…sa o luam babeste: in acceptiunea generala, reprezentantii nostri, indiferent la ce nivel (prezidential, parlamentar, consiliu judetean, local, agentii guvernamentale, etc), vorbesc, actioneaza sau legifereaza in numele nostru, in numele electoratului, al poporului, etc. [Nota : nu discutam acum daca acest popor e inteles la modul corporatist sau ca o colectie de indivizi, desi ar merita.] Prin urmare, declarativ (si ideal), orice reprezentant are drept principala – daca nu chiar unica – preocupare identificarea nevoilor, dorintelor si vointelor noastre. Nu asumam neaparat (sic) ca acesti reprezentanti sunt persoane morale, dar ne mangaiam cu ideea ca, daca nu ne respecta nevoile, dorintele, etc. nu ii vom mai alege urmatoarea data. Ii vom pedepsi, cu alte cuvinte, pentru ca nu si-au respectat mandatul. Asa ca ne stiu de frica. Simplificat, pe aceste prezumtii se bazeaza intregul edificiu al legitimitatii democratiei reprezentative.
Fat Frumos si Muma Zmeilor
Simplu in teorie, greu in practica. Daca ar fi intr-atat de simplu, lumea nu s-ar fi scarbit de politica, reprezentanti si alegeri intr-un ritm atat de accelerat. E posibil asadar ca, dincolo de practica, problema sa inceapa in teorie. E posibil ca dincolo de Nastase, Ridzi, Anastase, Severin, Voiculescu sau mai stiu eu cine, problema sa fie mai grava. Daca ar fi doar cazurile punctuale de coruptie si abuz, doar teviziunile mogulilor si tabloidizarea presei romanesti, fenomenul ar fi restrans la Romania – or toate studiile demonstreaza contrariul : fenomenul « scarbirii » si absenteismului, insotit de revigorarea, prin compensare, a miscarilor mai mult sau mai putin extremiste, e prezent si din ce in ce mai manifest in democratiile « vechi » si « noi » deopotriva. Chiar daca intensitatile difera de la un caz la altul, trendul se pastreaza si se accelereaza. Avem asadar a ne ingriji de padure cel putin la fel de mult pe cat ne preocupam de copaci. Cand Fat Frumos vroia sa scape de Muma Zmeilor a aruncat in urma-i un piaptan. Piaptanul s-a transformat intr-o padure. Cu padurea si copacii a avut de furca Baba Cloanta Cotoroanta. Noi avem a ne preocupa de piaptan.
De ce e, prin urmare, atat de greu de implinit misiunea de ‘reprezentant’ ? Pentru ca nu exista – nici in cazul alegerilor pe lista si nici al celor uninominale – un mandat clar, pe puncte, a ceea ce reprezentantul/a are de facut (sau trebuie sa se opuna). Si nu exista, pentru ca nu-l stim (nici individual, nici colectiv). Stim ca vrem, dar nu stim ce. Cand vine vorba despre chestiuni punctuale, suntem pierduti. Suntem precum Fericitul Augustin in Solilocvii : « Pana nu ma-ntrebi ce-i timpul, stiu. Daca ma-ntrebi, nu mai stiu. » Dincolo de programele de partid si de promisiunile electorale, procesul se rezuma la ceea ce s-ar putea numi interpretarea dorintelor/nevoilor electoratului. Or interpetrarea, nesupusa nici unei constrangeri teoretice, poate aluneca lesne in creatie.
O companie care produce, sa zicem, periute de dinti, n-asteapta ca lumea sa ceara in manifestatii de strada periute vibratorii, cu zece randuri de peri si maner flexibil. Nu. Ea creeaza, prin reclama, aceasta dorinta. O induce in subconstient (sau macar incearca) pana cand dorinta devine nevoie imperioasa. (De buna seama, puteti extinde asta la orice altceva, de la cizmele trendy la Facebook, Ipad, etc.). La fel si in politica. Un ‘reprezentant’ abil nu va sta sa afle din sondajele de opinie ce-si doreste electoratul pentru a reactiona pe masura. Nu. Dimpotriva, va stii cum sa induca in randurile ‘poporului’ o dorinta/nevoie inexistenta, de facto, pana atunci. [Nota : Despre lejeritatea omului ‘civilizat’ de a-si transforma dorinta in nevoie are Rousseau cateva pagini interesante.] Si asta indiferent daca e vorba despre parlamentul unicameral, autonomia tinutului secuiesc, eutanasierea cainilor vagabonzi sau altele. Oamenii vor descoperi peste noapte ca asta era dorinta lor ascunsa, ca asta au voit dintotdeauna : sa avem parlament unicameral, sa fim autonomi, sau sa scapam de cainii vagabonzi.
Aici nu mai e vorba doar despre controlul agendei publice. Aici e vorba despre crearea acestei agende ab nihilo. Sau aproape.
Politicianul roman si periuta de dinti
Ceea ce se incearca in ultimii ani de catre mai toti politicienii e exact aceasta re-modelare a dorintelor, nevoilor sau asteptarilor electoratului/poporului. Personal, ma indoiesc ca e vorba de vreo strategie elaborata, constienta. E, mai degraba, o reactie subconstienta la stimulii istoriei. Inconstienta, insa, in acest caz nu echivaleaza cu ineficienta. Dimpotriva. Mai mult sau mai putin inconstient, toti politicienii romani lucreaza la impunerea in constiinta publica a ideii ca «merge si asa », ca « nimeni nu e perfect », ca « oameni suntem » si deci « toti o apa si-un pamant » (i.e., mocirla).
Daca tendinta nu e imediat evidenta e pentru ca nu se manifesta intotdeauna explicit. Da, cand PSD-ul, PDL-ul, PSD-ul, UDMR-ul, s.a.m.d. isi apara cu indarjire, pe fata, coruptii, turnatorii, etc, mesajul e limpede. Dar cand fiecare tabara o arata pe cealalta cu degetul, vituperand (pe buna dreptate) abuzurile din cealalta parte, ignorandu-le sau minimalizandu-le pe cele proprii, efectul e acelasi, ba inca indoit mai periculos, pentru ca mai insidios.
In politica, insa, problema creatiilor ab nihilo a asteptarilor poporului e ca, pentru a avea sorti de izbanda, trebuie sa se bazeze, cat de cat, pe o umbra de realitate. Inainte de aparitia lor pe piata, nu ne doream periute de dinti electrice, cu zece randuri de peri, dar ne doream dinti albi si sanatosi. Daca incerci sa fortezi pana si aceasta umbra a realitatii, risti un efect de bumerang. Cu alte cuvinte, risti ca propunerea de acceptare pasiva (sau chiar entuziasta) a lui « oameni suntem » sa fie respinsa intr-atat de vehement incat sa se intoarca impotriva-ti, izbindu-te, cu sete, peste dinti.
Intrebarea principala, asadar, care se pune la aceasta ora e urmatoarea : Cat de dispus e electoratul roman sa inghita galusca lui « nimeni nu e perfect » si « suntem cu totii o apa si-un pamant », i.e., coruptia e acceptabila sau pasibila (doar) de o ridicare din sprancene ? Din acest punct de vedere, calculul majoritatii politicienilor e cinic dar realist : cata veme, la scara mai mica (dar mai deasa) majoritatea romanilor pare ca aplica in viata de zi cu zi principiul « las’ ca merge si-asa », e perfect indrituit sa anticipezi ca strategia politicienilor nu forteaza (prea mult) realitatea. Ca va cadea nu pe stanca ci pe pamant hranitor, va da roade si va putea fi implementata cu succes.
In varianta pesimista, a fost deja.
Ramane, insa, macar teoretic, posibila si cealalta varianta – aceea ca eforturile de marketing sa fie intr-atat de evidente, de exagerate, incat sa produca reactia contrara. La urma urmei, chiar daca ne dorim dinti sanatosi, e putin probabil ca ne vom lasa convinsi sa folosim o matura frumos ambalata si varata in priza pe post de periuta de dinti.
In fine, dar nu in cele din urma, Basescu si lupul
Un caz particular, dar nu mai putin semnficativ, il reprezinta, de buna seama, Traian Basescu. Si asta nu doar datorita pozitie unice pe care detine (atat la propriu cat si la figurat) la carma statului cat si datorita (din cauza ?) indemnarii sale de a crea si impune agenda publica. De a vinde, cu alte cuvinte, orice fel de periuta de dinti doreste, cand pofteste, cui pofteste, convingandu-i pe cei mai multi ca, de fapt, asta si-au dorit intreaga viata : eutanasierea cainilor vagabonzi, parlament unicameral sau mai stiu eu ce.
Presedintele a devenit, insa, victima propriului sau succes. A reusit sa vanda pana acum intr-atat de multe periute de dinti – de la tepele din Piata Victoriei, la modificarea Constitutiei si de la moguli la asistatii sociali – periute pe care a fost primul care sa le arunce la gunoi, incat vanzarea fiecarei noi periute, oricat de imbietoare, devine, pe zi ce trece, o sarcina din ce in ce mai dificila. Ganditi-va la Colgate. Daca, dupa cinci periute si sapte paste de dinti schimbate, fiecare periuta si pasta de dinti iti sunt prezentate ca fiind « cele mai bune », cele de care « ai cu adevarat nevoie », incepi sa banuiesti ca, peste o saptamana sau o luna, va iesi pe piata, inevitabil, o periuta cu 12 randuri de peri, o turatie mai mare si o pasta de dinti in sapte culori, fiecare cu rostul ei, sa-l priceapa tot natangul (verde pentru menta, alb pentru albit, albastru pentru o respiratie proaspata, rosu pentru gingii, etc.).
Inainte de Basescu sau Colgate (sau Gillette – cinci lame intr-una singura), a patit-o Ionica. Ionica, baiatul acela care punea sateanii pe drumuri strigand ca vine lupul. Pana cand lupul a venit, Ionica a strigat, satenii, insa, au ramas, dezamagiti, acasa.
Nu ne ramane decat sa speram ca lupul nostru e inca departe. Si ca, daca nu invata din istorie, presedintele nostru invata macar de la barbieritul cu Gillette : cinci lame e maximul pe care un obraz, oricat de gros sau de subtire, il poate duce.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
http://www.contributors.ro/administratie/un-nou-concept-contract-de-management-de-tara/
Domnule profesor, cu tot respectul, nu sunt de acord cu ideea „contractului” – social, de management, sau altfel. Mai mult, o gasesc in buna masura responsabila pentru scaderea apetentei politice nu doar in Romania, ci si in occident. (Asta ar fi, insa, o alta discutie). De cele mai multe ori pozitiile noastre, la nivel practic, coincid. Teoretic, insa, mi-e teama ca nu suntem defel pe aceeasi pagina.
O mica atentionare: Ionica, de data asta, nu mai prea are nevoie de sosirea satenilor.
In plus, „unii sateni” sint ocupati sa-l admire pe politicianul „second-hand”.
Basescu a vindut pielea ursului din padure, a luat banii si ciuciu piele. Neavind piele a vindut si blana ursului din padure, cindva s-a aflat ca nu exista nici o padure, fusese facuta parcare si nici ursi ci doar niste maidanezi. Acuma vinde maidanezi, Poporu se multumeste si cu astia,
@ neamtu tiganu – nu sunt de acord, dar e bine scris! :)
Intr-un minieseu politic caruia eu nu reusesc sa-i descopar un goal post ,imi permit sa fac si eu cateva observatii disparate:
1.”a intelege poporul roman la modul corporatist” este fie gluma anului,un oximoron rafinat sau
wishful thinking incurabil
2.Deseori se afirma ca absenteismul si „scarbirea” se datoresc calitatii scazute a clasei politice.
Mie mi se pare ca este exact invers.Incultura politica aproape de zero absolut sau altfel zis absenta unei culturi politice doctrinare elementare(la fel de abismala si la majoritatea politicienilor) face ca politicienii sa para(in marea majoritate chiar sunt) indistincti ,cu programe rudimentare de tipul sa ne fie bine si la vara cald.Tot din aceasta cauza credinta in importanta votului personal nuexista si aici ar fi de discutat despre votul obligatoriu.
3.Presedintele Basescu este primul politician care a trecut peste” lupta impotriva coruptiei”
(metafora tepelor l-a ajutat f.mult electoral) si a enuntat un program de reforma a statului.Sigur ca ar fi fost de preferat o abordare strategica,un fel de plan national,cu o consultare larga si un consens politic si mai larg.Comisiile prezidentiale (educatie,sanatate,constitutie,demografie)au
reprezentat aceasta abordare numai la nivel embrionar.Cat despre discutia publica si consensul politic,acestea sunt la fel de imposibile la noi cat este si imaginea corporatista a poporului roman.Personalitatea abraziva a Presedintelui,lipsa totala de interes a partidelor politice si o presa si televiziune aproape alergica(si grav incompetenta) la subiecte care depasesc drama Moni-Irinel sau rafuelile politice comandate au accentuat imposibilitatea
unor discutii serioase despre reforma in Romania .IN aceste conditii, desigur si cu ajutorul aproape divin al crizei ,ceeace s-a reusit in Romania in 2010 tine aproape de miracol,fie el si
intr-o aparitie de dezordine,balbaiala,incompetenta si grand happening.
Logic ar fi(dar ce e logic pe plaiul mioritic) ca partidele-unul sau mai multe-sa educe polpulatia pentru necesitatea continuarii si solidificarii acestui inceput firav-si sa vina cu programe strategice,multianuale,quantificabile si controlabile-pentru aceasta continuare a reformei statului si a institutiilor.Concursul sustinut si nepartizan al presei si televiziunilor ar
fi extrem de important(devin si eu oximoronic).
Greu,aproape imposibil.Exista si un short cut:un partid cu un program politic cu un singur punct,dar impus absolut:meritocratia
O Observatie la observatiile matale, de altfel de bun simt.
Poporu NU poate fi educat de partide, vox populi. Un ex. din germania, poporu e deja in orgasm contra energiei nucleare. Orice partid care ar incerca sa nu tina cont de dorinta aceasta va fi eliminat. Reforma basescu nu a fost si nici nu e reforma, este doar populism, din fericire, cum zici si mata, a fost nevoie de criza si de FMI,
@mihailstanciu: Mda, l-ati adus putin cu picioarele pe pamant pe dl Fumurescu, pierdut printre metafore si intorsaturi de condei (de altfel, interesante, ca exercitiu de stil). Pare ca autorului articolului ii place atat de mult sa se contemple in propriul text incat nu mai verifica legatura cu realitatea; pacat, fiindca are idei interesante si darul de-a scrie (romaneste, ceea ce in ziua de astazi a ajuns o raritate).
@ mihailstanciu – am incercat sa scot in evidenta ceea ce mi se pare ca trecut cu vederea – anume faptul ca problema democratiei romanesti e doar o manifestare a unei probleme mai serioase (teoretice, daca vreti) a democratiei reprezentative in general. Pana nu atacam sursa, discutiile despre detalii nu ne pot duce prea departe. Asta era goal-ul. Daca n-am reusit sa-l ating si v-am dezamagit, imi cer scuze.
PS n-am inteles comentariul de la punctul 1. Poate ma lamuriti. N-am atacat punctul doi, dar aici aveti si nu aveti dreptate. La punctul 3, in cazul in care n-ati aflat inca, il suport pe TB in mai toate demersurile (mai putin cel cu parlamentul unicameral, bunaoara, sau atunci cand refuza sa asculte de sfatul comisiilor pe care singur le infiinteaza, etc.)
E adevărat că limba engleză (prin America) dă azi multe neologisme în limba română, şi unele chiar prind (de ex. determinare care îl înlocuieşte pe hotărâre), dar o exprimare de genul „îl suport pe TB” înseamnă cu totul altceva decât doriţi să spuneţi (aşa cum reiese din context). Pe alocuri sună chiar cu sens opus.
Nu stiu din ce motiv s-a strecurat greseala, dar e foarte deranjant sa citesti articole cu greseli: „Dimpotriva, va stii cum sa induca…” Poate sunt eu exagerat, dar la cat de aberant si fara norme gramaticale se scrie si se vorbeste, ar trebui sa mai fie si oaze de limba romana corect folosita. Scuze daca sunt off topic.
aveti dreptate – mea culpa. (Daca e vreo scuza, e greu sa nu-ti mai scape greseli la orele mici din noapte la care scriu – ca mai sunt cateva pe care acum le vad.)
Apai, domilor dragi,
ca zicem Petrica si lupu(Stravinski)/ Ionica si lupu(folclorul romanesc) versus Basescu alias Ionica si lupu, chestia e ca Ionica a strigat, a facut ce-a stiut el, odata , de doua ori, de sapte ori sau dumnezeu si satenii lui mai stie (!)de cate ori , dar lupi au fost si lupi mai sunt!
Vorba ceea … lupi am fost lupi am ramas !! Mi se pare mie , satean ce sunt,ca o etapa lupeasca de 22 de ani se incheie de bine de rau in Romanica noastra mult iubita,taman la anul viitor si de gratie 2012 !! Basescu se duce(sireacul) si va veni alt Ionica (nu cumva sunt deja mai multi ravnotori la postul viitor vacant?). Asa e ursit democratic , unul vine altul… e ales, ma rog, dupa dichis .Insa noi satenii ce facem? Ascultam care voci ale Ionicilor din povestiile poporale? Ca vocile ca de sirena ale ionicilor pretendenti sa devina le sujet du grand balet clasique sunt atat de seducatoare pentru noi . incat ne lasa cu gura cascata(fireste pentru pierutele de dinti!) Vedeti boieri dumneavoastra niscai luminii mai clare prin Codrii Vlasiei,ca eu nu vad !! S-apai , ca facem, ce povesti nascocim ?Cu autor, fara autori(ma rog, ca-n folclor , autor colectiv) ? Iarasi nu vad nemica prin cele orizonturi !!
E prea scurt timpul si prea tarzie nascocirea altor povesti mai credibile, mai… consistente.Si din moment ce nu stim nici ce vrem , nici ce ne doare din dorinta sau fara dorinta , tare ma tem ca reluam o alta poveste ionicista. Iar de data asta povestea va coopta si covorul fermecat si lampa lui Aladin , ba chiar cele 1001 de nopti. Povestile persane (ale stiti dv cui) si scrierile marelui Jaques le-am vazut, le-am rumegat , mestecat,iar de barbierit am mers des la dumnealui Barbierul din Sevilla. Mare barbier , nu-i vorba.
Un Ionică (zis și bunicuța) s-a ars deja când a strigat „Ne fură democrația câștigată prin sânge” și a chemat ortacii. Și a mai strigat odată și au pornit încoace. Și strigâ și acum, dar e singur în stână cu lupii lui.
Așa va păți și Marinarul dacă vrea să aprindă paie ude. Dar momentan nu-mi pare așa.
Istoria va da cuiva dreptate. Încă nu s-a scris. Vorbim în 10-20 de ani…
Da, de fapt si mai pe scurt spus: problema cu democratia (si cea reprezentativa si cu atat mai mult cu cea directa – Doamne fereste sa se aplice asa ceva in Ro de azi!) este ca poporul *habar n-are*. Nici in Romania, nici aiurea.
Din pacate, crearea bunastarii e o stiinta mai complicata decat ne-am dori. Presupune cunostinte de psihologia maselor, statistica, economie etc. Ca in orice domeniu ingineresc daca vreti, ceea ce vrei si cum ajungi la acel rezultat sunt lucruri foarte diferite, iar solutia nu e intotdeauna intuitiva.
Tin minte ca m-am ingrozit odata cand am luat un taxi in Bucuresti (prin 2005 cred, deci proaspat ales Basescu, pe care il votasem si eram si eu ca toata lumea entuziasmat ca am scapat de Nastase), si taximetristul era foarte entuziasmat: gasise izbavirea si panaceul universal: „Dom’le, trebuie intrebat si facut ce vrea poporul, asta e! E simplu!”. Si eu ma gandeam: „Aoleo! Daca facem dupa capul tau ne ducem naibii!”
Parerea mea e ca orice sistem social este bun atunci cand produce o meritocratie. Si democratia, aplicata ca la carte *NU* produce meritocratie. Ceea ce produce meritocratie este de fapt o aparenta a democratiei, dar in care indiferent ce ar vota poporul influenta asupra puterii *reale* e limitata. Sau in orice caz e puternic contrabalansata de un establishment existent, media, „educarea” maselor, trasarea colegiilor etc. Vezi US.
Ca sa revenim la Romania, asta se aplica cu brio la noi. De exemplu, cineva spunea despre perioada dinainte de 1940 ca necazurile cu clasa politica din Romania (alunecarea spre stanga, extremism etc) au cam inceput odata cu renuntarea la votul cenzitar si introducerea celui universal. E discutabil cat a fost de adevarat dar oricum, interesant ca observatie.
avem conducatorii pe care ii meritam.sunt reprezentativi ptr cultura politica,ptr gradul de instructie si chiar de cei sapte ani de-acasa a noastra a cetatenilor acestei tari.
dupa 20 de ani de la revolutie, cand pe 21 decembrie 89 multi dintre noi taiau porcul si cu tuiculita la bord ascultau zarzarica ,zarzarea,avem la timona un smecheras imbogatit al regimului prin contrabanda, un fost comunist,un sefulet de categoria a 2-a a pcr,banuit ca a colaborat cu securitatea.
trist fiind faptul ca este considerat de unii campionul reformelor, in loc de cum ar fi normal ,campionul gargarei.e omul care a reusit sa transplanteze batutul cu pumnul in piept al primilor secretari, in gradina capitalista.in loc sa adune,sa scoata ce e mai bun din acest popor,a reusit sa-l faca tandari.
ptr mine ..basescu homini lupus est.
„avem la timona un smecheras imbogatit al regimului prin contrabanda, un fost comunist,un „sefulet de categoria a 2-a a pcr,banuit ca a colaborat cu securitatea.”
În ultima vreme (adică de când am votat cu Iliescu pentru ca să nu iasă VC Tudor şi până acum) am votat cu partidul lui Băsescu ca să nu iasă iar comuniştii. Nu din dragoste, ci de-a sila, aşa cum am votat cu Iliescu atunci. Poate uneori mai cu entuziasm şi speranţă.
Tocmai de aia spun că e o diferenţă mare între un marinar care făcea bişniţă (contrabandă e mult spus, asta înseamnă deja afacere la scară mare) şi afiliaţii fostului PCR care au devalizat bănci şi intreprinderi prin artificii mai mult sau mai puţin legale.
E o diferenţă mare între un om care avea curajul să spună Securităţii că-l enervează anchetele lor cu privire la nu ştiu ce incident de pe vasul unde era căpitan şi un activist de partid (asta vizavi de Băsescu – comunist; puteai să ai un dosar „curat”, adică să nu ai bube în cap sau tinichele la dosar, ceea ce nu te făcea comunist, ci un om care-şi face meseria fără să ia o atitudine politică anticomunistă (şi au fost vreo 23 de milione de români din ăştia care tăceau ca să n-o păţească, ducându-şi vieţile în continuare în relativă linişte). Dar ceilalţi au impus linia partidului în viaţa fiecăruia dintre noi.
Şefuleţ din categoria a doua, da. Cei din categoria întâi sunt la PSD. Cei din categoria întâi sunt oamenii partidului (pcr) care era în toate. Cei din categoria 2 erau cei ce se realizau profesional şi ocupau o funcţie de conducere. Puteau avea acceptul partidului, dar nu erau partidul. Ilustrativ pentru situaţia asta e cazul armatei unde comnadantul unităţii avea un locţiitor politic. Comandantul era un profesionist, iar locţiitorul politic era cel ce avansa pe linie de partid (PCR – Pile Cunoştinţe Relaţii).
Da, cu siguranţă Băsescu nu e cel mai bun, dar ar fi groaznic să-i avem pe ceilalţi din nou la putere.
Şi nu vreau alte comentarii pentru că nu-l iubesc, ci doar îl votez ca să nu iasă ceilalţi. Exerciţiu: Imaginaţi-vă o Românie cu Geoană preşedinte. Ar trebui să fiţi chiar geoană (substantiv comun, cu minusculă scris) ca s-o vedeţi frumos !
bisnita faceau la coltul strazii aia care vindeau bilete la cinematograf,aia care treceau baloti de marfa pe vapor si aveau la revolutie 100.000 de $ faceau contrabanda.
in ceea ce-l priveste pe basescu, consider ca e un conducator incompetent ptr ca s-a inconjurat de prosti.daca te uiti in istorie marii conducatori au avut consilieri buni,au avut competente in executivul din jurul lor.nu exista altfel.conducatorul armoniza ideile ,le asimila si le trimitea spre punere in practica.daca te uiti la boc,la anastase,la ialomiteanu,la botis,la udrea,la oprea,la igas,la multi altii din jurul lui basescu, vezi masura managementului acestuia.
in ceea ce priveste greii pcr si ai securitatii nu-i vad la psd.inafara lui iliescu care e out, cred ca basescu este personajul care a ocupat rangul cel mai inalt in aparatul de stat dinainte de 89.
in ceea ce priveste armata ,comandantul era tot politic numit..seful de stat major era profesionistul si ofiterul care conducea biroul de operatiuni.
„Aici nu mai e vorba doar despre controlul agendei publice. Aici e vorba despre crearea acestei agende ab nihilo. Sau aproape.”
Se poate provoca nasterea unei agende publice care treptat sa se impuna prin corectitudine?Se pot imagina pasii pentru „crearea acestei agende ab nihilo.”?
PRINCIPALA cauza a situatiei actuale o reprezinta imoralitatea crunta a conducatorilor politici.La alegeri suntem nevoiti sa alegem pe cel pe care il consideram raul cel mai mic.
Ocazia sa incercam sa provocam „ab nihilo” schimbarea treptata a acestei situatiei o reprezinta alegerile locale din 2012.
Se poate naste o miscare care sa solicite candidatilor la functiile de primari si de presedinti de CJ-e sa asume public ca daca vor fi alesi vor respecta urmatoarele doua idei:
1.- vor posta zilnic si detailat pe site-ul institutiei absolut toate cheltuielile (atat cu achizitiile de materiale,servicii si investiitii cat si cu retribuirea conducatorilor si angajatilor)
2.- in cazul in care instituia a pierdut irevocabil un proces va recupera in trei luni prejudiciile de la cei vinovati (sau va esalona recuperarea sau va intenta proes pentru recuperarea prejudiciilor).
Aceste doua idei sunt corecte si oportune,nu contravin legislatiei si materializarea lor nu necesita cheltuieli.Aceste doua idei sunt si populiste (in sens bun ) si asumarea lor publica de catre candidati ar atrage interesul,simpatia,respectul si sustinerea atat a mijloacelor media neutre (daca mai exista asa ceva) cat si a cetatenilor nemultumiti,dezamagiti, nehotarati si chiar a celor indiferenti.
Aceste doua idei puternic aducatoare de voturi pot fi insusite de catre toti candidatii unui partid.La alegerile parlamentare un partid ar putea promite public (prin candidatii lui) ca daca ajunge la putere va respecta urmatoarele:
-va incerca sa reglementeze ( legifereze ) cele doua idei
-va propune in functii de conducere (ministri,prefecti,inspectori-sef,directori de regii,agentii,uitati de invatamant si sanitare,etc) doar persoane care asuma public ca or respecta cele doua idei.
Eu cred ca se poate incerca de catre o organizatie „crearea unei agende” care sa isi propuna sa faca presiune asupra candidatilor si asupra partidelor sa isi insuseasca aceste doua idei.
Mai mult pe forumul http://sansapentruromania.lefora.com
Legat de raspunsul politicienilor e la toanele boborului un film foarte interesant numit „The Century of the Self” care urmareste istoria experimentelor politice de la Freud incoace, merita vazut