Jean Claude Trichet, guvernatorul BCE al carui mandat expira in Octombrie 2011, a declarat joi, 2 iunie, raspicat ceea ce se soptea in culisele institutiilor europene de cateva luni de zile. Cu ocazia primirii prestigiosului premiu Charlemagne 2011 pentru unitatea Europeana, Dl Trichet s-a intrebat retoric daca „ar fi prea indraznet, in domeniul economic, cu o piata unica, o moneda unica si o banca centrala unica, sa ne gandim la un minister de finante al uniunii”? Din continuarea declaratiei au reiesit si o serie de caracteristici ale unei astfel de institutii care, prin detaliul lor, dovedesc un proces de conceptie destul de elaborat. Nu trebuie uitat ca dl Trichet este unul din parintii Tratatului de la Maastricht care a pus bazele monedei unice europene dar ca o astfel de institutie europeana ar necesita o modificare a Tratatului de la Lisabona din 2010.
EuroMinisterul de Finante („EMF”) va guverna in mod centralizat o serie de aspecte ale economiilor celor 17 tari care folosesc euro drept moneda. Desi dl Trichet a mentionat ca administrarea unui buget federal de dimensiuni mari nu este neaparat necesara, a enuntat trei domenii importante in care EMF isi va exercita direct responsabilitatea (adica inlocuind atributiile echivalente ale ministerelor de finante nationale).
- Supravegherea politicilor fiscale si competitionale si asumarea responsabilitatii directe (repet, asta ar insemna in locul si peste capul autoritatilor nationale) pentru tari cu probleme financiare semnificative. Sunt greu de exagerat consecintele implementarii in practica. De la armonizarea politicii fiscale ceea probabil va limita competitia fiscala la unficarea bazei de impozitare a multinationalelor, una din cele mai importante parghii economice nationale va fi mutata cel putin partial la Bruxelles. Politicile competitionale se pot referi la tranzactii de fuziuni si achizitii, subventii de stat din diferite domenii precum si la supravegherea practicilor de tip monopol economic – impreuna acopera un vast domeniu de politici economice.
- EMF ar exercita responsabilitatile tipice executive in ceea ce priveste sectorul financiar integrat european cu scopul de a accelera procesul de integrare. Aceasta masura ar insemna probabil o armonizare a regulilor de supraveghere prudentiala a sectorului bancar si financiar in general. In mod cert ar diminua avantajul competitiv al marilor centre financiare din afara zonei euro precum Londra sau New York.
- Ultimul domeniu de implicare al EMF ar fi acela de a reprezenta uniunea euro pe arena internationala. Implicit, reprezentarea inseamna elaborarea unui punct de vedere comun a priori.
Neobosit, dl Trichet a continuat sa detalieze responsabilitati specifice in cazuri de criza economica. Tari precum cele care au acceptat pachete de ajutorare financiara care nu executa promisiunile de ajustare fiscala (taiat cheltuieli, marit taxe), ar trebui sa se supuna unui drept de veto al EMF in ceea ce priveste o serie de decizii nationale din domeniul politicilor economice. Specific, dreptul de veto s-ar putea aplica in cazul cheltuielilor guvernamentale majore precum si in cazul unor elemente esentiale pentru competitivitatea unei tari. Grecia ne ofera deja o avanpremiera a unor astfel de masuri: privatizarea dirijata de UE, nu in ultimul rand pentru a evita ca activele statului sa fie vandute ieftin catre acei jucatori locali care prin evaziune fiscala repetata au cauzat (partial) aceste vanzari fortate.; supravegherea colectarii taxelor; impunerea de limite de beneficii (de exemplu cresterea varstei de pensionare).
In incheiere, dl Trichet a subliniat, pentru a evita orice neintegere „vedem in fata noastra ca apartenenta la uniunea monetara europeana introduce o noua intelegere a modului in care se exercita suveranitatea nationala”. In viziunea dlui Trichet, interdependenta tarilor europene (si nu numai) inseamna ca tarile nu au de facto autoritate interna completa. Ele pot suferi crize economice profunde cauzate in totalitate de politici economice nesanatoase ale altora. Mesajul este tare si clar, desi ideile dlui Trichet vor avea probabil multi oponenti: pretul pentru sprijinirea nemijlocita a tarilor slabe din uniunea monetara este transferul unei parti substantiale din suveranitatea economica catre institutii europene centralizate care la randul lor vor fi dominate de tarile mari si bogate.
Ce inseamna aceste evolutii pentru Romania. In primul rand constientizarea ca aderarea la euro, care este politica oficiala guvernamentala si a BNR, inseamna transferarea unei serii importante de responsabilitati la nivel european. Europa ne va dicta moneda, dobanzile, fiscalitatea, subventiile si tarifele comerciale si se va uita peste umarul nostru la principalele cheltuieli guvernamentale si la modul de colectare a taxelor. Imi pot imagina cu usurinta ca vom putea spune adio control asupra ratei de schimb de catre BNR; adio modificari de TVA peste noapte sau impozitare diferentiata de catre Guvern; presiune crescanda asupra taxelor pe profit (in sensul ridicarii); aprobarea oricaror subventii majore pentru investitii sau a favorizarii companiilor locale. Bine ati venit controale si raportari regulate de cheltuieli bugetare si de fonduri europene precum si bine ati venit inspectorilor fiscali din alte tari europene. Daca viziunea dlui Trichet se implementeaza fie si partial, pretul prosperitatii si stabilitatii economice va fi inevitabil diminuarea suveranitatii nationale – ceea ce nu e neaparat un lucru rau.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, numai ca acest super minister pare a se adresa doar zonei Euro. Asa ca pana o sa fim in zona Euro mai avem multe de parcurs.
In plus, daca un astfel de minister se infiinteaza pana atunci, intrarea Romaniei in zona Euro ar putea sa se prelungeasca peste termenul estimat acum.
Pe de alta parte, presimt ca o sa vedem multi politicieni care vor vorbi de „pierderea independentei nationale”……..
la rece vorbind, faptul ca CE aproba din 2013 bugete nationale (pactul Euro Plus) este deja un mecanism bugetar UE. In definitiv si la nivel national fiecare ministru vine cu cereri si cineva le asambleaza coerent.
Inca un motiv sa aderam la Euro, o politica fiscala comuna. Reguli daca nu mai clare, macar stabile.
e interesant, indeosebi baza de impozitare unificata ; asta insemna chiar o scadere a nivelului de impozitare pentru majoritatea persoanelor fizice avind in vedere ca transele de impozitare vor fi stabilite in eur la nivelul Frantei sau Germaniei iar salariul mediu in RO este redus.
o cota de impozit de 40% peste salariile de 5.000 eur/lunar este chiar binevenita…
„o cota de impozit de 40% peste salariile de 5.000 eur/lunar este chiar binevenita…”
Hai ca m-am atacat, credeam ca s-a depasit ideea asta cu impozitul diferentiat, sau macar cu astfel de cote de impozitare. Primeste omul ala ceva inpoi intr-un mod diferentiat ca sa justifice faptul ca el plateste la stat de 3-4 ori mai mult (ca valoare absoluta) fata de badea Gheorghe? Se foloseste el de infrastructura sau de serviciile medicale gratuite in mod diferit? Primeste el vreo pensie de 3-4 ori mai mare? Nu. Pai si-atunci de ce naiba sa plateasca astfel de cote? Numai ca sa-l ajute pe cel mic si slab? Dupa cum vad prin tarile astea mai dezvoltate, a ajuns sa-l ajute nu numai pe cel mic si slab ci si pe chinezul, negrul, arabul, marocanul, ventrilocul sau whoever exploateaza sistemul. Socialism cu fata umana, fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi, eh? Daca Ceausescu ar avea cont pe facebook, cred ca multi i-ar da like.
Asta se leaga cu odiseea Greciei – Lucian Davidescu in RL spune: „Deocamdata, circula doar ca un zvon, […] Agentii internationale, cu sefi numiti la nivelul UE, se vor ocupa de privatizarea activelor grecesti si chiar de colectarea taxelor.”
Probabil Romania de-abia asteapta acest EMF, am vazut la acel articol niste comentarii de-a dreptul funny prin naduf si obida: „Va suparati oare daca spun ca mie perspectiva asta mi se pare chiar imbucuratoare? Eu unul SPER sa ajungem sa fim condusi de altii. Am demonstrat cu varf si-ndesat ca nu suntem in stare sa ne guvernam. SPER sa vina altii, pentru ca noi suntem neam de hoti si turnatori. SA VINA ALTII CARE SA NE APERE DE NOI INSINE!”
Dupa isteria cu „nu ne vindem tara” de acu’ vreo 21 de ani, iaca ne-am intors cu 180 de grade …
:)
Da, inca de prin 2004 am citit carti – publicate in alte parti, nu in Romania – despre necesitatea construirii „sarpelui fiscal” in privinta impozitului aplicat firmelor si in privinta TVA. Urmeaza!
Competitia fiscala de astazi este distrugatoae pentru toate statele europene si castiga o firava minoritate. Devine periculos sa pastram situatia, si mai ales tendinta, de acum.
In urmatorii 10 ani, daca nu mai devreme, va fi inclusiv un sapre fiscal pentru impozitele personale.
Personal nu cred ca vreo tara din zona euro o sa accepte un astfel de minister cu astfel de responsabilitati.
Nici pentru Romania n-ar fi bun. Cu structura sociala si economica pe care o are, in conditii de fiscalitate asemanatoare, nu poate concura in nici un fel cu tari ca Olanda, Germania, Austria.
„pretul prosperitatii si stabilitatii economice va fi inevitabil diminuarea suveranitatii nationale – ceea ce nu e neaparat un lucru rau”
Care prosperitate? Devine vreo tara mai competitiva, mai atractiva, mai prospera daca renunta la niste impozite mai mici in favoarea unora mai mari, din care n-au de castigat teoretic decat statele puternice din zona euro, iar in practica zona euro pe ansamblu pierde? Primele probleme chiar in ograda acestor state puternice ar aparea, pentru ca o tara de la periferie fortata de ele sa renunte la avantajul competitiv al taxelor stabilite national ar deveni o gaura economica si mai neagra, si mai incapabila sa iasa din cercul vicios al datoriilor, iar asta ar pune si mai mult in pericol viitorul zonei euro.
http://thedailybell.com/1873/Ireland-Hammered-to-Raise-Corporate-Tax.html
Din pacate, in ultima vreme exista o tendinta de a trata problemele Euro ca tinand exclusiv de zona fiscala/monetara. Despre pericolul acestei abordari izolate a scris pe larg la inceputul anului economistul Paul Krugman (http://www.nytimes.com/2011/01/16/magazine/16Europe-t.html?pagewanted=1&_r=1). O uniune monetara fara libertatea de miscare a fortei de munca pe teritoriul ei si fara un mecanism de balansare a masurilor de protectie sociala are tendinta naturala de a spori dezechilibrele intre centrele puternice si zonele ei mai slabe. La capacitatea economica actuala, o Romanie in zona Euro este mult mai predispusa sa se inscrie pe traiectoria Greciei. Alternativa ascendenta este posibila, dar va lua mult timp, multa munca si mult efort de viziune atat in actul de guvernare cat si in modul in care oamenii obisnuiti isi privesc viata, tara si viitorul.
Se pleacă de la premiza că oamenii politici locali sunt corupţi de o mafie naţională care se îmbogăţeşte din contracte frauduloase cu statul,iar funcţionării UE incoruptibili ne vor scăpa de aceste hiene. Poporul,adus la sapă de lemn de către aceşti nenorociţi,va spune către instituţiile europene: faceţi-ne ORICE numai daţi-ne de mâncare. Cu siguranţă în timp,nu în foarte mult timp,vom vedea că am fugit de dracu doar pt a da de ta’su,cum se zice.
Dorin SUE sau nu dorim?
Lasati isteriile astea nationaliste ca n-am vazaut nicio politica fiscala si monetara coerenta in 20 de ani. Si niciun guvern n-a avut un plan de dezvoltare inteligibil. Cat despre o politica national pe termen mediu/lung, e de domeniul science-fiction pentru conducatorii iubiti ai Romaniei.
Da, va fi mai bine sub toate aspectele. Si da ne vom pierde independenta si suveranitatea.
Si care-i probleama? Americanii au una REALA? NU. Si totusi, traiesc mult mai bine decat altii suverani, liberi si corupti pana in maduva oaselor, tari in care nu se intampla mai NIMIC in 20 de ani. Pai 20 de ani e o viata de om. Voi, care mai visati frumos cu ochii dechisi, poate intentionati sa traiti vreo 200 de ani si atunci va inteleg disponibilitatea de a astepta si de a sacrifica primii 50 de ani pentru a va fi bine in urmatorii 150 de ani de viata.
Insa pe ceilalti care vor trai probabil „doar” vreo 70 de ani, nu-i inteleg de ce vor sa-si sacrifice viata si dupa 70 de ani sa constate ca si ei au fost ” o generatie irosita” la fel ca si inaintasii nostrii. Adevarul este ca suntem o natiune de doi bani, incapabila sa ne autoguvernam si ca singurele momente de progres si de afirmare notabila ca natiune au fost sub conducerea unei familii cu sange german.