duminică, mai 5, 2024

Interzicerea fumatului în spaţiile publice închise: limitele libertăţii individuale

În ultimele zile, mi-am imaginat cum era dacă în seara de 30 octombrie, alertaţi de vestea că sute de oameni vor să participe la un concert în fosta fabrică Pionierul, câţiva poliţişti sau pompieri cu simţ de răspundere ar fi oprit intrarea a mai mult de 80 de spectatori, cât prevedea autorizaţia. Sau dacă ar fi închis pur și simplu clubul pentru nerespectarea normelor de protecţie la incendii. Fără vreo intenţie de impietate faţă de victimele dezastrului care s-a produs în realitate, probabil că cei rămaşi pe dinafară nu ar fi acceptat uşor situaţia creată pentru siguranţa lor. Ar fi protestat, ar fi insistat să intre pe proprie răspundere, ar fi acuzat regulile stupide care le interzic o distracţie nevinovată. O noapte stricată, încheiată cu un mic scandal, zeci de vieţi salvate fără să ne dăm vreodată seama.

La asta mă gândeam zilele trecute, observând reacţiile vehemente ale unora împotriva legii care interzice fumatul în spaţiile publice închise. Încălcarea libertăţii individuale (adesea cuplată cu asumarea responsabilităţii pentru efectele nocive ale tutunului) este principala acuzaţie a celor care, în curând, ar trebui să-şi aprindă ţigara în afara restaurantului, barului sau locului de muncă. Chiar dacă ştim că, în cazul fumatului, libertatea se transformă repede în dependenţă, argumentul rezonează cu mulţi dintre noi, care găsim iritantă trasarea de către stat a unor limite în care să ne exercităm alegerile. Însă această viziune neîngrădită a libertăţii pare să contrazică chiar răspunsul nostru ca societate la dezastrul de la Colectiv.

Sute de rockeri intraseră de bunăvoie (dar şi în necunoştinţă de cauză) în ceea ce avea să devină o capcană de foc şi fum toxic. Dar statul a fost, pe bună dreptate, cel tras la răspundere de zecile de mii de protestatari de pe străzi şi milioanele de revoltaţi din case. Iar sarcina evitării altor catastrofe nu a fost pusă în seama viitorilor spectatori, conştienţi acum de riscuri, ci a autorităţilor: ele trebuie să impună reguli de siguranţă pentru locurile în care se adună mulţi oameni, să verifice respectarea lor şi să ia măsuri împotriva celor care nu se conformează. La scurt timp, cluburi, teatre şi cinematografe s-au închis temporar, fără scandal, iar cetăţenii au acceptat că nu se pot înghesui cu sutele în încăperi cu o singură ieşire.

Una din lecţiile post-Colectiv este deci că statul nu poate lăsa categorii întregi de români să se expună, în numele libertăţii individuale, la riscuri oricât de mari, fie ele chiar cunoscute şi asumate. Că, până la un punct, cineva trebuie să ne ajute să nu ne facem rău nouă sau celor din jur. Acesta este scopul legii împotriva fumatului în spaţiile publice închise: îi protejează în primul rând pe nefumători şi pe angajaţi, iar pe fumători îi ajută – nu îi obligă –, alături de măsuri mai vechi (acciza, avertismentele şi pictogramele de pe pachete, programele de consiliere), să renunţe la obicei. Cum am putea, după revolta declanşată de o catastrofă izolată, să ne aşteptăm ca statul să nu mişte un deget pentru zecile de de mii de fumători activi şi pasivi care mor anual în România – echivalentul a două tragedii de la Colectiv în fiecare zi?

Fumătorii ar trebui să vadă că, deşi este cunoscută drept „legea antifumat”, interzicerea fumatului în spaţiile publice închise nu este împotriva lor. La fel cum regulile de circulaţie – condusul pe partea dreaptă, limitele de viteză, centura de siguranţă, semaforul din intersecţie – nu sunt împotriva şoferilor. Aşa cum măsurile de pe plaje – salvamarul, steagurile, geamandurile – nu sunt împotriva înotătorilor. Sau cum, iată, normele de protecţie faţă de incendii nu sunt împotriva celor care vor să meargă seara la un concert. Toate aceste limitări ale libertăţii noastre permit fiecăruia să-şi continue stilul de viaţă – dar într-un mod cât mai sigur şi pentru el, şi pentru ceilalţi.

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

    • Nu sint de acord.
      De fapt scopul articolului nu este sa faca o comparatie intre cum se poate muri din neglijenta ta sau a altora( cancer de plamin vs. ars de viu sau intoxicat- toate morti „urate”),ci sa demonstreze de ce la un anume punct o legislatie bine gandita poate fi de folos societatii si membrilor sai.
      Sa inteleg ca fumati ? ;-)

      • – articolul are ca scop, in mod evident, sa arate ce bun e statul ca se gandeste la sanatatea cetatenilor si ca el, statul, stie ce e mai bine pentru toti;
        – in atingerea acestui scop autorul se foloseste (neavand alte mijloace) de o tragedie recenta fortand o comparatie ce nu/si avea locul;
        – ati inteles bine;
        ……
        – welcome to the Brave New World;

        • Mi-se pare pertinenta observatia ca daca dorim siguranta si sanatate, trebuie sa fim dispusi sa acceptam si un disconfort pentru aceasta.
          Iar intrebarea „ce s-ar fi intamplat daca politistii ar fi actionat preventiv?” mi-se pare cat se poate de interesanta.
          Ne purtam adesea ca niste scandalagii care nu accepta sa li-se spuna nimic.
          Nimeni nu pretinde ca statul este grozav. Dar, daca unui om i-se spune sa puna mana la gura cand tuseste, poate ar fi o idee buna ca acesta sa se gandeasca la pertinenta sugestiei in loc sa inceapa sa injure „da cine esti tu sa-mi spui mie ce sa fac?”

  1. Dle dr. Călin
    De acord cu dvs. și – evident – de acord cu noua lege.
    Problema a fost modul în care a fost prezentată publicului legea – în principal de către nefumători. Nu este în nici un caz o victorie personală, iar a califica fumătorii (din rândul cărora fac și eu parte) drept ”porci” (v. site-ul Sereniti) nu este decât o mojicie gratuită.
    Oricum, ar fi la fel de oportună și interzicerea altor surse de ”toxine”; poluarea din București datorită stării dezastruoase a parcului auto, scuipatul în plină stradă (care, spre stupefacția mea face din ce în ce mai mulți prozeliți), lipsa de politețe culminând cu mitocănia cvasi-generalizată, parcarea autoturismelor pe trotuare, și lista rămâne deschisă.
    În existența socială este firesc să existe norme. Introducerea și aplicarea acestor norme nu trebuie să devină motiv de conflict/triumf, ci o parte firească a conviețuirii civilizate.

  2. Eu as interzice si usturoiul, ca are arsenic, care, după cum se știe, e o otrava. De ce vor toți sa definească ce e bine si ce nu e bine pt toată lumea? E perversa toată treaba: se ia o idee evident groaznica, se tricotează pe marginea ei si subit, altceva devine la fel de periculos, pt ca, vezi Doamne, ele este la fel care este ele, fumatul cu incendiul, in cazul de fata. Si statul e vinovat de tot ce se întâmpla, nu? Ca e mai simplu, discernământul individual este perimat, trebuie sa vina o entitate externa care sa ne spună ce e bine pt noi la nivel individual. Abia aștept sa văd si alte asocieri, drogurile de risc înalt cu fumatul, încălzirea globală cu drogurile si prin tranzitivitate cu fumatul, fumatul cu bomba atomica, fumatul cu razboaiele, foametea din lume cu fumatul. Hai ca se poate, de ce sa nu luam toate tragediile lumii si sa nu le legam de tot ce vrem noi sa justificam dar nu putem altfel?

  3. Nu sunt fumător, deci nu îmi apăr propria cauză. Însă la cea mai recentă vizită în România am remarcat acele ”smoking lounges” în unele mall-uri și mi s-au părut o dovadă de civilizație. Nu ocupau nici 10% din spațiul destinat nefumătorilor, dar ofereau și fumătorilor ocazia să se simtă bine.

    În UK asemenea ”smoking lounges” nu sunt permise legal acolo unde există angajați și se pare că România va merge în aceeași direcție, ba poate chiar una mai severă, fără să mai invoce detaliul cu angajații. Însă ăsta e un control cam mare asupra vieții cetățeanului, în opinia subsemnatului.

    În numele binelui public, statul își asumă atribuții de control din ce în ce mai mari, după cum s-a văzut în ultimele săptămâni și cu limitarea numărului de câini de la stână. Însă excesul de legiferare nu duce în niciun caz la o mai bună respectare a legii, ci dimpotrivă.

    • Nu stiu ce sunt „smoking lounges”, dar ce am vazut eu in mall-uri sunt cafenele pt fumatori. CU USILE DESCHISE. Cu usile deschise spre locul in care se mananca (mall promenada), cu usile deschise despre magazine de haine (sun plaza), etc. Adica ma duc si probez haine sau ma plimb cu copilul printre ursi de jucarie care canta, si simt un damf de fum de la o cafenea condusa de nesimtiti (ca sa nu zic populata).
      Apropo de mall promenada, acolo am fost socata de-a dreptul sa intru intr-o cafeanea unde pe o masa scris nici mai mult nici mai putin decat MASA DE NEFUMATORI. la 2-3 m de masa asta era una de fumatori, dar nah intentia conteaza, nu??

      Articolul mi-a placut.

    • Fumatul e un viciu. Si pentru ca unii se simt indreptatiti sa isi satisfaca acest viciu oricind si oriunde li se nazare obligam restul populatiei sa suporte fumurile lor.
      Nu e normal ca nefumatorii si in principal copiii sa suporte fumul de tigara sau sa fie atrasi catre fumat prin expunerea la imaginea „cool” a unui sa a unei fumatoare.
      Atunci cind se discuta despre ingrdirea drepturilor ar trebui sa se discute in primul rind despre dreptul nefumatorilor de a nu fi expusi si la fum de tigara. E pacat ca au reinceput sa faca reclama mascata la fumat in filme – firmele de profil au inceput o campanie furibunda, parca niciodata nu au fost filmele atit de pline de fumat – una – doua cineva aprinde o tigara.

      • Într-adevăr, nu e normal ce nefumătorii și mai ales copiii să fie obligați să suporte fumul produs de alții. Însă asta nu înseamnă că fumătorii sunt un fel de psihopați care umblă cu cuțitele scoase, gata să le înfigă în primul nefumător care le iese în cale. Pentru că unii adversari ai fumatului cam așa par să pună problema.

        La vremea când au apărut, țigaretele reprezentau forma civilizată de a consuma tutun. Forma populară și nu prea civilizată era mestecatul. Iar în lumea civilizată orice loc public era dotat cu scuipători, altfel menajerele aveau mereu de curățat covoare și de depistat resturile aruncate pe după mobilier și pe după uși. Acum, o bună sugestie ar fi să dezbateți dacă sunteți împotriva fumului sau împotriva tutunului. Pentru că excesul de zel al nefumătorilor ar putea să ducă la înlocuirea țigaretelor cu mestecatul. Ceea ce nu cred că ar fi un câștig. Sincer.

  4. Sunt de acord ca nefumatorii trebuie protejati, dar sa interzici fumatorilor sa aiba cluburi exclusive, mi se pare un abuz. Iar exemplul cu salvamarii nu mi se pare convingator, unul din motivele pentru care nu am mai calcat pe litorlul romanesc de vreo zece ani il constituie si acesti salvamari zelosi, care deveneau agresivi daca indrazneai sa treci de linia geamandurilor, unde apa abia daca iti ajungea pana la brau. Odata unul, vazand ca amenintarile cu amenda nu au efect, mi-a promis chiar si o vasla in cap. Dupa ce am avut circul asta zilnic timp de o saptamana,mi s-a luat.

    • „cluburile exclusive” au si ele angajati si asa cum tu nu stai cele 8 ore sau cate lucrezi lucrezi inhaland non stop fumul a zeci de tigari, consider ca si angajatii din cluburile ‘exclusive’ merita un tratament similar.

      apoi, indiferent cat de badaran a fost salvamarul de care zici, e absolut penibil sa te crezi tu mai presus de lege. exista o geamandura, treci inapoi si balaceste-te unde e permis. Imi fac sila desteptii astia care se cred ei mai presus de orice, si carora, vai tie, nu le e teama nici de amenda, cu care trebuie ‘amenintati’, ca bun simt pentru a respecta pur si simplu legile nu au…

      • Daca legea este abuziva, neavand decat rolul de a restrange libertatile personale, fara a apara nici un interes major al societatii, atunci cand o incalci nu o faci neaparat doar pentru ca iti doresti sa fii un „destept” care se crede mai presus de lege. In astfel de situatii, respectul exagerat pentru lege denota mai degraba spirit obedient si lipsa de interes pentru demnitatea personala. O lege care te obliga sa inoti la mare doar la limita tarmului, unde nivelul apei nu trece de genunchi, doar pentru ca statul considera ca astfel te protejeaza de orice pericol, este o insulta adusa propriului tau discernamant. Singurul loc unde am auzit de asa ceva e in Romania, probabil o reminiscenta din perioada comunista, cand se temeau sa nu fugi din tara inot.

  5. Autorizatia de 80 de persoane era pentru bar nu pentru concerte. 80 de persoane puteau intra in Colectiv doar daca vroiau sa faca consumatie la bar si nu pentru a participa la concert.

    Legea antifumat sau in sens mai larg masurile antifumat au un scop pecuniar si nicidecum unul care priveste grija pentru sanatatea oamenilor. Adica s-a facut un calcul si s-a concluzionat ca se pierd bani atat in afaceri, cu micile pauze de tigara, cat si pentru remedierea diverselor afectiuni de care sufera fumatorii si care ehhh, ce sa-i faci vorbim de cei asigurati practic si care in esenta sunt angajati undeva sau care castiga bani si din acei bani s-au hotarat sa-si faca o asigurare si care daca se imbolnavesc cat sunt asigurati acele boli trebuie tratate si acest tratament consta bani. In concluzie cum sa faci sa nu mai prestezi tratamentul pentru persoanele care si-l pot permite evident, e sa le ingreunezi pe cat posibil exercitarea acestui viciu. Evident se castiga bani si prin faptul ca angajatii nu mai pierd timpul in pauze de tigara si evident ce or sa faca, cred angajatorii, or sa munceasca :)

  6. „Omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit sa-si găsească o modalitate proprie de viata, aşa cum natura n-a mai cunoscut inaintea lui. De pe urma asa-zisei lui libertaţi sufera mai mult decat dupa cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturala”.- Emil Cioran.
    Deci cei care cred ca li s-a adus o atingere a libertatii lor individuale trebuie sa inteleaga ca a fuma sau nu, nu inseamna de fel libertate ,libertatea fiind nu optinea spre ceva , ci spre tot , spre intelegerea a tot ceea exista si nu exista. Dar cati ajung la intelegerea lumii? Deci libertatea de a fuma sau nu , e un surogat al liberatii, demn de tacere si ignorare din partea celor care inteleg.

  7. NB,
    nu vorbesc despre birouri, spitale, scoli, etc.
    Articolul este slab argumentat; parere de nefumator. Nu mi-as alege un asemenea „avocat” in disputa cu fumatorii.
    Dar, pentru ca legea-statul-nefumatorii sa nu fie acuzati de „pohta ce-am pohtit” ni s-a indeplinit, nu era mai bine sa fie lasati patronii de taverne ordinare cu tavane mohorite, sa aleaga ei ce vor: un local unde sa vina fumatorii, ori un local unde sa miroasa doar a alcool pentru dezinfectare?
    Nu iti convine un local unde se fumeaza, nu il frecventezi, cauti unul pentru nefumatori. Si la fel pentru fumatori.
    Dece nu interzicera fumatului, daca tot sinteti binevoitori cu sanatatea natiunii?
    Legea asta e gindita la fel ca legea cu numarul de cîini la o turma de oi.
    Este, deasemenea, ceva in genul celui care a rupt patul in urma unei imprejurari :P

      • Chiar mi se pare greu de inteles, in masura in care angajatii sunt majori, deci deplin responsabili pentru soarta lor si alegeile facute, la fel ca cei ce aleg sa munceasca in medii chiar mai periculoase. Nimeni nu te obliga sa te angajezi in club dupa cum nu te obliga sa te faci radiolog sau sa te angajezi intr-o mina de mercur, plumb sau uraniu.

      • Nu te obliga nimeni sa te angajezi intr-un local unde se fumeaza.
        Fiecare merge acolo unde stie ca se poate simti bine pe banii lui.
        Nu stiu ce localuri frecventeaza unii de vorbesc de fum de nesuportat; localurile au aerisire.

        • Mi s-a întâmplat și mie, chiar într-unul din acele mall-uri în care exista și ”smoking lounge” la un alt etaj. N-am putut rămâne într-o cafenea mai mult de 2-3 minute, ne-am mutat imediat în alta, pentru că fumul de țigară era la o densitate insuportabilă, iar aerisirea zero. Nu sunt împotriva fumătorilor, consider că există loc pentru toți pe lumea asta, însă acea cafenea era în mod evident neaerisită, chiar dacă nu s-ar fi fumat în ea.

      • Păi şi angajaţi ăia sunt minori, nu se pot proteja singuri, de exemplu neangajându-se prin cluburi speciale pentru fumători? Că de aia sunt speciale pentru fumători? E nevoie de tătucul stat să îi apere? C’mon, don’t be stupid, Matilda.
        Cluburile private destinate explicit fumătorilor şi celor care intră în cunoştinţă de cauză şi pe propira răspundere în ele nu trebuie să deranjeze pe nimeni, la fel cu erotic cluburile destinate majorilor care ştiu că nu merg acolo să se roage pot funcţiona bine mersi; închidem pub-urile cu striptease ca să protejăm eventualii angajaţi mai pudici care când s-au angajat acolo ştiau că vor vedea dame goale?
        Câtă vreme fumatul este licit, deci nu interzis, ci legal, nu există nici un motiv ca fumătorii să se poată vedea într-un local fie şi cu circuit închis, al lor şi destinat lor.

      • constat ca argumentele dvs. si a majoritatii sustinatorilor legii in discutie se bazeaza in principal pe necesitatea prevenirii afectarii unui drept personal, cum ar fi si, de pilda, demnitatea: daca cineva va adreseaza injurii, veti castiga in instanta, insa daca auziti pe cineva scapand printre dinti o injuratura care nu va este adresata, nu e motiv de persecutie a respectivului, n-aveti decat sa schimbati traseul sau locatia;
        sau altfel, chiar si fotografiatul in public e de natura sa aduca atingere la persoana, dar presupun ca nu sunteti de parere ca s-ar justifica legiferarea interzicerii fotografiatului in public

    • Starea naturală e cea de nefumător. Aceasta trebuie încurajată și susținută oriunde. Patronul de taverna, care-și dorește şi clienți fumători, ar trebui să le asigure celorlalți protecția față de fumul expectorat, izoland fumătorii intr-o încăpere cu aerisire separată.
      Individul e liber să decidă dacă vrea sa fie fumător sau nu, dar cei care aleg fumatul sa știe de la început că alegerea respectivă implică și anumite rețineri în locurile publice. Nimeni nu e împotrivă ca un fumător să-și bea berea într-o tavernă, dacă se abține la a fuma.

      • Și starea naturală a omului este nevaccinat. Și fără haine. Și analfabet. Iar starea naturală a apei este netratată ș.a.m.d. Ești conștient la ce aberații poate duce o argumentație bazată pe starea naturală? :)

  8. Nu incetez sa minunez cat si cun se minimalizeaza tragedia zecilor de mii de morti din cauza complicatiilor create de fumat, fara urma de indoiala. La ce nivel de luciditate te situezi ignorand acest fapt?

    • numarul deceselor cauzate de diabet este mai mare decat cel cauzat de fumat. declansati o campanie prin care sa cereti inchiderea cofetariilor?

      • bugsy: „numarul deceselor cauzate de diabet este mai mare decat cel cauzat de fumat. declansati o campanie prin care sa cereti inchiderea cofetariilor?”

        Non-argument, amice.

        Pot intra intr-o cofetarie unde nu se fumeaza dar in schimb toti ceilalti clienti au o tava plina de prajituri in fata lor, insotita de o sticla de cola de 2L, si aia plina ochi cu zahar, si nu se lasa pana nu golesc si tava si sticla.

        Daca eu beau doar o sticla cu apa cat sunt in cofetaria respectiva, faptul ca ceilalti baga zaharuri in ei cu kilogramul nu ma afecteaza in nici cea mai mica masura.

        Distintia asta n-o intelegeti voi fumatorii: daca in loc de prajitura&cola ar fi vorba de tigari si eu as fi in acelasi spatiu, nu as putea evita expunerea oricata vointa as avea. Deci nu m-as putea apara.

        Disclosure: sunt fost fumator, bucuros ca a renuntat (acum fff multi ani) la acest obicei nenorocit.

        P.S. si mai deranjant/discriminant mi se pare raspunsul vostru cum ca „angajatii daca nu vor sa lucreze in localuri unde se fumeaza sa mearga sa lucreze in alta parte”. Deci dupa parerea voastra un ospatar (da, e si aia o meserie, prin alte tari se face scoala ptr. asta si castigurile sunt medii iar munca demna) din Romania daca nu vrea fum de tigara e liber sa isi caute un local unde nu se fumeaza, nu? In ce % din localurile publice nu se fumeaza in prezent? 5%? Cati dintre ospatari NU fumeaza? Sigur mai mult de 5%! Si mai e ceva: anumite meserii unde poluarea aerului este inevitabila (vopsitori, zugravi, agenti de salubritate) au ca drepturi primirea de la angajator a unei masti. Ai fi de acord ca ospatarii sa poate masti care sa ii protejeze de fum cand iti aduc mancarea la masa?

          • Sincer, am recitit cele scrise ieri iar eu consider ca tot ce am scris se aplica si e rezonabil. Si dat fiind ca am trait majoritatea vietii de adult in tari de linia intai (G7), democratice, unde fumatul este (pe buna dreptate) privit ca un obicei urat (cam ca aruncatul hartiilor pe jos si evaziuna fiscala), nu pot decat sa sper ca romanii vor vedea lumina si vor elimina si de aici acest flagel.

            Acum nu imi ramane decat sa merg sa imi spal hainele purtate ieri, cand am fost invitat la un restaurant din RO, unde bineinteles se manca, bea si fuma pe rupte. Un restaurant care fiind destul de high-end are o aerisire bine calibrata, ceea ce a prevenit lacrimile in ochi de prea mult fum, insa care n-a putut evita putoarea din haine.

            • – aducerea in discutie a experientei personale in „tari G7” – irelevanta, chiar poate fi usor jignitoare (ca si cum ati arata bucati de oglinda si sticla colorata unor salbatici aborigeni), suntem totusi in 2015, cu milioane de romani stabiliti in strainatate si alte multe milioane care calatoresc frecvent peste tari si mari (inclusiv G7);
              – faptul ca intr-o tara „cu apa calda” fumatul este privit ca „obicei urat” nu ma impresioneaza deloc, dimpotriva (sunt oare cumva cam aceleasi tari in care nu se mai pronunta „Sarbatoarea Craciunului”?), in alte tari este obicei cultural;
              – faptul ca in restaurantul din RO la care ati fost invitat ieri sa mancati se bea, fuma si manca pe rupte poate sa insemne ca romanii stiu sa (mai) traiasca bine, inca;
              ……………….
              – succes la spalatul hainelor,

    • @ Daniela – vă dați seama ce mană cerească ar fi pentru companiile de asigurări, dacă s-ar putea demonstra că vreun deces a fost cauzat de fumat?

      La nivel statistic, fumatul e considerat un factor favorizant sau posibil favorizant pentru multe afecțiuni. Însă la nivel individual nu se poate demonstra vreo legătură, există persoane care n-au fumat niciodată și n-au fost expuse la fum de țiagră, dar au afecțiuni considerate tipice pentru fumători. Și există fumători în vârstă de peste 80 de ani, fumează de pe la 10-12 ani și n-au niciuna din afecțiunile considerate tipice pentru fumători.

      Mai mult decât atât, majoritatea fumătorilor stau mult mai bine la capitolul indice de masă corporală și nu au problemele tipice diabetului, spre deosebire de nefumătorii la care dependența de zahăr înlocuiește dependența de nicotină.

      Fumatul e un obicei necivilizat, într-adevăr, însă asta nu înseamnă că orice tip de propagandă împotriva lui e admisibilă.

  9. Aiurita comparatia.
    Pe pachetul de tigari scrie „fumatul dauneaza sanatatii”. Deci „nesimtitul” de fumator stie ce face cind aprinde o tigara.
    Daca pe usa de la club scria „va arde la orele 21-21.30” atunci rockerii ar fi stiut in ce intra.
    Sunt fumator dar sustin partila legea, cu precizarea ca ar fi fost mai potrivit sa nu se tatie cu securea (gindire legislativa tipic romineasca) ci sa se faca/permita unele diferentieri.
    Barul si cafeneaua sunt locuri care tocmai pt asta au fost inventate…sa mergi acolo, bei ceva – o cafea, un coniac, o bere, si aprinzi poate si o tigara. E un act social, o forma de consum la fel de nociva ca sa zicem, nocivul alcool din vinuri , brandy-uri si bere.
    O limitare severa , o acordare (contra unei taxe/impozit marit special) de licente pentru fumat unei cateforii restrinse de localuri ar fi fost mai bine-venita.
    Victoria puristilor isterici si a apostolilor sanatatii (mamicutze- gaini psihopate, moralisti de blog, nazisti bio si tot restul ce celebreaza acum invingerea „porcilor de fumatori”) , completata cu un stat care regelementeaza excesiv si „spre binele nostru” cu o forta aplicata fara discernamint deschide calea spre alte interdictii si limitari, ajunge sa se identifice pe viitor o noua „porcarie periculoasa”, un alt grup de „arhangheli ai binelui” si un alt parlament timpit, pregatit sa legifereze netezind cu coasa interdictiei totale cine stie ce alt obicei/distractie/obsinuinta/substanta/vehicul…..
    Sa nu uitam ca din dorinta de a forta pe toata lumea sa fie sanatoasa si mai bine SUA au experimentat prohibitia, cu efectele si rezultatele deja stiute.

    • „Deci aia care nu vor sa le puta parul si hainele a fum si n-au chef sa lacrimeze o seara intreaga si sa-i doara capul sa stea naibii acasa in purismul lor de mamaici psihopate, pentru ca NOI, NOI astilalti avem niste drepturi, n-asa, niste drepturi sacre, nene, ma-ntelegi, si sa nu ne ceara nimeni sa iesim cinci minute in fata usii sa ne fumam tigara fara de care nu putem exista! Comunism, nazism, bolsevism, huo!”

      Italienii, ba pana si irlandezii au trecut prin aceasta trauma si au supravietuit. Am credinta ca si fumatorii romani vor reusi sa se salveze, ca specie, din acest holocaust legislativ bionazist.

      • Ce incercam sa spun e ca se putea lasa o cale in lege pentru localurile clar definite unde doar se consuma bautura. O procedura ferma si stricta de aprobare a localurilor gen bar /cafenea , unde se consuma doar bauturi si nu se vinde mincare, prajiruri si etc. Un coniac merge cu o tigara…
        Eventual insotita acea procedura cu o suprataxare a barului, asa pt buget.
        Restaurante, fast-fooduri, cofetarii si alte localuri unde se si serveste mincare…da acolo nici mie ca fumator nu imi place ca se fumeaza.
        Ce e si mai suparator e mecanismul dupa care ne-a trezit cu o asemenea lege cretina, nivelatoare si radicala.
        1. se alege un viciu, un obicei (ponegrit in general)
        2. se constituie o presiune sociala alimentata si sustinuta de citeva grupuri vocale pina la isterie (mamicutele, bionazistii, moralistii de carton, intepatii si gainile bombanitoare..etc)
        3. se impune cu ciocanul / securea de catre un legislativ total rupt de realitatea normalitatii
        Sunt curios care va fi urmatorul lucru interzis, pe motivul „stim noi mai bine ce e pt tine” + o haita de gaini isterice+ ceva moralisti de canapea sau sertar.
        Am fi avut de ales, si eu ca fumator si tu ca nefumator unde mergem si unde iesim intr-o seara….eu unde vreau, tu unde vrei. Dar asa…1-0 pentru gaina psihopata, halal democratie.

    • Da nesimtiltul de fumator stie ce face! Dar nefumatorii si angajatii din jurul lui nu sint nevoiti sa ii suporte mitocania! Legea nu e impotriva fumatorilor – este o lege ce protejeaza dreptul nefumatorilor si drepturile angajatilor din spatiile unde se fumeaza. Chiar daca acel angajat este fumator, el nu e obligat sa inhaleze permanent fumul altora.

  10. Legea, in forma ei este motivul pentru care opinia publica s-a inflamat.
    Fumatul in spatii publice inchise este o practica nesanatoasa si in general trebuie restrictionat sau interzis. Se aplica in scoli, spitale si locuri de munca. In autobuz, cinema, mall-uri (cu exceptia celor cateva cafenele), etc.
    Daca eram un stat cu adevarat capabil si aveam organisme de control suficiente si profesioniste, legea s-ar fi putut aplica in asa fel incat sa multumeasca pe toata lumea.
    Spre exemplu, interzicerea fumatului in restaurante, pana in ora 20. Cand majoritatea clientilor vin sa manance, nu sa fumeze si sa bea o bere sau un pahar de vin. Si eu ca fumator, cand ma duc la pranz sa mananc, fumez o singura tigara, cand astept mancarea. Daca nu as avea voie, nu ar fi nicio problema. Oricum dureaza 10-15 minute. Mananc, platesc, plec. Mc Donalds au aplicat aceasta metoda si restaurantele lor sunt pline, nu se supara nimeni.
    Dar dupa ora 20, cand vreau sa ma vad cu prietenii sa bem o bere, sa socializam, prefer sa pot fuma. Fumatul este o activitate sociala, la fel ca si consumul de alcool si putini fumatori le pot separa. Am prieteni care s-au lasat de fumat dar mai fumeaza doar cand ies in oras! pur si simplu li se pare nefiresc. Tot te-ai dus sa pierzi noaptea, sa consumi alcool, sa iti agresezi urechile, ficatul, ochii, creierul ,etc.
    In baruri ,cafenele si cluburi fumatul sa fie permis de la deschidere pana la inchidere, dar sa fie o limita a concentratiei de monoxid de carbon in aerul din incinta. Sa fie echipe mobile cu aparate de masurat calitatea aerului si sa descinda inopinant in locatii. Daca s-a depasit limita admisa, amenda, retragerea autorizatiei, samd.
    In acest fel, patronii de localuri ar face tot posibilul sa aeriseasca locatiile corespunzator. Ar investi in filtre, ventilatoare, etc. Nefumatorii si angajatii prezenti in locatii ar fi protejati si fumatorii lasati sa fumeze.
    S-ar putea limita inclusiv numarul de tigarete care se fumeaza intr-un club, impunand clientilor cumpararea de la bar a unui pachet de 5-10 tigarete pe fiecare bilet de intrare, daca patronul localului realizeaza ca nu are cum sa mentina nivelul de monoxid de carbon in limita legii (nu are bani de ventilatoare,purificatoare sau constructia spatiului nu permite instalarea lor)
    Tigaretele de la bar ar avea niste elemente de siguranta specifice, usor de observat de catre chelneri/barmani, etc.

    Fumatul e o chestie rea, dar oamenii vor sa aiba puterea de a alege.

    • O limită orară pentru fumat nu e fezabilă (gen ”după ora 20”) pentru că nu se pot înlocui în dimineața următoare tapițeriile de la scaune, draperiile, mocheta și orice alt material textil în care se impregnează fumul. Iar problema angajaților nu poate fi ignorată, poate un astfel de angajat fumează 20 de țigări pe zi, dar nu e normal să fie expus la echivalentul a 80 de țigări pe zi pentru că servește la mese de fumători

      Dar acele ”smoking lounges” din mall-uri și alte locuri publice sunt totuși o manieră civilizată de a permite și fumnătorilor să se simtă bine și ar trebui să rămână.

    • Iisuse!! Asta e brave new world, tinere, nu o lege civilizata.
      in schimb sa obligi omul sa fumeze un nr. X de tigari, sa il conditionezi sa le cumpere din bar, barmanii si ospatarii sa fie cu ochii pe tine si pe elementele de siguranta specifice :))
      Nebanuite sunt caile fumatorilor :)))

    • „Legea, in forma ei este motivul pentru care opinia publica s-a inflamat.”
      Nu s-a inflamat nicio opinie publica. S-au inflamat o parte dintre fumatori, care comenteaza pe unde pot si ei.

  11. bravo domnule
    ati salvat umanitatea
    precum rambo care trage „din orice pozitie” si stirpeste raul
    tevile de esapament sint toxice ? dar gurile de furnal ? e urile din alimente ? plantele modificate genetic ? politrucii cleptomani ? bacteriile ucigase din spitale ? gropile din asfalt ? prostii doctori docenti ? gunoaiele de sub fereastra ? poluarea fonica si vizuala cu imbecili pe post de formatori si veselitori ? etc. etc.

  12. First they came for the smokers, and I did not speak out—
    Because I was not a smoker.
    Then they came for the…

    Cine naiba e statul ca sa imi spuna mie, circiumar, sau proprietar de club, sau proprietar de orice alt fel de stabiliment sau afacere cum sa imi conduc afacerea?

    E nevoie de o constitutie care sa interzica EXPLICIT parlamentului si guvernului sa legifereze pe tema drepturilor naturale.

    Dar nu se va ridica nimeni, niciodata pentru asa ceva in Romania, fiindca mentalitatea de sclav (sluga ticaloasa) a fost dintotdeauna dominanta printre romani. Am impresia ca majoritatea celor care sint altfel, care nu suporta sa traiasca printre astfel de oameni, vreo 4 milioane, sint deja plecati departe de locurile in care au avut ghinionul sa se nasca.

    Jubilati, sclavilor, ca azi statul roman le-a dat un cap in gura fumatorilor! Stati la coada, ca va vine si voua rindul. Statul va avea grija sa dea doar cite unul, sa ajunga la toata lumea.

    • Nu fi naiv. Prin natura meseriei cunosc mii de astfel de plecati (toti legal si nu capsunari). Multi dintre ei au plecat fix si pentru ca acolo unde au mers nu se fumeaza peste tot. Unde daca un vecin fumeaza acasa la el pe balconul de alaturi, daca te deranjeaza fumul il poti ruga sa nu o mai faca si unde fumatorul intelege ca deranjeaza si n-o mai face. Unde daca totusi cineva incalca o lege cu bun simt autoritatile intervin imediat si hotarat. Multi dintre fostii fumatori din RO s-au lasat dupa ce au ajuns undeva unde fumatul era interzis in majoritatea locurilor – si sunt foarte fericiti ca au reusit sa renunte la acest obicei stupid.

      Ce analogie stupida ai facut. In toate democratiile lumii asteia fumatul in public e interzis. Fumatul ramane permis doar in locurile unde democratia reala inca nu e la ea acasa.

      • @ TC – vezi că bulgărele propagandei a cam luat-o la vale :P

        ”fumatul în public e interzis” ?! Nu fumează nimeni în parc, nu fumează nimeni în față la pub? Problema e alta: există persoane pe care fumatul le deranjează la nivel psihologic și se pare că despre asta e vorba în cazul de față. A fuma sau a nu fuma ar trebui să fie o alegere personală. Dar dacă te străduiești prea tare să nu fumezi, începi să urăști fumătorii, ceea ce nu mai ține de normalitate.

        • E totusi vorba de locuri destinate publicului, adica de locuri in care oricine trebuie sa poata avea acces. Daca patronul unui astfel de loc ar stabili ca el nu are chef sa primeasca la el in bar clienti cu ochi albastri, ar fi condamnat de CNCD.
          In practica insa, foarte multi oameni nu pot intra in cele mai multe baruri pentru ca fumul li se pare insuportabil. Si nu e vorba de un moft – fumatorii chiar nu isi mai dau seama cit de nenatural si toxic e aerul in care respira ei.
          Daca ar exista baruri in care in clipa in care intri te-ar izbi un miros acru si puternic de transpiratie, pentru ca majoritatea celor aflati acolo nu se spala cu lunile, e probabil ca ai renunta sa mai intri.
          Poti invoca libertatea individuala atunci cind, de exemplu, iti injectezi drogul in vena – asta e doar problema ta. Cind fumezi insa, afectezi libertatea celorlalti de a respira un aer normal. Daca bunul simt ar fi mai raspindit si oamenii s-ar autocenzura gindindu-se la faptul ca ii deranjeaza grav pe cei de linga ei, nu ar -fi necesara o lege. Dar avind in vedere cum e aerul in foarte multe localuri din Romania, care au devenit de facto inaccesibile oamenilor care si-au pastrat sensibilitatea nornala si nu suporta fumul, legea devine necesara.

          • OK. Unde e limita acelui „aer normal”? Dacă e pe stradă sau în parc, la 15-20 de metri de mine, are voie să fumeze?

        • ” există persoane pe care fumatul le deranjează la nivel psihologic și se pare că despre asta e vorba în cazul de față”

          Bine spus. Faptul ca pana si tigara electronica a fost interzisa e dovada a acestui fapt. Ipocrizia e mare la romani.
          Hai sa ne folosim de suferinta a 60+ de familii pentru a avansa o lege care nu are legatura cu tragedia. Si unii mai zic ca fumatul e dezgustator… Nu, dezgustator este sa profiti de durerea oamenilor.

        • Harald: te citesc cu placere, dar acum cred ca gresesti.

          >Nu fumează nimeni în parc, nu fumează nimeni în față la pub?

          Corect, sunt multe parcuri in AdN in care nu se fumeaza deloc. In schimb se face mult sport pe aleile respective. Si tot pe-acolo prin AdN, legea spune ca nu se fumeaza mai aproape de X metri de intrarile in cladiri si gurile de aer ale instalatiilor HVAC (care insa sunt clar marcate). Fumatul in statiile de mijloace de intraport in comun? Amenda $500-5000. Nu am auzit pe nimeni sa protesteze. GGGN. Adica greater good for the greatest number.

          Acolo fumatorii sunt priviti cu un soi de mila de catre nefumatori, unde fumatorii isi asuma aceasta stare de fapt. Acolo a fuma este mai degraba semnul unei incapacitati de a renunta la un viciu daunator, si in niciun caz nu ceva „cool”. Am intalnit literalmente sute de familii unde unul sau ambii adulti fumau, dar unde copiii nu aveau deloc intentia de a se apuca.

          Fie ca vor romanii sau nu, smoking is on its way out.

          • Are cineva curaj să protesteze, în ”AdN”? Acolo bărbatul alb heterosexual e dușmanul societății multilateral dezvoltate, iar statul are în mod evident accente fasciste în manierele pe care le folosește pentru a trata cu proprii cetățeni.

            Fumatul este ”on its way out” și în România. Am prieteni acolo care au renunțat la fumat, însă chiar și înainte de a renunța n-ar fi fumat în interiorul locuinței sau în prezența copiilor etc. În anii ’70 fumatul era „classy” în România, însă în 2015 este considerat un obicei necivilizat și dăunător chiar de către cei care îl practică.

            Problema e alta: intervenția excesivă a statului în viața cetățeanului, încurajată de atitudinea furibund ”self-righteous” a unora dintre nefumători. Ca nefumător, dar persoană echilibrată dpdv psihic, trebuie să te poți uita la un fumătoir aflat la 15-20 de metri de tine fără să faci crize de isterie. Și asta are legătură cu persoana care privește, nu cu acel fumător.

  13. Nu există o legătură directă între consumul de dulciuri și diabet, în general atât diabetul de tip 1 cât și cel de tip 2 au în primul rând cauze genetice. Obezitatea da, contribuie, însă de la dulciuri la obezitate și de la obezitate la diabet este cale lungă.

  14. „Una din lecţiile post-Colectiv este deci că statul nu poate lăsa categorii întregi de români să se expună, în numele libertăţii individuale, la riscuri oricât de mari”
    Este evident: chiar si pentru o locuinta personala, 100% privata, ai nevoie de o autorizatie de construire, care in fapt certifica respectarea normelor de siguranta, necesarea pentru protectia oricarei terte persoane care va accesa acel spatiu; motiv pentru care apreciez comparatia dvs. cu situatia de la „Colectiv”, in ciuda unor pareri contrare
    „la riscuri oricât de mari, fie ele chiar cunoscute şi asumate”: asta e deja altceva, care chiar nu vad de unde isi trage izvorul (?!); poti obtine AC si pentru o cladire lipsita de siguranta (chiar perioada de constructie este un interval de nesiguranta), daca demonstrezi ca ai luat toate masurile de restrictionare a accesului neavizatilor; daca cineva isi asuma sa intre, sa fie sanatos, o poate face pe propria raspundere, cu mentiunea ca il poti amenda doar daca iti afecteaza propriul sistem organizatoric (de ex. traverseaza strada prin loc nepermis), fiind deci nevoie si de acordul administratorului; cam la fel e si cu centura de siguranta, cauciucurile de iarna, plajele organizate etc
    bineinteles, statul/societatea poate lua masuri de prevenire si chiar interventie chiar si in cazul sinuciderilor, (mai ales daca cineva ameninta sa faca asta pe un teritoriu administrat de societate), dar ma indoiesc ca are dreptul sa impiedice o sinucidere pe un teritoriu care nu ii apartine

    • …si de ce sa nu se foloseasca aceasta tragedie ca o modalitate efectiva de a reduce alte decese?

      Daca na gandim strict la numarul de decedati, 60 e mai degraba putin. In Romania mor atatia pe sosele intr-o saptamana si trendul nu e unul care sa confere optimism. Dar despre ei nu se vorbeste prea mult si nici ei nu mor in conditii placute si – si majoritatea sunt tot nevinovati, ca si cei din #colectiv.

      Cu noile norme ISU s-au mai micsorat riscurile in spatiile inchise. Dar la nivelul intregii populatii un impact mult mai mare ar avea-o actiuni concertate ale Politiei Rutiere. Nu exista 5 minute in trafic urban sa nu vad contraventii si infractiuni pentru care s-ar putea da amenzi considerabile, ridica permise si certificate de inmatriculare. Dar nu se intampla prea multe.

      De ce oare?

      • Pentru că a te folosi de minciuni îți distruge credibilitatea și contravine în cele din urmă scopului propus. De asta nu trebuie folosită tragedia de la Colectiv în războiul anti-fumat. Scopul propus ar trebui să fie renunțarea la fumat de bunăvoie, iar interzicerea fumatului în diverse situații să fie doar un mijloc. nu să devină un scop în sine.

        De exemplu, în UK s-a introdus recent o restricție suplimentară, este interzis fumatul în mașină dacă sunt prezenți și copii sau tineri sub 18 ani. Deci este o atingere adusă vieții private, însă și soluția de a opri pentru câteva minute și a savura o țigară la aer curat :) este la îndemâna fumătorului. Sigur, comparația e deplasată, România își planifică mai degrabă să obțină bani din amenzi, nu să reducă efectiv fumatul.

        Renunțarea la fumat se va realiza numai prin educație, iar asta va dura 2-3 generații. La fel cum și adoptarea fumatului nu s-a realizat într-un singur an. Este total neproductiv să crezi că ”pedepsele usturătoare” vor duce la îmbunățirea situației, asta are legătură cu experiențele personale din copilăria mică, nu cu metodele reale de rezolvare a problemelor. Ridicarea permisului, de exemplu, este o sancțiune serioasă, pe care într-o țară civilizată o decide un judecător. Dar dacă tu ai nevoie de asemenea satisfacții personale când vezi diverse contravenții în trafic, înseamnă că problema e mult mai vastă, nu se rezumă la fumat. Fără supărare.

      • Ca șofer, în România ești adesea amendat pe stradă de unul care s-a făcut polițist ca să se ”despăgubească” psihic pentru bătăile încasate în copilărie de la fratele mai mare, nu pentru că respectiva contravenție ar fi reprezentat într-adevăr un pericol pentru ceilalți particpanți la trafic. Și legea care pedepsește verzi și uscate, la grămadă, este de asemenea redactată tot de astfel de persoane.

        Ca dovadă că alte țări nu dau doi bani pe sancțiunile din legislația româmească: dacă în România un polițist îți reține permisul emis în Anglia, DVLA îți eliberează imediat un alt permis contra sumei de 17 lire, pe motiv că standardele lor în materie de siguranță rutieră sunt mult mai înalte decât cele din RO, astfel încât ei nu țin seama de sancțiunile românești, total disproporționate în raport cu contravenția comisă.

    • @PLA (24/12/2015 la 9:00)

      „Au murit niste oameni. Hai sa ne folosim de asta pentru a avansa propriile noastre agenda.”

      Daca agenda este de a aplica legea care protejeaza oamenii (si nu o mica parte a celor interesati de a face bani fara a asigura siguranta celor care-i platesc pentru acel serviciu) atunci aceasta agenda trebuie promovata, indiferent cate cluburi, magazine, restaurante, scoli, spitale etc. sunt inchise temporara pana la indeplinirea TUTUROR conditiilor legale de functionare.

      DURA LEX SED LEX ori dvs. preferati specificitatea romaneasca „merge si asa”, „tocmai mie sa mi se intample”, „de ce asa de mare e amenda” etc.?

  15. @Harald (26/12/2015 la 21:06)

    „De exemplu, în UK s-a introdus recent o restricție suplimentară, este interzis fumatul în mașină dacă sunt prezenți și copii sau tineri sub 18 ani. ”

    V-a luat-o inainte provincia Canada (provicincia Onatrio, poate si altele dar nu sunt sigur): aceasta interdictie a fumatului in masina (proprietate privata sau nu) s-a introdus cu un an in urma daca in acea masina sunt pasageri sub 16 ani (nu 18 ani ca in UK).

    Simplu, s-a legiferat si nu s-a mai facut atata „filozofie”! Oare o fi Canada un stat totalitar care incalca drepturile omului(fumator)?

    • Nu e nevoie de un stat totalitar pentru a încălca drepturile omului și am dubii serioase că în Canada ”s-a legiferat și nu s-a mai făcut atâta filozofie”. În mod sigur au avut loc dezbateri publice și consultări în prealabil.

      Cât privește ”v-a luat-o înainte provincia Canada”, eu nu mă identific cu Anglia. Am folosit exemplul respectiv pentru că e de dată recentă, am menționat că reprezintă o atingere adusă vieții private, iar conceptul ”law and order” este aplicat cu mare entuziasm și în Anglia, nu doar în Canada. Acest concept nu doar scuză, dar chiar apreciază abuzurile comise de către legislație și de către forțele de ordine asupra cetățeanului, după cum se poate vedea și în formulări gen ”s-a legiferat și nu s-a mai făcut atâta filozofie”.

      • De fapt, in British Columbia (tot in Canada) legea care interzice fumatul cu copii in masina s-a adoptat in 2009. Nu, n-au fost „consultari publice”. S-a pus pe primul loc interesul copiilor (si implicit al societatii in ansamblu) si cu asta basta.

        Cunosc insa romani care n-au rezistat in Canada fiindca „acolo nu poti scuipa pe strada” si s-au intors in Romania, unde „traiesc bine” (Basescu dixit).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Calin
Mihail Calin
Mihail Călin este editorul site-ului euro-health.ro, dedicat politicilor europene de sănătate publică. Este absolvent al UMF „Carol Davila” Bucureşti şi, de aproape cinci ani, jurnalist în domeniul sănătăţii. A făcut parte din redacţia săptămânalului Viaţa medicală şi a fost redactor-şef la Sănătatea Press Group. În 2013, a fost bursier al portalului EurActiv Bruxelles, specializat în afaceri europene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro