Ca in fiecare an, am fost unul dintre participantii festivalului din Garana – Semenic, un festival devenit international de ceva timp, cu artisti consacrati si care strange lume faina din Romania si nu numai. Luni, spre seara, cand coboram cu masina de la munte, doi tineri faceau autostopul in Valiug spre Resita. Am oprit si i-am luat. Dupa ce asteptasera ceva timp, erau bucurosi ca am oprit si am inceput sa conversam…erau din Germania: ambii jurnalisti. Dupa primele 20 de minute am realizat cat de precara e germana pe care o folosesc si am preferat sa trecem la engleza. Mi-au povestit ce au facut pe la Jazz, ce artisti le-au placut, ce frumoase sunt privelistile de la Garana-Brebu-Trei Ape. Se indreptau spre Vama Veche, pentru ca apoi sa mearga la bulgari. Faceau un fel de road trip in Estul Europei si erau curiosi sa descopere persoane, obiceiuri, traditii, situatii. Am vorbit si despre jurnalismul european vs jurnalismul american si despre faptul ca exista prea putini „povestitori” in Europa.
Mi-au povestit cat de greu le este financiar si ca nu gasesc un job potrivit. Desi pana atunci discutia avusese alt registru, am trecut direct la politica si la dezvoltare economica. Am inceput sa le explic despre situatia din Estul Europei, despre similitudinile care exista, insa si deosebirile provenite din cultura si istorie, apoi am trecut la Romania, nivel macro, sfarsind a le explica situatia de la nivel regional. Nu intelegeam cum niste tineri de varsta mea, din Germania, se plang de politicienii lor si de modul de guvernare al acestora. Germania e motorul Europei, economia Europei e dusa in spate de Germania, Germania contribuie cel mai mult la bugetul UE, de ce s-ar plange de tara lor? Din punctul lor de vedere, Germania a crescut deoarece a exploatat resursele altor tari. Eu ma gandeam, „ce ne-am bucura si noi sa fim exploatati de nemti, nu?” Insa la ultima intalnire dintre prim-ministrul roman si investitorii germani s-au pus trei conditii daca va mai amintiti: 1. lipsa infrastructurii 2. coruptia si birocratia 3. datoria de 100 de milioane.
Deci, prietenii mei germani se plangeau de politicienii lor, de ceea ce se intampla in Europa (Spania, Grecia, Turcia) si sustineau ca tinerii trebuie sa ia atidudine si sa sanctioneze politicianul cu miscari de strada si proteste. Noi de ce nu iesim in strada m-au intrebat?…pentru ca noi suntem ca si ciobanul din Miorita i-am replicat, explicandu-i in 2-3 fraze balada nationala. Si pentru ca la noi exista o vorba in popor legata de politicanul X: „ Sa fure dom’le, dar sa faca ceva si pentru noi!”
Ajunsesem in Resita si erau uimiti de numarul mare de biserici, „We need more churches than hospitals” le-am replicat ironic. I-am dus direct la gara, i-am ajutat la cumpararea biletelor pana la Bucuresti, si unul dintre ei mi-a spus ca vrea sa faca un interviu, pentru radioul din Berlin la care lucra. Am acceptat, si in timp ce el isi pregatea aparatul, unul destul de vechi, celalalt a preferat sa descopere putin din orasul in care a aterizat.
Pregatit de o conversatie cu el, mi-am aprins o tigare si prima intrebare a fost legata de Resita si de zona. De ce nu mai avem industrie? De ce se taie copacii din zona? De ce nu ne dezvoltam?
Erau asa multe de spus. I-am explicat ca ceea ce se intampla in Resita, s-a intamplat in oricare centru industrial din Romania, din 89 incoace. Management prost, clientela politica, fosti securisti care s-au imbogatit furand de la stat. I-am explicat si ca probabil ce se producea (otel) devenise cu timpul un produs perimat datorita inovatiilor technologice. Insa nu pot sa cred ca o uzina care a functionat 300 de ani sa dispara in 20. Este meritul clasei politice si faptului ca dupa 20 de ani, noi gandim si actionam la fel ca si inainte de 89. Copacii…trebuie sa se taie, insa cei care sunt batrani…dar cine mai verifica care copaci se taie? Primarul X sau Y merge mana in mana cu Directia Silvica astfel cine sa supervizeze taierea copacilor din varful muntelui. Si culmea, Resita are un primar, care este la al doilea mandat si a fost inainte director la Directia Silvica. Cat despre dezvoltare, i-am spus ca o asemenea zona ar putea avea doua modalitati: turism sau investitori straini. Turismul are mici initiative ca festivalul de Jazz, insa la investitii suntem praf. De ce? Din cauza spagii!! N-a inteles ce e spaga: „bribe” i-am zis care e o meteahna inradacinata in societate si de care scapam greu. I-am dat exemplul zonei din judetul Timis, despre care am mai scris, si i-a zis ca se poate dezvolta orice zona, daca exista vointa din partea celor care o conduc.
Din timp in timp, cate o locomotiva vuia si trebuia sa ma opresc. Oamenii, treceau mirati si se uitau. 2 politai mancau seminte, si ne dadeau ochiade, insa nu au indraznit sa ne deranjeze. Ma simteam ca si in gara lui Doiaru din California Dreamin’. Totusi nu prea des se intalnesc in gara din Resita, doua personaje care vorbesc engleza, unul dintre acestia avand si un ditamai microfonul.
Continuam cu nivelul national….Dar ce se intampla cu Romania?
I-am spus ca exact ce se intampla la nivel local sau regional este si la nivel national, insa aici e vorba despre interese mai mari, despre influente mai mari si despre sume mai mari. Tineri ca mine, i-am spus, au impresia ca in Romania nu s-a schimbat nimic, de la 89 incoace. Atunci a murit Ceausescu, insa toate nivele si structurile administrative sau politice au continuat sa functioneze exact cu aceasi oameni, ba mai mult cei care aveau „INFORMATIA”, adica cei din Securitate, au stiut „ce sa faca” si „cum sa se miste”. De aceea avem acum in top 300 milionari, peste 80 de fosti securisti. I-am explicat de documentarul lui Alexandru Solomon si i l-am recomandat. Deci practic tara a functionat cu aceasi oameni, era si greu sa gasesti altii. Pentru schimbarea mentalitatii unei societati, 20 de ani e prea putin iar schimbarile se intind pe o perioada lunga.
Mi-a povestit despre celelalte state est-europene. Si atunci i-am spus ca aceasta comparatie ma fascineaza si incerc sa inteleg DE CE? I-am explicat de diferenta care exista si in Estul Europei…daca pentru Occident/Vest eram/suntem Estul Europei, aici lucrurile au fost diferite, intre zona Balcani si celelalte tari gen Ungaria sau Polonia. De la cultura si istorie se trage, probabil. Saptamana trecuta ma intrebam pe facebook daca Imperiul Otoman este de vina pentru saracia din Sud-Estul Europei. De fapt este o declaratie mai veche a ministrului finantelor din Grecia: „Corruption and cheating became a way of life under the 400 year rule of the Muslim conquerors.” Probabil a fost unul dintre factori, i-am spus interlocutorului, probabil Renasterea care a ajuns tarziu in Balcani a fost o cauza care a contribuit la nivelul de dezvoltare al zonei. Poate si faptul ca suntem ortodocsi, mai inclinati spre emotional si mistic, nu prea productivi in constructia unei democratii durabile a constitutit o cauza a nivelului slab de dezvoltare. Deci cultura si istoria au o amprenta asupra a ceea ce este in Estul Europei, cu diferentele care exista intre Polonia, Ungaria, Romania, Bulgaria sau Grecia.
Totusi Romania, per ansamblu, sufera la capitolul calitatea guvernarii iar clasa politica romaneasca nu poate fi comparata cu Polonia, ce sa mai vorbim de Germania. I-am dat exemplul referendumului, atunci cand populatia a votat pentru trecerea la Parlament Unicameral si reducerea parlamentarilor la maxim 300 de deputati. Concluzie? La patru ani de la validarea referendumului din 2009, numarul de parlamentari a crescut de la 470 la 588. „This is Romania my friend, and this is how is functioning!”
Ce e de facut? m-a intrebat…Rabdare, Vointa, Persuasiune, Speranta din partea tinerilor, din partea oamenilor curati care exista, din partea sectorului ONG. E greu, pentru ca majoritatea care lupta „impotriva sistemului” stau prost la capitolul finantare. Multi dintre tinerii pe care ii cunosc, au preferat un job la stat, sau au renuntat la idealuri sau vise de a schimba ceva. Altii sunt satui de astfel de experiente si au renuntat la „bataliile cu morile de vant”. Sunt insa si oameni care vor sa schimbe, insa nu reprezinta inca o forta. Nu exista un plan, nu exista o fronda. Sunt mici interese, mici conflicte si intre cei care fac parte din aceasta categorie.
Intre timp revine si colegul celalalt. Ne uitam la ceas, a trecut aproape o ora de cand vorbim. Imi intinde un pet de cola cu apa de la izvor de la Garana, probabil observase ca mi se uscase gatul de atata povestit. Cam mult pentru un interviu la radio, i-am zis, o sa ai mult de taiat. A ras…I-a placut ce a auzit si i-a placut conversatia. L-am simtit atunci foarte aproape, foarte legat de problemele pe care le-am descris…Chipul sau transmitea respect, combinat cu compasiune cu speranta cu madrie pentru tot ce am discutat cu el. Probabil se regasea si el in multe dintre povestile pe care i le-am relatat. (aici am descris doar partea socio-economica a discutiei). Citeam pe fata lui lunguiata acest lucru si mi-am dat seama ca eu sunt unul dintre personajele pe care le-a inregistrat in aparatul ala vechi, cutia aia, care are inauntrul sau mai multe povesti, mai multi oameni, mai multe caractere, mai multe intamplari. Atunci am realizat: tipul era un „strory teller”, un povestitor, din aceia care exista cam rar in jurnalismul european.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Frumoasa povestea.
Resita seamana mult cu Hunedoara, sper ca si aici sa reusim revigorarea orasului, iar turismul este cea mai la indemana oportunitate.
Cu melancolie (si manie) imi amintesc de primul proces al tatalui meu in calitate de avocat stagiar (la 35 de ani !) in care l-a aparat pe un cofetar care „tainuise” niscai monede de aur – „crima” teribila pe atunci (finele anilor 1950). Vorbesc, evident, de Resita.
De ce am amintit „cazul”: pe „groaznicul” criminal il cema Hehn. Desi ortografiat diferit, la citire iese acelasi lucru cu autorul fotografiilor de mai sus (si, presupun, unul din intervieviatorii profund nemultumiti de situatia actuala din Germania). De atunci incoace nemtii au disparut aproape total din Romania – poate ar trebui ca tinerii ziaristi sa faca o ancheta printre ei (in Germania) ca sa afle cum iti poti parasi definitiv caminul din cauza politicienilor.
Foarte frumoasa povestea.
Am citit articolul cu mare placere.
As mai adauga ceva care imi pare ca lipseste in Romania. Este nevoie de mai multa initiativa antreprenoriala adevarata – genul prezentat in filimul lui Alexandru Solomon nu este ceea ce are nevoie acum RO – parerea mea.
Tinerii au la indemna programe speciale pentru dezvoltarea afacerilor, dar interesul acestora pentru un mic business este extrem de scazut. In parte il inteleg, dar nu il accept. A iesi din mocirla este nevoie de respect pentru munca – nimic nu ni se cuvine, trebuie sa ne castigam existenta, averea si drepturile – respect pentru educatie si cultura si un pic, daca se poate mai mult ce bine ar fi, de sprijin din partea familiei si a cunoscutilor. Cred ca asa se poate creste in RO. Este poate singurul adaos pe care am simtit nevoie sa il scriu, din minte si din inima.
In afara subiectului prezentat in articol ma intereseaza extrem de mult ce ecou va starni vizita si discursul sefului FMI in RO – sa nu uitam ca tema a fost adresta in general tarilor din SE Europei, dar dna Lagarde a introdus in speech-ul domniei sale si o culoare romaneasca ( Eugen Ionesco si un proverb romanesc).
In rest numai cu ganduri bune, spre mai bine!
PS. Poate sa para imposibil, dar cred ca daca nu generatia mea, cea urmatoare va prinde ceva mai bine, si daca nu se va face din voia romanilor si se va face cu „”putina constrangere””, din nevoia de conectare la un curent universal de valori – Cést la vie!
Incantatoare poveste.
Dar si mai fascinant mi se pare faptul ca la randu-mi am avut aceleasi dileme pe care le-a avut autorul: DE CE suntem diferiti totusi de Ungaria, Polonia sau Cehia?
Desi nu sunt o autoritate in domeniu, cateva intalniri cu unele scrieri mi-au permis sa imi conturez un raspuns la aceasta intrebare.
Acest raspuns, daca imi permiteti, il voi creiona aici:
1. Acum ceva ani mi-au picat in mana ceva harti ale Europei, de-alungul a 2000 ani. Erau 20 de snapshots ale situatiei politico-sociale din Europa, incepand cu anul 0 si pana in anul 200, din suta in suta de ani. La prima vedere nimic spectaculos, insa la o trecere mai rapida prin ele mi-a sarit in ochi ceva formidabil: intre anii 300 si 1200, zona capato-danubiano-pontica era singura marcata cu alb. Restul Europei era un organism viu: apareau/dispareau imperii, regate, kanate, ducate, voievodata etc…Aici unde suntem noi, nu era nimic. Timp de un mileniu nu a fost NIMIC. Nici macar o incercare timida de a crea un organism statal care sa se impuna o perioada mai lunga de timp. Iar acest fapt mi-a lasat un gust amar prin concluzia pe care am tras-o: in acest areal geografic oamenii nu au fost niciodata interesati sa traiasca in „comunitate”; sa lase deoparte interesele mici, personale sau cel putin sa faca unele compromisuri astfel incat interesul comunitatii sa primeze. Locuitorii acestor locuri nu au inteles niciodata ca daca ne e bine tuturor, ne e bine si noua ca indivizi. De aici si lipsa completa de viziune catre o forma statala de asociere.
2. Tot ca urmare a unor scrieri am inteles ca forma cea mai dura de eradicare a „intelligentiei” unei natiuni s-a intamplat in perioada instaurarii comunismului in Romania postbelica. Niciuna din celelalte natii – polonezi (un popor cu o istorie fabuloasa), ungurii, cehii – nu si-a decimat intelectualitatea cu atata ferocitate cum am facut-o noi. Ori asta a creat o puternica lipsa de repere civice si morale de-alungul celor 45 ani de comunism. Doua generatii si jumatate s-au perindat pe aceste meleaguri in acest rastimp, iar cand am scos din nou capul in lumea libera nu am stiut pe cine sa urmam. Intr-o forma mai grava decat au facut-o vecinii nostri.
Adaugati aceste doua mici concluzii personale la celalalte aspecte legate de arealul balcanic (otomanizarea, renasterea tarzie, pasoptismul fortat si modernizarea facuta pe repede inainte de Carol I) si cred ca vom avea o imagine un pic mai clara a raspunsului la intrebarea: DE CE?
Remarcabil ! Indivizi plasati mult mai „sus” nu au curajul s-o trozneasca atit de clar si pe fata.
Va sfatuiesc insa sa cititi articolul din link-ul de mai jos (in special COMENTARIILE) ca sa vedeti cum gindeste o parte din „boborul” iesit din codrii acelui mileniu alb si scoliti de taranoiul Ceasca & acolitii lui. CU O LAMAIE PE LIMBA !
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/haosul-stapanea-tot-frontul-romanesc-primul-razboi
„De ce nu are cocosul maini? Pentru ca gaina nu poarta chiloti.”
Chiar daca pare irelevant, remarca asta exprima o realitate universala: functia creaza organul, nu invers. Pur si simplu nevoia de stat nu a existat pe acest teritoriu in acea perioada. Aflat in afara marilor migratii, suficient de bogat ca sa-si hraneasca locuitorii, el nu a creat conditiile necesare pentru aparitia unei forme complexe de convietuire. Locuitorilor le era suficient traiul in comunitatea restransa, iar lipsa unui stat functional, cu armata si administratie, nici nu a atras atentia imperiilor vremii, intr-o perioada in care tendintele expansioniste reprezentau normalitatea.
E de blamat acest lucru?!
Imi permiteti un zambet? nu ironic, va asigur!
Hartile respective erau albe dupa cum va spuneam, dar traversate de numeroase populatii migratoare (vandali, roxolani , coistoboci, gepizi, goti, etc…)
Dar sa presupunem ca nu erau pe calea „marilor” migratii:
Aveti senzatia ca arealul polonez sau cel cehesc nu era suficient de bogate pentru a permite un trai indestulator locuitorilor sai? In plus, e posibil sa nu ma fi facut inteles: nu vorbesc despre un stat in toata puterea cuvantului. Ma gandesc la orice forma de asociere, de comunitate mai mare decat familia sau satul. Orice forma de asociere care sa permita existenta pe o harta si care sa lase in urma ceva…Insasi lipsa unei astfel de viziuni (<>) e parte a problemei. Ma infioara gandul ca noi inca nu stiam sau nu eram interesati sa adunam sat cu sat, iar in vest aparea deja Liga Hanseatica, prima corporatie multinationala.
Pe de alta parte nu blamez, ci constat. E o nuanta pe care as vrea sa o luati in calcul.
Cu respect!
Gratian,
mai bine-o tineai pe jazz, asa ai reusit sa ma mahnesti si pe ziua de azi. Da -o naibii de treaba, una sta scris pe gard si alta-i in curte.
Dupa ce au infiintat doua razboaie mondiale intr-o suta de ani si dupa ce exploateaza crancen pe toti cei din jur mai putin razboinici, nemtii fac acum figura de premiantul cu coronita al Europei.
Ei sunt cei care, cica, contribuie cel mai mult la bugetul UE. Cei care muncesc cei mai mult.
Pai cred si eu, dupa ce i-au f**ut pe ceilalti major si pe zeci de ani, nemtii au acum timp si chef de dat lectii de etica.
Nu merci!
Cei doi jurnalisti, au perfecta dreptate: nemtii isi construiesc imperiul pe exploatarea si umilirea celorlalti (un aspect pe care romanii, prea orbiti de frustrari si prea ocupati cu auto denigrarea nu il vad).
Daca nu merge cu tunul, merge si cu economia nu-i asa, Angela?
Mai Horea, ia spune-ne si noua concret, cand te-au exploatat pe tine nemtii, inainte de infiintarea celor doua razboaie sau dupa?