Dezbaterile publice din România reușesc arareori să pună în discuție probleme filosofice cu privire la natura statului de drept și a legilor sale. Totuși, subiectul intervenției Jandarmeriei din 10 august a reușit acest lucru. Cu toate că evenimentul a fost intens dezbătut, implicațiile sale fundamentale nu au fost explorate în totalitate, iar multe dintre întrebările importante nu au fost puse. Dacă puterea în România este samavolnică și se folosește discreționar de legi, care mai este natura legilor ce se pretind a fi juste? Ce ajung legile să însemne atunci când ele sunt subminate sistematic de corupție? Ce fel de conduită ar trebui să aibă cetățeanul în fața unor legi injuste? Însă, cum decurg aceste întrebări din incidentele de pe 10 august? Simplu – chiar din deviza Jandarmeriei Române: „Lex et ordo”.
În seara în care a avut loc protestul diasporei, forțele de ordine nu au fost prezente pentru a aplica legea, ci pentru a o suspenda. Astfel, la momentul de față, Jandarmeria pare că nu mai apără pluralismul unei societăți democratice de model liberal clasic pe care se fundamentează întreaga civilizație politică europeană, ci promovează un model politic de inspirație eur-asiatică în care rolul său este de a apăra opinia puterii și a înnăbuși opiniile concurente ei, eliminându-le fizic din spațiul public. Aceasta este situația în care ne aflăm acum – legea și ordinea au fost abuzate chiar de către cei care ar fi trebuit să le apere. Cum s-a întâmplat asta? Să luăm pe rând cele două concepte.
Lex
În seara zilei de 10 august, Jandarmeria, un organism al statului Român, a încălcat mai multe drepturi și libertăți garantate de Constituție:
- Libertatea întrunirilor publice (art. 39) și libertatea de exprimare (art. 30). De ce? Pentru că Jandarmeria Română a evacuat demonstrațiile pașnice din Piața Victoriei. Motivul invocat: în mulțimea de sute de mii de oameni au existat câțiva indivizi care au tras de gardurile montate, după ce, vreme de ore întregi, jandarmii au eliberat gaze iritante direct în fețele protestatarilor și au lansat grenade cu gaze lacrimogene în mijlocul mulțimii pasive.
- Dreptul la viață și integritate fizică și psihică (art. 22). De ce? Pentru că jandarmii au atacat direct și au lovit repetat protestatari pașnici, unii dintre ei cu mâinile ridicate în semn de neagresiune. Jandarmii au părut că nu înțeleg semnul universal al abandonării conflictului și au țintit chiar capetele civililor.
- Dreptul la proprietate privată (art. 44). De ce? Pentru că au smuls telefoanele din mâinile celor prezenți, izbindu-le de pământ sau aruncându-le departe de posesorii lor. Iar asta pentru că au fost vizibil deranjați de oamenii care îi filmau în timp ce încălcau articolele din Constituția pe care se presupune că o apără.
Ordo
Jandarmeria Română se obligă să apere ordinea civilă care constituie chiar motivul existenței ei. Încălcând libertatea întrunirilor publice, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate privată și dreptul la viață și integritate fizică și psihică a protestatarilor adunați să critice guvernul și Partidul Social Democrat care deține majoritate parlamentară, Jandarmeria a demonstrat că urmărește instaurarea unei ordini represive. Ordinea pe care a căutat să o instaureze are conotații dictatoriale și urmărește eliminarea pluralității opiniei publice, amintind de sloganurile susținătorilor Frontului Salvării Naționale din anii ’90 care cereau „liniște” cu orice preț, chiar și acela al declanșării masacrului mineriadei.
Ciuma roșie
Cum s-a ajuns la situația asta? Prin faptul că Jandarmeria Română a fost de-a lungul timpului, unealta partidelor aflate la guvernare, urmărind nu să instituie și să mențină legea și ordinea constituțională, ci legea și ordinea cerute de partid (cea mai lungă perioadă de guvernare post-decembristă a fost ocupată de variațiunile politice FSN, FDSN, PDSR, PSD). Iar PSD-ul a folosit, în sfârșit, toată puterea de care dispune, cu toată încrâncenarea de care e capabil pentru a elimina criticile la adresa sa, urmând rețetarul de sorginte sovietică lăsat moștenire de Ion Iliescu:
- inducerea fricii prin perspectiva viitoarei violențe pentru prevenirea participării la protest
- infiltrarea provocatorilor și tolerarea lor în mulțime pentru decredibilizare și descurajare
- prezentarea ofițerilor-cheie în haine civile ca pentru o misiune secretă, deși erau în deplin exercițiu al funcției
- folosirea întregului arsenal (Jandarmeria a fost echipată cu muniție letală) în mod clar disproporționat pentru intimidarea și dispersarea mulțimii
- folosirea violenței fizice pentru degajarea pieței
- abandonarea forțelor de ordine în scopuri propagandistice mincinoase
- terorizarea populației pașnice prin violență fizică ofensivă soldată cu peste 400 de civili răniți.
Violența Jandarmeriei se arată cu atât mai nediscriminatorie și mai sălbatică, cu cât a vânat oameni în magazine și în muzeul Antipa, a atacat jurnaliști, ba chiar a oprit un taxi aflat în proprietate privată pentru a-i maltrata clienții aflați înauntru, în ciuda prezentării de către aceștia a pașapoartelor israeliene.
Toate acestea arată că epurarea cadrelor comuniste din instituțiile statului român de după 1989 a eșuat, iar sistemul politic se folosește în continuare de forțele de ordine ca de organe de represiune. Jandarmeria Română dovedește cu această ocazie că, așa cum PSD este moștenitorul FSN, ea este moștenitoarea USLA-șilor comuniști și nu dă doi bani pe statul de drept. De fapt, Jandarmeria nu apără statul pentru că repectă legea în virtutea corectitudinii sale și a aplicării sale egale tuturor cetățenilor, ci folosește legea discreționar pentru că unicul său scop este de a apăra statul, indiferent de corectitudinea legilor sale. Conform logicii totalitare perpetuate de cadrele care populează instituțiile publice, Jandarmeria nu apără statul pentru că respectă legea, ci se vrea a fi legea pentru că apără statul.
După 10 august, a devenit clar pentru toată lumea că Jandarmeriei Române nu îi pasă de lege și ordine, ci doar de ordine primite „de sus”. Însă acesta nu este miezul problemei, ci doar simptomul situației instituționale din România. Starea în care se află Jandarmeria poate fi folosită drept indice pentru măsurarea putreziciunii statului. Iată de ce „ciuma roșie” este o metaforă potrivită care a rămas prezentă în scandările protestatarilor.
Iar PSD-ul nici măcar nu încearcă să ascundă adevăratele sale intenții, îngăduindu-le membrilor săi să ia o atitudine publică autocratică. (Un deputat PSD a declarat că vor veni un milion de susținători ai partidului său pentru a-i călca în pcioare pe demonstranți, un primar PSD a declarat că nici femeile și nici copiii nu vor fi cruțați de violența forțelor represive, proclamând supraviețuirea celor puternici, iar un consilier de vârf în structurile de stat a decretat că protestatarii ar fi trebuit mitraliați în loc să fie stropiți de tunurile cu apă.) PSD-ul vede deja România drept propria moșie de care poate dispune după bunul său plac pentru că el nu are nevoie să urmărească legea, dacă chiar el dictează legea.
În vreme ce alte instituții ale statului român se arată atinse mai mult sau mai puțin de reformă, Jandarmeria a demonstrat că unica sa reformă a fost cea de imagine. Au trecut anii în care copiii și fetele se pozau cu jandarmii zâmbitori percepuți ca dornici să asigure un cadru sigur protestelor. Acea mască democratică a căzut și a dezvelit familiara figură hâdă care ne-a supus vreme de patru decenii.
Ce e de făcut?
Pericolul nu este unul de moment, ci unul sistemic, de natură instituțională. Este o boală moștenită din comunism prin regimul Ion Iliescu, iar cea mai mare greșeală ce poate fi făcută acum este limitarea măsurilor luate la învinovățirea unei singure persoane dispensabile care să fie cea mai la îndemână responsabilă pentru cursul evenimentelor. O astfel de măsură singulară ar ignora dimensiunea problemei și legăturile puterii cu forțele represive, lăsând sistemul intact și evitând reformarea reală a cadrelor și metodelor Jandarmeriei. Problema pe care o avem de înfruntat nu este una de organizare obișnuită, ci este o problemă istorică ce stă dinaintea luptei noastre pentru democrație. Depinde doar de noi să cerem aceste reforme de la viitorii politicieni și să expunem pe cât posibil personajele toxice libertății. Dincolo de coagularea unei atitudini civice, protestul diasporei a reușit să arate adevărata față a Jandarmeriei și să indice o mare slăbiciune a democrației românești.
Problema subiacentă evenimentelor de pe 10 august a depășit de mult granițele dezbaterii politice. Chestiunile puse în discuție nu mai privesc mijloacele prin care se pot atinge scopuri asupra cărora am cădea cu toții de acord ca fiind dezirabile. Ceea ce se pune acum în discuție este chiar statul de drept, iar implicațiile acestui conflict reverberează la nivelul tipului de societate către care ne îndreptăm. Dacă Jandarmeria suspendă legea, iar PSD este autocratic, atunci decurge că legea devine discreționară. Prin urmare, legea este injustă. Dincolo de efectele imediate ale acțiunilor Jandarmeriei, consecința periculoasă a atitudinii sale este devalorizarea legii în ochii cetățenilor.
Pus în fața acestei situații, cetățeanul român pare a avea de ales între urmarea unei legi strâmbe și abuzive către o lume care servește exclusiv puterea și urmarea propriei conștiințe ghidate de idealul dreptății către libertate și corectitudine. Totuși, deși este tentant să alunecăm într-o astfel de dilemă, trebuie amintit că scopul legii este tocmai acela de a evita interpretarea personală a regulilor societății și de a garanta o conduită cooperantă și lipsită de pericole între cetățeni. Așadar, dilema este una falsă întrucât pericolul comoțiilor sociale se găsește de ambele părți ale alternativelor ei.
Reflectarea aprofundată asupra acestor chestiuni este absolut necesară pentru conturarea unei soluții nuanțate care să conducă inevitabilul demers de reconstrucție politică a României. Reiau întrebările din început pentru că, indiferent de polarizarea societății românești de la momentul de față, acestea reprezintă cel mai fertil punct de pornire pentru un astfel de demers. Dacă puterea în România este samavolnică și se folosește discreționar de legi, care mai este natura legilor ce se pretind a fi juste? Ce ajung legile să însemne atunci când ele sunt subminate sistematic de corupție? Ce fel de conduită ar trebui să aibă cetățeanul în fața unor legi injuste?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In fata unor legi injuste, cetateanul trebuie sa aiba atitidinea lui Johannis vizavi de Kovesi, trebuie sa se supuna, ca altfel am fi ca pesedeul :)! Nici o sansa pt opozitie si societatea civila sa castige corect impotriva unor trisori pt care legalitatea este optionala si legile nescrise primeaza in fata celor scrise. La autopsia democratiei romanesti, principala cauza a decesului va fi noncombatul opozitiei, preferand jertfirea unor aparatori de nadejde in favoarea unor beneficii iluzorii.
Poate ca romanii vor dobandi intelepciunea cea de pe urma a evreilor din vechime, care au fost masacrati de atacatori pt ca nu vroiau sa lupte de Sabat. A devenit logic ca legea se aplica doar celor vii, si ca sa ramai viu trebuie sa lupti cu arme si metode egale cu ale adversarului.
La o situatie exceptionala, cum este cea in care a ajuns Romania, nu se pot aplica decat masuri exceptionale din partea societatii. Comunismul a fost introdus in Romania prin forta si samavolnicie, prin calcarea in picioare a legilor, a demnitatii umane. Daca prin dialog nu se poate rezolva nimic, daca prin proteste pasnice nu se poate rezolva nimic, daca pe cale politica nu se poate rezolva nimic, daca structurile militarizate ca Jandarmeria sunt instrumente ale opresiunii, singura solutie este confruntarea frontala cu Raul. Orice alta solutie duce la armistitii temporare (gen CDR, DA), dupa care recidivele „Iliescu-FSN”, „Nastase-PDSR”, „Ponta-PSD” si „Dragnea-PSD” se vor repeta in forme tot mai grave, pana cand Romania se va prabusi sub propriile ruine.
Domnule Mihnea Buruianu,
TOATE astea se știu de cel puțin 70 de ani
prin varii expuneri și alte eseuri de „specilitate” despre Adevărul despre Comunismul ideologiei Criminale Comuniste. Să fim serioși !
„Dezbateri publice” ??? Fasoane și hachițe, manipulări în toată regula !
„Constituția” ? într-un stat Totalitar dictatorial post-comunist/ ex-securist ? Glumiți !
„Jandarmeria” ? și celelalte organ(isme) de stat totalitar își fac, DE 70 de ANI,
conștiinciios și „revoluționar” datoria de a reprima orice formă de libertate ! Sau poate credeați alt ceva ?!?
„după 10 august” ??? ABIA după 10 august ? Domnule Buruianu, sînteți prea tînăr, prea naiv, sau ….
DE 70 DE ANI, domnule !!!! Că se numește „jandarmerie” sau altfel, E TOT AIA ! DE 70 de ANI !
„cetățeanul român pare a avea de ales” !!! Păi dacă „pare” nu prea are !
„de ales” ? Păi n-alege el liber, de 30 de ani, exact ce-a ales ?!!?
„cetățeanul român” ??? păi cetățeanul român, n-ați învățat deja demult E TURMENTAT !
Și azi, e cu mult mai mult : și Turmentat și ÎN-turmentat !
Ca să fii „Cetățean” trebuie Conștiință și Educație ! NU mai există încetul cu încetul de 70 de ani DELOC așa ceva !!!
Și ca să fie și „Român” !!! Păi atunci ar trebui să …………… ce s-o mai lungim !
Citiți-l mai atent pe CIORAN, și poate-poate ……… și nu doar pe Cioran.
Domnule Mihnea Buruianu …………filozofînd așa am putea filozofa pîna la Sfîrșitul Lumii,
DEGEABA !
Guvernelw Romaniei SI toate partidele s-au intrecut 30 de ani in a consolidated dependenta fiecarui cetatean de stat. Au creat un superstar tatuc ce tine loc de familie pentru foarte multi romani. Si i-a facut pr Mai toti cetatenii sa something doreasca argati la stat.
Fara aceasta armata de argati formta in special din parintii Mai in varsta si din bunici statul nu ar indrazni sa something substituie legii.
Romania nu este un stat de drept ci un stat de stat. Constitution noastra are trebuie sa inceaoa cu ‘Statul este deasupra legii’.
Daca PSD nu ar to atat de sigur de milioanelr de voturi are celor pee care i-a facut dependent de stat , nu ar Mai avea nici puterea oculta de a dispune asupra jandarmeriei asa cum a facut-o.
Cheltuielilor statului trebuie drastic reduse pana la deficit zero. Statul trebuie sa investeasca in infrastructure de comunicatii si sa foloseasca planul junker pentru tehnica spatiala cai ferate si dezafectarea fostelor regiuni miniere.
Toate we leaga intr- o societate. Jandarmeria s-ar purta normal si legal intrr-un stat liberal. Romania este astazi pe drumul refacerii comunismului. In aceasta Romanue aprosoe comunista nu ar trebuie sa he mire purtarea jandarmeriei.
=====
Intr-un stat liberal va fi nevoie de o jandarmerie redusa numeric dar profesionista. Ceea de acum este clar prost instruita.
Insist asupra necesitatii de a formula o solutie si un plan fundamentat politic.
In opinia mean obiectivul politic la alegerile urmatoarea trebuie sa fie crearea statului liberal. Cu trasaturile clasice cunoscute.
Nu foloseste sa be plangem can jandarmeria a batut cand nu trebuia nici macar sa fluiere.
Cu exceptia parintilor si bunicilor care cred ca diaspora e olatita de Soros (de fapt se prefac, nu cred nici ei asa ceva dar ideea asta e utila in a-su mentine copiii si nepotii drept sclavi personali) nimeni nu see mai indoieste de ce scrie in articol.
Consider can raspunsul cel Mai potrivit la marasmul actual este un program politic care sa vuzeze firmarea statului liberal pe baza doctrine lberale. Nu e nevoie de unitatea organization called a dreptei e sufficient da toate fortele politice de dreapta sa recunoasca acest program.
Settings/Auto-correct/ EN off; RO on
Si dup-aia we can citi mai bine what you zici, Dedalus
Dedalus, nu mai e vorba de generatii. PSD-ul si-a clientelizat si tinerii. Doar nu credeti ca jandarmii sunt batrani la pensie, asta e valabil pentru toate sectoarele controlate de stat, interne, educatie, sanatate, administratie publica, companii si regii nationale. Va faceti iluzii – dupa parerea mea – considerand ca avem un conflict intre generatii, asta se credea si acum 30 de ani, s-au schimbat generatiile si problema a ramas. E vorba de un alt gen de conflict, unul economic. Mai tineti minte cum controla PCR-ul societatea? Folosind tehnica manipularii salariilor, „clasa muncitoare” comunista avea un salariu mediu extrem de apropiat de „intelectuali”, avea intaietate la repartitia de locuinte si la alte beneficii. In felul asta ea era aliata comunistilor, pur si simplu pe motive economice. Aceeasi tactica e folosita astazi, sectorul de stat e pastrat urias – in comparatie cu cel privat – si ineficient dar cu salariu mediu mult peste sectorul privat. Si aliatu-i gata, oamenii astia sunt alaturi de PSD (nimic pentru dezvoltare, totul pentru salarii bugetare, asta e doctrina economica PSD). Cu batranii e aceeasi poveste, sunt stimulati cu cresterea pensiei, excursii gratuite si alte promisiuni de viata vesnica si fericita sub guvernarea PSD (vezi declaratiile avertisment ale Dnei ministru Vasilescu). Deci, e vorba de interese, nu de varsta!
Posibil ca si unii tienri sa voteze constient PSD si chiar sa il sustina. Datele statistice de la alegeri arata ca si tanara generatie a votat asa.
Dar, sa nu uitam 2 fenomene:
– ascendentul parintilor si bunicilor, al batranilor in general asupra unei parti a tinerilor: „tati, mami, buni, cu cine sa votez?”
– refuzul de participare la vot al tinerilor, ce a modificat statistica votului, intr-/o masura ridicata (nu am cunostinta de vreun sondaj sau statistica in acest sens, ma bazez doar pe ceea ce circula)
Ceea ce eu vreau sa subliniez este ca abuzul este posibil pentru ca exista siguranta votului (in mintea unora, eu nu cred ca e chiar asa, dar asta e alta discutie.
Iar siguranta votului este posibila pentru ca generatia in varsta voteaza asa. Este secundar faptul ca voteaza asa si o parte din tineri, pentru ca votul lor e mult mai volatil.
===
Originea dezastrului asteptat consider ca este insa in lipsa orfertei politice alternative. Este incalificabila tacerea opozitiei si mai ales a intelectualilor de dreapta din Romania. Lipseste un program politic de dreapta clar.
===
Chiar si din postarea mea singura parte care a atras atentia a fost cea care se refera ;a descrierea situatiei de fapt.
Partea care propune o solutie a ramas neobservata.
Unui popor care nu doreste o alternativa, ci doar sa se planga de actuala stare de lucruri, nimeni nu va putea sa-i ofere o sansa de dezvoltare.
Romania centenara n-a fost vreodata stat de drept, fiecare putere a guvernat prin lege si nicidecum in spiritul legii. Intr-adevar este o problema/deficienta sistemica fata de care nicio forta politica nu se sinchiseste a o recunoaste, decum sa prouna masuri real reformiste. Opozitie nu exista, doar disputa intre socialistii de inspiratie bolsevica, in ultimii ani cu atitudini vizibil fasciste si socialistii de inspiratie europeana. Luand parte la cateva noi initiative politice am constatat cu amaraciune ca toate au pornit eronat cu scopul de a elabora proiecte/programe care sa „dea bine” unui electorat, probabil gresesc/exagerez oarecum, in mare parte oligofren, neincrederea in omul obisnuit fiind omniprezenta, in timp ce firesc ar fi ca politica sa-i fie destinata. In asemenea conditii drumul spre rapa este asigurat.
Bun text. Statul a rupt contractul social. Cetateanului nu-i raman decat doua solutii, dependente de varsta, calificare, nivel de bunastare etc.
– Otopeni si nici o privire in urma, sunt destule state in care autoritatile respecta contractul social.
– Ramanerea in tara, in speranta unor vremuri mai bune, cu pretul refugiului intr-un mod de viata cat mai autarhic pentru a minimiza impactul autoritatii.
Interogatiile de genul ‘ce mai e ‘legea’ apt solutionate in text si in realitate – ce vor ei sa fie. Explorarea temei e superflua. Pe un miort nu pioti face decat autopsie, inutila in cazul de fata intrucat rigor mortis e evident, cauza asijderea, criminalu
la fel.
Un raspuns generic la intrebarile puse ar putea fi desprins din ideea lui Montesquieu ca „ceva”(o norma,o regula,uncomportament) nu este just ptr ca asa e legea, ci trebuie sa fie lege, pentru ca e just!
Acestea fiind spuse, parerea mea este ca, indiferent de legile RO, romanii vor face fix ce vor ei cu ele!
Obisnuiti sa „se descurce ei, cumva” si sa nu priveasca mai departe de lungul nasului, conform intelepciunii populare care ar cam trebui revizuita, romanii sufera de mentalitate paguboasa acuta. un fel de narcisism care infraneaza orice progres deoarece asta ar implica aacceptarea zonelor de umbra, fara de care lumina nu…lumineaza! Ca nu exista lumina, daca umbra nu-i…
Paradoxurile se insiruie : cu cat e mai intransigent, cu atat e mai pacalit, cu cat e mai critic, cu atat se complace in obiectul criticii, cu cat actiunea concreta devine urgenta, cu atat se instaleaza mai confortabil in fata ecranelor…etc., etc.
In afara de filosofie, cred ca determinismul functioneaza relativ constant, in orice caz in viata concreta si materiala aceleasi cauze tind sa produca aceleasi efecte.
De aceea, si in scopul de a ne simplifica problemele in vederea rezolvarii lor (reducerea la un numitor comun tuturor…) as zice ca ar fi bine sa facem exact invers decat tot ce am facut!
orice iesire din criza implica schimbarea comportamentelor care au generat si instalat criza! A astepta (alegeri viitoare, aparitia de partide sau persoane mesianice) ca scenariile pe care ni le dorim sa se produca in timp ce noi vorbim discutii, e cam imposibil, in orice caz nu ne-a reusit de loc pana acum…
Este posibila refroma statului. Asta este solutia: formarea statului liberal.
Formarea statului liberal nu depinde de persoane geniale, de candidati-calugari si nici de educarea a zeci de mii de experti.
Formarea statului liberal este esentialmente o chestiune de vointa politica. Este o solutie puternica, ce poate fi aplicata chiar si de un partid mai putin numeros, chiar si de catre candidati ne-imaculati (cineva spunea ca oricine a trecut de 21 de ani are cel putin o infractiune la activ pentru care ar merita puscaria, doar ca nu prins :-)).
Programul politic ce vizeaza foramrea statului liberal are cel mult 2 pagini A4. Un program politic nu e un document, o insiruire de cuvinte pe foi. Un program politic este o intelegere a unei solutii politice pentru guvernarea unei tari.
Prin urmare, un program politic ce vizeaza crearea statului liberal este in esenta o discutie pe baza celor statuate in cele 2 foi A4. Fiindca intelegerea oamenilor e diferita, discutia acestui program politic dureaza mult, poate un an sau doi.
De aceea spun ca este momentul pentru lansarea unui program politic de dreapta. Nu are nici o legatura cu unitatea organizatorica a dreptei. Oricum, mai mult de 3 partide de dreapta nu ar putea sa fie in acest moment in Romania (cu ingaduinta).
Desigur, daca palicam si acestei idei carcatosenia noastra, ea nu va rezista. Nimic nu rezista defetismului.