”M-am dus! Odată, ca să plătesc – doar nu puteam să rămân pe lista evazioniștilor speciali! – dar și de curiozitate, să-ți spun drept. Am zis că nu se poate să fie atât de absurd, o fi ceva la mijloc, o fi o greșeală sau un pretext, or avea ei să-mi spună ceva”.
Așa mi-a spus un cunoscut, mai zilele trecute, una din poveștile de, să le spunem, ”trezit contribuabilii”. Nu l-am crezut până când nu mi-a arătat, negru pe alb – ”DECIZIE referitoare la obligațiile de plată accesorii” în valoare de 2 (doi) lei – vezi document. Din rațiuni lesne de înțeles, ”temutul”, dar și temătorul nostru evazionist de doi lei a vrut să rămână anonim).
Și, urmarea?… ”Stai să vezi – chiar era vorba de doi lei, pe care nici nu a mai trebuit să-i plătesc, că mi-au zis că s-a anulat. Cam asta a fost tot. Știi cum e – aglomerație, nu stă nimeni acolo să-ți explice ce și cum”.
Deci … 2 (doi) lei! De ce? Asta e întrebarea! De ce s-a suspendat în așa măsură principiul raționalității, cel care, se spune, guvernează economia?
Cum ne-am obișnuit, statul nu are în fișa postului să se ocupe de „raționalitatea” contribuabilului. Și să fi fost omul în concediu, deplasarea la GHIȘEU tot pe banii lui se făcea! chiar să fi ales cea mai ieftină variantă posibilă de transport, un tramvai dus-întors tot îl ducea la 2,6 lei; și să fi fost cel mai calm om de pe planeta asta și tot ar fi trecut să ia o aspirină de doi lei de la farmacie la întoarcerea de la GHIȘEU Da, așa-i trebuie dacă umblă cu accesorii de doi lei!
Ne-am fi așteptat însă ca, în așa vremuri de austeritate, statul să se gândească măcar la raționalitatea folosirii banilor pe care îi gestionează (banii tuturor contribuabililor, dacă mai știe)! Este că și cele mai draconice contracte pentru achiziția colilor A4, plicurilor C7, serviciilor Poștei Române și tot l-ar fi dus pe raționalul stat la costuri de peste doi lei pentru a-și trimite opera (cu confirmare de primire)? (nota bene – chiar dacă Poșta e tot a statului, ca părți afiliate ar trebuie să încheie contractul la prețul pieței!).
Dar să mergem mai departe de acest calcul meschin, la bani mărunți! În definitiv, statul poate și chiar are datoria să dea un mesaj pe termen lung. Deci, în acest caz, pentru ce mesaj și-a asumat statul costul ostilizării suplimentare a contribuabilului și costul pierderii unor bani (aud acum că situația nu e deloc singulară: cineva mi-a spus că a primit decizie pentru trei lei, un altul, chiar și pentru un leu)
Cred că avem de unde alege: lupta cu evaziunea se dă până la ultimul leuț! contribuabilul trebuie ținut în priză până i se face părul măciucă! Administrația are o dorința sinceră (adică cu orice preț) de apropiere față de contribuabil, până la declararea sentimentelor pe față …
Pe acest fond optimist, tocmai am citit un anunț publicat săptămâna trecută de Serviciul public federal de finanțe din Belgia. Dacă se întâmplă să nu fiți ocupați cu strângerea banilor pentru taxe sau, taman bine, sunteți la coadă la Fisc, vă invit să citiți… așa, for fun, ce mesaj înțeleg să transmită belgienii:
„Pentru a vă încuraja să vă onorați obligațiile fiscale și pentru a crește conformarea voluntară, dorim să vă informăm, într-o manieră transparentă ca și până acum, în legătură cu mai multe acțiuni de control prevăzute pentru 2014 sau care sunt deja în curs. Astfel vă veți putea da seama mai bine de probabilitatea de a fi confruntați cu un control fiscal.
Dacă sunteți persoană fizică, riscați să fiți controlat dacă revendicați o exonerare de impozit în țară pentru un salariu, remunerație primită în străinătate sau dacă nu ați mai fost controlat în ultima perioadă.
Dacă sunteți o persoană juridică, riscați să fiți controlat: dacă raportul cifră de afaceri/cheltuieli a evoluat anormal sau nu corespunde cu datele raportate de alți contribuabili aflați în situații similare; dacă marja de profit este mai redusă decât marja obișnuită a contribuabililor din situații similare sau prezintă o scădere inexplicabilă; dacă sunt indicii că ați făcut cheltuieli private trecute ca achiziții de business și poate ați încercat să dezvoltați un circuit paralel; dacă sunt semnale că ați revendicat abuziv rambursarea TVA; dacă dosarul (contabilitatea) dumneavoastră nu a mai fost controlat de ceva vreme
Cetățenii și persoanele juridice care intră sunt incidența acestor acțiuni de control vor fi selecționați pe o bază de indicatori relevanți privind riscul fiscal ridicat. Este evident că, pe lângă aceste puncte de atenție specifice, Finanțele vor derula și alte controale ale situațiilor fiscale ale persoanelor fizice și companiilor”.
Îmi pare rău să vă spun, stimați belgieni, că nu așa se face: așa, simplu și clar? cu subiect și predicat? să nu mai fie nevoie să te duci la Ghișeu pentru interpretări?
Dacă am merge pe linia aceasta, cum am mai putea noi, românii, să citim în noul proiect de modificări la Codul de procedură fiscală: ”știm că avem prevederi evident neclare, dar …” ( tot for fun, puteți vedea aici despre ce e vorba. Indiciu – apare un al treilea rând de penalități, penalitățile de nedeclarare!).
Aud că „pe viitor, persoanele fizice vor putea fi notificate prin SMS, în locul variantei trimiterii unii aviz prin poştă” – spune o știre proaspătă. E un pas, măcar se mai mișcă ceva și pe la noi. Următorul pas, dacă mi se permite o sugestie, ar fi să se angajeze niște traducători onești care să se uite pe site-urile Fiscurilor din afară (atenție – pentru chestia cu SMS-urile ar trebui probabil să caute în arhivă). Ar putea angaja niște tineri, chiar fără experiență: oricum ar fi mai buni decât Google translate prin care ni se traduc directivele, recomandările, normele comunitare cu care ne ”aliniem” la Europa. Dar asta e o altă poveste, …
Deocamdată, măcar mesajul ăsta aș vrea să fie reținut de noua garnitură care se anunță la Finanțe – fiți pragmatici! Nu aveți nimic de câștigat din ostilizarea suplimentară a contribuabilului! Concentrați-vă pe principal! Lăsați (…) accesoriile de doi lei!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O patanie asemanatoare pot povesti si eu…deja am facut 2 drumuri incercand sa-mi platesc darile pe care singur mi le-am declarat si sper a treia oara sa si reusesc :). Povestea e in felul urmator: am avut un cod fiscal pt o activitate independenta pe care l-am inchis spre sf. lui decembrie. In ianuarie am depus ultima declaratie de TVA, fiscul a acceptat-o si mi s-a inregistrat suma de plata pe codul recent inchis (logic pana acum). Cand am vrut sa platesc suma intr-o prima faza mi s-au intors banii din banca apoi au inceput vizitele: la prima vizita serverul trezoreriei nu functiona…am vizitat vreo 3 birouri si singura explicatie e ca gresisem IBAN-ul ca s-au schimbat de la 1 ianuarie (desi le-am povestit totul). Am ajuns acasa, am verificat, era bun. A doua vizita, la ghiseu apare explicatia ca codul nu mai exista in baza de date, am ajuns la al 4-lea birou unde mi s-a explicat ca a fost inchis (cum sa inchizi un cod cand mai sunt sume de plata pe el nu pot sa inteleg) si ca poate fi redeschis pt o zi stabilita de comun acord timp in care eu trebuie sa platesc doar cash (si doar in acea zi, evident). Eu o sa ma duc a treia oara sa incerc sa platesc ceea ce am declarat de buna voie, intrebarea esentiala, ei se vor tine de cuvant sa-mi incaseze banii?
Spre deosebire de evazionistul Dvs. eu îmi dau chiar mai mult decît numele, plus că somația MEA se referea LA UN LEU. Și știți de ce m-am dus ? Pentru amărîta aia de funcționară de care îmi e milă. Ca să nu fac pe eroul: mi-am permis deplasarea fiindcă stau foarte aproape de Fisc și știam că nu e nici coadă (deh, ca-n ”provincie”). Dacă era vorba doar de vreo cîțiva km în plus nu aș fi mișcat un deget. Toate astea i le-am spus și funcționarei ce, printre altele, era perfect conștientă de costurile absurde ale operației. Doar ”șefii” ei nu înțeleg chestia asta !
La finele anilor 1960 (înainte de faimoasele ”teze din Aprilie”) la TV a mai apucat să scape următoarea glumiță: „Adeverință că nu-i nevoie de adeverință”. După cum observați rădăcinile administrației noastre actuale (nu numai fiscale) se hrănesc abundent din preceptele leniniste („Încrederea e bună, controlul și mai bun.”)
Eu am avut accesorii de 11 lei (da, tot scrisoare recomandata). Nu numai ca m-am dus enervat la ei (deh, am cazut si pe gheta in fata intrarii ‘nesarate’ in sediul lor), dar m-am intors si mai si. Nici nu s-a uitat cucoana pe hartie – ca nu scrie somatie, ca am platit deja in decembrie ‘accesoriile’ respective (am intarziat cu plata, pe 27 in loc de 21). In fata mea, mai era o persoana care venise degeaba din acelasi motiv. Ori suntem noi toti prea imbecili pentru fiscul nostru, ori ei sunt niste idioti cu probleme de comunicare. Ori suntem noi prea imbecili ca nu ne fugarim fiscul idiot pe strada cu furca in mâna.
Eu nu înțeleg de ce chestiile astea nu se rezolvă online, probabil funcționarii de la Finanțe au o satisfacție bolnavă să vadă contribuabilii făcând coadă la ghișee.
Aici (UK) până și bilanțul la firmă l-am depus online, nu a ținut nimeni să mă vadă la față. Factura la apă o plătesc online, cea de la energie electrică la fel, telefonul la fel. Dar pe de altă parte, trebuie să recunosc că încă mai am un Orange prepay cu număr de România, pe care nu merge să-l încarc online (deși în urmă cu vreo 6 luni mergea). Și dacă în RO nici măcar la o companie privată nu merg cum trebuie tranzacțiile online, atunci e greu să aibă cineva pretenții la o instituție de stat.
confirm! Am primit adresa (plic recomandat pentru care am semnat de primire in 2 hartii) de la fisc. Aveam de reglat „accesorii” – nici nu se intelegea bine daca de dat sau luat de 3 lei. M-am delpasat la ghiseu. Mi-a comunicat ca „nu mai este valabil”. Cred ca sunt mii in aceasta situatie!
Pai si nu ar trebui sa se sesizeze cei de la Curtea de Conturi ca cineva si-a batut joc de banul public. Inteleg ca sunt o gramada de patiti, care pe langa ca erau chemati pentru o suma de tot „xx-tul”, erau chemati de pomana. Cat or fi costand plicul, foaia, tonerul, pt prostia unora?
3 lei fi-miu, 14 lei eu, nevasta asteapata …doar n-o fi mai cu mot! Suplimentar, ca bonus, am mai primit si impozitare dubla le veniturile agro, atat pe exploatatie, cat si pe individual, contestatie, decizie dupa 1 luna, evident cu accesorii pentru depasirea termenului de plata, mail, nimeni nu raspunde ..etc, etc. Am platit, apoi am recuperat prima plata, alte hartoage, alte declaratii , alte impuneri…un fleac.
Dar sunt si avantaje: mai iesi din casa, mai socializezi pe la coada de la fisc, te mai imprietenesti cu unu, altu…mai bei o cafea pana vine curentul si incep sa mearga serverele, mai te odihnesti pe banca pana se corecteaza hartiile editate gresit, ca doar oameni suntem.
Cand ai primit hartogaraia te duci la trezorerie, unde cei 7 functionari te fac fericit: 4 stampileaza, fiecare cu „capraria” lui, altul iti ia actele la casierie, altul iti ia banii, altul sta de sase. Fiecare cu stampila lui, cu biroul lui, cu cafeluta lui. Unii si cu scarba fata de viermele „care esti”.
Buna ziua,
Cred ca este un procent insemnat dintre noi care a fost pus intr-o situatie asemanatoare. Eu am depus o suma intr-un fond de investitie, iar dupa lichidarea acelui cont, m-am trezit cu instiintare pentru plata a 4 lei. Cum nu eram in orasul de domiciliu, nu am putut sa platesc. Am primit somatie, dupa care am platit-o. Ce cred ca nu este in regula, este inexistenta unui sistem informatic care sa dea posibilitatea efecutarii unei plati, de orice fel, catre stat. Sunt convins ca asa gradul de colectare ar creste, indispozitia functionarilor publici, precum si a noastra ar scadea.
Mie mi s-a comunicat(in plic recomandat) ca am de achitat un supliment de impozit de un leu.Oare cit a costat corespondenta acestei uriase datorii care trebuie neaparat incasata pentru bunul mers al tarii?
Cam agresiv tonul scrisorii fiscului belgian. Poate si traducerea e mai rapida, dar „riscati” repetat pentru situatii care pot fi obiective, e cam mult.
In realitate, „problema” este mult mai simpla si tine de… aplicatia software folosita!
In mod curent softurile financiare afiseaza situatia conturilor cu doua zecimale dar folosesc intern 10-12 zecimale. Cred ca nu este cazul sa explic in detaliu ce se poate intampla in astfel de cazuri: cititi cateva mostre de „rezultate” in articol.
N.B. Am intalnit o situatie similara la o firma de distributie care emitea cam 2-300.000 facturi pe an: pe un raport al controlului „datornicilor” au aparut cateva mii de firme scadente cu sume mai mici de un leu ;)
Unde se vede ca ‘geaba IT daca nu exista intelegerea modelului de business!
Aplicatia software este intentionat facuta gresit, ca sa se mai upgradeze din an in an, pe bani, desigur. In cazul bancilor e si mai si, de pilda ti se tranteste o intarziere de plata la vreun comision (nedeclarat in contract, evident, deci neurmaribil in niciun fel de catre client) de vreo cativa centi sau bani (depinde in ce valuta aveti fericirea sa fiti creditat), suficient cat sa-ti creasca rata luna urmatoare, in puncte procentuale (nu-i asa?), pentru depasirea perioadei de plata.
Ti-au zis ca ti-au anulat cei 2 LEI? Nu-i crede! Asa mi-au zis si mie si dupa 5 (cinci) ani, mi-au luat din contul bancar fara sa ma anunte (!!!) cateva zeci de lei. Ai obtinut vreo hartie de la ei ca nu mai ai datorii? Trezeste-te romane!
Buna dimineata!
Pai doi lei este o suma fabuloasa, eu am avut necaz cu 31 de bani,iar saptamana viitoare incerc din nou sa platesc, asa ca poate voi reveni cu informatii proaspete.
Despre ce este vorba?
Anul trecut am facut succesiunea dupa tata, si desigur, ca sa obtii certificatul de mostenitor, trebuia sa ai toate darile platite.
Sau cel putin asa credeam, ca am platit totul, dar m-am trezit ulterior cu notificare ca mai am o datorie de … 31 de bani!
Mi-am luat liber de la servici, dar am pierdut ziua degeaba – calculatorul celor de la Administratia financiara nu putea incasa suma mai mica de 50 de bani!
Asa ca recomadarea a fost sa stau ca rau-platnic, sa se accumuleze penalizarile, iar cind suma datorata va depasi 50 de bani, voi putea sa o achit.
Saptamana viitoare voi face o noua tentativa!
colegi de blog. Ca sa renunti la „imputatia de doi lei etc” trebuie responsabilitate, adica cojones ca sa renunti sau sa amani. Adica exact ce lipseste ORICARUI functionar „public” din RO.
Pe un forum [cred ca PMP Dambovita] cineva a documentat cum pentru restituirea unei sume de 900 lei onor statul roman a cheltuit 4500 lei.
Oare de ce Curtea de Conturi nu se preocupa de IMPUTAREA acestei risipe si sa creeze baza legala a asumarii de cojones?