marți, aprilie 30, 2024

In ianuarie 2016, ca industrias, sunt mai putin optimist

“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” (Ion Luca Caragiale).

“Industria este sufletul mediului de afaceri şi cheia de boltă a prosperităţii” (Charles Dickens)

Mall-uri, cartiere rezidentiale, cladiri de birouri si depozite pentru importuri in locul marilor platforme industriale.

Fabrici putine, foarte putine.

Cele vechi sunt obligate sa recurga la lohn care este sub-rentabil. Cele noi sunt marea majoritate micro-intreprinderi, putini angajati, putina valoare adaugata.

Nu se gasesc absolventi de liceu sau facultate interesati sau specializati in munca industriala. Cei angajati in cele din urma trebuie recalificati si costa cat banii pe care i-au dat pe cele 2-3 facultati pe care pana si ei realizeaza ca le-au terminat inutil. Generatia Y nici nu mai invata la scoala despre “componenta liniei de fabricatie” sau “inginerie industriala” sau “calificare de echipamente si probe tehnologice”.

Daca nu esti in proprietatea statului nu ai parte de diplomatie economica care sa te asiste la exporturi.

Amanari sau ratari de investitii in extindere si modernizare din cauza birocratiei sau lipsei de transparenta si predictibilitate. Asadar, mediocritate tehnologica, devans competitiv, condamnare la non-inovatie.

Taxe, impozite, somatii, controale, verificari, amenzi. Sunt controale in care ti se spune de la inceput ca au tinta de amenda, deci e mai bine sa colaborezi.

Cu cat esti mai mare cu atat esti vizitat mai des de diversi inspectori de la fisc, munca, vama, pompieri, sanepid, veterinare, etc. Ei isi fac probabil datoria dar oriunde privesti  in jurul tau catre afaceri mai mici te socheaza munca la negru sau evaziunea fiscala.

Umilinte la usa politicienilor si oficialilor locali si centrali pentru ajutor – toti cauta cu febrilitate investitori noi, uitand ca cei existenti sunt mai dispusi sa investeasca in continuare. Asa ca nu te ajuta cu nimic. Eventual se cer sponsorizari sau a le fi angajate rudele sau contractate firmele cunostintelor. Si, in ani electorali,  maxima exuberanta la TV in a sustine industria si economia.

Si mai presus de orice, spectacolul grotesc al legilor slabe, aproape imposibil de deslusit si aplicat, tocmai din zona economica si financiar-bancara, returnate in Parlament de la Presidentie. Si chiar si revizuite, multe raman slabe.

Daca devii vocal ti se spune ca exagerezi, creezi panica, esti paranoid, eventual esti amenintat discret sau fatis. A, si sa nu uitam de argumentul suprem, dezarmant:  „trebuie sa facem asa pentru ca asa cere Uniunea Europeana”.

Asa ca in ianuarie 2016 sunt mai putin optimist.

Dar o sa-mi treaca. Imi amintesc ca Premierul Ciolos a spus ca crede in re-industrializare, ma mai uit prin Strategia de Reindustrializare din 2013, Strategia Nationala pentru Competitivitate din 2014, Strategia Nationala pentru Competitivitate 2015, si ma realatur celorlalti industriasi romani sau straini care sustin ca re-industrializarea este cheia unei evolutii sustenabile pentru Romania

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Fabrici puține? Sunt peste 300 de localități rurale cu fabrici de tot felul, iar numărul unităților de producție din orașe este mai mare decât oricând în istorie – la fel și cifra de afaceri însumată din industrie. Că sunt probleme pe productivitate, forță de muncă (dar câți angajatori au încercat să dea salarii ”ca-n Vest” ca să obțină productivitate ”ca-n Vest”?), retehnologizare etc., foarte adevărat. Că cele mai multe unități de producție nu au acționariat românesc, de asemenea (unii au răgușit acum 25 de ani țipând ”Nu ne vindem țara”, alții au răgușit ulterior înjurându-i pe primii, deși echilibrul ar fi fost ideal). Dar imaginea că România e o țară în care nu se produce ”mai nimic” e profund eronată. O economie care produce 1.100 de autovehicule finite PE ZI este o economie cu un vector industrial puternic.

    • Productivitatea în România e la jumătate din simplul fapt că e vorba de România. Când viteza comercială a unui TIR e de 35km/h, jumătate din valoarea din vest, deja plătești șoferul mai multe ore pentru aceeași operațiune, e clar că salariul va fi mai mic. Iar 1.100 de autovehicule pe zi este o glumă proastă, probabil VW produce singură mai mult de 1.100 de autovehicule pe zi și nu e nici pe departe singura firmă germană din domeniu.

      Când firma germană cumpără TIR-ul, dar banii rămân tot în Germania e una, iar când la firma românească banii se duc în Germania pentru a cumpăra TIR-ul, e alta. România e un loc unde nu sunt bani, iar într-un asemenea loc nu se pot produce bani. Chiar și geografic vorbind, ceea ce contează azi în Europa este distanța față de Frankfurt, iar România stă extrem de prost la capitolul ăsta.

      Separat de amplasarea geografică, mentalitatea feudală a întregului sistem administrativ nu e ceva ce să se poată schimba. În România nu e suficient să ai un produs sau un serviciu pentru care clientul să fie dispus să plătească. În România trebuie să cunoști pe cine trebuie, să dai șpăgi și comisioane ascunse care îți fac praf productivitatea, iar de cele mai multe ori trebuie să te mulțumești cu a vinde celui care are relațiile necesare, urmând ca el să obțină cea mai mare parte a profitului.

      Nu poți să plătești angajatul ca în vest, productivitatea tot la jumătate o obții. Am încercat și cu angajați aduși din RO și tot nu merge, ei tot ca în țară vor să facă lucrurile și îți trebuie luni întregi să-i dezveți de unele obiceiuri proaste, iar rezultatul final e tot dezamăgitor. Românii muncesc mult, în sensul că prestează multe ore, dar rezultatul final e un șir nesfârșit de rebuturi. Adică muncesc prost, așa ajung să muncească pe degeaba.

  2. Un strigat in neant domnule Damian. Toata floarea (re)fo’mistilor impreuna (si de mana cu) cohorta de postaci uita (ca sa nu scriu ca nativ, nu sunt in stare) sa spuna ca dezvoltarea (de unde rezuilta toate celelalte beneficii si cu precadere cele sociale) isi are temelia in productie/industrie. Iar ca o ironie a sortii celor care inca se mai zbat „legislatia” din rssh tzigania este permisiva pt social si punitiva pt producator.. Desigur ca „producatorul” ar face orice ca sa-si umple buzunarele/conturile. Inclusiv evaziune fiscala si/sau munca la negru/gri. Mai ales cand „republica” horrortodocsa sovietico-socialista rumunia munca este super/ultra/mega fiscalizata. Ce rost ar mai avea referinta la cretinoizii (re)fo’misti care, desi tot mediul de afaceri le-o cerea, in loc sa reduca fiscalizarea muncii au preferat sa-si „asomeze” codu’ muncii. Doar ca sa i-o traga dublului puscarias. Altminteri efect null in economie. Doar cretinu’ de (re)fo’mist sef iesea seara de seara la tembelizor explicand ce de multe contracte-de-munca au aparut. Intentionat uitand ca de fapt erau vechile contracte care, potrivit legii, trebuiau reinregistrate. Pulimea care inca pune boru’ la „reforma” patronata de actualul pensionar de lux aplauda precum platitorii de belet la sezatorile lu’ puric.

  3. Mai mereu aud strigătul de alarmă al unor jurnaliştii piteşteni,. A pierit industria. Unde? În oraşul care este pendinte de cea mai mare întreprindere din România ca număr de angajaţi, Dacia,Uzina de Autoturisme. Au dispărut câteva întrprinderi poluante printre care şi ARPECHIM, asta din prostia celor care au privatizat PETROM fără să se gândească că Petrochimia din Piteşti era dependentă de petrolul din import. Spre diferenţă de controversata afacere Midia, simiară, care produce, are angajaţi şi plăteşte dări.
    În schimb în jurul Piteştiului şi Mioveniului duduie întreprinderile mici cu profil auto.
    Dispar întreprinderile cu mulţi angajaţi care favorizau lenea, nemunca şi furtul. De aia se vaită nostalgicii! Cei întreprinzători sunt azi prin Europa la muncă.
    Depinde de întreprinzătorii români să-i aducă înapoi la salarii onorabile.

  4. Totuși,ponderea industriei în pib este în România de aproape 25% iar în restul Europei sub 15%,deci nu putem dramatiza prea mult.Problema nu este a cantității ci a calității.Marile probleme ale industriei românești sunt altele.Pe lângă calitatea scăzută mai sunt și altele care o împiedică în dezvoltare.De ex.lipsa capitalului de investiții,lipsa finanțării,lipsa(da,lipsa!) personalului calificat,lipsa de interes a guvernanților pentru industria autohtonă,lipsa competitivității tehnice,etc.
    În legătură cu productivitatea,în România este de aprox. două ori mai mică față de media UE dar salariile sunt de 3-6 ori mai mici.De fapt,pentru așa zișii capitaliști români,exploatarea la sânge a forței de muncă a rămas singura resursă de dezvoltare și de profit.Puteți să-mi spuneți de ce,pentru meserii echivalente,salariile la stat sunt de 2-3 ori mai mari decât cele din privat?
    Așa că situația este mai complicată.Mai e mult până să fie bine.

    • Of fi ponderea industriei in PIB-url Romaniei de 25%, peste media europeana de 15%. Nu am verificat numerele pe care le-ati dat dumneavoastra, dar nici nu le contest.

      Daca ele sunt corecte, situatia ramane proasta. Inseamna ca Romania are o industrie mai slaba ca cea a Belgiei, tara de 8 ori mai mica ca suprafata si de vreo 2 ori mai mica ca si populatie si lipsita de orice fel de resurse naturale.

      In plus Romania are o alta problema imensa: O buna parte din industria romana e dependenta de concernul francez Renault (mai ales prin contractori, subcontractori si furnizori), asa cum republicile bananiere depind de Dole Foods sau Chiquita International. Daca Renault stranuta, Romania face febra 40C. Iar mai devreme sau mai tarziu Renault isi va reduce productia din Romania si se va muta sa zicem spre Ucraina, care se va asocia pana la urma la UE indiferent ce marlanii mai comit rusii. In Ucraina mana de lucru e mult mai ieftina ca-n Romania, iar infrastructura mult mai buna. Un camion de la Lvov, de exemplu, ajunge mult mai repede la Paris decat unul de la Pitesti. Coruptie, instabilitate politica, etc. conteaza, dar sa nu uitam ca Renault a venit in Romania in 1998 cand nici Romania nu era cu mult mai breaza ca Ucraina de azi si cand nimeni n-ar fi pariat ca tara va intra in UE in urmatorii 10 ani..

  5. Sa ne amintim ;
    La jumatatea anilor ’50 Coreea de Sud a iesit dintr-un razboi crunt (linia frontului a trecut de trei ori peste tara, N-S,S-N- si iar N-S). Infrastructura inexistenta , popor oriental, fara educatie stiintifica si industriala…. Dupa treizeci de ani organizeaza Jocurile Olimpice si uimeste lumea !
    Noi, dupa cincizeci de ani de comunism care, totusi, a industrializat tara si a scolit oamenii, care a lasat o infrastructura cat-de-cat dar si milioane de apartamente …
    Diferenta a facut-o in primul rand – zic eu – implicarea americana ! Investitiile sub forma de capital dar si de proiecte si organizare, scolarizarea la toate nivelurile, inclusiv prin sute de mii de burse universitare in State. Apoi , dar numai apoi, harnicia si seriozitatea oamenilor.
    De ce ne-au lasat americanii de izbeliste chiar pe noi care i-am asteptat atata, de ce si azi sunt pe un loc neglijabil la capitolul investitii ? Pe noi care trimitem soldati pe toate fronturile NATO, care ne-am asumat riscul de a gazdui ScutulAntiRacheta de ne-am ales cu noi amenintari de la rusi ? Nu pot da un raspuns competent si nu vreau sa ma lansez in supozitii, nici sa sustin „teoria conspiratiei universale antiromanesti”.
    Si ii dau intrutotul dreptate Doamnei Monica Macovei : ce face Statul Roman, presedintii si guvernele noastre, diplomatia romaneasca. Suntem, da, beneficiari de securitate dar si contributori. Soldatii nostri lupta si mor alaturi de soldatii americani. N-ajunge ca Obama il consoleaza pe marele mutilat de razboi roman ! Mai faceti si altceva ca Romania sa devina un stat puternic , sprijiniti-i dezvoltarea ,economica in primul rand. Doar bunastarea, creata prin munca eficienta si corect dirijata va dezvolta statul democratic si cultura, va fi arma de baza impotriva necinstei si coruptiei, va da un suflu nou acestui popor care azi si-a pierdut increderea in el.

    • asa e: americanii sint de vina („imperialist american, sa-ti cada bomba-n Ocean”).
      Ha ha ha: „De ce ne-au lasat americanii de izbeliste chiar pe noi care i-am asteptat atata”.
      Dece i-ai asteptat, domnu @ dorin valeriu? nu ti-au spus parintii, bunicii, nu ai invatat la scoala ca in decembrie `41 Romania a declarat razboi SUA? si ca americanii aia erau, soarta cruda, aliati cu sovieticii?
      Dar tu, @ dorin valeriu, ce faci pentru tara ta inainte de a cersi ajutorul american? care exista, chiar daca nu il somti in portmoneu :P

    • Haideti sa stam stramb si sa judecam drept.

      SUA nu a lasat Romania de izbesliste, numai ca SUA nu poate apara Romania de ea insasi, asa cum nu a putut apara nici Vietnamul de le el insasi.

      Guvernul american nu poate ordona companiilor americane sa faca investitii in Romania. Guvernul american doar le poate recomanda acestora sa o faca, ceea ce face de mai bine de 20 de ani. Fara rezultate spectaculoase. Hai sa vedem de ce: Costul muncii face Romania complet necompetitiva. Veti spune cum de e posibil asa ceva atunci cand romanii sunt mai prost platiti decat polonezii?! Si totusi asa e. Pentru ca un muncitor roman sa ia $1 angajatorul trebuie sa plateasca undeva spre $4. In Polonia proportia e de $1.8/$1 (una din cele mai copetitive tari europene), iar in SUA de $1.25/$1. Chiar si in Grecia costul muncii e de sub $3/$1… Costul muncii e compus din taxele directe, indirecte, birocratie, coruptie, disponibilitatea personalului calificat, infrastructura (nu pot livra produsele in timp – platesc penalitati, pierd clienti) si nu in ultimul timp anti americanism. Sa nu uitam chestia cu Chevron si gazele de sist de la Vaslui din 2011-2013: Toata Romania s-a ridicat cu mic cu mare sa lupte impotriva companiei imperialiste care facea explorari (nu exploata nimic!) la mii de metri adancime. Nimeni nu a avut insa vreodata nimic impotriva exploatarilor industriale de gaze (OMV/Pretrom, subsidiarele Gazprom, Lukoil, etc.) care uneori se intampla la sute de metri adancime si care realmente distrug panza freatica si solul…

      In ce priveste bursele universitarea, statul american nu ofera asa ceva. Ele sunt oferite de fundatii, de universitati (care sunt private), de companii private sau de guvernele straine. Studiu de caz: Fiul decanului unei politehnici din Romania prinde pe pile o bursa in SUA (platita de statul roman) pentru MS in metalurgie. Junele e lichea dar nu e deloc prost. Isi incheie masteratul cu brio in SUA in decembrie 2015 si are de dinainte dinainte de absolvire 5-6 oferete de la diferite companii americane. Banuiesc ca niciuna nu-i ofera mai putin de $70000/an. Oare ce o sa faca? O sa se intoarca in Romania unde tac’su ii aranjeaza o slujba de asistent universitar pe vreo $350/luna sau ramane in SUA pe aproape $6000/luna (are pentru un an viza de lucru H1 si poate aplica pentru rezidenta permanenta daca isi gaseste de lucru) ?!

      In ce priveste scutul antiracheta, Romania nu-si asuma nici un risc. Romania isi asigura astfel securitatea pe gratis. Pentru ca dincolo de apartenenta la NATO atacarea unei tari ce detine instalatii militare americane e un atac direct impotriva SUA. Sa nu uitam ca 80% din bugetul apararii se duce pe lefuri si pensii speciale (pensiile speciale sunt peste 50% din buget!) . Practic nu mai raman bani pentru pregatire si echipare. Daca Romania ar suspenda pe macar vreo 2 ani pensiile speciale platite fostilor securisti, militieni, intendenti, magazioneri si contabili ai armatei pensionati pe la 35-45 de ani (nu ma refer la specialistii militari, infanterile tancuri, aviatie, marina, artilerie, etc.), atunci ar avea o armata echipata la zi si capabila sa apere tara impotriva oricui. Azi Romania trebuie sa apeleze la NATO (cateva avioane britanice, americane si canadiene la Campia Turzii, la Borcea si la Kogalniceanu) pentru servicii de politie aeriana ca sa-si controleze spatiul aerian…

  6. „fabrici putine” ? pai 2015 a fost anul in care industria auto a exportat cel mai mult din istoria ei , ca sa luam doar un exemplu.

  7. Numarul unitatilor locale active din industrie, constructii, comert si alte servicii in 2011 (conform raport INS): 443.013, din care

    – 382.414 intreprinderi micro (0-9 angajati);
    – 49.602 intreprinderi mici (10-49 angajati);
    – 9.346 intreprinderi mijlocii (50-249 angajati);
    – 1.651 intreprinderi mari (peste 250 angajati);

    Cele mai multe (172.312) sunt unitatile din domeniul comertului cu ridicata si amanuntul. (surpriza?)

  8. Buna ziua

    Tin sa-i contrazic pe cei ce declara ca romanii nu-s productivi. Am lucrat intr-o firma din Ro si intr-una din Vest ce facea (si face) aceleasi chestii. Productivitatea romanilor E MAI MARE decat cea a vesticilor, cel putin in firma aceeea, dar salariile de 4 ori mai mici. Cine mai zice ceva de productivitate sa-i blameze pe manageri, ca ei sunt de vina, in sensul nefolosirii resurselor in cel mai rentabil mod. Cu alte cuvinte, nu mai veniti cu gaselnita asta, pretext pentru a tine salariile mici.

    Numai bine.

        • Problemele medicale și le rezolvă fiecare cum poate, inclusiv comentând pe Contributors :)

          Dar mitul românului productiv împiedicat să se afirme nu se rezolvă folosind definiții originale pentru productivitate.

          • 1. Sevrajul dauneaza grav sanatatii, deci fii intelept, cedeaza tentatiei, cum zice reclama!
            2.Eu nu am pretentia ca dau si nu am dat nicio definitie. Poti sa-mi arati unde am zis am zis asa ceva? Esti in alt film, regizat de altcineva, ca-ti dai seama sau nu, ca esti platit pentru asta sau nu, e deja altceva…

  9. Am vazut tarziu articolul asta, dar comentez totusi pentru ca mi se pare super -relevant.

    Nici o statistica nu poate contrabalansa perceptia unui patron. Asta, din simplul motiv ca patronal lcureaza cu realitati, nu cu cifre pe la nivel national.

    Daca omul spune ca nu gaseste absolventi calificati, ce folos ar avea sa afle ca cifra de afaceri in industrie la nivel national a crescut?!

    Statistica nu e o stiinta. Mai mult, ea poate sa induca si in eroare.

    Am tot comentat pe teme de invatamant si am spus ca nu poate fi refdormat invatamantul daca nu exista cerere pentru el. Ca nimeni nu invata degeaba.

    Intre timp am realizat ca invatamantul este capturat de non-valori, de impostori care blocheaza constient o astfel de reforma. Imnpostori de multe categorii- de la sindicalisti care abata atenita de la problememele reale la saalarii pana la cadre didactice universitare care impugn un standard de imposturapentru a-si conserva veniturile si privilegiile.

    ====

    Concluzia mea este ca asemenea impostori blocheaza cuplarea cereriii de absolventi calificati – cata exista – cu oferta universitatilor.

    Eu as spune ca e timpul ca iindustriasii sa-si faca propria Politehnica. Nu e greu deloc, investitia ar fi comuna iar programele de studii ar putea fi impuse prin colaborare cu Guvernul.

    E o idee pe care o arunc aici ca pe un mesaj in sticla in apele Atlanticului. Am sperante mici, dar daca cineva gaseste sticla asta, sa-mi dea si mie un email.

    Sola Deo gratia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Damian
Dragos Damianhttp://contributors
Presedinte PRIMER, Patronatul Producatorilor Industriali de Medicamente din Romania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro