Fostul consultant al Casei Albe, Peter Wehner, observa recent în “The New York Times” că Vladimir Putin și-a găsit un model în Thransymachus, un personaj istoric din Grecia Antică, cunoscut mai ales pentru că apare în primul capitol din dialogul Republica al lui Platon.
Nu sunt expert în filosofie, dar din fericire tatăl meu – JR Lucas, filosof la Oxford, este o autoritate la nivel mondial în materie de Platon. El mi-a explicat că Thrasymachus înseamnnă “luptător puternic” si ca este un personaj ce crede neabătut în putere și în personalitate; pentru el vorbăria despre onestitate și dreptate este o prostie. Adevărata forță motrice a omenirii este interesul celui mai puternic. “Nedreptatea, la o scară îndeajuns de extinsă, e mai puternică, mai liberă și măiastră decât dreptatea”, susține Thrasymachus. Lenin susținea ceva asemănător: tot ce contează în politică este cine cui face un anume lucru – kto kogo, în rusă. Viața înseamnă o acerbă competiție, compromisuri, iar promisiunile nu sunt decât niște expediente tactice.
Asta sună a “putinism”: puterea are dreptate, iar regulile sunt niște prostii ipocrite. După cum scria recent prietena mea, Natalie Nougayrede în “The Guardian”, liderul rus vrea să înlocuiască actuala ordine a securității din Europa cu una nouă, în care Kremlinul are drept de veto bazat nu pe instituții, ci pe mărimea și greutatea Rusiei.
.Aș vrea să pot aplica metoda lui Socrate la cazul lui Lenin sau al lui Putin. În primul rând, Socrate îl întreabă pe Thrasymachus ce înseamnă “mai puternic” și ce înseamnă “interes”. Se dovedește că Thrasymachus nu înțelege prin putere forța fizică. Adevăratul semn al superiorității e puterea politică. – să îi supui pe alții voinței tale. Faci asta stabilind regulile, dar acestea nu au o forță morală intrinsecă și, în consecință, nu implică nicio pretenție morală de la oamenii cărora li se aplică. Cu alte cuvinte, atâta timp cât ești puternic, poți fi lider, dar, odată ce ai dat de necaz, să nu te aștepți la loialitate.
Asta cam seamănă cu Rusia și cu problemele cu care se confruntă Putin pe măsură ce mandatul său se prelungește în viitor. Pentru că, după cum observă Socrate, până și cei mai de succes conducători ajung să cadă. Cand ei fac greșeli, poziția lui Thrasymachus devine contradictorie. A corecta greșeala înseamnă că adevăratul interes al conducătorului nu stă în obediență, ci în nesupunere. Cum să afle dl. Putin când greșește dacă tuturor le e prea frică să obiecteze? Și dacă nimeni nu obiectează, atunci greșelile vor deveni și mai grave.
În Republica, Thrasymachus apelează la un argument înțelept, afirmând că, prin definiție, un conducător puternic nu face greșeli. Prin definiție, medic este o persoană care vindecă oameni. Definiția conducătorului este aceea a unui om care conduce fără să facă greșeli. Dar acest argument provoacă o problemă și mai complexă. Medicul ideal e preocupat nu de interesul personal, ci de cel al pacienților. În consecință, conducătorii ideali trebuie să fie preocupați de interesul celor pe care îi conduc.
În consecință, Socrate îl îndepărtează cu dibăcie pe Thrasymachus de la poziția sa crudă și amorală, convingându-l că un conducător trebuie să aibă grijă de bunăstarea celor pe care îi conduce. Dacă lui Putin îi pasă într-adevăr de Rusia, atunci el trebuie să accepte că el și Rusia vor trebui să suporte consecințele în cazul inevitabil în care vor lua o decizie proastă.
Dar lucrurile se înrăutățesc. Socrate susține în continuare că până și cei mai puternici conducători trebuie să-și restranga egoismul daca nu vor sa se prabusesca impreuna cu colegii lor. Conducerea nord-coreeană ilustrează foarte bine urmărirea fără scrupule a propriului interes. Si nu ii merge prea bine. Pe scurt, o abordare pe deplin amorală este ineficientă.
Rusia mai are încă de învățat aceste lecții. Pe plan intern, climatul de teamă și servilism erodează adoptarea deciziilor, Pe plan extern, Kremlinul își alarmează și își intimidează vecinii arătându-se necruțător și nedemn de încredere. Dar cine vrea să joace rolul lui Socrate în fața lui Thrasymachus jucat de Putin?
Traducere de Mihaela Danga
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu e vorba de teamă şi servilism. Politica lui Putin (blocarea aderării Ucrainei la UE şi NATO, recuperarea Crimeei) e susţinută de o mare majoritate a ruşilor. Iar popoarele îşi asumă sacrificii mari pentru atingerea obiectivelor naţionale: românii în Primul Război Mondial, britanicii în al doilea, sârbii în războaiele din Iugoslavia etc. Nu interesa pe nimeni atunci criza alimentelor, lipsa bunurilor de consum etc.
Atâta timp cât Serbia a luptat, Milosevici a rămas la putere, indiferent de nivelul de trai al sârbilor. A fost însă răsturnat imediat atunci când a cedat Kosovo.
Dacă Putin s-ar retrage din Crimea şi Donbas ar fi imediat măturat de la putere ca şi Miloşevici, în ciuda pretinsului „climat de teamă şi servilism” din Rusia.
Nu, politica lui Putin NU e susţinută de o mare majoritate a ruşilor, ci de un aparat administrativ cu rol coercitiv si de amentintare / descurajare; mecanismele acestea sunt bine cunoscute de Putin, iar constructia aparatului administrativ nici macar n-a facut-o de la zero, ci a reconditionat ce-a ramas din vremea CCCP. „Marea majoritate a rusilor”, cum spuneti, nu sustin asa ceva, cum de altfel n-au facut-o niciodata. Comentariul Dvs. are un iz puternic de propaganda.
te inseli. Dan are dreptate. si fara nici-o propaganda. daca maine Putin da Crimeea inapoi, poimaine nu mai e presedinte.
sincer, nici nu as dori sa se intample asta. ideea este ca trebuie sa se stie ca Ucraina este un puzzle. dar ar mai trebui sa avem si noi romanii niste politicieni care sa aiba curajul sa afirme ca exista teritorii romanesti sub ocupatie ucrainiana.
Indiferent cum se raporteaza cineva la Rusia & Putin (ca sustinatori/admiratori, sau dimpotriva) un lucru e clar – nu se poate avea niciun dram de incredere in sondaje de opinie sau alte asemenea.
In consecinta, ca sa poti afirma ca Putin are sau nu larga sustinere din partea rusilor, singurul argument (imperfect, dar mai bun decat zoaia mediatico-propagandistica revarsata din ambele parti) este ca afirmatia se bazeaza pe o cunoastere foarte aprofundata, la fata locului, a Rusiei si rusilor.
In lipsa acestui argument, suntem ceea ce citim. Bunaoara, citind autori si jurnalisti apartinatori, sau sustinuti de anumite think-tank-uri si alte organizatii, americane, dar nu numai, afli ca Putin n-a avut niciodata niciun fel de sustinere,. toate alegerile au fost trucate, a fost si este urat de cam toti rusii si ca de fapt toti sunt nostalgici dupa Eltin, cand mancau (multa) libertate si democratie pe (putina) paine.
Cu o selectie judicioasa a surselor, poti afirma la fel de bine exact contrariul.
Aici nu e vorba de susţinerea lui Putin, ci de susţinerea politicii lui Putin în privinţa Ucrainei.
În dec. 2011-iul. 2013 au avut loc mari manifestaţii împotriva lui Putin şi se părea că s-a terminat cariera lui politică. Dar a venit UE cu acordul de asociere cu Ucraina, revolutia Maidanului, razboiul, si lucrurile au luat altă întorsătură.
Ruşii au strâns rândurile în jurul lui Putin nu pentru că l-ar iubi, sau din „teamă şi servilism”, ci pentru că susţin obiectivele războiului din Ucraina.
De data asta „rolul lui Socrate în fața lui Thrasymachus jucat de Putin” se pare ca e greu de jucat; caci „daca ii dai nas lui Ivan, ţi se urca pe divan”.
Doar forta i se poate impotrivi, dar cu rezultate imprevizibile si dezastruoase, sau, o argumentatie „a la Socrate”, ar fi sanctiunile economice. Dar nu in genul Germaniei. Care procedeaza economic la fel cum procedeaza Putin militar. Sau la fel :P
ce bine s-ar potrivi si americanilor dialogul lui Platon !
@ victor,
dle tiz,
formularile:
– USA = Uniunea Sovietica Ailanta;
– SUA, Rusia= tot un dreaq;
– toate partidele= aceiasi mizerie;
– toti politicienii= corupti;
– doctorii, profesorii = toti iau mita;
– etc
au doua explicatii:
– rautate;
– lipsa de neuroni.
Formulările menționate de tine sunt utilizate pentru manipulare cu bună știință, nu din răutate sau lipsă de neuroni.
varianta plauzibila, care mi-a scapat :P
@victor L(31/03/2016 la 11:46)
Cu privire la “toate partidele= aceiasi mizerie” si “ toti politicienii= corupti” nu cred ca e vorba de rautate sau lipsa de neuroni ci mai curand as crede de ipocrizie “cat China” vorba unui classic (in viata) contributor.
Sintagma pe care o vehiculezi pe acest site cu privire la unii politicieni (aici si la alt articol Romania, greu de aparat) cu “toti politicienii aceiasi mizerie” este chiar el o mizerie.”), nu este un adevar absolut de altfel si afirmatia contrara, adica : “toti sunt curati”.
Iata mai jos ce spune un al contributor despre unii politicieni foarte “vechi” si vizbili.
========
Dorin B (31/03/2016 la 0:36)
@Vasile M(29/03/2016 la 1:22)
Cred ca glumesti sau esti “pollitically correct” cu asemena exemple.
“Reforma clasei politice” invocata de Traian Basescu (pe vremea cand era presedinte al Romaniei) s-a tranfrormat in “La partide noi tot noi”
Dovada: conducerea celor doua partide(Traian Basescu, Eugen Tomac, Cristian Diaconescu, D.Onaca, Gelu Visan, Monica Macovei, Adrain Papahagi etc.)
Nu vorbesc de partidele vechi (PSD, PNL) sau de modul in care au fost alesi (sau re-alesi) unii presedinti de partid.
Comentariul mea reflecta realitatea politica din Romania si sper sa fie postat.
=========
Pentru mine, si cred ca si pentru altii, cel mai trist este ca unii ii considera pe “ai lor” cei mai buni si cinstiti, iar pe adversarii lor “cei mai rai”’………….iar alegatorul “cu cine sa voteaze?” – vorba marelui Caragiale.
Pe de alta parte alte voci din societate (civila, militara, politica etc.) ii blameaza tot pe alegatori ca nefiind educati politic………. dar nimeni nu spune cum, cine s-o faca si nu incepe vreo actiune doar vorbe, vorbe, vorbe……….
Fiind convins ca acest site promoveaza diversitatea de opinii astept ca si acest comentariu sa fie publicat.
Cred ca prea mult se vorbeste despre domnul Putin. Dar putem vorbi despre despoti, in general.
In istorie, sunt nenumarate exemple de despoti „sustinuti in unanimitate/majoritate de catre populatie”. Evolutia lor este similara, conform unei legi imuabile a firii: ceea ce urca, trebuie sa coboare. La unii, coborarea e lina (si, probabil, chinuitoare in plan psihic), la altii e o cadere brusca si fara dureri.
Tot istoria ne arata ca, atunci cand cultul personalitatii conducatorului domina propaganda unui stat, creste riscul ca deciziile acelui conducator sa fie eronate si sa aduca suferinta poporului sau.
Trecand in taramul povestilor, daca nimeni n-are curajul sa spuna ca imparatul e gol, nu inseamna ca nimeni n-o gandeste. Dar imparatul nu poate sti ce gandesc supusii sai cei supusi.
Nu toate povestile vechi sunt invechite, iar istoria se repeta, uneori.
Russia trebuie Sa se lease „fertilizata” de modelul pietei libere Si Sa invite cel putin Sa respecte zestrea nativa a propriului popor ,deocamdata este doar o autarhie continuata in distropie.Rusia nu sties decat trafic de droguri armament Si vanzare de petrol Si gaze sub amenintare.Europa este un loc de „tragic-politic” ceva in care nu pot avea incredere in cuvantul dat………