de ordin spiritual: spre deosebire de sportivi, atunci când monahii cad împiedicându-se unii de alţii nu sunt deloc amuzanţi…

Deocamdată  concluzia de etapă este aceasta: disfuncţiile şi hei-rupismul din interiorul BOR dau apă la moară hei-rupismului şi lipsei de profesionişti din mass-media românească. Ignoranţa din Biserică şi lichelismul din presă – aceştia sunt cei doi gemeni de care ar trebui să ne ruşinăm.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "45 comments" on this Article:

  1. Sile spune:

    In evanghelie tot ce scrie in acest articol e cuprins in doua propozitii: Nu judeca sa nu fii judecat. Caci masura cu care vei judeca cu aceea vei fi judecat.Nu inseamna insa ca acest articol nu-si are rostul sau. O zi buna !

    • Mens Sana spune:

      “De ce atunci o privire atât de aspră şi lipsită de orice înţelegere pentru cei care-şi asumă un “maraton” de ordin spiritual?”

      Pentru ca lovind in cei care esueaza avem cumva impresia ca ne indreptatim cumva pe noi. “Cine te-a pus ba sa alergi la maraton?”, “Vezi ce prostie a fost maratonul?”, “Credeai ca esti mai bun ca noi?”, “Toti maratonistii sunt ca tine!”

      Intotdeauna cei de pe margine stiu mai bine., doar ca ei nu risca niciodata si prin urmare nici nu castiga. Ii privesc de sus pe cei care esueaza si se cred mai buni, pentru ca ei nu au esuat. Nu au esuat pentru ca nici nu au alergat.

      Nu sunt ortodox si nici nu cred ca viata monahala ortodoxa e in regula. Dar mi se pare imoral si prostesc sa te bucuri cand vezi pe cineva esuand. Mi se pare imoral si penibil sa tot critici, atata timp cat tu nu ai venit cu o varianta mai buna, cu un tel mai inalt, cu un exemplu personal mai nobil. Doar stai si astepti sa mai vezi pe unul cazand, ca sa te simti tu superior si sa-l scuipi.

  2. bladd spune:

    Propun ca BOR sa organizeze crese pentru personalul propriu.

  3. adi spune:

    Bravo, d-l Vasileanu! Un articol excelent! Cat de adevarat, “Biserica adevarat nu apare la Breaking News!”. De ca nu citim nicaieri despre un Pr. Rafail Noica, o conferinta de bioetica sau … ? Ptr ca nu vinde!

  4. thebblack spune:

    problema e pusa un pic gresit. IAAF ii sanctioneaza pe maratonistii care “pasesc gresit” si oricum nu se vrea o institutie de performanta morala. BOR…. nu.

  5. dan spune:

    aveti dreptate 100% domnule.ati pus degetul pe rana deschisa a BOR si care miroase urat,dar pe care toti se prefac ca n-o vad—lipsa oamenilor spirituali.BOR a ajuns o masina de facut bani…..si o mare putere de influenta politica.din pacate oamenii bisericii,adica cei care trebuie sa vindece sufletele oamenilor defileaza cu oamenii politici imbracati in straie scumpe si dispretuind poporul.
    m-am gandit cu mila la aceasta femeie care este MAMA–cea mai nobila meserie din lume,merita dragotea celor din jur si nu dispretul.
    si daca imi permiteti sa va transmit ceva Dumnezeu n-a cerut nicaieri ca oamenii sa se calugareasca,este o cruce pe care ne-o punem singuri pe umeri fara sa fie nevoie.societatea are nevoie de oameni spirituali care sa fie printre ei, si nu retrasi in locuri separate,ca sa nu zic pustii.

    • serban spune:

      Gresiti mult domnilor… Societatea aceasta nauca si naucita, ametita de stirile PRO-TV pe care aceasta populatie abrutizata de goana dupa bani le adulmeca si le gusta precum cainele rahatul din tufisuri are nevoie si de biserica si in special de monahi si monahii care sunt si ei oameni…Provin din aceiasi societate bolnava.. Dar fata de toate elucubratiile Dvs. pline de un venin prostesc, de sorginte damboviteana din mahalaua Rahova sau Ferentari, acesti oameni ne sunt superiori cu toate greselile lor lumesti pe care se intampla se le faca. Superioritatea lor consta in faptul ca au lasat in urma tot si s-au supus rigorilor celor trei voturi pe care le depun in la calugarire : saracie, ascultare, castitate… Foarte multi dintre ei ne sunt superiori chiar si din punct de vedere intelectual prin pregatire si inteligenta. Dvs. si multi alti ca Dvs. intoxicati atat de dementa propaganda comunista cat si de actuala politica ovreiasca de “laicizare” a societatii (guvern modial… mai afurist ca blocul comunist..!) practicata la scara mondiala p-e toate canalele media, nu faceti decat sa actionati si sa ganditi precum salivau cainii lui Pavlov la aprinderea unu bec….

      • Alui spune:

        Nu e un caz exceptional. Si eu am vazut o calugarita insarcinata cam cu zece ani in urma. BOR e infestata de oameni fara morala. Cati preoti NU au dat nimic in ultimii 20 de ani ca sa poata fi preoti, si au ajuns preoti doar din chemare si har?

      • Alui spune:

        P.S. Oamenii respectivi nu ne sunt nici superiori, nici nu se supun la nici unul dintre lucrurile enumerate(saracie, ascultare, castitate).

  6. Geo spune:

    Interesant articolul; timide concluzii… E păcat că una din organizaţiile din România cu influenţă aşa de mare asupra populaţiei e incapabilă să gestioneze o parte din resurse combaterii “germenilor” care pot influenţa negativ personalul şi, implicit, afecta încrederea populaţiei… Şi mai trist e că, oficial, pare că nici nu ar recunoaşte existenţa unor astfel de probleme: e admirabil că şi-ar dori să care crucea de una singură, dar e total aiurea şi egoist când acest lucru poate avea numeroase implicaţii negative asupra comunităţii. Biserica trebuie să devină, în contextul unui secol al informaţiei şi tehnologiei, o organizaţie capabilă să-şi exercite rolul pe care şi l-a asumat, în ciuda tentaţiilor politicianiste et al., şi să rezolve problemele prin dezbateri publice, transparente şi cu mai puţină trufie, că sunt în joc nişte valori asumate de suficienţi oameni; cu alte cuvinte, să se democratizeze. Am mai auzit de cazuri de pedofilie, abuzuri sexuale, alcoolism, mită, adulter, trafic de influenţă etc. în BOR, o mai mică Românie decât România, ce mai…, dar nu cred, ba chiar sunt sigur că nu ar trebui să ne fie numai ruşine, ba chiar să combatem astfel de comportamente. O Românie care se vrea creştină ar trebui să înceapă să se comporte ca atare, altfel să înceteze a-şi mai spune creştină.

    P.S. Nu cred că a greşit acel preot trimiţându-l pe acel individ la o clinică (deţinută de neo-protestanţi – de parcă contează) – mai bine profesionalism decât promisiuni greu de respectat (deci, chiar i-a păsat…).
    P.P.S. Nu-s creştin, dar bănuiesc că nu contează asta. Îmi pasă pt. că “87% sunt creştini”, printre care multe persoane importante pt. mine, poate şi viitoarea familie…

  7. Florin Clocotici spune:

    Mai trebuie mentionate cateva lucruri in legatura cu monahia/ascetismul manastiresc.
    1. Dumnezeu, in Biblie spune: “Cresteti si va inmultiti”. Daca oamenii devin monahi, incalca aceasta porunca – pe care si preotii catolici o ignora.
    2. “Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat jertfa pe singurul Sau Fiu ca sa o mantuiasca..” Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, iubesc si creatia Sa, lumea, nu ii intorc spatele.
    Ascetismul este un fenomen similar in toate religiile, dar e o pornire omeneasca, nu hotarata de la Dumnezeu.

    • AT spune:

      @Florin Clocotici
      Ce spune Hristos: Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat.
      Fiindca sunt fameni, care s-au nascut asa din pantecele maicii lor; sunt fameni, care au fost facuti fameni de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au facut fameni pentru Imparatia cerurilor. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca.

      Ce spune apostolul: Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.

      Ce spune Biserica: Christ proposes the evangelical counsels, in their great variety, to every disciple. the perfection of charity, to which all the faithful are called, entails for those who freely follow the call to consecrated life the obligation of practicing chastity in celibacy for the sake of the Kingdom, poverty and obedience. It is the profession of these counsels, within a permanent state of life recognized by the Church, that characterizes the life consecrated to God. (Catehismul Bisericii Catolice, 915, etc. http://www.vatican.va/archive/ENG0015/__P2A.HTM)

      • Florin Clocotici spune:

        Deci sa recapitulam: eu citez o afirmatie din Biblie, iar dumneata ma faci famen, deci nu stiu ce vorbesc si implicit nu am dreptate. Presupun ca esti catolic, nu?
        Dar dumneata nu aduci argumente la discutie, ci doar ataci persoana care a facut afirmatia. Dpdv logic, nu ai dreptate. Astept argumente logice – apropo, Isus nu spune nicaieri ca acea porunca biblica este schimbata. Deci obligatia de a creste si ne inmulti ramane in continuare.

    • Petcu spune:

      Cu tot respectul va spun ca nu ati prea inteles epistolele Sf. apostol Pavel.

      • AT spune:

        @Petcu
        Daca raspunsul mi se adreseaza mie va raspund: nu este rolul meu ca individ sa inteleg scrierile lui Pavel, care asa cum stim sunt greu de inteles, ci al Bisericii.

    • teodora spune:

      ,,Cresteti si va inmultiti!”a spus Dumnezeu.Foarte bine ati pus problema.M-am intrebat si eu de multe ori:daca Dumnezeu a poruncit astfel ,de ce la anumite ritualuri bisericesti sunt excluse femeile ,si mai ales cele care au nascut,cand maternitatea e ceva lasat de la Dumnezeu?Oare de ce asemenea confuzii in dogma ?In alt plan:daca toti -barbati si femei ,ar fi intrat in viata monahala ,respectand juramantul de castitate ,cum ar mai fi ajuns omenirea sa se inmulteasca si cine l-ar mai fi slavit pe Dumnezeu?Ca doar omul are constiinta si poate fi fiinta religioasa.Deci ,gandesc eu,cine alege calea monahala ,atunci sa respecte juramantul facut.In momentul in care a gresit ,deci constata ca nu e in stare sa faca fata ,atunci sa se retraga la timp ,nu sa ajunga sa aduca asemenea prejudicii de imagine bisericii (cazul cu stareta),si abia atunci sa se retraga .S-ar crede ca ,de fapt ,spera sa gaseasca niste subterfugii,avand in vedere ca ar mai avea un baietel ,pe care l-a abandonat la un orfelinat…………O,Doamne ,mare-i gradina Ta!

  8. cocosila spune:

    1. Daca acea stareta ar fi crezut cu adevarat in bazaconiile dogmei pe care a imbratisat-o ar fi trebuit sa se paraseasca viata monahala imediat ce s-a culcat cu cine s-o fi culcat. Votul castitatii a fost incalcat. Insa ea a fost atat de ipocrita si stupida incat nici macar dupa ce a aflat ca e insarcinata nu a renuntat la monahism.

    2. Dvs incercati sa ne explicati cum ca curvia si homosexualitatea sunt cazuri de exceptie in manastiri. Din contra, in acea lume sunt foarte putini naivi ‘credinciosi adevarati’, iar cazurile grotesti de ipocrizie care ajung pana la presa sunt, in general, acele cazuri care nu pot fi cenzurate de acel sistem ultra-inchis din care informatiile despre imoralitate si lupte interne ajung foarte rar la acea lume pe care ei o dispretuiesc, lumea laica.

  9. ioc spune:

    Excelent articol, va multumesc.

  10. Trident spune:

    Va mai trece probabil ceva timp până când oamenii vor înţelege că naşterea unui copil nu poate constitui un păcat.
    Legile, regulile, învăţăturile oamenilor, de cele mai multe ori sunt în dezacord cu Legile si Invatatura lui Dumnezeu.
    Indraznesc să spun că foarte multe lucruri care se practica în viaţa bisericească contrastează de cele mai multe ori cu spiritul Legilor lui Dumnezeu.
    Asa cum in societatea mirenilor este nevoie de o profundă reformă morala cred cî şi Biserica are nevoie de o reforma de tip spirituală. Timpurile care vin cer acest lucru. Legea Iubirii va trebui sa funcţioneze în primul rând îbn sânul Bisericii, altfel ea nu va mai corespunde principiilor şi valorilor hristice. Nu putem vprbi despre o Biserică a Hristosului care să se bazeze pe altceva în afara Iubirii şi a Iertării. Aceea nu este Biserica cea Advărată a Hristosului.
    Ii doresc sănătate maicii stareţe . Şi ei şi copilaşilor. Dacă ar fi lângă mine i-aş spune: bucură-te femeie ca ai făcut Voia lui Dumnezeu. Şi asta pentru că una dintre misiunile principale ale unei femei în această lume este să nască copii.
    Când societatea civilă a mirenilor precum şi cea bisericească vor înţelege odată şi pentru totdeauna că o naştere este un rezultat al Iubirii şi că ea Iubirea, manifestată, nu poate avea ca rezultat un păcat, ei bine, atunci lumea în care trăim va fi o lume mai bună.

    • Mens Sana spune:

      “una dintre misiunile principale ale unei femei în această lume este să nască copii.” –
      Ce ati spus e adevarat, cu o mica mare precizare (daca vorbim de crestini): copiii trebuie facuti CU SOTUL, nu cu amantul ,concubinul etc.

      • veronica spune:

        si daca nu sunt facuti cu SOTUL atunci cum ii catalogati sau ce faceti cu ei ? odata conceputi cu altcineva in afara de SOT cum ati proceda dumneavoastra ?
        bun articol , dar cam timid . l-as fi vrut ceva mai lung , in sensul unei analize ceva mai clare si mai profunde pentru fiecare idee expusa.

        • AT spune:

          @Veronica
          Intrebarea asta vine tocmai sa confirme principiul pe care doriti sa il combateti.

        • Maria spune:

          In aproximativ aceeasi atmosfera metaforica, mi-as permite un raspuns: daca cineva “cade” (si orice om intalneste cel putin un “hop” pe parcursul “alergarii”) cred ca exista 2 posibilitati: ramane jos sau se ridica (singur sau asistat – valabil pentru fiecare situatie in parte). Din ceea ce am studiat am inteles ca depinde de materialul genetic pe care il detinem, caci nu suntem egali nici macar in momentul nasterii (“mult ti s-a dat, mult ti se va cere” spunea Cineva, sau poate si exemplul discutiei cu “talantul”). Impersonal vorbind, odata ce s-a intamplat sa cazi, important este sa te ridici, sa supravietuiesti! Si nu oricum: “poti fii viu si totusi sa fii mort” sau “sa fii mort si totusi sa fii viu” – legat de aceasta, citeam deunazi in una din cartile Parintelui Arsenie Boca, permiteti-mi sa parafrazez ideea: cu cat suntem mai vii pentru trup (material, patimi, dorinte, pofte), cu atat suntem mai morti pentru suflet (transcendenta, apropierea de Dumnezeu) si invers, cu cat suntem mai morti pentru trup, cu atat suntem mai vii pentru suflet. In rest, interventia (originala) imi pare (alocuri) laudabila si bine punctata.

    • margareta spune:

      Spuneti ca ,,o nastere e un rezultat al iubirii..”Noi nu stim daca pentru ea a fost un rezultat al iubirii;e posibil sa fi fost rezultatul unui viol,mai ales ca ea are o crispare ,cand e intrebata cine e tatal.La pregatirea si varsta ei ,este imposibil sa nu stie de masurile contraceptive ,care sunt la indeman oricui astazi,Daca era intr-o relatie de iubire cu un barbat ,ar fi putut sa fie pregatita pentru asa ceva.Poate a vrut sa se intample astfel, din motive si strategii stiute de ea si cateva persoane ;ma gandesc la compromiterea vietii monahale ,a bisericii ortodoxe sau cine mai stie ce alte motive!? ….O femeie inteligenta avea destule posibilitati pentru a evita asemenea scandal.

  11. cosmin spune:

    Foarte bun articolul. Intr-adevar stirile negative fac rating, motiv pentru care unii de-abia asteapta sa arunce cu noroi in Biserica. Oricum, cei mai multi critici n-au habar despre dogmatica ortodoxa…Nu cred ca presa ortodoxa are de ce sa abordeze astfel de subiecte, dar poate ca era bine sa existe o pozitie oficiala in acest sens. Banuiesc ca exista proceduri clare care vor fi urmate.

  12. kLM spune:

    Sper că nu veţi milita şi împotriva dispreţului membrilor societăţii care susţine financiar astfel de specimene.

  13. eugeni spune:

    “Biserica (reală) nu apare la breaking news”

    Eu zic ca apare.Asta este biserica reala, iar cei cu adevarat haraziti sunt exceptia.
    Am senzatia ca din sofism in sofism il parafrazam pe Iliescu si sa spunem: Ei (exceptiile) au intinat maretele idealuri ale biserici iar rangul 2 si 3 de securisti cu sutana, tupeisti si fara scrupule formeaza scoala de gandire si modele de comportare pentru tineri avansand in rang bisericesc.
    Sa nu ne amagim, spiritualitatea reprezinta in noua scoala de gandire, un rau necesar in drumul acapararii a cat mai multe bunuri.

  14. eugeni spune:

    Am uitat:
    “dedicându-se de aici înainte celor doi copii s-ar putea să ajungă la fel de aproape de Dumnezeu ca şi în situaţia în care ar fi rămas călugăriţă?…”

    Este sinteza articolului, si fara nici-un bemol, (greseala grava etc) este complet adevarata (din punctul meu de vedere).

    O mica obiectie:
    Vorbim de ” Lichelismul din presa si ignoranta din biserica” cred ca trebuie subliniata si ” Ignoranta din presa si lichelismul din biserica” nu este asa?

  15. suki spune:

    Articolul dvs sufera de o naivitate voit dulceaga. un mesaj impaciuitor, cine n-a gresit sa nu dea cu piatra, misiunea femeii e sa plodeasca oricum, e un caz solitar….etc.
    Toate bune si frumoase, dar si noi traim pe lumea asta si nu suntem deloc orbi, surzi si muti, asa cum ne credeti dvs. Nu i-am cerut noi dnei respective sa se calugareasca, si nici sa se abtine de la ce ii era mai drag. Fiecare ne facem alegerile si suportam consecintele.
    Presa nu a fost nici mai rea, nici mai buna, ci a facut ce face de obicei: a stors tot senzationalul pe care l-a putut stoarce, si colateral, a reusit sa ne informeze asupra faptului.
    Dar cei care au gresit fenomenal si sunt cu adevarat condamnabili sunt reprezentantii BOR, care de ceva vreme doar asta fac: ascund, mistifica si ar face aproape orice numai sa nu se opreasca ma sina de bani.
    Pt ca de fapt…asta e mica-marea problema in toata istoria asta: mai multi bani si mai multi fraieri de stors, indiferent de consecinte. De asta am ajuns in situatia ca stareta de manastire sa fie o persoana cu o moralitate discutabila, iar pe la tara ramii cu mortul pe masa daca nu dai banul la preot. Imi pare rau ca trebuie sa va tulbur universul, dar n-am pe nimeni in familie care sa fi facut copii ilegitimi sau sa ii fi abandonat. Cit despre stapinirea de sine….iarasi… sunteti f nedrepti cu oamenii simpli, unii sunt mult mai virtuosi decit multi dintre oamenii bisericii, reusind sa isi duca vaduvia decent, zeci de ani de zile, fara aventuri erotice.
    E de inteles ca staretei nu ii va lua nimeni capul, dar hai sa nu mai bagatelizam niste lucruri, doar pt ca oameni avizi de putere nu au chef sa isi tina in friu instinctele.

  16. maria_k spune:

    “Din ce va trăi şi cum va fi reintegrat social acest om după ce a abandonat mănăstirea – fiindcă maica şi-a dedicat, totuşi, ani buni vieţii bisericeşti, îşi asumă BOR vreo responsabilitate?”

    Toate femeile care nu-şi pot continua profesia după ce nasc sunt nevoite să aleagă o altă cale, iar aceasta este responsabilitatea lor şi a nimănui altcuiva. Din ce va trăi un fotomodel care a lucrat pentru Paco Rabanne după ce naşte, îşi asumă Paco Rabanne vreo responsabilitate? Din ce va trăi o gimnastă după ce naşte, îşi asumă Comitetul Olimpic vreo responsabilitate? A nu accepta că această femeie va putea avea de-acum înainte o viaţă în afara bisericii, fără ajutorul bisericii, este oarecum insultător.

  17. george spune:

    Autorul este un cunoscut agent anti-ortodox.

  18. benedict spune:

    D-le Marius , in primul rand comparatia cu maratonul nu isi are locul aici .Doar simplul argument ca maratonistii nu sunt bugetari , nu cersesc si nu inseala , ei fac o performanta extraordinara ( am avut ocazia sa-l vad pe Floroiu la antrena ment acum vreo 30 de ani ) . Nu comentez mai mult despre mamica stareta , doar faptul ca prima porunca a lui D-zeu din prima pagina a genezei -umpleti pamantul- nu prea e indeplinita ,cu exceptii , de manastiri .Ceea ce nu s-a scos in evidenta , ba chiar se incearca trecerea cu vederea , este atitudinea BOR (fara DEL) : fiind ultima relicva a epocii sclavagiste ,observam ca membrii ei se complac in mentalitatea antica privind consideratia fata de femei : simple obiecte care nu pot fi tratate cu aceeasi masura ca a barbatilor , Desi sunt aproape 500 de ani de cand biserica a decis ca si femeia are suflet , se pare ca mai dureaza pana cand masculii din bor sa accepte mentalitatea sec XXI – personal nu sunt convins ca vor depasi vreodata sec I-V … Iar comportamentul acesta de ` stapani ` il putem depista in atitudinea tuturor clericilor in relatiile lor cu cei din jur . Pur si simplu ai senzatia ca se considera ei insisi d-zeu.

  19. Vlad Ionescu spune:

    Domnule Vasileanu, cred ca oameni care sunt in afara Bisericii si care nu impartasesc valorile sale nu au nici o legitimitate sa-i judece pe credinciosi dupa regulile si valorile acestora din urma. Fiecare are dreptul sa aprecieze faptele semenilor sai in functie de propriile valori. Dar cand constati ca oameni care nu impartasesc regulile si valorile Bisericii, care in societatea actuala au doar un caracter privat si liber consimtit, ii judeca pe credinciosi mai aspru decat Biserica insasi, nu poti sa nu te intrebi daca sunt zdraveni la cap. Pentru un “civil” cazul in discutie este cel al unei femei care a nascut doi gemeni dintr-o relatie din afara casatoriei si punct. Daca acesti “civili” doresc sa puna in discutie moralitatea unei relatii in afara casatoriei au tot dreptul sa o faca. Nu stiu cine i-ar asculta insa. Dar cand judeca oamenii Bisericii dupa reguli si valori pe care nu le impartasesc, o fac de fapt in mod deliberat pentru a ataca Biserica. Problemele referitoare la nerespectarea valorilor si a regulilor ortodoxiei ii privesc doar pe cei care se afla inlauntrul Bisericii si pe nimeni altcineva! Faptul ca imediat ce s-a aflat despre nasterea copiilor, femeia a renuntat la povara monahica este suficient pentru mine. In rest acea femeie trebuie tratata, in Biserica, ca orice alt credincios cu pacatele sale. Am fi avut o problema daca am fi inceput sa ne gandim sa schimbam regulile si sa acceptam ca monahiile pot naste copii, pastrandu-si acesta calitate. De aceea cred ca noi, ortodocsii, ar trebui sa ne obisnuim sa le respundem “civililor” care ne tot judeca, ca nu e treaba lor. Pentru a avea legitimitatea de a-si da cu parerea pe asemenea subiecte trebuie sa faca parte din comunitatea noastra. Nasterea unor copii de catre o monahie nu poate fi decat problema Bisericii, fiindca nu afecteaza cu nimic societatea civila. Nu suntem intr-un caz de tip Tanacu in care actiunea oamenilor Bisericii a intrat in conflict cu regulile societatii seculare.

  20. aix spune:

    Deci, in cele din urma, e vorba de bani!? Cel putin asa reiese din majoritatea comentariilor…

  21. M-a bucurat mult articolul dvs si sunt de acord cu observatiile facute. Citand un bun dascal, “prea ne grabim toti sa uitam ca pe langa pulberea de stele din noi, mai avem si o parte care este din noroi”.
    Multimea s-a grabit sa va huleasca, atotstiutoare si suficienta. ce sa zic, slava Domnului ca exista presa si sectiunea de comment-uri, pentru ca la cat de hotarati i-am vazut pe unii, ar fi dat bucurosi cu bolovani, amin.

  22. Radu D.L. Popescu spune:

    Parsiva manipulare!

    “Întrebare: este cineva dintre cei care citesc aceste rânduri capabil să condamne un maratonist care cade sau pe altul care abandonează?”

    Nu despre abandon vorbim aici ci despre faptul ca a trisat!
    Daca ia substante interzise il condamnam, da!

    Nu ii condamna nimeni pe calugari daca abandoneaza si intra in viata civila, n-au decat! dar pentru ca triseaza, da, ii condamnam, pentru ca mint!

    Care-i problema?

    • Marius Vasileanu Marius Vasileanu spune:

      Dvs. ma acuzati de manipulare in favoarea Bisericii si a monahilor ei, altcineva considera ca as fi un “cunoscut agent anti-ortodox” !

      Eu cred ca aveti amandoi dreptate…!

      Am fost “recrutat” pe la vreo 20 de ani de Pr. Ilie Cleopa (vezi “Lumea monahilor” nr. 4 si 5 / 2008) care m-a gazduit timp de cateva saptamani in casuta sfintiei sale de la Manastirea Sihastria. De atunci inteleg ca monahismul crestin si ortodoxia merita aparate de trogloditi, de semidocti si de inchipuiti. Dar si de atacurile permanente anti-eclesiale si anti-crestine. Mai ales cand vin din partea unor indivizi de acelasi calibru emotional, intelectual, cultural, teologic si spiritual (duhovnicesc) ca si pretinsii ortodocsi.

      Fundamentalismul crestin ortodox si fundamentalismul anti-religios (ateist) sunt, de altfel, alti doi gemeni de care ar trebui sa ne rusinam.

      • Radu D.L. Popescu spune:

        Domnule profesor de religie,

        incercati sa nu duceti discutia inspre derizoriu, dandu-i conotatii religioase. Si mai ales, nu ma considerati troglodit, inchipuit sau semidoct!

        D-vstra pur si simplu atentati la logica, doar atat.

        Cred ca demersul d-vstra de a apara monahismul ar fi fost mult mai apreciat daca era logic si rational. Dar nu e, si asa faceti un mare deserviciu cauzei in care v-ati angrenat. As putea spune ca si eu am o inclinatie inspre asceza, e drept nu de tip religios, deci inteleg despre ce este vorba in propozitie.

        • Marius Vasileanu Marius Vasileanu spune:

          1. Observ ca pentru dvs. a purta discutia in planul antropologiei religiei inseamna a-i da “conotatii religioase”, adica a o aduce “inspre derizoriu”. Regret, ca profesor de istorie a religiilor (nu de religie) nu sunt in stare de mai mult. Este un defect profesional.

          2. Imi pare rau, “logica” in care functioneaza omul angajat spiritual (indiferent de religie) functioneaza altfel decat cea profana, lumeasca. Ceea ce dvs. numiti “trisare”, altii numesc “incercari”. Carora le faci fata sau nu. Este precum un maratonist care dupa 20-30 de km ii vin tot soiul de ganduri sa abandoneze cursa de 42 de km. Nu inseamna ca – am spus asta in articolul de mai sus – nu ar fi si unii monahi care-si inchipuie doar ca au intrat in “joc”, ca “alearga”. Este una dintre problemele grave existente in Biserica si, in general, in sanul oricarui demers dedicat sacrului. Singurii care pot aprecia cu adevarat, care pot diagnostica realitatea de ordin spiritual, cu intreaga ei patologie, sunt insa cei specializati pentru asta, sunt “antrenorii” (indrumatorii) iar nu diversi binevoitori si pareristi de pe forumuri, din presa etc.

          3. Nu va aduc nici un fel de acuza (semidoct etc). Cu atat mai mult cu cat declarati public ca aveti inclinatii ascetice – de unde deduc ca aveti, cu siguranta, vocatia modestiei. Un motiv in plus sa nu va grabiti in a judeca fenomenul monahal.

          • Radu D.L. Popescu spune:

            Domnule profesor,

            d-vstra, dintr-un inceput, va plasati intr-o pozitie partinitoare, cea de aparator al ortodoxiei, cum singur o spuneti. din acel moment, ati renuntat de bunavoie la analiza lucida, logica.

            Bun, pot intelege si asta, dar a compara situatii diferite in scopul de a ascunde mizeria sub pres, asta se numeste manipulare. Si este o manipulare care dauneaza scopului initial.

            Deci, un abandon este de inteles. Si nu poate fi judecat. E o hotarare dureroasa, dar cinstita si demna, pana la urma. Aici, e vorba de niste pacate (biblice) atat de evidente (si nu ma refer doar la povestea in sine cu stareta) si atat de tolerate de BOR incat cei din interiorul institutiei ar trebui sa ia pozitie imediata si transanta.

            Ceea ce nu se intampla. Si e trist. Din aceasta cauza se creaza aceasta deruta, in care oameni ca dumneavoastra, probabil bine intentionati, ies in apararea Bisericii si sunt obligati sa cante o partitura care nu are notele scrise. Si atunci falsati, imi pare rau.

            Sunt convins ca mai sunt inca oameni de buna credinta in BOR. Din pacate, din ce in ce mai putini, iar calea deosebit de comerciala si fatarnica pe care indreapta Biserica, actualii ei conducatori, mie personal, mi se pare ca duce inspre disparitie. Exact cum e scris.

  23. ghia spune:

    Bun exemplul cu maratonul!!!!!!!!!!!

    Ce a facut bunul samarinean cand a trecut pe langa cel cazut, om bun, daca esti bun?!

    Nu sunt de acord cu negrija fata de scop(mantuirea prin viata monahala-grea alegere!), dar “Viata” care a coborat prin aceasta femeia care isi alesese ca drum al mantuirii manastirea, dupa mine, in fata lui Dumnezeu nu este atat de grav ca si uciderea a 18.000.000(optsprezece milioane!) de prunci prin avort in ultimii 21 de ani!

    Ce face echipa tehnica pentru masina angajata in cursa de Formula1 atunci cand apare o defectiune?Ati vazut, o trage pe dreapta si toata echipa este langa ea sa o ajute sa se angajeze iar in concurs.!

    Ce am facu noi toti pentru fosta stareta-acum mama?Cursa noastra este cea spre mantuire,va-ti gandit ca aceasta, femeie acum, se va mantui poate ,iar noi nu, deoarece noi toti acum o lovim mai tare, sa nu se ridice ,si mare vina capatam!

    Cati nu am facut alegeri proaste in viata noastra si multi au deznadajduit uneori! Sunt sigura ca fosta stareta daca v-a sti cum sa strige la Dumnezeu se v-a ridica si singura ,dar ii va fi foarte greadeu de una singura!

    Aceasta dovada de slabiciune sufleteasca si trupeasca pe fiecare ne poate ajunge,dar sub alta forma !

    Nu doresc, dar cei care nu inteleg greutatea sufletului cazut acum, il rog pe Dumnezeu numai putin sa faca sa simta zdrobirea sufletului cazut si sa constientizeze cat de greu este!

    Ma adresez acum tuturor crestinilor, mai bine sa facem o rugaciune scurta, cum stim fiecare, pentru cea cazuta,pentru copil dar si pentru cei care nu inteleg si Dumnezeu sa ii lumineze sa inteleaga sufletul acum greu incercat!

    Inca odata nu sunt de acord cu aceasta cadere DAR s-a petrecut si acum sa ajutam pe cel cazut sa se ridice apoi v-a inteleage de ce a cazut, care a fost momentul slab al caderii !

    Educatia si nici indreptarea nu se face strigand , invinuind nici cand omul este bolnav ci este conditie necesara sa fie sanatos!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  24. Ana- Cristina Peter spune:

    Marius Vasileanu în articolul său intitulat “Biserica la breaking news? Despre stareţa care a născut doi gemeni” critică reacţia intransigentă şi în necunoştinţă de cauză a presei în abordarea cazurilor de incălcare a regulilor vieţii monahale, susţinând totodata cauza stareţei care a nascut doi gemeni. Autorul aseamănă persoana care a îmbraţişat viaţa sfânta, dedicată lui Dumnezeu, cu spotivul care aleargă la maraton, sugerând şi evidenţiând prin sugestiva comparaţie angajamentele, sacrificiile şi greutăţile întâmpinate pe parcursul unei astfel de existenţe, dar şi atitudinea nejustificată a opiniei publice din lumea laică. O altă idee exprimată de Marius Vasileanu vizează faptul că in presă nu apar decât articole care prezintă aspectele marginale, neesenţiale ale Bisericii, creeându-se astfel o imagine eronată a lumii bisericeşti. Problema centrală care îl preocupă pe autor este absenţa consilierii spirituale si psihologice a persoanelor care au ales să ducă o viaţa monahală şi care clachează din cauza condiţiilor austere şi a lipsei vocaţiei reale, absolut necesară pentru parcurgerea acestui drum. Concluzia articolului este că superficialitatea şi lipsa de preocupare pentru fondul problemelor de acest gen, atât a Bisericii Ortodoxe Române, cât si a mass-mediei româneşti sunt cu adevarat de condamnat şi nu slăbiciunea de care a dat dovadă stareţa, inadecvată statusului său social.
    Interesant este ca se aduc in discuţie doua elemente importante ale vieţii sociale, aparent lipsite de o legătură directă: Biserica, ca instituţie spirituală ce trebuie să îndrume, să fie sprijin şi exemplu spiritual, şi mijloacele de comunicare în masă cu modul lor de a prezenta informaţia de tip senzaţional.Pe de o parte, resimţim cu toţii, în zilele noastre, din păcate, faptul că Biserica a devenit o instituţie condusă de o ideologie ce serveşte, de multe ori, scopurilor personale şi politice, devenind pentru mulţi dintre cei ce o slujesc doar un loc de muncă şi un mijloc de îmbogaţire, îndepartându-se de menirea şi originea relevată, respectiv îndrumarea către mântuire si iertarea păcatelor. Pe de altă parte, în această epocă a globalizării şi a comunicării virtuale, în care există tot mai multe tentaţii, presa are un puternic rol de manipulare. Şi astfel, citind articolul de mai sus, o întrebare îmi apare in gând: În cine să ne mai încredem şi catre ce să ne mai îndreptăm, mai ales in situaţii de criză, fie ea economică, socială sau spirituală? Un prim raspuns pe care l-aş da este credinţa şi în legatură cu aceasta, Biserica, acea biserică orientată către iubirea şi ajutorarea aproapelui.
    În acest sens însă, în încercarea de a condamna fundamentalismul monahal, autorul scapă din vedere faptul că: “Nu ii condamna nimeni pe calugari daca abandoneaza si intra in viata civila, n-au decat! dar pentru ca triseaza, da, ii condamnam, pentru ca mint!”, aşa cum afirmă şi Popescu, D.L. Radu (06.12.2011) Comentariu [Online] Accesibil la: http://www.contributors.ro/societatelife/biserica-la-breaking-news-despre-stareta-care-a-nascut-doi-gemeni/ [Accesat la 18.12.2011], opinie care luată în sine corespunde convingerilor mele.

  25. Alexandra Ioan spune:

    Înţeleg argumentul dumneavoastră cum că omul este imperfect de la natură şi că ar trebui să tratăm aceste situaţii cu înţelegere, dat fiind că sunt nişte greşeli. În acelaşi timp însă, nu putem ignora faptul că în instituţii precum Biserica regulile sunt stricte şi puternic promovate, cunoscute de la bun început şi destul de clare. În momentul în care orice persoană simte că nu se mai poate conforma regulilor este liberă să renunţe şi să se îndrepte către altceva fără să se ajungă în situaţii extreme.

    În cel de-al doilea rând, susţineţi că presa exploatează astfel de situaţii şi dezinformează, dând o amploare nemeritată şi o tentă frivolă acestui tip de întâmplări. Pe de altă parte, nici Biserica nu se implică în protejarea oamenilor ei în faţa opiniei publice, care se dovedeşte de multe ori nemiloasă, într-adevăr. Aşa cum spune şi domnul Cătălin Ştefănescu (2011) în Dilema Veche, Biserica pare mai interesată de comunicare şi de imaginea ei doar în momentul în care sunt mulţi bani la mijloc, nu pentru chestiuni aşa minore. Aşa că pe lângă responsabilitatea presei de a păstra un ton cel puţin civilizat şi respectuos, mai apare şi responsabilitatea liderilor Bisericii de a-şi asuma astfel de întâmplări public, fapt care ar putea descuraja intervenţii foarte agresive din partea presei.

    Nu încerc să apăr modul în care a fost dezbătut acest caz în spaţiul public. Atracţia către scandalos şi excentric bate, din păcate, de cele mai multe ori, nevoia de problematizare mai profundă a situaţiei şi iniţiativele către soluţionarea unei astfel de probleme. Dar cred în acelaşi timp că nu putem să lăsăm totul pe baza înţelegerii semenilor şi a greşelilor lor. Toţi greşim, dar şi aceste greşeli au anumite proporţii, iar unele dacă sunt atinse este mai greu să le priveşti drept accidente. Orice om ia decizii, face lucruri şi îşi asumă consecinţele.

    *Ştefănescu, Cătălin. (2011) Sex la mânăstire. Dilema Veche, [Online] 409, Disponibil la adresa: http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/sex-manastire-0# [accesat în data de 17 decembrie 2011]



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marius Vasileanu


Marius Vasileanu

MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Edit... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)