Dl. ministru Liviu Pop și instituirea șerbiei intelectuale

Pare-se că agramatul ministru al Educației Naționale, dl. prof. gr. ! Liviu Pop, cu master obținut la o Universitate al cărei rector este o fostă secretară pe nume Ramona Lilă ( recunoașteți, vă rog, modelul miraculoasei cariere a ministresei șiea cu mari probleme în utilizarea limbii române pe nume Carmen Dan !), devenită prof.univ. pe baza unui noian de pretinse lucrări științifice dovedite ca plagiate, a rezolvat deja toate problemele școlii. Cu această iluzie trăiește însuși premierul Mihai Tudose care, nu mai departe decât joia trecută, cu ocazia dezbaterilor pe Moțiunea de cenzură, a susținut, în hohotele de râs de data aceasta complet justificate ale Opoziției, că elevii ar fi avut la începerea anului școlar toate manualele pe masă. Firește, când a spus asta, euforicul nostru prim-ministru a luat în calcul și manualul bun la toate ieșit din creierașul d-lui Liviu Marian Pop. O făcătură prin care mai marele școlii a făcut dovada definitivă a incompetenței sale. A ruperii cronice de realitate.
Ca să nu intre în șomaj tehnic, dl. Liviu Pop a mai inventat o problemă. O temă de discuție. De fapt, a reactivat, a scos de la naftalină o idee care i-a acoperit de ridicol și i-a copleșit de inadecvare pe câțiva dintre cei care, teoretic, s-ar confunda cu mințile cele mai luminate ale României. Academicienii. Care au născocit ideea că absolvenții de instituții de învățământ superior din România ar trebuie să fie obligați prin lege să presteze câțiva ani în patria mumă și abia apoi să le stea gândul la emigrare.
Mai exact. Așa după cum scriam într-un comentariu publicat la data de 24 februarie 2017 pe adevărul.ro, constatând că exodul inteligențelor românești a atins cote alarmante, ceea ce este o realitate, nemuritorii au propus o soluție scoasă din arsenalul teoretic și practic al socialismului dinastic. Aceea ca absolvenții de învățământ superior ce au beneficiat de locuri bugetate să fie obligați prin lege să lucreze în România un număr de ani cel puțin egal cu acela al duratei studiilor universitare. Aceasta fiind numai una dintre ideile miraculos- caraghioase ce era înscrisă în Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, elaborată de o parte dintre nemuritorii României..
Observam în februarie, observ și acum că soluția pretins salvatoare propusă în vederea contracarării depopulării intelectuale a țărișoarei se află în crasă contradicție cu dreptul la liberă circulație a persoanelor și a informațiilor. Drept enunțat în Declarația universală a drepturilor omului și reafirmat încă în 1975, la Helsinki, în celebrul coș trei din Documentul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa. Un document final semnat până și de retrogradul Nicolae Ceaușescu. Nu de principii, nu de libertăți, nu de norme europene păreau să se împiedice însă în anul de grație 2017 național-comuniștii români strecurați sub cupola Academiei, caracterizați astfel prin atitudinea lor complet anacronică semnatarii respective strategii. Ce dădeau semne că, prin scandaloasa lor popunere își reconfirmă solidaritatea în cuget, spirit și simțiri cu fostul dictator ce pare că le rămâne unora far ideologic. Așa cum sunt tot mai multe indicii că nici PSD-ul nu mai face nici cel mai mic efort spre a-și ascunde natura comunistoidă. Care, iată, că se răsfață și în gândirea domnului ministru Pop Marian Liviu.
Formulam în articolul din adevărul.ro o suită de întrebări de ordin practic cărora academicienii, sufocați din cale afară de îngrijorări și fioruri patriotarede, nu le-au formulat, deocamdată, nici măcar elementare schițe de răspuns. Ca de pildă:
1.Cum și în ce măsură România este și dornică, și pregătită să le ofere posturi la nivelul competențelor prezumate acestor absolvenți care ar urma să fie legați de acum încolo, cel puțin un timp, de glie?
2. Slujbele pe care vor fi obligați să le îndeplinească absolvenții de studii superioare din România vor fi asigurate ca urmare a reintroducerii repartiției guvernamentale? Prin revenirea la obligativitatea stagiului în producție?
3. S-a asigurat oare Academia Română, are în anul de grație 2017, dl. ministru Liviu Pop garaanția că posibilele/obligatoriile joburi le vor asigura celor condamnați la șerbie pe durată determinată un nivel de viață cel puțin decent? Sau iarăși se va face apel la patriotisme care nu țin loc de foame?
4. S-a stabilit din punct de vedere strict juridic în ce măsură noua năstrușnicie ieșită din capetele înfierbântate ale nemuritorilor, transferată sub pălăria ministrului Educației Naționale, este conformă cu normele și specificitățile societății deschise, cu principiile concurențiale ale economiei de piață, cu tratatele internaționale la care România este parte, cu drepturile și obligațiile ce revin țării noastre din apartenența la Uniunea Europeană, dar și la comunitatea academică internațională? Sau urmăm îndemnul președintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, să o mai dăm naibii de Europă fiindcă ea vrea să ne trimită corupții la dreapta judecată?
5. Ce fel de sancțiuni le vor fi aplicate celor ce nu vor ține seama de ucazul Academiei și de posibila lege scrisă de MEN prin condeiul aurit al d-lui Pop Liviu ot Vișeu ? Vor fi ei oare obligați la achitarea retroactivă a studiilor universitare, făcându-se uitat faptul că susținerea învățământului universitar gratuit a fost posibilă prin plata taxelor și impozitelor de către părinți? Așa după cum însuși ministrul a admis într-o luare de poziție memorabilă.
6. Nu cumva se va merge și mai departe, revenindu-se la regula ceaușistă de confiscare a locuinței, fie ea chiar proprietate personală, în clipa în care tinerii vor refuza să se supună propunerilor aberante ale nemuritorilor întru mentalitate comunistoidă?
Cred că, în loc să inventeze tot felul de strategii abracadabrante, să născocească apeluri parcă inspirate din nostalgice documente programatice ale PCR, academicienii și guvernanții României ar face mult mai bine să își reamintească îndemnul voltairian referitor la cultivarea propriei grădini. În cazul d-lui Liviu Marian Pop pentru moment grădina se confundă cu studierea ceva mai temeinică a limbii române.