Nu fandările și încordările de mușchi de tipul Popeye Marinarul ale d-lui Victor Viorel Ponta și exercițiile de calpă retorică politică grație cărora partidul Pro România a intrat în atenția presei înseamnă centrul de maxim interes politic al săptămânii politice pe cale să se încheie.
Nici faptul că au fost jurnaliști și analiști politici care, fie din naivitate, fie din alte motive aflate la antipozi cu deontologia.
Cu atât mai puțin traseismul politic, naveta de la PSD la Pro România și de la PMP la PSD, altminteri grăitoare în privința calității morale și umane a parlamentarilor români.
Indiscutabil cea mai grea în consecințe este decizia CCR în privința pretinsului conflict de natură constituțională care ar fi existat, pasămite, între Instituția Președintelui și Guvernul României pe subiectul revocării de la șefia DNA a d-nei Laura Codruța Kövesi.
Ar fi complet greșit să limităm discuția, așa cum unii totuși au făcut-o, la istoria orgoliilor rănite. La pasiunile stârnite de rămânerea ori nu în funcție a doamnei Kōveși care, oricum, și-ar încheia mandatul, ultimul de altfel, în anul 2019. Personalizarea excesivă a luptei anti-corupție este dăunătoare – s-a-și dovedit a fi astfel- pentru însăși ideea de democrație. Aflată în gravă suferință în România anului de grație 2018.
Inutil să ne mirăm cu câtă inconștiență instituțiile de presă controlate de coaliția PSD-ALDE au salutat ceea ce nu s-au sfiit să spună că ar fi punerea cu botul pe labe a președintelui Iohannis. Care în opinia unui Chirieac, Gâdea, Cristoiu, Andronic, Ciutacu, Savaliuc, Curea ar fi primit o grea lovitură. Salvele de artilerie, râsetele isterice cu care România tv, Antena 3, TVR 1, prin incalificabila emisiune România 9 a lui Ionuț Cristache, Evenimentul zilei, cristoiublog, DCNews, luju.ro, adică organisme de propagandă contra-cost astfel setate încât să salute orice nemernicie a coaliției PSD-ALDE și a instituțiilor pe care aceasta și le-a subordonat politic nu au nici cea mai mică importanță. Nu sunt decât niște comicării de joasă speță. Ofensă la ideea de presă onestă, în serviciul corectei informări a cetățeanului.
Decizia de miercurea trecută a mai dovedit o dată că CCR este veșnic ori de închiriat, mereu gata de luat în locație de gestiune, oricând pregătită spre a fi scoasă la vânzare pe piața liberă a politicii românești aflată în degringoladă evidentă. CCR este gata mereu să își schimbe stăpânul în funcție de bătaia majoritară a vântului politic.
În 2012, CCR, avându-l în frunte pe fostul jurist de CAP Augustin Zegrean, căruia astăzi gura nu-i mai tace l-a slujit pe alt glăsuitor logoreic, anume pe Traian Băsescu pe care l-a salvat de la demitere. În 2018 aceeași CCR a dus la îndeplinire ordinele primite de la Dragnea și Tăriceanu. Direct. Ori prin vocile castrate ale lui Tudorel Toader și Valer Dorneanu. Întruchipări post-decembriste ale sinistrului Avram Bunaciu.
E clar. CCR joacă în funcție de cine cântă mai tare. Dovedind că este o instituție de la rădăcini roasă de politic. Că rostul său practic nu seamănă defel cu acela al instituțiilor omologe din țările UE. CCR nici măcar nu își propune să apere Legea fundamentală, ci să detecteze vulnerabilitățile Constituției spre a le folosi în favoarea intereselor celor care se află la butoane.
Prin decizia ei de miercuri, CCR a întors România în anii în care justiția, magistrații, procurorii erau la cheremul factorului politic. De miercuri încolo, ministrul Justiției, desemnat și numit politic, poate destitui pe oricine nu îi îndeplinește vrerile. Președintele României nemairămându-i decât dreptul de, vorba agramatei doamne Dăncilă, “a-și pune în funcție” stiloul, de a semna că a luat la cunoștință ultimele capricii ale ministrului și de a cere cuiva din preajmă să aducă repede-repejor ștampila Administrației prezidențiale.
Nu știu cum are de gând să reacționeze în fața evidentei limitari anticonstituționale a atribuțiilor sale prevăzute negru pe alb în textul Legii fundamentale, limitare operată ticălos de valeții din CCR ai coaliției PSD-ALDE președintele Klaus Werner Johannis. Vom vedea în cursul zilelor următoare dacă domnia –sa va înghiți pe nemestecate gălușca, dacă va recurge la referendumul vizând consultarea populației pe subiectul arzătoarele teme ale justiției (ideea le-a dat deja fiori domnului Călin Popescu-Tăriceanu, dar și unei anume doamne Dana Gârbovan, extrem de locvace, de altfel, și agreată de mediile de informare aservite coaliției, doamna respectivă conducând o fantomatică asociație a magistraților de mărimea unei asociații de locatari, referendum invocat întâia oară în februarie 2017, ori își va pune în joc funcția, riscând suspendarea, poate chiar demiterea refuzând să pună în aplicare o decizie vădit anticonstituțională a CCR.
Momentan toate opțiunile sunt posibile. Soluția în favoarea căreia va opta în cele din urmă dl. Iohannis nu vor afecta însă doar șansele domniei sale de a obține un al doilea mandat la Cotroceni.
În joc este însuși viitorul democratic al României. Călcat în picioare nemernic de coaliția PSD-ALDE și de unul dintre instrumentele sale. Curtea Constituțională a României. Sau caricatura acesteia
.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dle Autor,
De regula intervin ca sa va sustin textele sau sa adaug pozitiv la ele dar de data asta nu pot accepta ca sa se amestece informatii neadevarate cu unele adevarate desi exista scuza ca ceva din 2012 sa fie pastrat in mod imperfect de memorie .
Explic pe text cai scrieti:
In 2012, CCR, avându-l în frunte pe fostul jurist de CAP Augustin Zegrean, căruia astăzi gura nu-i mai tace l-a slujit pe alt glăsuitor logoreic, anume pe Traian Băsescu pe care l-a salvat de la demitere. În 2018 aceeași CCR a dus la îndeplinire ordinele primite de la Dragnea și Tăriceanu. Direct. Ori prin vocile castrate ale lui Tudorel Toader și Valer Dorneanu. Întruchipări post-decembriste ale sinistrului Avram Bunaciu.
De acord cu ce nu este bolduit adica referinta la CCR azi dar nu si la cea din 2012 desigur referindu-ma doar la speta ridicata de dvs pentru ca in 2012 prin cateva incalcari de lege guvernul Ponta al USL a incercat demiterea lui Basescu printr-o lovitura de stat mai putin uzitata in trecutul furtunos din care ne luam exemple de lovituri de stat si anue de fapt ca si azi cu cel al PSDragnea adica pe cale parlamentara. Istoria mai cunoaste in America Latina astfel de exemple cand lovitura a reusit si la vremea respectiva am exemplificat cu exemple concrete.
Doresc sa precizez ca in 2012 a fost o incercare de lovitura de stat parlamentara esuata in final prin esecul referendumului esec produs in ciuda incercarilor de a se continua cu ilegalitatile si in timpul desfasurarii acestuia motiv pentru care organizatorul recte Dragnea a si fost condamnat penal definitiv suspendarea neimplicand lipsa vinovatiei dovedite a culpei penale.
Nu putem accepta ca la nivelul acestui forum se strecoare erori de informare si deci va rog sa precizati; Care au fost actele dlui judecator Zegrean produse atunci care ar motiva sustinerea dvs?
PS Mereu si mereu asistand la atacuri nemotivate explicit ci bazate doar pe gura targului la adresa fostului presedinte Baseacu pe care incerc sa-l judec cat de obiectiv sunt eu in stare penru perioada de mandat si ata, trebuie sa ridic o problema pe care eu mi-am ridicat-o post factum adica dupa plecarea acestuia din functie pentru ca pe atunci nu mi-o pusesem lucrurile fiind clare ca oportunitate politica pentru mine unul.
Asadar de data sta intreb pe oricine citeste ce scriu si care atunci a votat Basescu:
a) Era mai bine daca in 2005 Adrian Nastase ar fi ajuns presedintele Romaniei? Daca nu, atunci inseamna ca a fost mai bine ca cei care am ales Basesu am castigat .Asta a fost speta concreta, resturi sunt onanisme evidente.
b) Aceiasi intrebare si pentru 2009 referitor la Geoana care era cealalta varianta pentuca despre Crin nu doresc sa vorbesc el iind unul din creatorii USL si a comis cred ca cu mai multa determinare decat Ponta incercarea de lovitura de stat din 2012 sperand sa ajunga presedinte. Tot speta concreta caci un raspuns de tipul: Era poate mai bine sa-l avem pe Iohannis tine tot de acelasi onanism telectualist.
Uite o discutie care ar merita facuta cat mai traim si mai putem argumenta pe viu cele despre care am vorbi.
Va multumesc pentru atentie si sper sa apara acest comentariu!
Sa retinem ca presedintele K.W Johannis si-a pus in joc functia, in momentul cand- fara a
analiza consecintele- a acceptat numirea , de prim-ministru, a marionetei lui Daddy.!!
Situatia actuala era previzibila si posibil de contracarat, pentru presedinte. Faptul ca a ales
aceasta cale, presupun, este o obtiune personala, in opinea multora -posibili votanti- de prost
augur. In alta ordine de idei, presedintele nu are termen pentru a semna decretul, iar CCR nu avea competenta, constitutionala, sa dea solutia rezolvarii litigiului constatat, deoarece nu are in subordine cele doua institutii [presedentia si guvernul].
Altfel spus, procurorul sef DNA poate fi mentinut in functie pana la terminarea mandatului, dar
credibilitatea ii este greu afectata si a devenit o vulnerabilitate pentru institutie!!
Corectez OPTINE, nu obtiune
Este si momentul sa revin pe ceva ascris in trecut pe acest forum referitor la problema acestui aviz CCR care daca era inteles sau mai degraba inteles si ascultat poate ca azi CCR nu era in situatia asta discretionara cand folosind cuvantul de ‘oportunitate” care, asa este, iese din sfera sa de evaluare a dat in cap sustinerilor lui Iohannis care desigur ca nu pedalau pe oportunitate dar se pare ca nici nu o excludeau complet tot mai ramanand asa o adiere, lucru gresit cred eu la consilierii sai sau la dlui daca a conceput singur textele .Daca veti citi ce urmeaza scris de mine mai demult veti vedea ca aici nu exista parfum de oportunitate:
ion adrian spune:
26/02/2018 la 22:21
…… Iata cum vor astia(nota mea az 2 iuniei:adica PSD si Toader) sa gaseasca motve de suspendare pentruca pretentia aia nelegala ca dl Iohannis ar fi obligat sa raspunda doar pozitiv la solicitarea lui TT este doar pentru a se induce in mintea celor care nu pricep ca daca nu face asa, asta ar fi un motiv de suspendare. Ori repet cat timp presedintele indiferent ca tine sau nu cont de avizul CSM asteapta si actioneaza dupa si numai dupa acest aviz demonstreaza fara tagada ca in aceasta speta presedintele este liber sa faca ce crede dsa.
Daca nu ar fi asa legea nu era necesar sa prevada avizul presedintele fiind obligat sa semneze ca primarul.
……………………………….
Acum evident ca Iohannis o sa respinga revocarea si s-ar putea ca totul sa ajunga la CCR si atunci singurul argument juridic pe care-l poate avea CCR in vedere, este ce am spus eu mai sus. Si acest argument trebuie sa o faca sa respinga orice idee de conflict de interese intre Presedentia si Guvern sau Ministerul Justitiei …..
In alta parte dar nu mai caut atata prin urma ca nu-mi prea pastrez textele astea politic perisabile am argumentat cu textele de lege in mod concis, sec si fara „oportunitati ”
Dar asta este, se pare ca vorbesc in vant ca este altii destepti, comentatori, analisti consilieri care stie ei cum este mai bine si nu este vina mea daca eforturile mele nu sunt primite de tara mea. Eu imi fac doar datoria si altul de sus poate ca decide :)
O privire peste gard? Cum e azi la alţii?
Slowenia a întrodus în constituţie dreptul cetăţenilor la apă potabilă. Fiecare locuitor are drept la apă. Deputatul slowen Igor Soltes (arte TV vox pop) la Bruessel a activat de la început 2004 pentru a obţine în UE asigurări pentru apa ca „drept al omului”. Londra a privatizat asigurarea cu apă potabilă și a avut surprize. La Paris și Berlin la fel. Tendinţa azi este asigurarea cu apă potabilă prin intreprinderi comunale. Privatizarea apei este anulată treptat. Tratatul CETA cu Canada a greșit în acest punct esenţial cerând o privatizare a intreprinderilor comunale de asigurare cu apă prin legi UE. Cum e în România azi? Care deputat PE/UE din ţară se preocupă de binele obștesc?
… „… În joc este însuși viitorul democratic al României. Călcat în picioare nemernic de coaliția PSD-ALDE și de unul dintre instrumentele sale. Curtea Constituțională a României. Sau caricatura acesteia.. În joc este însuși viitorul democratic al României. Călcat în picioare nemernic de coaliția PSD-ALDE și de unul dintre instrumentele sale. Curtea Constituțională a României. Sau caricatura acesteia.. „…..
Jocurile politice dâmboviţene în 29 de ani de „democraţie originală” au dus la nemulţumirea autorului. Electoratul votează totuși în decembrei 2016 „originalul”, votează PSD/Dragnea. Originalul e mai atractiv decit epigonii care trâmbitează 2018 centenar: patria, românii ortodoxi. V. Ponta și viitorul „ţărișoarei”?
Elveţia a preluat în constituţie obligaţia pentru transportul transalpin pe căile ferate. De la Milano-Geneva la Amsterdam prin Elvetia (tuneluri de 50 km) pe șine.
Apa potabilă, căile ferate au azi care prioritate în România condusă de penalii dâmboviţeni?
Ce se discută azi în spaţiul public românesc?
Ce nu apare în dezbaterile publice înainte de alegerile PE 2019, înainte de de alegerile prezidenţiale 2019?
„CCR joacă în funcție de cine cântă mai tare […] rostul său practic nu seamănă defel cu acela al instituțiilor omologe din țările UE.”
OK, este totuși vorba despre CCR, așa cum zicea și d-na Gârbovan, spre exemplu. Nu putem relativiza deciziile CCR (chiar dacă CCR însăși o face, e dreptul său), fără a ne depărta serios de principiile statale. Nici nu mai vorbim de stat de drept, ci discutăm despre stat pur și simplu, pentru că punem în discuție respectarea Legii sale fundamentale, în lipsa căreia teoretic apare haos și anarhie.
Asta nu înseamnă că nu poate fi modificată Constituția (nu cu familia tradițională și alte glumițe, desigur, că în acest fel știm că se poate), ci cu privire la definirea clară a puterilor statului și a atribuțiilor lor, inclusiv a funcțiilor CCR, carevasăzică. Iar despre asta și-au dat seama aleșii noștri încă de mult și au constituit Comisia Parlamentară pentru Revizuirea Constituției, al cărui președinte a fost chiar liderul PNL dl Crin Antonescu.
Haideți să fim serioși! România este un stat captiv, care a eșuat încă din 1990 către o cleptocrație, sub stăpânirea oligarhilor proveniți din rândul al doilea al PCR și al Securității. Nimeni nu va revizui Constituția în sensul întăririi democrației și al slăbirii poziției cleptocraților, pentru că cei aleși prin manipularea electoratului sunt de fapt marionetele lor.
Opțiunea pentru înapoiere și un nivel de trai redus ne aparține.
Poporul are întotdeauna dreptate în alegerile sale, iar electoratul român, după cum vedem, susține în continuare politicienii corupți care apără interesele cleptocraților. Chiar dacă majoritatea cetățenilor români trăiesc efectiv în alegoria „Peșterii lui Platon”, sunt dispuși inclusiv să accepte înființarea Ministerului adevărului și reconcilierii (a se vedea propunerea d-lui Tăriceanu), ca parte a utopiei „1984”. Cine aduce trezirea, cine să facă lumină? Realist vorbind, privind cum România a adoptat modelul social politic din Rusia și Turcia, cred că putem spune că pentru următoarele 2-3 generații nu există speranțe.
Dacă le trece cumva prin minte oligarhilor noștri să parieze pe reușită și sunt dispuși să aloce suficiente resurse pentru manipularea electoratului, viitorul președinte al României va fi d-na Dăncilă, iar dl Dragnea va fi prim-ministru, apoi după două mandate, președinte va fi pentru zece ani dl Dragnea, iar prim-ministru d-na Dăncilă. Ori, va fi președinte al republicii d-na Dăncilă, iar prim-ministru portarul de la sediul PSD, sau orice altă combinație de felul acesta…
Pentru ca în acest război hibrid, cuprinzând fake-news, să apară mijloace de informare cu adevărat efective, care să schimbe fundamental opțiunile românilor (neschimbate de 30 de ani), poate asemănătoare cu Radio Europa Liberă, să zicem, este necesară o generație. Asta dacă Occidentul democratic va considera că merită efortul (unele state sud-americane sunt conduse de regimuri comparabile de mulți ani fără o perspectivă de schimbare). Apoi, este necesar să treacă încă o generație pentru a fi declanșată o reacție suficient de puternică încât să fie înlăturat regimul cleptocratic. Pentru ca în România să se formeze endogen (fără sprijin occidental) o opoziție la oligarhii care au capturat statul sunt necesare probabil trei generații, iar o condiție esențială este creșterea nivelului de educație al cetățenilor.
Până atunci, nimeni nu revizuiește Constituția într-o direcție democratică în România…
Domnule Morariu, ma puteti lumina demonstrând cum dl Zegrean l a menținut în funcție pe președintele Băsescu in anul 2012? Pentru ca eu daca imi aduc aminte, cvorumul de 50% + 1 nu s a realizat! Si in stare conditii, LEGAL, CCR, condusă de dl. Zegrean, avea o singura optiun: invalidarea referendumului pt.demiterea președintelui țării! Daca dvs. aveti o altă părere izvorata din cunoasterea temeinica a Constitutiei si a Legii Referendumului, va rog sa o argumentați.Dacă nu, atunci va înscrieri glorios în linia presei si jurnaliștilor arondați PSD- ALDE care tocmai asta susțin despre dl. Zegran!
Astept cu interes răspunsul dvs.
Articolul este minat de eroarea gravă și impardonabilă privind demiterea din 2012. Fără a fi deloc fan Băsescu, nu pot să nu spun, oricând (și în somn) că acel referendum a fost invalidat în mod corect, fapt recunoscut, printre dinți, chiar și de adversarii individului Băsescu. D-l Moraru știe foarte bine acest lucru, dar nu s-a putut abține. E cunoscută antipatia domniei sale pentru fostul președinte. Problema e că, dacă introduci argumente false (și cu evidentă rea credință) în demonstrație, rezultatul este imprevizibil. Nu mai e vorba de logică, e vorba de ideologie, eventual. Reaua credință minează tot articolul, ca mică bombă pusă la temelia unei construcții. Păcat!
Și ca să fie clară situația, mai semnalez o eroare, de astă dată și cu un oarecare aspect moral. Spune despre d-l Zegrean că e jurist de CAP. Eu știu că există doar facultate de drept iar locul unde îți găsești de lucru nu are mare relevanță. Atunci, dacă nu aveai pile ajungeai la CAP. Aduc încă două contraargumente: Einstein era funcționar la Biroul de brevete. Iar Tudorel Toader este șef de promoție, decan, rector, membru în multe comitete și comiții. Valer Dorneanu nu știu unde a profesat. Vi se pare că aceștia doi sunt mai competenți decât Zegrean? Mie, nu.
Punct final: Sa nu vina o vreme cand toti telectualii sa-l vrea pe Basescu sa spuna ce ei nu, ei niciodata…. ei mereu au fost cu el, cam la fel cu toti psdistii votanti in 1990 care daca-i asculti azi, toti au fost ca si Ponta in Piata Universitatii si toti au votat in Duminica Orbului Ion Ratiu :)
„E cunoscută antipatia domniei sale pentru fostul președinte. Problema e că, dacă introduci argumente false (și cu evidentă rea credință) în demonstrație, rezultatul este imprevizibil.”
Din diverse motive, fostul Președinte al Republicii T Băsescu nu le este tuturor simpatic, nici măcar tuturor celor cărora le-a fost. Dar, fără îndoială, „dacă introduci argumente false (și cu evidentă rea credință) în demonstrație, rezultatul este”…previzibil.
Aveţi dreptate! Dar eu nu mă gândeam atunci la o demonstraţie „pe bune”, ci la un articol de opinie din care fiecare înţelege ce vrea.