vineri, martie 29, 2024

Klaus Iohannis față cu Facebook-ul

M-aș mira ca un politician care se fălea până de curând cu milionul și ceva de like-uri să nu-și frunzărească zilnic, măcar la cafea, pagina de Facebook. Și să nu citească, măcar în fugă, câteva comentarii. Din curiozitate. Că doar e și el om. Sigur, în primul rând președinte…

Oricine trebuie să recunoască, dacă e puțin sincer, că orice like primit la ultima postare te binedispune, îți dă alt tonus. Bucuria asta matinală o are pesemne și președintele ales cu salve și urale pe 16 noiembrie. Și, chiar dacă din prețiosul său timp nu-și poate răpi mai mult de câteva secunde, tot îi sunt de ajuns ca să înțeleagă că națiunea e supărată, că entuziasmul virtual aproape unanim acum ceva timp s-a stins ca un foc de paie.

Să auzim însă câteva voci din acest cor relativ armonic:

Un laconic: Asta e țara lucrului bine furat… nu bine făcut.

Un domn îngrijorat: De ce nu ieșiți, d-le Președinte, să-i criticați, să vadă țara ce lege vor să adopte? DORMIȚI…c-o să vă mănânce de viu ăștia.

Un tânăr bulversat: Ce să mediați cu niște penali, nu înțeleg…

Un cititor de fabule: Ești un lup îmbrăcat în piele de miel…

O matinală: Băăă… Trezește-te și fă-te Președinte! Puturosule! (sic!)

Un nedumerit: Cum stați la masă cu plagiatorul tupeist și hoț?

O doamnă total decepționată: Blestem ziua în care am stat în frig să te votez pe tine.

Dar, ne putem întreba, știe oare omul de rând ce înseamnă să fii președinte?

Pricepe el complexitatea acestei funcții? Este el sensibil la grația fiecărui pas ce trebuie perfect executat pe culoarele palatului cu perdele demodate? Înțelege acest om din popor ce înseamnă să-ți respecți prerogativele în litera și spiritul Constituției? Are el vreun habar de adâncimile semantice ale unor cuvinte precum mediere, dialog? Poate el desluși subtilitățile relațiilor internaționale?

Răspunsul e limpede. Omul de rând nu poate pricepe, nu se poate ridica atât de sus. Și atunci se supără. Se supără că pădurile sunt defrișate cu furie, se supără că un senator se unge cu mir ca să scape de vrăjile DNA-ului, iar altul, cu ochii adumbriți de melancolie, smulge suspine și voturi contra cătușelor, se supără că doctorul-premier (sau premierul-doctor, mă rog) își comandă legi care să-l scape de diploma buclucașă, se supără că se pune mercurial la piață, că aleșii neamului au făcut concurs de amendamente atenuante la un cod penal pe care tot ei l-au votat mai an, că la ICR se țin discursuri cu conținut explicit (adică cu p… și c…) despre mândria de a fi român.

Ei, câte supărări nu are omul de rând? Dar parcă cel mai tare îl doare că astă toamnă a sperat: a stat la coadă ore în șir în frig și ploaie, a urlat pe străzi ca un descreierat, și-a sunat părinții, bunicii, prietenii, mătușile și unchii și le-a spus, i-a implorat, i-a somat să iasă din casă, să voteze… Acum se simte ca naiba… parcă l-a trădat cel mai bun prieten.

Dar ce poate pricepe un biet om de rând din rațiunile unui om de stat? El se supără ușor, vrea prea multe, vrea prea repede. Vezi, ăsta e defectul lui: nu are răbdare. Și, fie vorba între noi, e și cam bădăran. Se dezlănțuie pe Facebook. Și nici nu-și alege cu grijă cuvintele. Ca să-i strice președintelui tihna matinală.

Dar, din fericire, nu pentru mult timp. Căci agenda lui e plină ochi și nu are prea mult timp de pierdut cu frustrările minore ale unor postaci neinițiați în tainele puterii. Să fie sănătoși! La Cotroceni lucrurile sunt ținute sub control. Toată lumea se ghidează după vorba unui mare filozof: „Despre ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă“.

Liniște! Aici se lucrează.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Am incercat şi eu în câteva rânduri să-l trezesc, via internet, pe omu’ ăsta din capul Statului, ma întâi c-o ironie („Adormirea Maicii Domnului”) apoi mai dur („Vai a bordo!”) da’ reacţie, vorba boierului Sumbul, ioc! Nu-mi mai bat capu’, m-am lămurit şi m-am trezit şi cu reproşul ferm de „postac băsist” din partea unor postaci de bine, aflaţi veşnic la datorie. Am rămas doar cu o nedumerire. Senzaţia mea era că îi cunosc binişor pe saşi, de pe vremea când erau suficient de mulţi pe-aici ca să-ţi poţi face o idee şi, din păcate, deja pot spune cu simţ de răspundere că personajul în discuţie seamănă da’ nu răsare… E ca un ceas elveţian scăpat pe jos: geaba mai scrie pe el Schaffhausen… :)

  2. banuiesc ca textul dvs se vrea o parodie
    ce subtilitati „internationale” sa inteleaga fierar betonistul din senat ? adica cel „ales” nu „muritorul” care voteaza, scrie sau comenteaza pe aici.
    iar ca sa trecem la lucruri serioase, ar fi bine sa nu uitam ca romanii isi puneau stampila si pe o scobitoare doar sa nu lase tara pe mina copilului vesel prea plin de „ideologie”.
    acum, intre noi fie vorba, sa nu spuneti ca va fuge gindul la o evadare in trecut ? la un hohenzollern al mileniului trei care se bucura si chicoteste la likeurile de pe feisbuc ?

  3. Da, oamenii de rind nu stiu mare lucru despre a fi presedinte. Dar se pare ca nici Presedintele actual nu stie.

    Poate ii este teama de suspendare daca-l supara pe Ponta si ai lui!
    Poate este captiv consilierilor lui bagati pe git de PNL. Exista vreun consilier pur si simplu al Dl. K.I.?
    Poate nu vrea sa fie combativ ca fostul presedinte. Ca sa nu zica USL-ul 2.0 ca-l imita (plagiaza?!)
    Poate vrea sa fie in cartea de istorie pur si simplu pe lista Presedintilor, ca a intrerupt sirul de …ESCU

  4. Nu am cont Facebook, dar am incercat sa aflu ce mai face domnul Presedinte si a trebuit sa ma uit pe Facebook. Erau mai multe manifestari directe decit pe site-ul Presedentiei. Si am inceput sa compar cele doua surse de „informatie”.
    1. La ineceput Facebook-ul era a unui om obisnuit. Ma rog? Erau mesaje scrise si noaptea. Poate chiar multe. Acum nu se mai stie cind au fost postate Ora de postare apare in format de 12 ore fara a fi specificat dace este AM sau PM. Nu trebuie sa se stie.
    2. La mesajele postate mai aparea din cind in cind „editat”. Ce s-a scris noaptea se darima ziua de catre consilieri. Nu ca la Manole. Atunci aparea „editat”.
    Nu mai apare o astfel de informatie. Probabil iar nu trebuie sa se stie.
    3. Cu ocazia celor 100 de zile a aparut un frumos Word-tag incadrat in harta Romaniei. Pentru cine nu stie cumva aceea ingramadire de cuvinte scrise cu caractere de dimensiuni diferite de in functia de frecventa de aparitie. Pentru cei care vreao explicatie mai stiintifica, pentru frecventa se foloseste in general o scara logaritmica. Interesant ca in acest Word-tag aparea cite un cuvint de mai multe ori, si cu caractere mari si cu caractere mici. Recunosc ignoranta mea dar nu am inteles acest lucru. Poate cineva poate sa-mi explice. Dar m-a socat un alt aspect. Site-ul Presedentiei permite cautare unor cuvinte, chiar si in functie de relevanta. Am incercat sa caut cuvintele din Facebook si pe site-ul Presedentiei. Surpriza a fost mare. In documentele oficiale, fata de Facebook nu au aprut ca relevante urmatoarele cuvinte: democratie, educatie, investitie, justitie, reconstructie, sanatate si transparent, care in reperezentarea de pe Facebook aparea chiar de mai multe ori.
    Sper, cred ca impreuna cu mii de alegatori, ca gresesc in legatura cu cele scrise. Probabil, ignoranta mea, vorba dumneavoastra de om de rind, este mai mare decit pot sa-mi imaginez. Dar, vroiam sa-i raspund si lui Moise Guran, si noi oamenii de rind punem citeodata, din pacate din ce in ce mai des, intrebari.
    Si din cind in cind mai avem si indoieli.

  5. „Poate vrea sa fie in cartea de istorie pur si simplu pe lista Presedintilor, ca a intrerupt sirul de …ESCU”

    Mi-e teama ca va fi cunoscut de generatiile viitoare sub numele de Claus Iohănescu :)

  6. „Pasarea pe limba ei piere.” Nimic nu il poate combate mai bine pe actualul premier ori schimba actuala configuratie din parlament decat propria lui/lor prestanta. Cu cat mai multa incredere cu atat mai multe greseli. Eu sper un singur lucru. Ca inainte de alegerile parlamentare PNL va veni cu un program detaliat, punctat si concret de guvernare. Daca il prezinta in campanie au votul asigurat. Daca nu, toata mass media vanduta si santajata din prezent ii va face invizibili si riscam sa revenim la solutii extremiste, cea mai rea varianta.

  7. Sunt reactii firesti ale unor indivizi fara cultura politica, obsinuiti sa urmareasca ciondaneli non stop pe toate canalele media, sa sustina ad nauseam oameni politici care au folosit si folosesc un limbaj de mahala, avand comportament si tinuta demne de cei mai veritabil mardeiasi de cartier. Genul de democratie participativa, confruntationala si originala in acelasi timp, pe care a cultivat-o ani de zile Victor Ponta, Crin Antonescu, Traian Basescu si camarila sa – numai ca sa numim cativa indivizi parte din acest sinistru spectacol politic.

    Cand sirul scandalurilor toxice de la cel mai inalt nivel a luat sfarsit, cand decizile importante politice au sfarsit sa se transeze in studiourile tv in direct, foarte multi se simt abandonati, orfani chiar si incep sa isi puna intrebari de natura pavloviana: De ce presedintele nu mai da cu capul? De ce nu il mai besteleste pe primul ministru? De ce primul ministru nu raspunde cu aceeasi moneda o ora mai tarziu in direct? De ce nu mai vedem „sange” pe peretele unui studiou tv? Etc. Sunt genul de oameni care astepta de la administratie sa le rezolve treburile personale, au asteptari nerealiste si se desumfla repede cand acestea nu se transpun in realitate. Nici nu au cum.

    Poti sa fii de acord sau nu cu stilul executiv al presedintelui Iohannis. Se pot critica actiunile sale, pe cine numeste ambasador, de ce merge in vacanta sau unde merge, de ce vorbeste asa putin, ce pantofi poarta, de ce e atat de inalt, etc. Un lucru sigur a adus primele luni ale mandatului sau… un pic de discretie si retinere in toata aceasta lume nebuna scapata de sub control si creata de majoritatea covarsitoare a politicienilor actuali sau fosti.

    Traian Basescu se descalifica singur cand se adreseaza parlamentarilor cu „Opriti-va imbecililor!”. Indiferent de ce sunt in stare parlamentarii (si au aratat cu varf si indesat ce le poate pielea in Martea Neagra si nu numai) e o lipsa totala de respect fata de institutia in sine. Exemplele pot continua, in orice zona a spectrului politic cazurile de acest gen abunda.

    • Dle Bogdan Brebenel, aceasta „lume nebuna scapata de sub control” este o realitate care trebuie gestionata spre mai bine. Foarte multi au sperat ca dl Iohannis va face acest lucru, dar ne-a pacalit. Cu sau fara discretie si retinere, este extrem de urgent sa se intervina impotriva distrugerii a ceea ce a mai ramas din tara. Poate tot cei ce l-au votat pe actualul presedinte se vor uni si vor rasturna starea actuala.

      • D-na Ileana – de acord că trebuie oprită nebunia. Dacă vă simțiți păcălită de președintele Iohannis, vă rog să ne spuneți și de ce. Ce ar trebui să facă mai bine? Poate un singur individ (considerând atribuțiile pe care le are și jucând fair în linie cu legea) să facă mai mult?
        Sincer, eu nu mă simt păcălit. În continuare cred că a fost alegerea potrivită în contextul finalului de an 2014. În plus, așteptările mele în raport cu KI au fost și rămân realiste. Nu aștept minuni. KI lucrează cu materialul clientului și calitatea clasei politice este de domeniul abisului. Pe românește: nu poți face din r@h@t bici care să mai și pocnească.

        • Dle Brebenel, profilul consilierilor principali ai dlui Iohannis spune foarte multe despre angajamentele vazute si nevazute facute de dinsul. Existau suficiente competente adevarate cu care dl Iohannis se putea inconjura. Nici macar nu a ascultat de strigatele ingrozite ale multor persoane care au un cuvint greu de spus in opinia publica.
          Dupa cum il aparati dvs. s-ar putea trage concluzia ca presedintele Romaniei nu poate sa faca nimic. Atunci de ce mai avem presedinte? Vocea dlui Iohannis nu poate fi cel putin la fel de ascultata ca si vocea miilor de demonstranti care vor sa apere padurile? E un exemplu.
          Eu nu mai am nicio speranta de la dl. Iohannis.

          • De obicei, in cazul victoriei unui candidat ce intra in competitie pentru o functie publica, consultantii se aleg din echipa de campanie electorala. Nici cazul presedintelui Iohannis nu face exceptie. Persoanele la care va referiti au facut parte din echipa Iohannis. Nu e nicio surpriza, nu a fost nicio pacaleala. Dezamagirea dvs. vine mai degraba din lipsa de informare. L-ati votat pe Klaus Iohannis dar sunteti suparata ca la numit pe X si pe Y pe post de consilieri. OK, e dreptul fiecaruia, la fel cum altii cu blazon i-au cerut presedintelui demisia dupa doua saptamani de la investitura.
            Ba da, presedintele poate face o gramada de lucruri, in concordanta cu atributiile constitutionale. Este de altminteri lucrul la care s-a angajat KI. A declarat foarte clar ca publicul nu va avea parte de distractii exotice si de confuzia lansate si cultivate de Victor Ponta si partenerul sau de ciondaneala, Traian Baseascu. Sau invers. Este exact ce se intampla.

            Despre defrisari… numai eu am citit vreo doua declaratii in presa ale lui KI peste weekend, care mi se par cat se poate de corecte. Functia de presedinte nu include atributii de a trage de urechi (la propriu) pe cei responsabil de defrisari sau reimpadurirea zonele afectate.

    • @ Bogdan Brebenel,
      pentru parlamentarii care vor tot felul d3e modoficari la Codul penal, care vor o noua Lege a invatamintului, care voteaza legi pe care a doua zi CCR le gaseste neconstitutionale, in totalitate sau partial, pentru asemenea parlamentari eu am o vorba si mai urita.
      „opriti-va, imbecililor!” este doar o mingîiere :P
      NB,
      cit despre faptul ca „pensionarul-postac” (dizit Klaus) „se descalifica prin ceea ce tie nu iti place, mai e loc de discutii.
      Tie iti place linistea asurzitoare care s-a lasat peste tara; la fel cerea si Iliescu.
      Liniste, tovarasi!
      Cine se aduna, se aseamana!

  8. Da’ poate e mult mai simplu. Poate doar si-a impartit executivul tovaraseste cu colegu’ Ponta. Coleg de USL, fireste. Poate omu’ vrea doar sa stea cocotat in jiltul Cotroceniului, cinci ani, ce-i de colo? E greu sa rezisti acolo, doar al de dinainte a scapat ca prin urechile acului de dubla zgaltaiala, era sa-i traga USL-u jiltu’ de sub fund. Poate ca omul e doar vanitos si nu vrea decat sa bata recordul la kilometrii parcursi pe covoare rosii in timp ce aghiotantii se bat sa-i tina trena. Sunt atatea necunoscute in ecuatia numita Iohannis. Adevarul e ca habar n-avem cine-i si ce vrea de la noi, ca nu ne spune. Sau poate c-a obtinut ce-a vrut si-acu’ ce nevoie mai are sa-si piarda timpul cu niste… nu stiu cum sa ne numim, noi astia care ne-am grabit sa-l votam, nu c-am fi avut pe cine. Oricum, ca iesea Ponta sau c-a iesit asta, tot aia. Ba-i chiar mai bine in varianta asta, ca ne adoarme vigilenta.Va dati seama daca iesea Ponta? Pierdeam orice speranta, ne sinucideam in masa. Si-atunci cine le mai platea spagile de miliarde. Asa e amagim ca s-o trezi intr-o zi si-o vorbi macar, daca nu altceva.

  9. E asta națiunea?! Niște intervenții furibunde pe feisbuc?!
    Dezamăgiți au fost românii și atunci când președintele României „le-a tras-o” senatorilor, care nu pot fi decât foarte răi sau guvernanților, care nu pot fi decât forte corupți, sau rușilor dedați la Marea Neagra. Și asa au rămas. Ba chiar, hidrei i-a mai crescut un cap.

  10. Nici ironiile, nici badaraniile, nici intrventiile critice civilizate de pe FB sau din presa nu-l ating in nici un fel pe dl. presedinte Iohannis. Asta a devenit clar odata cu raspunsurile pe care le-a dat la una, doua intrbari directe formulate de ziaristi cu privire la modul in care intelege sa tolereze anume excese ce se petrec zilnic.
    Adevarul e ca dumnealui nu are nici o vina. A fost si este la fel. Nu s-a schimbat deloc. Noi, alegatorii am crezut ca este altfel si l-am votat in turul doi (aici vorbesc numai pentru mine) ca sa nu-l vedem pe Ponta la Cotroceni. Norocul lui, ghinionul nostru.
    Intreg parcursul sau de pana la alegeri nu prevestea nimic bun in sensul asteptet de alegatorii de rand. DE CE?
    In primul rand, pentru ca un profesor bun care preda la un liceu bun nu se face inspector pentru a servi un sistem de invatamant schiop, ineficient si formalist -ca al nostru. Poti ajuta mai mult de la catedra prin legatura directa cu elevii decat din biroul de inspector. La cate inspectii de grad regizate o fi participat, pe cate masuri birocratice si-o fi pus semnatura, in cate situatii o fi luat masuri asa cum se astepta de la el, etc?
    In al doilea rand, faptul ca nu s-a exprimat clar niciodata cu privire la vara anului 2012 ne lasa sa intelegem ca a fost de acord cu tot ce s-a intamplat atunci.
    In al treilea rand, faptul ca a venit de la Sibiu in doua rânduri la initiativa lui Crin Antonescu, a asistat la negocieri (sau discutii-ce-or fi fost) si a plecat cuminte si tacut inapoi de fiecare data pentru a reveni la urmatoarea chemare spune iarasi mult despre un tip de om dispus sa inghita/suporte orice pentru a ajunge mai sus.
    In al patrulea rand, acele incurcaturi cu demisia in urma scorului obtinut la Sibiu, revenirea, acceptarea functiei de vicepresedinte al PNL desi nu fusese membru de partid, in general acceptarea a orice il ducea mai aproape de o promovare, toate arata cam ce il mana in lupta. In cele din urma, nu trbuie sa uitam retinerile lui Crin Antonescu ori de cate ori era intrebat daca-l sustine in campanie, de ce nu se implica mai mult s.a.m. d. Oare de ce nu raspundea clar dl. Antonescu? L-a adus de la Sibiu pentru ca anume calitati il faceau util planului de moment. Nu a anticipat insa marea dorinta de promovare, ca sa nu zic parvenire a prietenului sau.
    Iata, acum si-a atins scopul. Din nou, norocul lui. Nu va risca pentru nimic in lume o suspendare atata vreme cat se poate ascunde linistit in spatele prerogativelor ce-i revin potrivit constitutiei. Macar sa faca ceva notabil in domeniile de care raspunde direct. IN REST, NU NE RAMANE DECAT SA SPERAM CA TIMPUL SI OAMENI BINE INTENTIONATI SI PRICEPUTI DIN JURUL SAU SA-I ARATE AVANTAJELE UNEI ATITUDINI MAI IMPLICATE.
    Este un om corect, putin curajos , care crede prea mult in puterea regulilor si mai putin in idealuri, in momente de inspiratie si implicare pentru o cauza. Pragmatism contra viziune. Dar asta nu i se poate reprosa. Se vedea clar dinainte.

  11. Fata de presa tiparita si de televiziune, mediul online are avantajul ca este interactiv. Sau dezavantajul ca este interactiv. Si are, asupra televiziunii, avantajul (sau dezavantajul) ca se adreseaza celor care stiu sa citeasca.

    Este foarte usor sa fii elocvent si inteligent intr-un text pe care, inainte sa-l postezi, il verifici si-l ras-verifici. E foarte greu sa fii elocvent si inteligent la televiziune sau radio, la o emisiune in direct, la aceeasi masa cu unul sau mai multi opozanti politici buni de gura.

    E clar ca mediul online si-a castigat un rol important in viata noastra, dar nu cred ca ne e suficient.

  12. Mentalitatea oamenilor se schimba foarte greu…daca, se schimba!? si acest articol, + sau – pamflet, cred ca este o dovada suplimentara in acest sens… :(
    Principala piedica in evolutia gandirii, oricarui om, este obisnuinta!
    Se pare ca românii s-au obisnuit cu dictatorii, duri sau soft, incruntati sau zambitori, dar care raman tot dictatori, si la propriu si la figurat, in care-si pun toate sperantele, si fata de care au sentimente extreme, ori de ura, ori de adoratie!
    S-a produs astfel o dependenta colectiva la adrenalina, lipsa „dozei cotidiene” generand, cum era de asteptat, frustrare si agresivitate, ca in cazul oricarei addictii!
    Concret, in Ro, mai mult decat in alte tari, oamenii adora sa-si deteste politicienii, si acest sentiment suveran prevaleaza oricarei ratiuni…
    Or, Klaus Iohannis nu este tocmai tipul de personaj care sa declanseze pasiuni, iar oamenii nu stiu sa reactioneze altfel, decat vindicativ si revendicativ…problema, deci!

    „Romania lucrului bine facut” nu se profileaza asa cum STIU oamenii ca trebuie sa se faca!?
    Da? Si, de unde stiu ei, atat de precis, cum se face ceva, bine?
    Din propriile experiente reusite? Din „traducerile” parerologilor care-si pierd painea daca nu agita spiritele?
    Nu pare ridicol ca, dupa cateva luni in fruntea acestui stat complet gangrenat, Klaus Iohannis sa fie acuzat de incompetenta, si asta, tocmai de catre unii care admit ca l-au votat pentru ca face politica „altfel”? Sau noi, romanii, cand spunem ca vrem „altfel”, ne referim doar la rezultate, deoarece, restul, ne-ar aranja sa ramana exact la fel, ca sa nu ne plictisim?
    Am putea lua, de ce nu, exemplul acestui presedinte discret (si care nu stim ce face??), si sa ne ocupam catva timp numai ca „lucrul nostru sa fie bine facut”, cu perseverenta si increzatori in propriile capacitati de reusita! In orice caz, ar fi ceva inedit… ;)
    Nicio schimbare fundamentala nu se va produce vreodata in viata cuiva, oricine ar fi acesta, oricat de cultivat sau de agramat, de privilegiat sau de amarat ar fi, daca modul sau de judecata ramane fidel acelorasi repere care i-au produs declinul…

  13. Nu cred ca mai poate cineva nega ca useleul s-a reconstituit. Era clar de cand mihalache a devenit prim-sfetnic. Exista o fotografie pilduitoare: undeva in fatza Manhattanului vazut de pe (cred) Hudson patru prieteni la costum se tzin de umeri zambind vesel la camera: de la stanga la dreapta mihalache, corlatzean, ponta si maior. Fotografia dateaza cred din 2011 sau 2912 primavara. Ponta a scos deja porumbelul: nu exista opozitie. Singura speranta pragmatica ramane – ca si acum 15 ani la primaria Bucurestiului, acum 11 si 6 ani la Presedentie Traian Basescu, singura Opozitie azi, avand posibilitatea de a construi pana in toamna lui 2016 o ALTERNATIVA. Deja sondajele mincinoase il dau cu 18-20% cota de incredere (in realitate se apropie de 30%) si recunosc vrand-nevrand ca „urca” cu 3-5% de la o luna la alta. In toamna se va apropia de 50% cota de incredere si va putea lansa adevarata OPOZITIE.
    Tot e bun si iohannis la ceva – sa-l re-aseze pe Traian Basescu in lumina reflectoarelor.

  14. . Romania sa dea in judecata toate companiile straine care i-au defrisat padurile si sa plateasca poporului roman pagubele incomensurabile aduse lui

    . toate fabricile de mobila facuta din lemn romanesc sa fie transformate in scoli in care copiii sa invete cum sa isi imbogateasca spiritul cu natura si nu cum sa isi imbogateasca buzunarul distrugind natura

  15. DOMNULE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI!AM O PROPUNERE: Încercați să aduceți români competenți din Diaspora și așezați în Parlamentul României, vă rog!În primul rând oameni cu adevărat cu diplome de doctor și pe deasupra lucrează exact în mijlocul europenilor sau a americanilor sau a australienilor,și au experienta necesară de a conduce România! Și nu în ultimul rand nu uitați de Monarhie!Facem un experiment scurt de șase luni,dați concediu parlamentarilor pe rand,și ușor,pas cu pas,implementați câte un român din Diaspora la conducerea României,nu?Sau faceți un Parlament de români în Diaspora pe care să-l consultați în problemele României de azi.România,ȚARĂ DE HOȚI ȘI DE BENZI ORGANIZATE POLITIC SPRE A DISTRUGE OMUL PAȘNIC,CORECT ȘI CINSTIT!sau faceți câte trei persoane din fiecare județ un fel de parlament regional,pentru a afla exact fiecare problemă a țării! Totuși pe consilierul Mihalache nu-l dați jos?Acest imbecil o să vă facă zile amare,este un securist împuțit și ordinar!Toată stima,Domnule Președinte al R.România.Puneți consilierii la treaba,eventual să răspundă la mesajele noastre!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro