joi, mai 2, 2024

Gogoșile jurnalistice ale “maestrului” Ion Cristoiu

Nu intenționam să scriu un rând despre programele cu care ne-au fericit Televiziunile noastre în noaptea de Revelion pentru simplul motiv că a trecut deja destulă vreme de când nu le mai acord nici cea mai mică importanță.

Zappez plictisit, mecanic, cu vădită indiferență, cu suspendarea intenționată a oricărui efort de analiză critică, în mintea mea nerămânând, de obicei, decât un indistinct amestec de imagini. Care nu mi-ar permite vreodată să spun exact și cu argumente cât de cât credibile de ce ar putea fi socotit mai bun, mai reușit, mai în conformitate cu gustul public Revelionul lui Dan Negru de la Antena 1, despre care știu că de 18 ani încoace deține poziția de lider de piață, și mai prost cel de la TVR pentru care ingredientul de bază este de multă vreme arhiva. Adică ceea ce au făcut trecutele generații de teleaști-Tudor Vornicu, Ioana Bogdan, Octavian Sava, Octavian Iordăchescu și lista e departe de a fi completă.

La fel am făcut și anul acesta și am văzut că pe TVR 1 Doina Gradea produs un fel de revoluție cu întârziere, impunând modelul PRO tv de odinioară și preluând (oare cu ce costuri?) un Revelion din Piața publică. Aceasta în vreme ce la România tv s-au dat în stambă politicienii care s-au făcut că ar cânta în compania unor așa-zise vedete, rezultatul nefiind decât ceva lesne comparabil cu sfârșitul bahic al unui chef de mahala. Un chef al împăcării generale, al suspendării oricăror reguli ce țin de stilistica aparițiilor publice ale unor personalități politice, reguli care, în mod normal, le-ar impune unui fost și actual ministru al Educației sau unui fost jurnalist cu veleități de Saint-Just ,astăzi vocal parlamentar al Opoziției, să refuze a sta alături de simbolul și căpetenia mineriadelor, Miron Cozma.
Nu mi-am permis luxul de a-mi pierde vremea spre a reflecta, mimând profunzimea, dacă avem motive reale să sărbătorim ori nu Revelionul pentru ca la finele “meditației” să ajung la concluzia că avem de-a face cu un fel de acțiune masochistă, fiindcă, angajând cheltuieli deloc minore și dedicând o noapte de nesomn evenimentului în cauză, nu facem decât să ne apropiem cu surle și trâmbițe de clipa socotelii finale, de momentul în care fiecare dintre noi jucăm pe cont propriu, mai bine sau mai prost, ultima parte din superba piesă Regele moare a lui Eugène Ionesco. Firește, nu avem nici un merit că ziua de 31 decembrie se duce și că în locul ei vine 1 ianuarie, tot la fel cum nu avem nici cea mai mică implicare reală în faptul că ni se întâmplă ca, din când în când, adică la fiecare 365 de zile, să dobândim un an în plus . Și cu toate acestea, cel puțin unii dintre noi își sărbătoresc fiecare an aniversarea. Nefăcând, în toate cazurile amintite, decât să respecte, declarat sau nu, anumite rituri sociale, coduri, mai mult sau mai puțin arbitrare.
Iată că mi-am îngăduit acum o excepție și am reflectat la acest amalgam de “probleme”, stimulat de “profunzimea ideatică” a editorialulului cutremurător numit N-o să înțeleg ce dracu’ sărbătorim în Noapte de Revelion ,publicat în ediția din 3 ianuarie 2018 a cotidianului Evenimentul zilei , dar și pe blogul personal de “maestrul” Ion Cristoiu.
E clar ca lumina zilei. Nu cine știe ambiții de cronicar de televiziune ce își propune să debuteze în domeniu în amurgul vieții ori dorința de a face filozofie ieftină, de bodegă, l-au determinat pe dl. Cristoiu să scrie sus-menționatul text. Nici măcar lipsa inspirației ori absența unui subiect mai acătării. Ci dorința (sarcina?) de a mai pune odată tunurile pe postul Digi 24 (Televiziunea Sistemului, a Securității, a lui Iohannis, a TeFeliștilor !!!!) care ignoră gustul public, căreia nu-i pasă de audiențe, care trece trufaș pe lângă legile și cerințele economiei de piață, numai și numai fiindcă este finanțatî în alte scopuri și din cine știe ce resurse, de Ocultă.
Sincer, nu știu ce a transmis în “noaptea dintre ani” postul care există din banii milionarul orădean Zoltan Teszari. Însă mărturisesc că nu am citit demult o mai neizbutită încercare de manipulare a opiniei publice, o mai mare gogoașă jurnalistică decât aceea publicată pe data 3 ianuarie de tot mai obositul, mai neinspiratul, mai răsuflatul Ion Cristoiu .

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Nu il mai citesc cam de multisor pe „ultimul comunist” (sau cum le place altora a zice „parintele puilor de gaina nascuti vii”).
    Daca Digi 24 este „Televiziunea Sistemului, a Securității, a lui Iohannis, a TeFeliștilor !!!!” nu pot sa ma pronunt clar, nu stiu, dar este cea mai antiamericana televiziune romaneasca; da glas tuturor minciunilor despre Trump. Iar Trump reprezinta SUA, nu Rusia.
    Iar in SUA nu a venit Apocalipsa odata cu alegerea lui Trump, ba se pare ca o duc bine, iar in Romania nu germanii au trupe si sisteme de aparare, ci americanii.

    • pai daca digi este cea mai antiamericana televiziune, ce poti sa spui despre cocina tv a lui ghita sau latrina 3 a varanului?..sau tu ai inca incredere in televizoarele pe lampi?
      cit despre cristoiu ion, ce sa spunem decit ca este un pui de bolsevic vaccinat care ca si fostul sef spp iliescu mitica nu poate inghiti agenturilii straine cu prostii lor de ambasadori.

    • Prietene, Trump reprezinta Rusia si prostia umana-fie ea si americana, cu varf si indesat Vor trece zeci de ani pana republicanii isi vor reveni dupa rusinea de a avea aceasta caricatura de om presedinte!

        • Lasa-ma cu ”ironia fina”, ca, stii ca am dreptate! Admite, ca-n lacomia lor, in dorinta lor de a avea presedinte cu orice pret, republicanii s-au ”tapit” de data asta! Pana si Bannon il acuza pe fiu-sau de tradare! Lasa-ma pe mine, o sa te convingi cand se va termina ancheta despre pe cine reprezinta sau nu Trump!

  2. Maestrul este si va ramane in istoria presei romanesti un reper comparabil cu marii oameni de presa din perioada interbelica. Cine nu recunoaste asta e un rau intentionat. Toti politicienii importanti il citesc cu regularitate.
    Ca mai toti oamenii mari de presa, are si dansul slabiciunile sale care pe multi dintre cititorii sai ne supara, uneori chiar ne infurie.
    Una dintre aceste slabiciuni este si placerea de a-i manipula pe cititori cu procedee dintre cele mai sofisticate. Am incercat in urma cu ceva timp sa-i demonstrez ca nu toti cititorii cad prada manipularilor sale, demontand punctual respectivele procedee chiar pe blogul sau, dar in scurt timp am fost blocat intr-un mod pervers, adica eu vedeam postarile mele ca fiind prezente pe blogul respectiv, dar numai de pe laptopul meu; pentru alti cititori postarile mele erau invizibile.
    Asa ca am trecut pe site-ul Evz unde-i raspund de fiecare data la modul cel mai agresiv, dar nu se supara. Il supara deci numai cei care-i demonstreaza ca nu pot fi dusi de nas cu manipularile sale. Asta nu suporta.

    • Incearca matale sa definesti intai ce inseamna „importanti” si apoi numeste doi! (sa nu ramanem cu goluri la educatie).
      Cat despre „gogoasa” infumurata numai de bine.

    • Asta au crezut multi , vadim tudor si alti ca el ca vor ramane in istorie ca niste penite ascutite ! Ma indoiesc ca peste 5 ani mai stie cineva cine a fost cristoiu!

    • „Maestrul ot Gagesti” este o gogoasa umflata… Si gogosile sunt cam goale… Pana la urma nu e vina lui ca bate campii, e vina celor care-l mai baga-n seama si-i publica aiurelile. Din pacate se mai gasesc „cititori” de acelas nivel…

  3. Domnule Morariu
    1. La Mulți Ani! Sănătate, puțin noroc și îndeplinirea năzuințelor pentru dvs și cei care vă sunt dragi!
    2. Cu mereu tânărul și veselul Cristoiu am rezolvat de mult. Nu îl ascult și nu îl citesc.
    3. Nu înțeleg de ce Digi 24 este considerat antiamerican. Aş fi recunoscător pentru explicaţii, dacă are cineva timp şi chef să se deranjeze. Este adevărat că în ultimii ani deschid extrem de rar unul din cele trei televizoare din casă – regret, dar nu am motiv! Dl. Hurezeanu rămâne de neînlocuit.
    4. Din fericire, chiar pe fondul general de crescută superficialitate, au rămas reviste româneşti şi străine care merită citite.
    Altfel, s-auzim numai de bine!

  4. Maestrul m-a impresionat profund de la articolul publicat in EVZ, pastorit de dansul, legat de gaina care naste pui vii. A lansat un anume tip de jurnalism la noi, nu de can-can ci de indobitocire. M-a surprins si mai neplacut intr-o serie de articole in care d-na Carmen Iohannis era descrisa cu tot felul de abjecte adjective ceea ce, pentru un barbat cum se pretinde dansul, e mai mult decat josnic….Eu personal nu-l consider jurnalist ci un barfitor media….

    • corect…ati vazut cum desparte el firul in patru, apoi se mai bilbiie putin si le desparte din nou in patru…si prostimea casca gura si il admira atunci cind el rosteste cuvintul ,,fatuca,, si cind recunoaste candid ca este comunist…si ati observat ca nu se ataca cu hahalere asemanatoare lui gen rosca stanescu, morsa competenta, genialul ciutacu, mascariciul badea, ridicatul de pe strada ciuvica si alti maimutoi dresati sa rosteasca fraze pentru dobitoci…si mai poarta si vesta de jurnalist.

  5. Talentul jurnalistic al d-lui I Cristoiu, spre deosebire de cel literar, cred eu, nu poate fi pus lesne la îndoială. Spiritul de observație și raportarea inspirată la evenimente l-au ajutat la publicarea unor articole de presă care justifică, după opinia mea, cu prisosință apelativul „maestre”. Dar, asta nu are nicio legătură cu morala; dl I Cristoiu nu este și nu pretinde că ar fi un maestru al eticii.

    Dl Cristoiu pretinde că este comunist. Iar când spune asta nu se referă la subtilități legate de nivelul redistribuirii veniturilor, ori corelația dintre mărimea fiscalității și rata șomajului. Domnia-sa este adeptul comunismului „old-school”. Adică, cel în care presa excelează în manipulare și dezinformare, cel în care „cine nu e cu noi este împotriva noastră”, cel în care „uciderea publică”, după model „Săptămâna” barbistă, ori „Scânteia tineretului”, este sport profesional. Pentru că, precum un excelent ziarist ce este, identifică ușor de unde vine pericolul pentru „tovarăși” și simte cine sunt puternicii momentului, cei care-i pot oferi bunăstarea, pentru a se așeza la picioarele lor. Nu am ce să-i reproșez d-lui I Cristoiu, domnia-sa este consecvent.

    În context, este firească lăudarea d-nei Firea (poate, viitorul prim-ministru) și a spectacolului oferit de domnia-sa pe banii mei. Cum, tot cu banii mei sunt monate sute de tone de garduri pe liniile de tramvai. Poate părea neașteptat atacul nitam-nisam la USR, dar de fapt acesta era obiectivul principal al articolului, un atac la Opoziție, adică USR și Digi24. Glumițele despre Piața G Enescu nu sunt atât de slabe pentru că dl Cristoiu nu poate unele mai bune, ci pentru că acesta este nivelul publicului căruia i se adresează. Apoi, cum să nu înjuri USR, când, iată, reprezentanții săi fie spun adevăruri despre dr. Lucan și „caracatița” din Sănătate (despre care a vorbit prima dată dl V Vloiculescu), fie sunt atenți în consiliile locale cum sunt cheltuiți banii publici, fie distribuie în direct imagini din parlament cu membri PSD care mint și înjură cu nerușinare șamd.

    Să mai privim puțin către esența articolului. Asocierea SRI, ori a altor servicii de informații, cu „binomul statului paralel” este o manipulare menită să le „purifice”. Este evident că kleptocrația care funcționează pe structura realului „stat paralel” nu ar putea funcționa fără sprijinul „serviciilor” (ori a celei mai mari părți a lor), cele implicate în tot felul de afaceri mizerabile, de la traficul cu țigări și carburanți, la dezinfectanți falsificați, ori la camătă. Dovezile prezentate în presă arată atât apropierea șefilor lor de decidenții politici (Coldea-Dragnea, spre exemplu etc.), cât și lipsa de control din partea structurilor democratice (comisii parlamentare). Cei care doresc respectarea legii și consolidarea instituțiilor statului de drept au fost prin manipulare convinși să spună chiar ei că „statul paralel” nu există, iar SRI este apărătorul cel mai devotat al democrației! Dl Cristoiu și-a îndeplinit misiunea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro