sâmbătă, iunie 6, 2026

Un tribunal implacabil: Comisia Controlului de Partid

Stalinismul a mostenit si exacerbat practicile politice ale leninismului. Se poate spune ca niciuna din institutiile fundamentale ale sistemului, de la partid, politie secreta si Gulag (universul concentrationar) la Comisia Planificarii si Agitprop, nu a prins fiinta sub Stalin. Toate, inclusiv Academia de Stiinte a URSS, au demarat (explicit sau implicit) sub Lenin. Ulterior, toate au fost reproduse in „democratiile populare”. Sigur, in „suprastructuri”, Stalin a recurs la propria ingeniozitate (de pilda uniunile de creatie). Copiata dupa modelul sovietic, Comisia Controlului de Partid a fost in toti anii dictaturii comuniste din Romania un tribunal implacabil, avand ca misiune sa mentina o stare de teama si mai ales un climat de suspiciune generalizata in rindurile celor deveniti membri ai “detasamentului de avangarda”.

Dumitru Coliu (1907-1985)
Dumitru Coliu (1907-1985)

Scopurile sale erau deopotriva punitive si preventive: pedepsirea celor ce se faceau vinovati de “abateri de la linia partidului” si impiedicarea oricarei licariri de spirit critic. Se aplica imperativul leninist care cerea ca partidul sa treaca periodic prin necrutatoare “verificari de cadre”, acele epurari (cistka) care se soldau cu zeci si chiar sute de mii de excluderi. La CCP se practicau metodele schingiuirii psihologice. La Securitate acestea erau reluate si ”completate” cu torturile fizice. Zbirii de la CCP urmareau, pervers si metodic, inocularea spaimei in cei ajunsi a fi anchetati. Se dictau sanctiuni, se sfaramau destine, se veghea cu maniacala grija la „puritatea revolutionara”. CCP era Ministerul Intransigentei, Vigilentei si Partinitatii…

Primul sef al acestei macabre institutii a fost ilegalistul Iosif Ranghet (apropiat de Gheorghiu-Dej, decedat in 1954), urmat de veteranul cominternist Constantin Parvulescu. Intre cei care au lucrat ca membri sa-i amintim pe Ghizela Vass, Liuba Chisinevschi, Iosif Anderko, Ronea Gheorghiu, Andrei Gluvacov, Gh. Cristian (seful Comisei la nivelul Capitalei, casatorit cu o sora a lui Gh. Gheorghiu-Dej). Dar mai ales pe vicepresedintele CCP, fostul ministru al Controlului de Stat, alt cominternist inveterat, general politic in Divizia „Tudor Vladimirescu”, Dumitru Coliu (Colev) si pe adjunctul sau, generalul de securitate Ion Vinte (Vincze), casatorit cu Constanta Craciun, ani de zile membra a CC al PMR si Ministru al Culturii. De altfel, trebuie insistat, CCP lucra mana in mana cu Securitatea, erau entitati gemene. Dupa ce a activat ca vicepresedinte al CCP, Mihai Gavriliuc a devenit general de interne si sef al Directiei Informatiilor Externe la mijlocul anilor 50. A fost ulterior exclus din partid pentru “fatarnicie si nesinceritate” (ar fi ascuns apartenenta in tinerete la Fratiile de Cruce). In multe cazuri, anchetele de partid erau prologul celor de securitate. “Era vorba de o “diviziune a muncii” in functie de jocurile, interesele si ordinele clicii conducatoare. Nu trebuie uitati instructorii Comisiei, diversii Duduman, Elvira Gaisinschi, Charlotte Gruia, Bansoiu si Mogos. Dupa Congresul al IX-lea (iulie 1965), s-a schimbat numele Comisiei in Colegiul Central de Partid. Dupa debarcarea lui Coliu, a fost instalat in fruntea ei Petre Lupu, urmat de Nicolae Constantin, zelos sicofant al cuplului dictatorial.

CCP a fost o institutie in stare de permanenta alerta, mereu la panda pentru a depista, a neutraliza si a elimina “dusmanul”. Cuvantul de ordine a fost in chip obsesiv “vigilenta revolutionara”. Dosarele CCP sunt in fine accesibile la Arhivele Nationale. Ele dezvaluie un terifiant univers de persecutii, intrigi, vendete si duplicitati specific unei culturi politice sectare, intolerante si fanatice. Ultimul presedinte al Colegiului Central de Partid (numele institutiei in anii 70 si 80) a fost Nicolae Constantin. Acolo au fost anchetati, in 1989, Silviu Brucan, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Grigore Raceanu, Constantin Parvulescu, autorii „Scrisorii celor 6”, acuzati de fractionism si tradare. Nu stiu ca Ion Iliescu sa fi fost vreodata anchetat, in pofida repetatelor sale declaratii ca a r fi fost un opozant al regimului Ceausescu.

Inaintea sa, tribunalul partidului l-a avut in frunte, intre 1979-1984 pe unul dintre principalii acoliti ai lui Nicolae Ceausescu, Petre Lupu (1920-1989). In anii 60, pana la venirea lui Ceausescu la putere, Petre Lupu fusese mana sa dreapta, ca sef al Sectiei Organizatorice a CC. Ulterior a fost membru al Comitetului Executiv si ministrul muncii. Ultima sa functie a fost ambasador la Caracas. Despre institutia CCP ca organism stalinist a scris profesorul J. Arch Getty de la UCLA.

http://carlbeckpapers.pitt.edu/ojs/index.php/cbp/article/view/72

In URSS, CCP a fost condusa, in varii perioade, de Andrei Andreev, Nikolai Svernik, Arvid Pelse si Mihail Solomentsev. Andreiev si Svernik au fost membri de varf ai camarilei lui Stalin. Temuta inchizitie a partidului a disparut in uitarea post-totalitara, fragment a ceea ce Leszek Kolakowski a numit ruinele leniniste.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Comitzia asta de Control, avea ca obiect al controlului Organizatiile de PCR, BOB-uri,, si avea ca principal scop sa mentzina pielea scurta iepurashilor ce faceau obiectul controlului.
    Orice control pleca, avea din start obiective rosii si albastre. Alea rosii, cand te luau,erai prajit dinainte, iar cele albaste nu- tzi faceau nimic, nici daca erai de vina.

    Nepotzii strabunilor mentzionati sunt Corpurile de Control ale Guvernului, ale Ministerelor, departamentale, etc.
    Metodele, cromatica rosh-albastra, toate au ramas neschimbate, iar in spate nu mai sta Partidul ci partidele, iar metodele s-au rafinat muuult mai mult !!!

    Metabolismul PCR, morfologia, organoleptica, dialectica, metafizica si futurologia tuturor partidelor cu arome democratice identic naturale, sunt de fapt PCR-uri reschapate.

    Cine nu si-l aminteste pe Ponta sef de corp de control ?!? Era de fapt un gade a lui Nastase( la comanda lui), iar finalmente chiar a fost gadele lui, intrucat chiar in luna de miere a lu Ponta l-a bagat la olimpiada de recluziune pe chiar Indrumatorul antitezei de Doctorat cu Tribunalul Penal International in opozitie cu Tribunalul Moral National care l-a achitat de orice acuzatie de integritate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro